RSS

Marti seara Glas 1

10 Apr

550847_414684331919982_1197715802_nCântarea 1-a, Irmos:

Din robia cea amară izbăvindu-se Israil, marea cea neumblată a străbătut-o ca pe uscat; iar pe vrăjmaşul văzându-l înecat, cântare lui Dumnezeu a cântat, ca unui Făcător de bine, Cel ce a făcut minuni cu braţ înalt, că S-a proslăvit.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai întrupat pe Cel neîncăput nicăieri. Deci, pe Acesta roagă-L să ne izbăvească pe noi de toată strâmtorarea şi de munca cea veşnică, Maică Fecioară.

Vindecă patimile inimii mele, Născătoare de Dum­nezeu, şi cere ca să mi se dea mie lăsare păcatelor, pe care nebuneşte le-am lucrat şi ca să te slăvesc pe tine, cu solirile tale fiind mântuit.

Slavă…

Ceea ce eşti nor al Luminii, ca ceea ce ai născut pe Soarele slavei, alungă norii patimilor din sufletul meu, Preacurată, şi luminează-mă cu dumnezeiasca rază a po­căinţei.

Şi acum …

Bucură-te, izvorul darului; bucură-te, scară şi uşă cerească; bucură-te, sfeşnice, năstrapă de aur şi munte netăiat, ceea ce ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă.

Cântarea a 3-a, Irmos:

Nu întru înţelepciunea şi bogăţia sa să se laude muritorul, ci întru credinţa Domnului, cu dreaptă cre­dinţă strigând lui Hristos Dumnezeu şi cântând pururea: Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă, Stăpâne.

Vindecă patimile inimii mele, Stăpână Curată, că ai născut pe Hristos, Doctorul tuturor, Cel iubitor de oa­meni, Care neputinţele noastre a purtat, bolile le-a ri­dicat şi Crucea pentru noi a răbdat.

Cu vicleşug caută să mă răpească pe mine şarpele cel prea rău şi să mă facă mâncare a lui; ci miluieşte-mă pe mine cel ce nădăjduiesc în tine, şi nelucrătoare fă pân-dirile şi vicleniile lui, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Slavă…

Dumnezeu, Cel ce singur este nevăzut, S-a făcut văzut, întrupându-Se dintru tine, pentru covârşirea bună­tăţii, pe Care roagă-L să mă izbăvească de vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără cruţare necăjesc inima mea, Stăpână, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Şi acum …

Pe tine te-am agonisit păzitoare a vieţii mele şi zid nesurpat. Să te aflu pe tine şi după sfârşitul meu acope­rământ şi apărătoare nebiruită, care mă duci către Dum­nezeu, şi viaţă veşnică şi slavă îmi dăruieşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cântarea a 4-a, Irmos:

Auzit-a de demult Avacum cel minunat auzul Tău, Hristoase, şi cu frică a strigat: Dumnezeule, de la miazăzi vei veni, şi Cel Sfânt din munte cu umbră deasă, ca să mântuieşti pe unşii Tăi. Slavă puterii Tale, Doamne.

Pe tine singură din toate neamurile alegându-te Fă­cătorul veacurilor, S-a sălăşluit întru tine. Deci, pe Dân­sul, ca pe un Bun, roagă-L de Dumnezeu dăruită Stăpâ­nă, ca să ne miluiască pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.

Ca ceea ce eşti Maica lui Hristos, Făcătorul a toată zidirea, pe Acesta roagă-L, Curată, să miluiască nepu­tinţa noastră, Fecioară, şi să ne dăruiască tuturor curăţire de greşeli şi îndulcirea veşnicelor veselii.

Slavă…

Ca ceea ce ai pe ochiul inimii tale priveghetor, ne păzeşti pe noi, ocrotindu-ne cu neadormită iubirea ta de oameni, Curată, şi ne izbăveşti de fiarele cele gândite, de războaiele cele văzute şi de necazuri.

Şi acum …

Judecata a sosit, priveghează suflete al meu, leapă­dă somnul cel greu al trândăvirii şi întru priveghere stri­gă lui Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieş-te-mă pe mine, cel ce am ajuns întru adâncul răutăţilor.

Cântarea a 5-a, Irmos:

Lumina Ta cea neapusă străluceşte-o, Hristoase, în inimile celor ce cu credinţă Te laudă pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dându-ne-o nouă. Pentru aceea din noaptea neştiinţei către ziua luminii Tale, prin lumi­na Ta alergând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Cu strălucirea Celui ce a răsărit din tine mai pre­sus de minte, luminează gândurile noastre, cea cu totul fără prihană, şi împuţinează întunericul cugetelor celor stricătoare de suflete şi a pomenirilor celor întinate.

Ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, usucă adâncul cel nemăsurat al greşelilor mele, Fecioa­ră, dându-mi mie ploi de umilinţă, cu mijlocirile tale cele către Dumnezeu.

Slavă…

Ceea ce eşti Nor prealuminat al Soarelui, alungă negura sufletului meu cu rugăciunile tale, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi luminează mintea cea întunecată cu lenevirea, ca să te cânt pe tine, fiind mântuit.

Şi acum …

Înmulţitu-s-au mai mult decât nisipul mării greşe­lile sufletului meu şi nu-mi este mie slăbire, Stăpână. Ci ca ceea ce ai născut Noianul milostivirii, izbăveşte-mă de necăjirea ceea ce mă ţine pe mine.

Cântarea a 6-a, Irmos:

Cu totul sunt cuprins de nenumăratele patimi şi în chitul răutăţilor am căzut. Ci din stricăciune ridică-mă, Dumnezeule, ca oarecând pe Iona, şi întru credinţă dăru-ieşte-mi nepătimirea, ca să jertfesc Ţie cu glas de laudă şi cu duh de mântuire.

Scoate-mă, Curată, din adâncul cel mai de jos al deznădăjduirii şi la limanul pocăinţei celei adevărate în-dreptează-mă pe mine, robul tău, rogu-mă, căci către tine am ridicat ochii mei, Prealăudată.

Ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai veştejit cu Vlăstarul tău răutatea vrăjmaşului, ceea ce de demult a odrăslit prin călcările de poruncă, smulge gândurile cele făcătoare de stricăciune şi spinoase, care odrăslesc în sufletul meu.

Slavă…

Maică Fecioară Curată, roagă pe Domnul, Care negrăit ne-a strălucit nouă din pântecele tău, să mă izbăvesc de focul cel veşnic, de întunericul negurii şi de tot felul de necaz.

Şi acum …

Sufletul mi-am întinat fără de măsură cu răutăţile mele cele spurcate, eu întru-tot pătimaşul, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână. De aceea încotro mă voi duce, ţinut fiind cu totul de deznădăjduire?

Sedealna:

A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciu­nile tale din nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună cinste te mărim.

Cântarea a 7-a, Irmos:

Tinerii cei ce s-au arătat oarecând sfinţi pentru buna credinţă, au trecut ca printr-o cămară prin văpaia cuptorului cea nesuferită şi cu un glas lăudând, cântare cântau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Dumnezeu Cel mai presus de fiinţă, luând din sân-giurile tale cele curate trup, pe tine Apărătoare a pămân­tenilor te-a arătat, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Pentru aceea ne rugăm ţie: De toată nevoia izbăveşte-ne pe noi cei ce cântăm: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit.

Către Domnul, Cel ce S-a născut dintru tine, fii mijlocitoare, ceea ce eşti bună, ca să mă izbăveşti de gheena şi de foc şi să mă învredniceşti împărăţiei, pe mine care strig: Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi prea proslăvit!

Slavă…

Născătoare de Dumnezeu, scaun al lui Dumnezeu şi cămară însufleţită cunoscându-te pe tine cu adevărat noi credincioşii, cu credinţă strigăm ţie: Mântuieşte pe robii tăi de toate înconjurările, Curată, ca de-a pururea să te binecuvântăm şi să ne închinăm ţie.

Şi acum …

Toată nădejdea mântuirii mele spre tine o pun, că pe tine te-am câştigat ajutor şi zid nebiruit, întărire şi întemeiere de tărie, şi prin tine nădăjduiesc a dobândi împărăţia, Stăpână.

Cântarea a 8-a, Irmos: Cuptorul de demult…

Sufletul meu cel omorât cu multe patimi, înviază-l, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Viaţa, ca să strige, cu gătirea inimii: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Năstrapa care de demult purta mana, te închipuia pe tine, Curată, că pe Hristos, Dulceaţa noastră, L-ai purtat în pântece şi ai născut cu trup pe Cel ce scoate din toată amărăciunea greşelilor celor necuvioase pe cei ce-L preaînalţă pe Dânsul întru toţi vecii. Binecuvântăm pe Tatăl …

Biserică te-ai arătat lui Emanuil şi uşă prin care Singur a intrat şi a ieşit, precum Însuşi ştie, mântuind pe cei ce te slăvesc şi te laudă pe tine, ceea ce negrăit şi fără stricăciune pe Dânsul L-ai născut.

Şi acum …

Pricinuitoare de mântuire te-ai arătat nouă, Născă­toare de Dumnezeu, născând pe Stăpânul şi Mântuitorul a toate; pentru aceea te rog să învredniceşti mântuirii pe sufletul meu cel smerit, ca să te laud pe tine cu credinţă în veci.

Să lăudăm, bine să cuvântăm …

Cuptorul de demult, cel cu foc răcorit, a arătat chi­pul minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tinerii coconi, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând să cântăm: Toată zidirea bine să cuvinteze pe Domnul, şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:

Negrăită este taina Fecioarei, pentru că aceasta cer, scaun de heruvimi şi cămară purtătoare de Lumină a lui Hristos, Dumnezeu Atotţiitorul, s-a arătat. Pe aceasta cu bună cinste, ca pe Născătoarea de Dumnezeu să o mărim.

Se înfricoşează rânduielile îngerilor de Cel ce a răsărit din pântecele tău, pe Care roagă-L pentru noi, Maică Fecioară, de înfricoşata muncă şi de întunericul cel mai dinafară să ne izbăvească pe toţi cei ce te lăudăm pe tine.

Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ai adânc de milostivire, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Noianul cel nemărginit al bunătăţii. Pentru aceasta, pe cei ce te măresc pe tine, miluieşte-i şi-i izbăveşte de osânda cea veşnică.

Slavă…

Totdeauna mă înfricoşez, gândind la divanul cel înfricoşat şi a toată lumea, fiind înfăşurat cu fapte rele, cu vătămare de minte şi vinovat muncii fiind; dintru care răpeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, cu mijlocirea ta.

Şi acum …

Apărătoare şi sprijinitoare întemeiată te-ai făcut întregii mele vieţi, tu, cea cu totul neîntinată, şi m-ai iz­băvit din multe primejdii şi necazuri şi din reaua lucrare şi viclenie a vrăjmaşilor; ci şi din focul cel veşnic izbăveşte-mă.

Anunțuri
 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: