RSS

Luni seara Glas 1

10 Apr

550847_414684331919982_1197715802_nCântarea 1-a, Irmos:

Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de ani, întrupat sub ani, Preasfântă, Curată, vindecă toa­te patimile cele de mulţi ani ale mult ticălosului meu suflet.

Rănile sufletului meu, Preacurată, înfocarea inimii şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Slavă …

Ceea ce ai născut Lumina, pe Izbăvitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de chinurile cele veşnice de acolo, Preacurată, ca, mântuindu-mă, să laud milostivi­rea ta.

Şi acum …

Cântare de umilinţă cu fierbinţeală să-i aducem Născătoarei de Dumnezeu, o, ticăloase suflete al meu, care rău te-ai întinat, ca să ne izbăvim de focul cel veş­nic.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoa-se Dumnezeule, Cel ce ai întărit peste ape cerul al doilea şi ai întemeiat pământul, Atotputernice.

Întru tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, pierde toată nerodirea minţii mele celei sterpe şi arată roditor de fapte bune pe sufletul meu, ceea ce eşti ajutorul cre­dincioşilor.

Izbăveşte-mă de toată primejdia şi de cele multe sminteli ale şarpelui, de văpaia cea veşnică şi de întu­neric, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi care ai născut nouă Lumina cea neînserată.

Slavă …

De divanul cel înfricoşat, de focul cel nestins şi de hotărârea cea înfricoşată cu totul mă tem, Preacurată Fecioară, ci sârguieşte-te, ceea ce eşti bună, şi mântuieş-te mai înainte de sfârşit pe robul tău.

Şi acum …

Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă, du rugăciunile noastre Făcătorului tău şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să ne izbăvim desăvârşit de primejdiile cele cumplite.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Cu duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântu­lui, proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: «Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte; când va veni vre­mea, Te vei arăta; slavă puterii Tale, Doamne».

Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, curăţeşte-mă acum pe mine cel întinat cu greşelile, cu preacuratele picături ale milostivirii tale, şi-mi dă mie mână de ajutor ca să strig: «Slavă ţie, Cu­rată, de Dumnezeu preaslăvită».

Te-ai arătat Biserică sfinţită a lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit întru tine, mai presus de minte, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L să ne curăţească pe noi de întinăciu-nea păcatelor, ca să ne cunoaştem case şi lăcaşuri ale Duhului.

Slavă …

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Izvorul milei, miluieşte-mă, şi-mi dezleagă boala cea cumplită a sufletului meu şi orbirea inimii, dându-mi mai înainte de sfârşit curgeri de lacrimi şi umilinţă şi izbăvire de cele cumplite.

Şi acum …

S-au spăimântat oştile îngerilor văzând cum Cel nevăzut S-a văzut în chipul nostru, din tine, Fecioară de Dumnezeu Născătoare; pe Care roagă-L să învredniceas­că mântuirii pe toţi cei ce cu credinţă te slăvesc pe tine.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu cunoaştem şi numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.

Mort m-a făcut pe mine oarecând, în Eden, gusta­rea cea rea; iar tu, Curată, ceea ce ai născut Viaţa, pe Cel ce a murit pe lemn de demult, înviază-mă şi pace dăruieşte-mi.

Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdiile cele cumplite şi ridică din gunoiul patimilor pe netrebnicul robul tău şi-l izbăveşte de robire şi de răutatea diavolilor celor răi.

Slavă …

Deschide ochii sufletului meu, Curată, ca să văd luminat dumnezeiasca strălucire şi slava ta, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ca să dobândesc milă şi slava cea veşnică.

Şi acum …

Împărăteasă şi Fecioară, te propovăduieşte pe tine, cea Curată, David, ceea ce eşti neîntinată. Pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moştenitor al împărăţiei celei ce­reşti, ca să te fericesc pe tine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Proorocului Iona urmând, strig: «Slobozeşte viaţa mea din stricăciune, Bunule, şi mântui eşte-mă, Mântui­torul lumii, pe mine cel ce strig: Slavă Ţie».

Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul pe tine, cortul cel neîntinat: Spală-mă de tot felul de întinăciune cu mijlocirea ta.

Curată, ocârmuitoare fă-te mie, celui ce înot în no­ianul cel cumplit al ispitelor vieţii şi îndreptează-mă pe calea mântuirii şi mă mântuieşte.

Slavă …

Marie, ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, sfin­ţeşte sufletul meu cel întinat cu dulceţile şi fă-l părtaş dumnezeieştii slave.

Şi acum …

Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi cea bună între fe­mei, cu deadinsul te rog: Să nu mă treci cu vederea, Cu­rată, ci milostiveşte-te şi despre toată vătămarea întreg păzeşte-mă.

Sedealna:

Judecătorul se apropie, lângă uşi este sfârşitul, pri-veghează suflete, şi suspinând din adâncul inimii strigă către Maica Dumnezeului nostru: Slobozeşte-mă de în­fricoşatele munci şi în locul odihnei rânduieşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Cântarea a 7-a, Irmos:

De tinerii Tăi cei din cuptor, Mântuitorule, focul nu s-a atins şi nici nu i-a vătămat. Atunci cei trei, ca dintr-o gură, cântau şi binecuvântau, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Sufletul meu cel pângărit cu patimile sfinţeşte-l, Curată Stăpână, ceea ce eşti cu totul neîntinată, şi cum­plitele robiri ale minţii, orbirea inimii şi năpădirile dia­volilor, degrabă pierde-le.

Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului în-viaz-o, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi întăreşte-mă să săvârşesc cele plăcute lui Dumnezeu, ca să te măresc pe tine şi să laud de-a pururea milostivirea ta.

Slavă…

Izbăveşte de gheenă pe robul tău, Stăpână Curată; izbăveşte-mă de osânda cea înfricoşată a Fiului tău; iz-băveşte-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeul cel Preabun.

Şi acum …

Omoară-mi degrab, Stăpână Curată, patimile tru­pului meu, şi spală-mi întinăciunea cea cumplită a sufle­tului meu, Fecioară, şi izbăveşte-mă de pâra diavolilor celor răi şi mă mântuieşte.

Cântarea a 8-a, Irmos: De care se înfricoşează îngerii …

Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumne­zeiască cuviinţă; pe Care roagă-L, întru totul Curată, să omoare patimile trupului meu şi să-mi învieze sufletul cel omorât cu păcatele.

Vindecat-ai zdrobirea lui Adam celui de ţărână, născând pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ceea ce eşti cu totul neîntinată; pe Care roagă-L să tămăduiască ră­nile sufletului meu, care nevindecat boleşte.

Binecuvântăm pe Tatăl …

Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răută­ţilor, bate război cu vrăjmaşii cei ce se luptă cu mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase să nu-l treci cu vederea, Curată, ci îndură-te şi-l mântuieşte.

Şi acum …

Vindecă patimile inimii mele, Preacurată, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi mă arată părtaş părţii celor drepţi, Fecioară, rugându-L pe Hristos. Să lăudăm, bine să cuvântăm …

De care se înfricoşează îngerii şi toate oştile, ca pe un Ziditor şi Domn, lăudaţi-L preoţi, slăviţi-L îngeri, bi-ne-L cuvântaţi popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Pe norul cel purtător de lumină, întru care Stăpâ­nul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână şi S-a întrupat, pentru noi făcându-se Om, o mărim toţi, ca pe o Maică Curată a Dumnezeului nostru.

Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec şi de divanul cel nemitarnic mă cutremur; la care păzeşte-mă nevinovat şi neosândit, cu sfintele tale rugăciuni, ca să te fericesc de-a pururea pe tine, ca pe o apărătoare.

Mă înfricoşez de divanul şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, Fecioară, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ. Pentru aceasta strig ţie: Preamilostivă Stăpână, ajută-mă şi să mă scoţi din nevoia cea de atunci şi să mă mântuieşti, Curată.

Slavă…

Cât de înfricoşată va fi ziua cercetării, Fecioară! Cât de înfricoşată va fi hotărârea! Cât de cumplită va fi ruşinea! Cine va suferi acestea, Stăpână cu totul neîn­tinată? Ci miluieşte ticălosul meu suflet, şi mai înainte de sfârşit dă-mi lăsare de greşeli, Curată.

Şi acum …

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvie vieţuiesc şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană, luminează-mă şi povăţuieşte-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

Anunțuri
 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: