RSS

Balaurul de la Cernica

14 Apr

22.- Părinte, este adevărat că aici, la Mănăstirea Cernica, este un balaur care stă în lac şi mai iese din când în când la suprafaţă? L-aţi văzut? Este adevărat?

-Da, este adevărat. L-am văzut. El există. Îşi are cuibul sub apă în malul lacului dinspre Biserica „Sfântul Nicolae”, chiar sub Sfântul Altar. De multe ori când am slujit la Biserica „Sfântul Nicolae”, de sub podea, venea un zgomot ciudat, seamănă zgomotul cu un plug care este tras pe pământ uscat şi pietros, un hârâit, ceva care scrijeleşte pământul, ceva imens care, în timp ce se mişcă, având solzi scrijeleşte pământul. Toţi preoţii şi călugării de aici ştiu de existenţa lui, dar nu se tem. Nu se tem pentru că-l ştiu liniştit. Îl ştiu călugării de pe vremea Sfântului Calinic. Niciodată nu a ieşit la suprafaţă să facă vreun rău. Se hrăneşte cu peştele din lacul Cernica, cu broaşte şi alte fiinţe. Din când în când, iese spre seară la vânătoare. Eu l-am văzut, uitându-mă de aici din chilie pe geamul acela, care dă spre lac, plutea pe luciul apei. Este un balaur cu un singur cap, lung ca un şarpe, să aibă vreo 30 de metri şi o circumferinţă de vreo 10 metri. Este mare. Este uriaş. De câteva ori a traversat drumul de la poartă şi alte ori drumul de la Mănăstire spre Cimitir. Drumul după cum îl vedeţi nu este prea lat. Este ca o limbă de pământ lat de vreo 6-7 metri. De o parte şi de alta a lui, este lacul Cernica. Atunci când a trecut dintr-o parte în cealaltă, toate tufele au fost strivite, parapetul de oţel de pe marginea drumului tăiat în două, iar asfaltul parcă a fost arat ca de un plug, de greutatea sa şi de solzii de pe pântece.
Să ştiţi că balaurii există, în foarte multe lacuri şi mai ales în cele vechi, aşa cum este lacul Cernica. Balaurii există în mări şi oceane. Nu este numai o poveste sau numai basme cu balauri, ci, este o realitate.
Am citit într-o revistă, că pe coasta Japoniei, un submarin, a detectat nişte fiinţe stranii, balauri cu mai multe capete. Capetele erau asemănătoare cu cele de cal. La apariţia submarinului, balaurii în mare viteză au dispărut în găuri uriaşe. A reuşit un submarin, să tragă cu harponul într-un pui de balaur. L-a vânat din curiozitate, să analizeze, aceste fiinţe ciudate de pe fundul oceanului. În momentul când harponul a atins puiul de balaur, acesta a tras după sine submarinul. Submarinul se afla în mare pericol de a se sfărâma de stâncile din adâncul oceanului. Deci, numai pui fiind, balaurul avea o forţă imensă. Dacă nu tăiau cordonul harponului, submarinul ar fi fost sfărâmat de stâncile din ocean. Dacă analizaţi dumneavoastră religia Japoniei, veţi găsi că japonezii se închină balaurului şi îl socotesc zeu, tocmai pentru că el există pe coastele Japoniei de mii de ani.
În concluzie, balaurii există. Sfânta Scriptură îi menţionează. La Apocalipsă se spune că la sfârşitul lumii, vor ieşii fiarele şi animalele din adâncul pământului, care, vor fi atât de fioroase, încât, lumea se va îngrozi de ele. Muşcătura lor va fi ca de moarte. Nu au voie să iasă şi să vatăme lumea, decât, numai atunci când li se va porunci. Până atunci, li s-a pus hotar şi aşteaptă vremea lor.
Banii, cîştigul
23.– Părinte, eu sunt asistentă şi mai câştig câte un bănuţ în plus, cum e înaintea lui Dumnezeu ?
-Dacă nu ceri de la om şi ţi-i dă omul din dragostea lui că şi-a rezolvat necazul, aceia sunt ai matale, iar dacă îi faci greutăţi bolnavului şi el, ca să-ţi câştige bunăvoinţa îţi dă bani să-l ajuţi, aceia nu sunt banii tăi, de aceia dai socoteală.
24.- Era pe timpul lui Ceauşescu. Vine la părintele o fată şi-l întreabă:
Părinte, tatăl meu pierde la intervale de o lună câte 5000 de lei, a observat că asta e suma şi se întreabă ce-o fi?  Eu i-am spus că e un semn dar, nu mă bagă în seamă spune că eu sunt un copil şi nu ştiu. Dar ştiţi ce face: la serviciul lui vin oameni şi spun că au nevoie de ceva, el spune că nu se poate şi-apoi dacă acela îi dă ceva se poate, nu-i aşa că nu e bine ?
-Bineînţeles, vedeţi că ce se câştigă prin minciună nu e al tău, se duce din buzunar! Dacă eşti sincer de la început n-ai de pierdut nimic, de ce să smulgi omului un ban în plus, fiţi corecţi că şi dumneavoastră la rândul dumneavoastră vă veţi lovi de astfel de oameni.
Băutura şi beţia
25.– Părinte, ai voie să bei ?
-Cum să nu, dar cu măsură. Bei vin, de exemplu: primul pahar e sănătate; al doilea pahar e veselie iar al treilea pahar e nebunie. Ţuica, numai un păhărel că se urcă repede la cap. Pălinca este un dezinfectant, este bună pentru viermişorii intestinali, 1 linguriţă. Se mai ia tot ca medicament pentru scârbă mare şi vomă. Alcoolul camforat e bun pentru măsele cariate. Se pune în vârful unei scobitori puţină vată, se îmbibă cu alcool şi se  pune chiar în carie, îţi trece imediat.
26.- Părinte, ce să fac ca să nu mai beau ?
-Să nu mai duci paharul la gură. Numai dumneata eşti de vină că eşti beţiv pentru că duci paharul la gură. Nu mai du paharul la gura matale şi-ai să vezi că scapi de băutură.
27.– Părinte, vreau să jur băutura !
-De ce s-o juri, când  matale o poţi lăsa fără s-o juri!? A jura înseamnă a chema pe Însuşi Dumnezeu ca martor pentru păcatul matale şi atunci ai pedeapsă. Dacă te opreşti de la băutură de frica jurământului nu ai nici o plată pentru înfrânarea de la băutură, dar dacă te laşi de băutură din proprie voinţă şi din voinţa matale te lupţi cu pofta de a bea şi o învingi, atunci ai plată la Dumnezeu. Cum vrei, să ai plată sau pedeapsă? Alege!
28.- Părinte, vreau să mă primiţi să jur băutura, că numai necazuri, lipsuri şi ceartă cu nevasta am. Beau toţi banii şi-mi bat copii.
-De când ţi-ai pus în gând să vii la jurat băutura?
-De ieri, dar n-am avut curaj. Nevastă-mea nu mă mai primeşte acasă dacă nu jur.
-Dar astăzi de cum ţi-a venit curajul să vii şi să juri?
-Astăzi am curaj, dar ieri nu aveam.
-Astăzi ai curaj pentru că ai băut, recunoaşte!
-Da, recunosc dar numai vreo două pahare de vodcă cu nişte prieteni, dar începând de acum nu mai beau.
-Dacă ai băut nu poţi jura. În ziua când juri şi mai ales pe băutură nu ai voie să bei nimic pentru că diavolul băuturii face de râs jurământul matale. Jurământul nu-l mai faci matale cu conştiinţa clară şi voinţa liberă, ci jurământul îl face băutura, aşa că du-te matale acasă sănătos.
29.- Un bărbat beţiv de la Braşov.
Într-o seară târziu după ora 21,3o a venit la părintele însoţit de soţia lui. Părintele nu se simţea bine, iar cei de pe lângă el, le-au spus că părintele nu se simte bine şi să revină a doua zi. Soţia aceluia a insistat. Părintele a auzit că e cineva la uşă şi a spus să-i lase să intre. Oricât de rău s-ar fi simţit părintele nu suporta ca cineva să fie refuzat de a intra la el, făcea eforturi şi primea cu dragoste, iar Dumnezeu îi dădea puteri să asculte şi să-i îndrume pe oameni. Cei doi au  intrat în camera părintelui. Părintele era pe pat şi cu faţa în palme, nu privea spre cei doi, pentru că se simţea foarte rău, dar întreabă :
-Ei, care-i necazul ?
-Părinte, ne merge  numai rău !
-Cine risipeşte? I-a întrebat părintele. Femeia plângea şi nu a auzit întrebarea. Ea era în genunchi, lângă părintele, iar soţul se plimba mânios prin camera părintelui.
-Am întrebat: Cine risipeşte în casă ?
Soţul bea, fata nu-l ascultă şi cu mine se ceartă mereu. Ce să fac, părinte, ce mă învăţaţi să fac ?
-Matale nu trebuie să faci nimic, bărbatul matale să nu-şi mai toarne în pahar până face pe el, cum să respecţi aşa bărbat, cum să asculte fata de un aşa tată? Eu nu am văzut aşa bărbat, ce cap să ai ca să mai conduci o familie, dacă bei până te duci la gard, iar bei până într-o zi când ai să intri cu capul în ceva şi ai să mori, atunci ai să vezi c-am avut dreptate, dar va fi prea târziu. Tot timpul cât l-a certat pe acel beţiv, părintele nu l-a privit, a stat cu mâna la ochi şi-i era milă de femeie că făcuse atâta drum până la dânsul şi şi-a pus nădejdea în sfaturile părintelui. Bărbatul s-a aşezat pe un scaun lângă părintele şi nu spunea nimic, numai femeia vorbea.
-Părinte, ce sa fac, să ţin posturi negre ?
-Poţi să ţii matale posturi negre câte vrei, dar dacă el nu se îndreaptă, n-ai ce să-i faci. În pahar el îşi toarnă singur cu mâna lui, el e capul răutăţilor, ăsta-i bărbat? Bărbatului nu-i plăceau cuvintele pe care le auzea, era furios dar dintr-o dată s-a ridicat de pe scaun, s-a aşezat în genunchi şi aproape plângând a spus :
Nu pot să mă las de băutură, simt nevoia să beau.
-Ba, eu cred că poţi, nu eşti un bărbat prost, ai soţie bună care te iubeşte, fata aceea a matale suferă că eşti aşa, râd copiii de ea că are tată beţiv, ce spui, vrei să te laşi de băutură?
Da părinte, dar să mă ajutaţi.
Părintele l-a binecuvântat şi pe soţie a sfătuit-o să ţină post negru: vinerea pentru duşmanii casei lor, să facă 4o metanii, să ardă 9 lumânări, să citească Acatistul Mântuitorului, 9 vineri la rând.
La plecare părintele îi privea cu dragoste şi mulţumire că cearta n-a fost în zadar şi ştia că cei doi vor reuşi. Era bucuros că-i primise.
30.- Părinte, beţivii se pot mântui?
-Numai dacă se lasă de băutură. Dacă-i prinde moartea beţi, nu se mântuiesc că spune acolo: „În ceea ce te voi găsi în aceia te voi judeca”. Printre păcatele pe care le aminteşte Mântuitorul pentru care omul nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu, este şi cel al beţiei: „beţivii nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu”(Gal.5,21). Vomiturile lor se aşează pe cămaşa botezului şi se duc murdari în fata Dreptului Judecător.
Binecuvîntarea  părintelui
31.– Era o doamnă cu mai mulţi copii, fără serviciu care auzise că poate să aibă şomaj şi a venit la părintele să ia binecuvântare :
-Părinte, vă rog să mă binecuvântaţi pe mine şi dosarul cu acte, am auzit că am dreptul la şomaj, vreau să reuşesc.
-Dumnezeu să te binecuvânteze, (a binecuvântat o şi a adăugat) să nu pleci de acolo până nu-ţi dă şomaj. Dialogul doamnei cu şeful şomajului:
-Ce doriţi, doamnă?
Am venit pentru şomaj.
-Ia să văd actele. Le-a răsfoit, a constatat că serviciul era întrerupt de pe vremea lui Ceauşescu şi zice:
-Doamnă, dumneavoastră nu aveţi dreptul la şomaj, cine v-a spus să veniţi aici?
-Eu, am aflat că am dreptul, am 4 copii de crescut şi vă rog să-mi daţi şomaj.
-Să vă trăiască copiii, când i-ai făcut nu v-aţi gândit cu ce-i creşteţi ?
Nu, pentru că era pe vremea lui Ceauşescu şi el avea grijă de copii, iar avorturi nu ai voie să faci.
-Doamnă, privind actele, văd că sunteţi intelectuală, aveţi nişte studii, vă spun încă o dată nu vă încadraţi la nici un articol şi vă rog să părăsiţi biroul.
Nu plec, ştiu sigur că mă încadrez şi nu plec până nu-mi daţi acest drept.
-Doamnă, plecaţi dumneavoastră sau plec eu?
Cum vreţi, dar eu nu plec!
A ieşit din birou, s-a dus în curte să fumeze o ţigară. În birou am rămas eu singură şi imediat ce a plecat, a apărut un bărbat foarte înalt cam de vreo 40-45 de ani , cu mâna în buzunar, cam dur, îmi zice:
-Ce e doamnă, îi faceţi greutăţi şefului, l-aţi enervat ?
Dânsul s-a enervat. (Mi-era puţin teamă de acest individ şi mi-am făcut Cruce).
-Sunteţi credincioasă ?
Da.   S-a întors şeful, domnul celălalt a ieşit şi am rămas numai noi doi.
-Ia să vedem noi doamnă ce se poate face. S-a uitat din nou pe acte. Mergem să dăm telefon la uzina unde aţi lucrat, la personal, a format numărul:
-Măi „cutărică” mi-aţi trimis aici un caz, cu care nu se poate discuta. (Acela de la serviciul-personal vorbea foarte tare, auzeam şi eu cum insista pentru mine.) Bine, rezolv, dar să nu-mi mai trimiţi aşa ceva niciodată. Mi-a făcut calculul şi m-a încadrat cu cel mai mic şomaj, dar mi-a dat. I-am mulţumit şi la ieşire în ochii minţii mele era doar părintele. Ce curaj am avut, mă miram de mine cum nu mi-a fost frică mai ales când a venit fiorosul acela, era de vreo 1,90 m şi voinic. A trecut perioada de şomaj şi de post şomaj şi după toate m-am dus împreună cu copiii mei să-mi iau cartea de muncă. Acolo era chiar domnul care mi-a aprobat şomajul. Acest şef m-a felicitat cu zâmbetul pe buze pentru îndrăzneală şi mi-a mângâiat copiii. M-a condus până la uşă şi mi-a urat să-mi trăiască copiii, că sunt reuşiţi. Aţi văzut ce înseamnă o binecuvântare!
32.– O altă situaţie, tot despre binecuvântare.
O doamnă, mai iute din fire, pe care părintele o cunoştea bine, zice :
Părinte, vă rog să mă binecuvântaţi şi pe mine să fiu mai blândă …
-Matale crezi în minunea asta? Toată lumea din cameră împreună cu părintele au râs, iar persoana în cauză a rămas foarte mirată de întrebare şi de faptul că nu a binecuvântat-o. Doamna aceea credea că părintele binecuvântează oricând dacă ceri, nu se gândeşte, face semnul Crucii pe cap şi cu asta basta. Azi doamna respectivă este mult mai în vârstă încă se mai luptă cu iuţimea, e fără răbdare şi de fiecare dată când se mânie îşi aminteşte de cuvintele: „Matale crezi în minunea asta?!”  Oare trebuia atunci să spună DA?!
33.– O doamnă dorea să obţină  carnetul de şofer şi a venit la părintele pentru binecuvântare.
-Părinte, vreau să iau carnetul de şofer, vă rog să mă binecuvântaţi pentru şcoala de şoferi.
-Matale eşti iute, eşti nervoasă, nu eşti bună de şofer, la volan stau cei care sunt calmi.
Părinte, binecuvântaţi-mă să fiu calmă că vreau să conduc.
-Eu nu te binecuvântez pentru că aşa ţi-e firea iute, nu eşti bună pentru volan, te binecuvântez pentru altceva nu vreau să am vreo vină dacă păţeşti ceva.
Nu vreţi să mă binecuvântaţi?
-Nu, pentru şofer nu, altceva dacă vrei.
Eu tot am să dau la această şcoală chiar dacă nu mă binecuvântaţi.
-Faci cum crezi, eu te-am avertizat pe matale.
A plecat nemulţumită, dar nu cred că s-a înscris la şcoala de şoferi pentru că ea ştia că, ce spune părintele e literă de Evanghelie, nu greşeşte niciodată, cred că s-a gândit la dialogul cu dânsul şi a renunţat.
34.– Părinte, mă simt rea, sunt nervoasă, aş vrea să fiu bună, binecuvântaţi-mă!
-Eu te binecuvântez, dar să ştii matale că trebuie să fii bună, că aşa sunt femeile. Ştii matale că Eva a fost făcută din coasta lui Adam (coasta aceia de lângă inimă) şi ea este bună, drăgăstoasă, sensibilă, miloasă, faţă de bărbat care e mai dur, mai rece. Un bărbat poate să taie o pasăre, să împuşte un animal, are sânge rece în situaţii de genul acesta, pe când femeia nu. La război au fost trimişi întotdeauna bărbaţi.
35.- Despre binecuvântarea pe care a cerut-o Anghel Iordănescu părintelui înainte de a pleca în America cu echipa de fotbal ca să câştige. De ce nu a câştigat ?! Pe când fotbaliştii noştri jucau în America, a venit o doamnă la părintele şi i-a spus:
-Părinte, l-am văzut pe Anghel Iordănescu la TV când i-a luat un interviu şi l-au întrebat ce ţine la piept şi sărută cu atâta dragoste, el le-a spus că are o cruce pe care i-aţi dăruit-o sfinţia voastră.
-Nu trebuia să spună nimic de mine, de-acum n-o să mai câştige, nu trebuia să spună despre mine…
-Părinte, ştiţi cât de frumos au jucat până acum, toată lumea îi iubeşte şi noi femeile ne uităm la meciuri, ai noştri sunt cei mai buni.
-Aşa să fie, să facă cinste ţării, să se vorbească frumos despre ţara noastră, să nu se spună numai lucruri rele, românii nu sunt proşti, aşa vor unii să fim( a oftat adânc, Doamne, cât de supărat este m-am gândit în sinea mea şi după puţin timp a reluat). N-o să câştige, nu-i nimic că nu m-a ascultat, îi spusesem să nu spună nimic despre mine, dar nu m-a ascultat. Nu-i nimic. Măcar a arătat că este un bun creştin şi primul român care a mărturisit crucea în faţa atâtor păgâni.
36.- O doamnă născută în Boroaia şi căsătorită în judeţul Ilfov, povesteşte:
-Când eram copil şi Părintele Argatu era ascuns de frica comuniştilor, pentru că vroiau să-l omoare, mama mea mergea în ascuns la dânsul acasă şi, undeva în pivniţă îi făcea rugăciuni. De fiecare dată când mergea mama, mă lua şi pe mine şi mă lăsa în curte să mă joc cu copii dânsului, să pară că, mama mergea la preoteasă, că sunt prietene.
După ani de zile, eu m-am căsătorit într-o comună din judeţul Ilfov, aproape de Bucureşti. După câţiva ani de căsătorie, am aflat că Părintelui Argatu i-a murit soţia şi s-a călugărit, iar acum este călugăr la Mănăstirea Cernica. Cât am fost copil nu l-am văzut niciodată, iar acum aveam şi eu probleme în familie ca orice om, şi simţeam nevoia să-l văd şi să se roage pentru mine şi casa mea. M-am dus la Cernica şi l-am găsit în chilia dânsului cu lume multă. Când i-am văzut chipul blând şi obosit (era vară, căldură, lume multă, nu era aer în cameră, parcă mai mult abur din cauza aglomeraţiei şi a atâtor suflete necăjite), ochii mari şi expresivi, care în ciuda faptului că era obosit, te pătrundeau când se uita la tine. Avea un zâmbet şi o căldură în glas care mângâia sufletele zdrobite de atâta amărăciune. Nu ştiu dacă am făcut vreun efort să ajung lângă dânsul dar, ştiu că dintr-o dată parcă, m-am aflat îngenunchiată lângă el. I-am sărutat mâinile şi i-am spus cine sunt. A făcut un gest pe care n-am să-l uit niciodată şi care mult mă întăreşte de câte ori sunt supărată. Mi-a luat ambele mâini în pumnul dânsului şi cum sta aşa cu capul în jos, îi curgeau lacrimile pe mâinile mele. (Cred că numele meu şi Boroaia i-au amintit de anii grei de prigoană, de copiii dânsului şi mai ales de preoteasă pentru că tare mult a iubit-o şi mult a suferit biata de ea şi a crescut singură copiii, avea 5 copii. După ce a lăcrimat şi m-a făcut şi pe mine să plâng, apoi am vorbit, i-am spus necazul meu, mi-a făcut o rugăciune, m-a sfătuit ce să fac, m-a mângâiat pe cap şi m-a binecuvântat spunându-mi că va fi bine. Era atât de bine lângă dânsul, parcă n-aş mai fi plecat de acolo. Tare blând şi bun era, se uita după mine când am plecat şi ochii acei pătrunzători parcă-i văd aievea.
Bioenergia
37.- Părinte, eu pot să vindec oamenii, am putere, am energie în mine şi când ating părţi dureroase vindec oameni , mă rog la Dumnezeu înainte şi el mă ajută!
-Nu Dumnezeu te ajută, diavolul e acolo, asta e lucrarea lui. Dar ca să nu zici că eu spun doar aşa ca să te contrazic pe matale, uite ce faci: te aşezi în genunchi în faţa unei icoane şi spui rugăciunile pe care le ştii, apoi ceri de la Dumnezeu: „ Doamne, arată-mi Tu mie, cine mă ajută pe mine să fac ceea ce fac,,. Ai să vezi matale (să fii pregătită, să nu te sperii) un diavol cu spatele la matale, cu păr din loc în loc, negru cum e el, acela te ajută, să vezi cu ochii matale că pe mine nu mă crezi. Aşa a făcut, iar la o săptămână vine înspăimântată la părintele că i s-a arătat diavolul care o ajuta şi cerând iertare lui Dumnezeu pentru că a fost înşelată.
38.-Părinte, cei ce se ocupă cu bioenergia, se justifică că această energie cu care spun ei că vindecă le vine de la Dumnezeu. Este adevărat?
-Dacă ar fi adevărat, atunci Dumnezeu ar fi fost nedrept cu sfinţii care, prin mult post şi stăruitoare rugăciuni aveau darul vindecării şi al vederii măruntaielor din om. Cercetaţi-i pe aceşti pretinşi vindecători, care spun că primesc aceste „energii” de la Dumnezeu, dacă au o viaţă curată, morală, religioasă, dacă postesc, dacă se roagă, dacă merg la Sfânta Biserică, dacă se spovedesc, dacă se împărtăşesc, dacă sunt milostivi, dacă cred în Dumnezeu şi Maica Domnului, şi veţi constata că nu se prea ostenesc în cele ale credinţei. Ar însemna că ei sunt nişte privilegiaţi ai lui Dumnezeu care nu trebuie să se ostenească într-ale credinţei prea mult că, Dumnezeu îi înzestrează cu daruri şi puteri. Dacă ar fi ştiut sfinţii şi oamenii îmbunătăţiţi că se poate şi aşa mântui omul, comod şi fără osteneală, poate ar fi recurs la această cale, însă ei nu au găsit această cale şi le este foarte străină şi departe. Nu v-aţi întrebat niciodată: de ce nu se vorbeşte în toată Sfânta Scriptură de bioenergie, de energii supraomeneşti? De ce Sfinţii Părinţi nu vorbesc de asemenea „energii” pe care ar putea să le aibă omul din propria sa natură? De ce nu s-a pomenit nimic până în secolul nostru de asemenea energii pe care le-ar putea avea orice om de rând, chiar dacă nu au ca suport credinţa curată şi puternică şi de asemenea minuni omeneşti pe care le poate face orice om de rând? În schimb, Mântuitorul ne avertizează că la vremea de apoi se vor petrece şi asemenea înşelătorii. Pentru ca omul, să nu-şi mai pună încrederea în puterea lui Dumnezeu şi credinţa să slăbească, înaintemergătorii lui Antihrist vor face „minuni”, nu numai că se vor lăuda că sunt înzestraţi cu asemenea „energii” şi „puteri” ci, vor ajunge să coboare şi foc din cer, ca omenirea să creadă că acolo este Dumnezeu cel adevărat. Şi ce este mai periculos şi mai înşelător, că vor căuta să legalizeze asemenea practici şi vor căuta pe cale ştiinţifică să demonstreze că sunt adevărate. Ştiinţa care nu a putut să demonstreze în ce constă energiile necreate ale lui Dumnezeu şi pentru că nu a putut să facă acest lucru le-au respins şi L-au respins şi pe Dumnezeu. Iată că, în „veacul acesta înşelător” se va pretinde că „energiile „ pe care le posedă unii pot fi atestate ştiinţific. Medicii care au descoperit leacurile puse de Dumnezeu natural în plante şi în flori şi care vindecă real anumite boli, nu au fost atestaţi de ştiinţă. Medicina naturistă a fost bagatelizată pe nedrept. Oricând se putea demonstra ştiinţific, în laboratoare, că anumite plante conţin substanţe ce au darul de a vindeca anumite boli, dar nu s-a vrut să se demonstreze aceasta, de ce? Pentru că ar fi recunoscut că Dumnezeu există, El ne dă boală pentru păcatele noastre şi tot El a pus leac de vindecare a bolilor noastre în plantele şi florile pe care El le-a creat. Unii, sunt în stare ca aceste energii ce nu pot fi demonstrate ştiinţific de unde vin şi care este sursa lor să le atesteze ştiinţific şi să le instituţionalizeze, prin atestate de tot felul, prin cabinete şi reclame la televizor.
Bioenergeticienii nu vor admite nici în ruptul capului că sunt „energii” venite de la diavol, pentru a înşela lumea, a slăbi credinţa adevărată şi a-i face pe oameni să creadă într-o credinţă falsă. Se vor folosi mulţi de cuvântul lui Dumnezeu, ca să credeţi. Diavolul le dă voie pentru a-i întări în înşelăciune lui. Unii vor spune că fac rugăciuni lui Dumnezeu, ca să credeţi. Diavolul le va da voie pentru că orice rugăciune bazată pe o credinţă falsă este pervertită şi prin ea diavolul se crede Dumnezeu. Unii îi veţi auzi îndemnând pe cei care vin la ei să se ducă la Biserică şi să se spovedească, pentru a fi vindecaţi. Diavolul le va da voie, pentru că spovedania nu va fi curată în timp ce tu nu consideri că în ceea ce crezi nu este rău ci este bine. Neconştientizând că eşti în slujba celui rău nu vei mărturisi acest lucru şi nu te vei căi ca să te poţi întoarce la adevărata credinţă în Bunul Dumnezeu. Cercetaţi pe aceşti „bioenergeticieni” şi veţi constata că ei nu ştiu să vă explice: de unde le vin aceste energii, cum le vin aceste energii, care le este originea şi nu vor crede niciodată că le vin de la diavol, vor zice că de la Dumnezeu. Care Dumnezeu, ne întrebăm noi? Că şi diavolul se crede Dumnezeu pentru cei ce cred în el. Dacă le veţi spune că aceste „energii” sunt negative şi vin de la diavol, îi veţi vedea că se vor supăra rău, se vor enerva, li se vor schimba înfăţişarea, li se vor tulbura privirea şi vor fi în stare să ia atitudine violentă şi veţi fi alungaţi. Să cunoaşteţi că acestea sunt manifestările unui „îndrăcit”, adică aceluia care lucrează cu diavolul, pentru că diavolul cu care lucrează se mânie atât de tare pentru că l-ai descoperit, încât este în stare să te distrugă, dacă n-ar fi îngerul păzitor care nu-i dă voie. Dacă ar fi de la Dumnezeu, indiferent de atacurile care vin din jur, omul rămâne liniştit, senin şi primeşte cu îngăduinţă. Pe unii bioenergeticieni îi veţi vedea că nu primesc pe oricine la şedinţele lor. Vă veţi întreba, de ce? De unde mă cunoaşte şi ce are cu mine? Te va respinge de la început spunându-ţi: „cu dumneata nu stau de vorbă? Nu pot să-ţi spun! Mă scuzi!” şi nu te primeşte, pentru că nu crezi, eşti un caracter mai puternic, ai o credinţă lucrătoare cu care ai dat mult de furcă diavolului şi atunci te respinge. Diavolul nu vrea să rişte, pentru a fi demascat. De aceea te evită sau te respinge, lăsându-te să te întrebi, ce are cu tine? Dacă aceşti „bioenergeticieni”ar fi de la Dumnezeu, n-ai fi trecut printr-o asemenea umilinţă, pentru că Dumnezeu nu respinge pe nimeni şi în primul rând nu respinge pe cei păcătoşi şi bolnavi sufleteşte şi nici pe necredincioşi nu-i respinge, ci vrea ca tot omul „să vină la cunoştinţa adevărului”; vrea ca omul să nu moară ci să se întoarcă şi să fie viu. Deci, metode de a-i descoperi şi de a deosebi duhurile avem.
Nu degeaba ne sfătuieşte Mântuitorul „cercetaţi duhurile”. Mai întâi de a accepta ceva, trebuie în prealabil să facem o atentă cercetare, pentru a descoperi duhul care stăpâneşte acel ceva. Dacă nu este Duhul lui Dumnezeu şi este un duh înşelător atunci nu ne este de folos ci, suntem în mare pericol. Mântuirea şi darurile de la Dumnezeu le dobândesc numai cei ce se ostenesc şi trăiesc o viaţă moral-religioasă curată şi după voia Lui. Amin.
39.- Părinte, este un doctor în Bucureşti Ovidiu Dragoş Argeşeanu, care face bioenergie sau reiki şi spune la cei ce vin la iniţiere că de la dumneavoastră a învăţat acestea şi că este ucenicul dumneavoastră, este adevărat?
-Cum să fie adevărat? De unde s-a mai scos şi bazaconia asta? M-ai văzut pe mine că fac drăcovenii din astea? Cum să înveţe de la mine? Ce ucenic? De când am eu ucenici? Vezi vreunul pe aici? Este o minciună grosolană! Vedeţi lucrarea diavolului, ca să mă compromită şi să scadă încrederea oamenilor, le dă în gând acestor farsori şi vrăjitori să se folosească de numele meu ca să le crească lor popularitatea.
Spune că a participat la citirea moliftelor şi de la moliftele pe care le-aţi citit a primit el o lumină şi  puteri bioenergetice.
-Asta spune el şi tot el o crede. Dacă o fi participat când eu am citit moliftele şi n-a venit cu gândul curat, a venit numai ca să ispitească, atunci l-a înşelat satana, înşelat rămâne şi va înşela pe mulţi. Vai de sfletul lui. L-a prins diavolii cu chip de lumină sau teologii iadului, din cursa lor cu greu mai scapă. La mine vine multă lume la rugăciuni, fel de fel, dar nu toţi pleacă curaţi, fiecare primeşte după credinţa cu care vine şi după curăţia inimii. Să nu vă faceţi ideie că toţi cei care vin pentru un sfat sau pentru o rugăciune sunt şi ucenicii mei. Un ucenic stă lângă învăţătorul sau duhovnicul lui, poate ani de zile ca să înveţe cele duhovniceşti, nu o zi sau o jumătatea de zi. Să vă spun, înafară de copiii mei şi nepoţi, n-am putut ţine la mine pe nimeni din cauza autorităţilor. Ar fi avut necazuri cel ce ar fi rămas pe lângă mine din cauza securităţii. Pentru că am fost mereu urmărit şi supravegheat de securitate nu am putut să-mi fac ucenici nici aici şi nici în mănăstirile pe unde am mai fost. Dacă mai auziţi pe careva înafară de copiii mei şi nepoţi, spunând că este ucenicul Părintelui Argatu să nu-l credeţi.
Biserica
40.- Părinte, e păcat să stai cu haina pe umeri in Biserică?
-Da, e lipsă de respect pentru că, de te-ai duce la un ministru în audienţă, nici nu ai putea să treci de portar cu orice ţinută, dar în faţa Mântuitorului cu atât mai mult trebuie să arăţi respect. Noi preoţii trebuie să vă povăţuim unde nu ştiţi, că de vedem şi nu îndreptăm dăm socoteală mai mult decât dumneavoastră că am ştiut şi nu am îndreptat.
41.- Părinte, prin biserici nu poţi să mai stai în genunchi, e marmură, e rece, în picioare nu pot să stau toata slujba, ce să fac ?
-Stai cum poţi matale, dar să ştiţi că de drept trebuie puse covoare pe jos ca să poţi sta în genunchi. Unii stau din evlavie, alţii din neputinţă, trebuie să fie covoare în biserică peste tot, pentru tot omul, nu scaune, scaunele sunt pentru catolici pentru noi, nu.
42.- Părinte, ce se întâmplă cu cei ce nu cercetează Biserica, care nu o respectă când trec pe lângă ea, adică nu-şi fac semnul Sfintei Cruci, pentru cei ce o înjură şi o vorbesc de rău?
-Ce poate să se întâmple, vor rămâne pe dinafară. Acum, unii ori nu ştiu, ori nu vor să ştie sau pur şi simplu nu văd, că sunt pe dinafară. Nu-i târziu să se întoarcă în această clipă, pentru că pe următoarea nu se ştie dacă o mai prind. Ca să înţelegeţi ce înseamnă Biserica pentru noi aici pe pământ, vreau să vă duceţi cu gândul pe vremea lui Noe, când a făcut corabia cea mare pe care Dumnezeu i-a poruncit s-o ridice, pentru că vroia să aducă potopul, sfârşitul vieţii pe pământ. Ce ziceau cei ce-l vedeau pe Noe că se ostenea făcând corabia? Ce zic şi cei de azi, care trec pe lângă o biserică şi nu vor să o cerceteze. Unii râdeau de Noe, alţii îl luau în batjocoră, alţii îl ocărau, alţii îl credeau nebun, smintit. Ca şi acum, atunci toţi îşi vedeau de treburile lor, unii petreceau, alţii petreceau în fapte urâte, unii umblau după averi, alţii după desfrânări, nimeni nu credea în ce spune Noe, că Dumnezeu pentru păcatele lor va prăpădi pământul înecându-l sub apă, iar corabia o ridică pentru a se salva el şi animalele pe care Dumnezeu i-a poruncit să le salveze. După ce Noe a terminat corabia, s-a urcat el şi familia sa, împreună cu animalele curate şi cele necurate pe care i-a poruncit Dumnezeu să le urce şi a venit potopul. A plouat de s-a acoperit pământul de apă, încât a înecat tot ce era viu pe faţa pământului. Au fost salvaţi numai cei ce erau în corabie. După 40 de zile de ploi, a trimis Dumnezeu vânt şi a uscat pământul, corabia s-a oprit pe uscat, pe Muntele Arrarat şi aşa a salvat Dumnezeu omenirea şi vietăţile de pe pământ, prin Noe care era singurul om credincios şi temător de Dumnezeu de pe faţa pământului. Cei ce râdeau de Noe şi nu-l credeau, crezându-l nebun, au rămas pe dinafară şi s-au înecat, au pierit. Tot aşa şi cu Biserica. Biserica este corabia, care duce sufletele noastre pe marea învolburată a acestei vieţi la limanul mântuirii, iar corăbierul este însuşi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. El este capul Bisericii. Prin taina Sfântului Botez cu toţii ne urcăm în această corabie numită „Biserica”, însă unii o părăsesc, prin necredinţă, prin necercetare, prin neascultare de ea, prin indiferenţă, prin hulă şi batjocură cum fac cei ce o înjură şi prin lipsa de respect şi de dragoste. Aceştia rămân pe dinafară, iar la primul val sunt măturaţi şi înecaţi.
În afară de Biserică nu este mântuire. În afara Bisericii nu există altceva decât o mare învolburată, care îneacă orice suflet rătăcit şi căzut din corabia care se cheamă Biserică.
Biserica din Constantinopol
(un secret)
43.– Părintele ne povesteşte:
Aveam un moş (unchi Epifanie Crăciun)) care era preot-călugăr la Mănăstirea Cocoşul de lângă Tulcea. El ştia şi-mi povestea că-n biserica cea mare din Constantinopol, pe care au profanat-o turcii când au intrat în Constantinopol, preoţii şi diaconii care slujeau în acel moment au rămas împietriţi, adică sunt şi astăzi în poziţia aceia de rugăciune, şi-şi mişcă buzele foarte încet, nu-ţi dai seama cu ochiul liber dar se vede că sunt vii. La intrare este soldatul care a vrut s-o atace şi el împietrit cu mâna pe sabie, şi el se mişcă la fel de încet ca aceia din biserică. Încet trage sabia din teacă, acum mai este încă în teacă, cu vârful doar. Moşul meu a intrat pe furiş acolo, pentru că totul este păzit şi a luat Sfânta Carte (Evanghelia) din mâinile diaconului, a pus semn unde era deschisă, a pus-o la subsuoară, sub haină şi a fugit într-un loc retras să citească unde era deschisă şi apoi s-o ducă înapoi. Când s-o ia de subsuoară, nu mai era. S-a dus pe drumul pe care a venit crezând că a pierdut-o până ce a ajuns la biserică. A intrat în biserică, şi a văzut că Evanghelia era în mâinile diaconului, cum o găsise prima oară. Îngerul bisericii o dusese înapoi. Această minune se petrece la subsolul Catedralei din Constantinopol, lumea nu ştie, turcii nu dau voie să se vadă şi nici să se audă. Moşul meu îmi spunea că atunci când sabia turcului de la uşă, va ieşi cu totul din teacă va veni prăpădul.
Blestemul
44.- A venit la mine o doamnă şi mi-a spus că mama ei are nişte beşicuţe sub piele care, atunci când se sparg ies din ele nişte viermişori mici şi mama ei rău se chinuieşte din cauza aceasta. Am întrebat-o :
-Mama e certată cu cineva, a blestemat-o cineva, că boala asta vine de la un blestem: “să te mănânce viermii de vie!”? De nu face dezlegare de blestem după ce se împacă mai întâi cu aceea care a blestemat-o va muri în chinuri groaznice. Mama trebuie să-şi ceară iertare, iar aceea care a blestemat-o să spună: Dumnezeu să ne ierte pe amândouă !
45.- Nu vă blestemaţi copiii!
-Când un copil greşeşte se ceartă, se pedepseşte, dacă e cazul se bate dar, nicidecum nu se blesteamă. Şi eu am fost copil şi am avut multe curiozităţi dar mama nu ne-a blestemat niciodată. Acum, cum o supără puţin copilul mama aruncă vorbe grele asupra lui: „muri-ai să mori”. „săriţ-ar ochii”, „să n-ai parte de fericire”, „să mori când ţi-o fi lumea mai dragă”, „arde-te-ar focul” sau pur şi simplu îl drăcuie. După aceea se miră de ce nu o ascultă copii, de ce copilul e nervos, dar primul vinovat cine–o fi oare, nu mama cu gura ei? Copilul trebuie învăţat să nu greşească, iar dacă a greşit să ştie să-şi ceară iertare. Mama care-l învaţă credinţa pe copilul ei, are bucurie de pe urma lui. Mama care nu are timp pentru copilul ei şi-l lasă să crească la întâmplare, au necazuri de pe urma lui. Degeaba cerţi copilul că nu ascultă, dacă în casă vede numai ceartă. În zadar spui să nu bea dacă tot timpul te-a văzut beat, spui să nu curvească iar mama şi tata aduc amanţi în casă. Îl cerţi să nu fumeze şi tu ai ţigara-n gură. Când cereţi de la altul aveţi grijă mai întâi ce faceţi voi. Părinţii sunt exemplu pentru copiii lor. Dacă în casă e dragoste şi pace şi părinţii fac lucruri frumoase, nici nu mai trebuie să-l înveţi pe copil că învaţă singur.
46.– Părinte, am o colegă care avea un singur copil şi acela în ziua în care începuse serviciul, adică în prima zi de serviciu, a murit. Se urcase într-o maşină foarte aglomerată şi sta pe scară agăţat cu uşa deschisă. La o curbă un stâlp de telegraf l-a lovit şi a căzut mort, n-a apucat să ajungă la serviciu.
-Aceştia sunt cei blestemaţi de mamele lor: “să mori când ţi-o fi lumea mai dragă!”Adică în prima zi de serviciu, în ziua nunţii, în ziua când reuşesc la facultate, în ziua când e cel mai fericit.
47.– Părinte, am fost căsătorită prima dată şi soţul îşi făcea plăcerile singur, am rămas tot fecioară şi am divorţat. M-am căsătorit a doua oară şi acest soţ face la fel, am dureri de cap şi nu ştiu ce să fac, vreau să divorţez iar, ce să fac?
-Nu te-a blestemat mama ?
-Ba da! De la asta să fie? Avea un obicei când mă blestema, spunea : “ Să faci copii în palmă !” Să fie de la asta?
-Ce vorbe nesocotite la o mamă ! Ai văzut ce fac soţii matale, nu au nevoie de matale ca femeie, trebuie dezlegare de blestem cat mai degrabă. Roag-o pe mama să vină cu matale la dezlegare aici sau vă duceţi la alt preot unde vrea ea. Matale îţi ceri iertare c-ai supărat-o, îi săruţi mâna, mama te iartă şi preotul face dezlegarea de blestem, apoi viaţa matale, devine normală ca a oricărei fete.
48.- O doamnă foarte nervoasă căreia i s-a furat ceva, a venit la părintele cu un acatist:
-Părinte, rugaţi-vă că mi-au  furat hoţii…!
-I-ai blestemat?
-Da.
-Dacă i-ai blestemat, ţi-ai făcut dreptate singură, eu nu mai am de ce să mă rog. Dacă nu blestemai, mă rugam să-l prindă pe făptaş, să-ţi aducă înapoi ce-ţi luase, dar acum nu mai merge rugăciunea, aşteaptă să vezi ce-o să se întâmple.
49.- Un domn din Bucureşti, cu casa la bloc,  s-a gândit să-şi cumpere o casă la curte. De când a cumpărat-o a avut numai necazuri, pagubă, boli, accidente, neînţelegeri cu soţia până ce a ajuns la părintele.
-Părinte, am cumpărat o casă, să fie pentru vacanţe să ne recreăm şi noi într-un fel. De când am luat-o avem numai necazuri şi am aflat că şi cei care au stat înainte tot aşa au păţit, de aia au vândut-o.
Cât timp a vorbit acest om, părintele a stat cu ochii închişi, de aveai impresia că a adormit şi respectivul vorbeşte în gol. Dar la un moment dat îi zice acelui domn:
-Casa aceea este blestemată şi trebuie înstrăinată.
-S-o vând, părinte ?
-Nu, trebuie făcută milostenie pentru că e blestemată şi aşa cade blestemul care e pus acolo şi scapi matale de necazuri şi-i păzeşti şi pe alţii care ar cumpăra-o. Dacă o vinzi, blestemul merge mai departe. Aşa văd eu că i-ar plăcea lui Dumnezeu, ca lucrarea asta să se facă prin matale.
-Părinte, nu pot să fac aşa ceva, mai am o datorie de 70 milioane lei!
-Bre! Casa asta a fost luată cu forţa de la nişte oameni săraci cu copii şi ei au dat blestemul, dacă faci cum ţi-am spus, e faptă lăudată, ai plata sus în cer şi să nu-ţi faci griji cum vei scăpa de cele 70 milioane lei, că te va ajuta Dumnezeu. Respectivul nu a spus că o să facă cum l-a învăţat părintele, dar a cerut rugăciune să se liniştească, să-şi limpezească gândurile, să facă cum e bine, că îi este greu să creadă că, pierzând nişte bani poţi să scapi de alte datorii. Părintele i-a făcut rugăciune şi l-a binecuvântat. Noi credem că aşa a făcut acela, pentru că părintele l-a privit mult când a plecat şi se tot gândea la el.
50.- O cunoştinţă mai în vârstă a părintelui a venit foarte supărată:
Părinte, nu mai pot! Părinte, nepoţii mei m-au băgat în fundul iadului, i-am pedepsit, i-am bătut, i-am  făcut proşti, deşi îi iubesc dar ei tot ce vor fac. Se bat între ei, se jignesc, dansează după televizor, ce mă fac, părinte ?
-Să ştii matale că, eu babă frumoasă am mai văzut, dar copil cuminte nu prea…!
-Părinte, mai am ceva pe suflet. Ginerele meu nu iubeşte unul din copiii lui, spune că nici nu vrea să-l vadă. Eu, ticăloasa, când i-am auzit am zis în gândul meu, dacă nu vrea să-l vadă, atunci să nu mai vadă. Părinte, eu nu vreau să orbească, că e soţul fetei mele, am spus aşa pentru că m-a durut. Acum ştiţi ce s-a întâmplat!? Învăţaţi-mă ce să fac?
-Stai în genunchi. Cum ai putut să gândeşti aşa ceva, trebuie dezlegare de blesteme imediat. I-a făcut părintele dezlegare de blesteme şi i-a dat 3o metanii de făcut pentru greşeală.
-Sărut mâna părinte, mi-aţi luat o piatră de pe inimă. Binecuvântaţi-mă să am mai multă răbdare şi să ajung cu bine acasă…! A binecuvântat-o.
51.– Părinte, dacă te blestemă părinţii, chiar iţi merge rău?
-Da, cel mai greu pentru copii este blestemul părinţilor şi lacrimile mamei. Când copilul este neascultător şi părinţii îl blestemă, acel blestem nu se dezleagă decât cu rugăciunea dezlegării de blestem rostită de preot. În zadar spune mama, după ce a dat blestemul: “Dumnezeu să te ierte, că eu te-am iertat“, că dezlegarea blestemului nu se face, decât cu rugăciunea preotului. O altă greşeală care aduce nefericirea copiilor vine tot de la neascultare. Când mama spune să vii acasă la o anumită oră şi copilul nu ţine cont de cuvântul ei, toate lacrimile ei, când stă şi te aşteaptă, le vei avea şi tu în căsnicia ta. De acest păcat te cureţi prin taina spovedaniei.
52.- Părinte, dacă te blestemă cineva şi eşti nevinovat, se prinde blestemul ?
-Nu. Dacă eşti nevinovat, blestemul se întoarce asupra celui care a blestemat, nu cade pe tine.
53.- Părinte, este păcat mare de a blestema?
– A blestema este un păcat foarte mare, este la fel ca păcatul de moarte. Nu degeaba se spune la Sfânta Scriptură: „blestemat să fie cel ce te va blestema” (Fac.27 ,29). Cel ce este blestemat de tine va căuta dezvinovăţire la Judecata Înfricoşată, că, din cauza ta, nu a putut să se mântuiască,  iar tu, te faci răspunzător pentru mântuirea lui. Pe cei ce i-ai blestemat: hoţul, făcătorul de rău, vrăjitoarea şi alţii, când vor muri, la judecata sufletului se vor dezvinovăţi aşa: „Doamne, eu m-aş fi întors de la păcate şi m-aş fi pocăit, dar m-a legat cu blestem acest rob al tău. Din cauza lui eu nu am mai avut timp de pocăinţă nu mi-am putut mântui sufletul, el să plătească pentru mine..! „Atunci, vei fi judecat, ca un ucigaş al sufletului lui, pentru că prin blestem legându-l i-ai luat timpul de pocăinţă.

(Raspunsuri duhovnicesti la intrebarile credinciosilor ale Parintelui Argatu)

Anunțuri
 

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: