RSS

14 Apr

Familia

188.- O doamnă, cam la 52 de ani, cu o fată de 18 ani vine la părintele şi-l întreabă:
-Părinte, eu nu mă mai înţeleg cu soţul, e nervos, ceartă copiii şi face mereu scandal!
-Dacă-i întorci spatele, te culci cu spatele la el, are nevoie de soţie, de asta e nervos.
-Nu e nervos numai pe mine, şi pe copii îi ceartă !
-Tot din cauza asta îşi varsă nervii pe copii şi de nu te schimbi matale, tot aşa o să facă. Fata care era de faţă a început să-i reproşeze mamei:
-Ai văzut mamă ca tu eşti de vină? Ţi-am spus eu că tu eşti de vină !
-Părinte, nu mai sunt tânără, am 52 de ani !
-După cum spui că e soţul matale, el nu-i de aceeaşi părere, împacă-te cu el.
189.- O femeie i se adresează părintelui astfel:
-Părinte, soţul meu are 72 de ani şi încă mai vrea dragoste, sunt şi eu bătrână, aş vrea să ţin şi eu rânduielile bisericii, să merg la Biserică, să mă împărtăşesc şi nu pot că nu mă lasă să fiu curată trupeşte, ce să fac părinte?
-Mai ai până la 90 de ani, atunci o să te lase în pace el. Femeia a plecat plângând. Ne spunea părintele celor care am rămas în cameră că sunt bărbaţi care acceptă ca femeile lor să se consulte cu preotul, dar alţii nu, se supără şi spun vorbe grele împotriva preotului.
190.– A venit la mine o tânără şi mi-a spus că are impresia că soţul ei trăieşte cu mama ei şi se temea să nu greşească cu acest gând şi să-l supere pe Dumnezeu. I-am spus :
-Te duci acasă, dimineaţa pleci de acasă la serviciu ca de obicei, încui uşa cu cheia şi peste o jumătate de ora te întorci, descui fără zgomot şi intri uşor şi să fii tare pentru ce ai să vezi. Eu ştiam dar aşa ceva nu-ţi vine să crezi până ce nu vezi. Îmi descoperise Dumnezeu în timp ce ea îmi povestea necazul. Aşa a făcut şi i-a găsit în pat pe amândoi, soţul cu mama ei în fapt. Auziţi dumneavoastră ce poate să facă o mamă! Ce timpuri grele !…
191.- Părinte, soţul dă vina pe mine la tot ce se întâmplă rău în casa noastră!
-Aşa sunt unii oameni. Şi Adam când a fost certat după ce a mâncat din fructul oprit, a spus: “ nu eu Doamne, ci femeia pe care mi-ai dat-o mi-a dat să mănânc”, iar când i-a zis Evei de ce a mâncat şi ea a zis: “ nu eu Doamne, şarpele m-a îndemnat“.
192.– Când eram preot de mir la Boroaia, a venit la mine o femeie foarte credincioasă cu 4 fete şi acum era din nou gravidă, şi-mi zice :
-Părinte, soţul meu mă bate şi mi-a spus că, dacă şi de data asta nasc o fată, mă lasă cu copiii şi pleacă de la mine. Ce mă fac ?
-Lasă că de data asta, ai să naşti matale un băiat. Mergi acasă că ce porţi în pântece e băiat, pentru că Dumnezeu nu vrea să vă despărţiţi. După ce a plecat femeia m-am aşezat la rugăciune şi am zis: Doamne, şi dacă a fost zămislită o fată, Tu poţi să schimbi să fie băiat, pentru că Tu nu vrei ca cei pe care Tu I-ai unit să se despartă“. Au urmat cele 9 luni de sarcina şi diavolul venea tot timpul la urechea mea şi-mi spunea: “ba fată o să fie“. Nimeni nu auzea decât eu, dar mă mâniam şi spuneam cu voce tare: ba e băiat ! Şi iar auzeam: “ba fată!”, iar eu îi răspundeam: nu, cum am spus eu, aşa va fi, va fi băiat! Preoteasa mă vedea nervos şi auzea uneori ce spuneam şi se plângea tatălui ei ca, am ajuns să vorbesc singur. Îi era milă de mine pentru că mă iubea, i se rupea sufletul pentru mine. După cele 9 luni, femeia a născut un băiat după cum îi spusesem. A fost mare bucurie în casa lor. După ce au trecut cele 40 zile de lehuzie, au venit amândoi la mine cu copilul în braţe şi bărbatul, mi-a zis :
Părinte, e băiatul matale! La aceste vorbe, eu ştiam, dar biata preoteasa care mă ştia om serios, ce-a simţit ea când l-a auzit? Bărbatul a explicat despre ce era vorba şi s-a liniştit. S-a dus vorba despre mine că sunt prooroc şi că ştiu ceea ce nasc femeile. A venit o gravidă în luna a 9-a şi m-a întrebat :
-Părinte , eu ce-o să nasc ?
-Pe matale te bate soţul  ?
-Nu.
-Ei, dacă nu te bate soţul, mergi matale acasă şi-o să naşti ce-a fost zămislit. Pe aceea căreia i-am spus o bătea soţul şi voiau să se despartă.
193.– Părinte, la noi în casă e mereu ceartă, soţul e nervos, nu ştiu ce are !
-Dacă-l refuzi matale, de aia e nervos, e neliniştit, îşi varsă nervii pe copii. Femeia trebuie să asculte de soţul ei, să nu-i facă program pentru că-i ia bărbăţia. Într-o căsnicie totul e numai ca el, chiar dacă greşeşte, nu-i nimic, din greşeli învaţă omul. Unii bărbaţi sunt mai înţelepţi, ştiu de la început să conducă, alţii învaţă pe parcurs, mai greşesc şi capătă experienţă. Ştiţi cum se spune: “dacă unui bărbat îi cade pălăria, se apleacă, o ia, o scutură, o pune pe cap şi merge mai departe “.
Bărbatul are misiune înaintea lui Dumnezeu, răspunde de soţia şi copiii lui. Soţii se completează unul pe altul. La căsătorie, se uneşte unul iute şi unul moale ca să dea naştere la copii sănătoşi. Într-o căsnicie acela iute îl duce în spate pe cel moale şi cel moale îi suportă nervii şi iuţimea celuilalt. Viaţa în doi e frumoasă.
194.- A venit la părintele soţia unui profesor universitar şi i-a zis :
-Părinte, ce sfat îmi daţi, că soţul meu care e profesor universitar, trăieşte cu o studentă, stă la ea acasă? Am avut o căsnicie bună, ne-am înţeles bine până ce a apărut această femeie.
-Uite ce faci, afli adresa fetei, iei un lăutar cu matale, nişte rachiu şi câteva femei să chiuie şi când ajungi la uşa aceleia, începeţi să cântaţi, matale spui că ai bărbat de însurat până ies ei din casă. Părintele a binecuvântat-o, iar ea s-a dus şi a făcut aşa cum a învăţat-o părintele. S-a dus la uşa aceleia cu toţi, lăutarii au început să cânte, femeile să chiuie şi ea să strige că are bărbat de însurat. La auzul acestora, fata din casă s-a enervat, a deschis uşa şi l-a dat afară pe domnul profesor şi i-a spus să nu-l mai prindă pe acolo că a făcut-o de râs în bloc. Aşa şi-a putut recăpăta femeia soţul înapoi.
195.– Doi soţi au venit la părintele, erau în genunchi  şi-i spuneau:
-Părinte, noi nu ne mai înţelegem deloc, ne certăm tot timpul!
-Da de ce vă certaţi, când unul vorbeşte, celălalt tace şi invers şi nu mai este ceartă.
-Binecuvântaţi-ne ca să reuşim să facem aşa.
Părintele i-a binecuvântat, i-a sărutat pe cap pe fiecare în parte, strângându-i la pieptul dânsului pe amândoi odată. Cei doi au plecat înlăcrimaţi de gestul care a făcut părintele cu ei, nu au mai scos nici un cuvânt, erau copleşiţi de atâta dragoste, mergeau şi tot se uitau înapoi la dânsul.
196.– O doamnă zice :
-Părinte, şi noi ne certăm, soţul meu face ce vrea el, ce să fac?
-Faci ca el, chiar dacă nu e bine ce face. Să ştii matale că bărbaţii sunt de două feluri, bărbaţi care ascultă de femeile lor şi bărbaţi care nu ascultă, să ştii că al matale e din cei care nu ascultă de femeia lui. Nu-ţi răci gura de pomană, că niciodată nu o să ai dreptate, poţi să ai doar scandal.
-Binecuvântaţi-mă, că nu e uşor să stai în casă cu un om şi să nu ai voie să ai nici o idee.
-Aşa este. E tare greu, dar asta e soarta matale pe care ţi-ai ales-o, nu mai poţi da înapoi. Când l-ai luat ţi-a plăcut?
-Da, părinte ! Dar era altfel, nu era aşa căpos! (toţi cei care eram de faţă, ne-am amuzat).
-Acum dacă te-a păcălit, te-a păcălit, ce să mai faci?!
-Chiar că m-a păcălit părinte, era ca un miel înainte de căsătorie şi să-l vedeţi acum !
Doamna a luat binecuvântare şi a plecat mai veselă, îi plăcuse dialogul cu părintele şi atmosfera din cameră, ne privea pe toţi ca pe nişte prieteni.
197.- Părinte, soţul meu se duce toată ziua la mă-sa s-o vadă !
-De ce l-ai luat de bărbat dacă nu era înţărcat?
-Să ştiţi părinte că aşa e, tot ce vrea să facă întreabă mai întâi pe mă-sa, eu parcă sunt mumie în casă, n-are treabă cu mine. Toţi câţi eram prezenţi eram în hohot de râs şi părintele râdea şi el împreună cu noi.
-Râd eu părinte, că mă simt bine aici, dar când mă duc acasă şi-l văd îmi vine să-l iau la palme.
-Ne te sfătuiesc, că dacă-ţi întoarce palma, mâna lui nu e ca a matale şi de drept femeia nu dă în bărbat.
-Aveţi dreptate părinte, dacă-mi dă el una, nu mai sunt om! Binecuvântaţi-mă să nu mă mai enervez, facă ce-o vrea! A luat binecuvântare de la părintele, dar a rămas pe loc să prindă o rugăciune împreună cu ceilalţi.
198.– O mamă bolnavă şi copilul ei.
-Părinte, am şi eu o rugăminte, să mă învăţaţi ce să fac că sunt bolnavă, nu mai aud bine, copilul e şi el bolnav şi nici cu bărbatul nu mă mai înţeleg?
-Iubeşte-ţi soacra.
-Părinte, e rea soacra, vrea pe soţ la ea toata ziua şi eu mă cert cu el că se duce.
-Duceţi-vă împreună, cumpăraţi-i ceva prăjituri şi mergeţi să vedeţi ce mai face, cum se simte.
-Părinte, eu am venit să-mi spuneţi ce să fac, ce rugăciuni?
-Nu e nevoie de rugăciune, trebuie doar să-ţi iubeşti soacra.
-Părinte, eu mai sunt supărată că mi-a murit mama, şi soacra cred că face vrăji.
-Soacra nu face vrăji, dar dacă nu vă înţelegeţi o să facă vrăji ca să vă înţelegeţi. Spui că ţi-a murit mama, ai văzut, ţi-a luat-o Dumnezeu ca să fie loc în inima matale pentru soacră. Iubeşte-ţi  soacra, acesta este sfatul pe care ţi-l dau, şi o să-ţi fie bine. Femeia a plecat nemulţumită, se aştepta la altceva, vina era a ei pentru că o ura pe soacră cu patimă. După ce a plecat femeia, părintele ni se adresează tuturor femeilor care ne aflam în cameră şi am asistat la acest dialog:
-Iubiţi-vă soacrele, cumpăraţi-le bomboane, faceţi-le cadouri, că de n-ar fi fost ele să vă crească băieţi pentru căsătorie, n-aveaţi pe cine să luaţi de bărbat. Ele i-au şters la fund când erau mititei, ele le-au purtat de grijă până s-au făcut mari, ca să-i vedeţi bărbaţi cu cravată la gât şi costum. Faceţi-le pe plac, că v-au crescut feciori şi i-aţi luat de lângă ele, sunt ca mamele dumneavoastră după căsătorie.
199.-Cineva întreabă:
-Părinte, copiii nu mă ascultă, ce să fac ?
-Spune-i soţului, e treaba tatălui.
-El nu se bagă, părinte, mă lasă pe mine.
-Foarte rău, cât sunt mititei copiii, mama-i ceartă, îi pedepseşte, când se fac mari, tata are responsabilităţile şi copilul îi ştie de frică. Când face o prostie copilul, mama îl ceartă şi dacă nu ascultă, ea îl ameninţă: “am să te spun la tata!”, doar atât şi copilul se linişteşte ca să nu fie spus tatei. Aşa era pe vremea mea. Cu mama mai făceam noi ce mai făceam, dar când era vorba de tata ne temeam, nu suflam o vorbă. Acum e la moda să-i spui “ tu “ în loc de “tată” sau să-i spui mamei pe nume. Cum să asculte un copil de părinţi şi mai ales că sunt şi încurajaţi. De aici începe lipsa de respect. Fiecare soţ are o misiune în căsnicie, nu se lasă pe seama mamei totul, ce e mai greu face tata. În timpurile astea s-a întors totul pe dos nu mai e nimic din ce a fost.
200.- Un bărbat cu probleme de sănătate şi soţia lui.
-Părinte, eu nu mai sunt bărbat cu soţia mea, ce ne sfătuiţi să facem?
-Acum eu fac rugăciuni cu moliftele Sfântului Vasile Cel Mare şi dezlegare de blesteme, staţi la rugăciune şi apoi mergeţi la Biserică la Sfântul Maslu, să fiţi de la început când se dă binecuvântarea. Uleiul şi făina să fie pe masă (sticla deschisa). Mai staţi la 2-3 Masluri şi apoi mergeţi acasă. I-a binecuvântat şi acela s-a făcut sănătos.
201.- Părinte, am o femeie care se ţine de bărbatul meu şi nu ştiu ce să fac! Lucrează cu el în birou şi nu mă mai înţeleg cu el, ce să fac?
-Uite ce să faci, iei într-o zi toate lucrurile intime murdare ale soţului şi te duci în birou când mai sunt şi alţii de faţă şi îi dai pe la nas în batjocură şi îi spui: Uite, astea-s lucrurile bărbatului meu şi dacă la tine vine curat înseamnă că eu i le spăl, dar dacă iţi place de el spală-le tu! Şi insişti pe la nasul ei, apoi o iei şi puţin de păr şi-i spui: “să-mi laşi bărbatul în pace ca asta e doar începutul, iţi pregătesc şi altceva”. Să nu o laşi până nu plânge de ciudă sau de ruşine că o văd ceilalţi. Să ţineţi minte de la mine: căsnicia se ţine cu dinţii! Şi i-a mai spus încă o dată, aşa să faci ! Ea a  spus :
-Binecuvântaţi-mă să pot şi vă rog spovediţi-mă şi pe mine, că nu m-am spovedit niciodată.
-Eu nu mai spovedesc, mergi mata la alt preot.
-Pe cine îmi recomandaţi ?
-Căutaţi preoţi în vârstă, cu răbdare…
-Binecuvântaţi-mă să găsesc unul bun.
-Aşa să-ţi ajute Dumnezeu, şi a binecuvântat-o. Când omul se sileşte şi Dumnezeu îl ajută.
202.– Părinte, nu mă mai înţeleg cu soţul meu, parcă suntem nişte străini!
-Să ştiţi de la mine că atunci când diavolul pierde un om, se luptă din răsputeri să-l câştige. Aşa se întâmplă şi cu cei căsătoriţi, care duc viaţă curată şi trăiesc cu frica lui Dumnezeu. Diavolul i-a pierdut prin taina Sfintei Cununii, cei doi sunt un trup. Diavolului i-ar fi plăcut să trăiască în curvie să nu facă copii, să nu meargă la Biserică şi acum e turbat de mânie. Nu vă grăbiţi să divorţaţi chiar dacă uneori căsnicia nu merge aşa bine. (Aşa ne sfătuia Părintele când venea cineva şi se plângea că a divorţat şi acum e căsătorită a-2-a sau a-3-a oară şi nici acum n-o duc bine). Să vă spun o întâmplare cu o fată care ajunsese la a-7-a căsătorie. Mi-a povestit cum primul ei soţ era beţiv, venea beat şi vorbea mult dar nu făcea nici un rău. A divorţat de el. A luat altul care era curvar, aducea femei în casă, nu venea mereu acasă, a divorţat şi de acela. A luat altul care era foarte mămos, nu ţinea cont de ce spunea soţia, făcea numai ce spuneau părinţii lui. A ajuns până la 7 bărbaţi. Al-7-lea era beţiv, o bătea de nu mai putea să suporte şi-atunci a ajuns la mine. După ce mi-a povestit totul, am întrebat-o dacă ar fi să-i pui în flanc pe toţi, pe care l-ai alege, care a fost mai bun dintre toţi? Primul părinte şi m-a rugat să-i fac rugăciune să se împace cu el că şi el e tot singur. Vedeţi ce facem, Dumnezeu ne dă o Cruce la fiecare şi dacă nu vrem s-o ducem, fugim de ea, dăm peste necazuri şi mai mari. Primul soţ era beţiv dar nu făcea nici un rău, trebuia doar, să se roage pentru el să se poată lăsa de băutură. A crezut că o să găsească altul mai bun. Dar de unde, din rău în mai rău a fost. Aşa a ajuns să facă şi curvie şi ucidere de prunci, ea ştie ce alte păcate a mai făcut. Primul o luase fecioară, ea trebuia doar să nu-l înşele, să nască toţi copii şi se mântuia. Acum e mai greu are mai mult de luptat, pentru că a intervenit păcatul.
203.- Era în ziua de Paşti, o familie cere binecuvântare.
-Părinte, vă rog să ne binecuvântaţi şi pe noi că vrem să mergem la părinţi …
-Aşa să faceţi, foarte bine, mergeţi sărutaţi mâna mamei şi a tatei şi voi la fel (se adresa copiilor) spuneţi sărut mâna mamaie sau bunico cum spuneţi voi şi bunicule şi le-o sărutaţi. Spuneţi am venit să vă vedem şi să ne bucurăm împreună de sărbători iar când o fi de treabă, să ne chemaţi să vă ajutăm. Bucuria părinţilor sunt copii, vor să-i vadă, să-i ştie sănătoşi şi când sunt şi nepoţii mai mare bucurie este. Dacă vor să mai lăsaţi nepoţeii pe la ei lăsaţi-i un timp dar nu prea mult că, de obicei bunicii îi strică pe copii, din prea multă dragoste nu-i ceartă, nu-i pedepseşte, le face toate poftele. Copilul e bine să-l crească mama şi tata nimeni altcineva.
204.-  Să vă mai spun o întâmplare:
-Era un bărbat pe care-l muncea vrăjmaşul, nu putea să stea la câmp la muncă pentru că-i venea în gând că soţia îl înşeală, se ducea repede acasă şi o lua la bătaie.
Ea a venit la mine, mi-a spus şi eu am sfătuit-o să ardă candela pentru înţelegerea în casă, să ţină post negru miercurea pentru izbăvirea de năpastă şi să ardă 7 lumânări în 4 timpuri (dimineaţa, la prânz, seara şi la miezul nopţii). De fiecare dată cînd apride lumânările să facă 10 metanii şi să spună: „Doamne iartă-mi păcatele mele şi ale bărbatului meu şi descoperă adevărul”
Într-o zi când s-a întors soţul s-o verifice ce face, s-a uitat pe fereastră şi a vazut-o cum se ruga plângând, făcea metanii şi ardea candela şi aşa s-au împăcat cei doi soţi.
Fecioria
205.– Sfat:
-Fetelor, păziţi-vă fecioria. Pe vremea mea, când te întâlneai cu o fată, se roşea toată când te vedea, dacă o ţineai de mână tremura de emoţie, se întâmpla să o săruţi după ce era soţia ta deja. Toate aveau farmecul lor. Nu-mi amintesc să se fi plâns bărbaţii că s-au plictisit de soţiile lor, că nu le mai plac. Era multă decenţă şi-n ţinută. Bărbatul vedea femeia dezbrăcată doar când se unea cu ea, aşa erau rochiile lor făcute. Acum nu mai trebuie să dezbraci o femeie că e aproape goală de la început. Unde este bunul simţ de altă dată ?!
206.– Ascultaţi!
-Fata care nu se păstrează fecioară până la căsătorie, nu are dreptul să poarte rochia de mireasă şi nici voalul pe cap, ci o rochie obişnuită şi batic, pentru că i-a plăcut să fie femeie. Rochia de mireasă şi voalul mărturisesc neprihănirea fetei şi castitatea ei. Dacă le-a pierdut şi îmbracă totuşi rochia de mireasă şi poartă voal este o mincinoasă. Diavolul curviei care a împins-o la păcat îşi bate joc de rochia şi voalul ei şi o ia în râs. Din cauza păcatului se scârbeşte şi Sfântul Duh să se coboare în timpul cununiei peste cei doi întinaţi. Stă deasupra departe. Nu poate revărsa în acel moment darurile căsătoriei care se cer prin rugăciunile de la slujba Cununiei de către preot. Fata care nu-şi păstrează fecioria până la căsătorie calcă două porunci: porunca a 5-a, pentru că n-a ascultat sfatul mamei de a se păstra curată şi porunca a 7-a „să nu trăieşti în desfrânare”. În căsnicie va avea mult de suferit din cauza păcatului. La reproşurile soţului niciodată nu va putea să spună că a fost cuminte.
Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: