RSS

Duminica seara Glas 1

10 Apr

550847_414684331919982_1197715802_nCântarea 1-a, Irmos:

Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumne­zeiască cuviinţă s-a proslăvit întru tărie. Că aceasta, Ne-muritorule, ca o puternică a toate pe potrivnici a zdrobit, israilitenilor făcându-le cale nouă prin adânc. Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Negrăit ai zămislit pe Dumnezeu şi mai presus de fire L-ai născut pe Dânsul, Stăpână, cu totul neîntinată, şi pe pământeni i-ai izbăvit de greşeli. Pentru aceasta, te rog, izbăveşte-mă de focul gheenei.

În noianul păcatelor celor nenumărate şi al necazu­rilor mă cufund cumplit, ci tu, ceea ce eşti fără de priha­nă, cu ocârmuirea puternicii tale mijlociri, îndreptea-ză-mă către dumnezeiasca alinare a pocăinţei.

Slavă…

Locaş sfânt aflându-te pe tine, Preasfântă Născă­toare de Dumnezeu, Sfântul Dumnezeul nostru, Cel ce întru sfinţi se odihneşte, S-a sălăşluit în pântecele tău cel sfinţit şi primitor de Dumnezeu.

Şi acum …

Bucură-te, bucuria a toată lumea; bucură-te, bine­cuvântarea neamului nostru; bucură-te, ceea ce ai cinstit cu Naşterea ta cea prea cinstită şi fără de sămânţă, Prea­cinstită Marie, firea oamenilor cea necinstită.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Însuţi, Cel ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire Te-ai închipuit întru dânsa, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea în­sufleţită a slavei Tale celei preacurate, Iubitorule de oa­meni.

Păşunea morţii şi a stricăciunii ai oprit-o, născând pe Vistieria vieţii şi Dătătorul. Pentru aceea, Preacurată Fecioară, mă rog ţie: Luminează sufletul meu şi mintea mea o sfinţeşte şi mă arată pe mine părtaş al vieţii.

Pe mine, cel ce cu vicleşug m-am robit şi m-am supus robilor celor răi, care m-au depărtat de la Dumne­zeu, învredniceşte-mă dumnezeieştii slobozenii; şi cu robii Fiului tău uneşte-mă, Stăpână, şi mă întăreşte ca să-I slujesc Lui.

Slavă…

Izvor al milei fiind şi noian al bunătăţii şi adânc nemărginit al milostivirii, usucă cu mila ta, Milostivă Stăpână, izvoarele greşelilor mele şi mă arată părtaş al milei tale.

Şi acum …

Pe tine ştiindu-te lăcaş frumos şi casă împodobită a slavei lui Dumnezeu, am iubit, Născătoare de Dumne­zeu, bună-cuviinţa ta; pentru aceea, izbăveşte-mă de lă­caşurile cele din iad şi mă sălăşluieşte în corturile ceru­rilor.

Cântarea a 4-a, Irmos: Munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de departe văzători, a vestit mai înainte pe Sfântul lui Israil, Care avea să se nască dintru tine spre înnoirea şi mântuirea noastră.

Preacinstită, plouă-mi mie picături de umilinţă, celui înţelenit cu sufletul de multa umezeală a patimilor; şi învredniceşte-mă, Fecioară, să-mi izvorască mie iz­voare de lacrimi curăţitoare, ceea ce ai născut Ploaia cea cerească.

Pe Stăpânul cel milostiv şi îndurat L-ai născut, pe Care fă-L milostiv şi mie celui ce am greşit şi cu multe rele L-am mâniat totdeauna; şi dăruieşte-mi curăţire de păcate, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Slavă…

Ceea ce eşti zidul credincioşilor şi neispitită de nuntă, îngrădeşte-mi cu dumnezeiasca frică mintea mea cea întinată cu dezmierdările şi arat-o neclătită de năvă­lirile tâlharilor şi nerobită de năpădirile vrăjmaşilor.

Şi acum …

Pentru mila Ta cea negrăită, Prunc sugător făcân-du-Te, Hristoase Dumnezeule, Cel mai înainte de veci, Fecioara cea neispitită de bărbat mai presus de fire Te-a născut pe Tine, Cel ce ai îndreptat pe Adam cel rătăcit, ca pe un prunc.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Cel ce ai luminat cu luminarea venirii Tale, Hris­toase, şi ai strălucit cu Crucea Ta marginile lumii, lumi­nează cu lumina cunoştinţei dumnezeirii Tale inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Ceea ce eşti milostivă, Născătoare a Cuvântului celui milostiv, miluieşte sufletul meu cu dumnezeiasca ta milă şi izbăveşte-mă de păcatul care mă ţine şi mă tiraniseşte, şi de obişnuinţă.

O, Stăpână, să nu mă laşi la judecată să mă fac bucurie dracilor celor ce caută să mă prindă pe mine, ci învredniceşte-mă să stau neosândit înaintea divanului Fiului tău.

Slavă…

Ca pe o pricină a dumnezeirii noastre, Născătoare de Dumnezeu, după datorie, de-a pururea te mărim pe tine, noi credincioşii. Că multe măriri ţi-a făcut ţie Cel puternic, precum însăţi ai proorocit, Curată.

Şi acum …

Străluceşte-mi haina sufletului meu, pe care am înnegrit-o cu întunecatele neguri ale patimilor mele, Stă­până, şi bagă-mă în cămara lui Dumnezeu cea nestrica­tă, purtând eu îmbrăcăminte de nuntă.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghi-ere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

Pe tine, ca pe ceea ce ai născut pe Stăpânul şi Dom­nul tuturor, Doamnă şi Stăpână, ştiindu-te Fecioară, te rog: Izbăveşte-mă de stăpânirea patimilor şi de domnia lor slobozeşte-mă.

Gândurile cele pătimaşe din sufletul meu înconju­rând m-au înconjurat, ca albinele fagurul, şi s-au aprins ca focul în spini, văpaie ridicând în aer; ci mântuieşte-mă, Preacurată.

Slavă…

Pe tine cunoscându-te doctor al bolnavilor, sculare a celor ce cad şi curăţitoare grabnică a celor ce greşesc, Născătoare de Dumnezeu, cu lacrimi cad la tine şi strig ţie, ca ceea ce eşti puternică: Mântuieşte-mă pe mine cu mijlocirea ta.

Şi acum …

Fecioară neispitită de nuntă, mai presus de legile firii ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel ipostatic, Care a doua oară a ridicat zdrobirea noastră; pe Care roagă-L cu deadinsul să ne mântuim noi toţi.

Sedealna:

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, zidul cel mare şi nesurpat al credincioşilor, folositoarea cea tare a pă­cătoşilor, cetatea cea nejefuită şi scăparea cea tare, te rog pe tine, Stăpână, să-mi stai înainte în ziua judecăţii şi să mă mântuieşti.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Cuptor duhovnicesc te înţelegem noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că precum Cel Preaînalt a iz­băvit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea slăvit.

Iată, tot pe mine mă aduc ţie, Născătoare de Dum­nezeu, cu totul şi sufletul şi trupul meu ţie îl închin, pof­ta mea şi dorirea ceea ce este întru mine, cu totul o întind către tine; mântuieşte-mă, Stăpână.

Acum mă tânguiesc pe sinemi, eu ticălosul, ca cela ce lucruri vrednice de tânguire am lucrat, şi ca cela ce acum m-am osândit, cela ce însumi de sinemi sunt osândit, mai înainte de osândire, cu tânguire mă sfărâm, Mai­ca lui Dumnezeu, ceea ce eşti ajutătoarea mea, să nu mă uiţi pe mine.

Slavă …

Vai, suflete al meu, vremea se scurtează, lângă uşi este Judecătorul, divanul împodobit, scaunele se gătesc, îngerii aleargă înainte, cei aleşi se adună. Deci, pentru ce nu plângi şi nu te tânguieşti pentru tine, nepocăitule?

Şi acum …

Rugul cel nears oarecând a închipuit pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, căci nu te-a ars nicidecum focul dumnezeirii. Pentru aceea te rog pe tine: Izbăveşte-mă de focul cel nestins, Curată, ca să laud fără de tăcere măririle tale.

Cântarea a 8-a, Irmos: În cuptor tinerii lui Israil …

Ceea ce eşti strălucită cu strălucirea cea gândită a naşterii lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti mai presus de lumină, luminează şi străluceşte sufletul meu cel întunecat, alungând întunericul şi noap­tea păcatului şi povăţuindu-mă către raza pocăinţei.

Înfrumuseţatu-te-ai cu dumnezeieştile frumuseţi, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, născând pe Cuvân­tul lui Dumnezeu, Cel neasemănat întru frumuseţe, Care cu frumuseţile cele dumnezeieşti străluceşte inimile tu­turor celor ce cu credinţă Îl laudă pe El întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl …

Proorocii cu sfinţite glasuri te-au arătat pe tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că te vei face Maică a Stăpânului Dumnezeu, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.

Şi acum …

Ca o frumoasă, ca o împodobită Fecioară, ai năs­cut mai presus de fire pe Hristos, Cel frumos cu frumu­seţea, Căruia toţi Îi strigăm: Binecuvântaţi toate lucru­rile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci. Să lăudăm, bine să cuvântăm …

În cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare, cu podoaba bunei credinţe mai curat decât aurul au strălu­cit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Chipul curatei Naşterii tale l-a arătat rugul cel a-prins cu foc, rămânând nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbăticit asupra noastră, ca neîn­cetat să te mărim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

Ca să te cinstesc pe tine cu cântări mulţumitoare de bucurie, Fecioară, ca prin toată viaţa mea să te mă­resc, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte şi se sârguieşte să mă înghită pe mine.

Sus pe mintea mea, din adâncul cel pământesc ri­dicând-o, învredniceşte-o, Stăpână, ca pe frumuseţile cele din ceruri totdeauna ca într-o oglindă să le priveas­că şi să le nălucească, şi de vederea celor pururea vecu-itoare să se veselească.

Slavă …

Arătatu-te-ai sfinţită casă, Fecioară, şi curat palat lui Hristos, Împăratului celui mai înainte de veci şi Care stăpâneşte toată zidirea; pentru aceea inima mea de ne­curatele patimi curăţeşte-o.

Şi acum …

Năstrapă sfinţită şi masă, sfeşnic cu raze de aur şi scaun sfânt, cort neajuns şi de mână nefăcut, cămară şi sălaş de aur şi lespede de Dumnezeu scrisă şi pat de Dumnezeu primit, te cunoaştem pe tine, Preacurată.

Anunțuri
 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: