RSS

14 Apr

Gândul

223.- Primul gând e de la înger, când vrei să faci   
          ceva.
Ascultă de primul gând, pentru că îngerul te apără. Al doilea gând poate fi de la diavol ca să te răzgândeşti şi să nu mai faci fapta cea bună şi să nu-ţi meargă bine la ceea ce vei face.
224.- Părinte, ce să fac ca să nu mă mai chinuie gândul? Câteodată nu pot dormi nici noaptea, deodată mă trezesc şi nu mai pot adormi de câte gânduri mă năpădesc.
-Este un duh neastâmpărat care se joacă cu mintea matale. Ai auzit de paza minţii? Mintea trebuie păzită, că altfel se încuibăresc în ea tot felul de orătănii. Ai auzit de rugăciunea minţii: „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul”? Ia zi matale în minte această rugăciune şi ai să vezi ce bine adormi şi ai să te odihneşti. În timpul zilei când simţi că vine duhul, sufletul matale îl simte când se apropie, zici rugăciunea ca să găsească mintea matale ocupată. Nu laşi mintea să alunece în gânduri necurate, o opreşti, te gândeşti la altceva sau zici rugăciunea minţii şi scapi de chin.
225.– Părinte, ce să fac ca să nu-mi mai zboare gândul în timpul rugăciunii?
-Este ispita din timpul rugăciunii, adică un vrăjmaş care caută să-ţi ia mintea de la rugăciune şi s-o ducă unde vrea el. Face aceasta pentru a-ţi fura rugăciunea şi a întrerupe convorbirea ta cu Dumnezeu prin rugăciune. Atunci degeaba te-ai rugat. Rugăciunea ta n-a ajuns la Dumnezeu. Gura a vorbit dar tu ai fost dus departe. Pentru a alunga pe ispititorul în timpul rugăciunii, trebuie să te opreşti din rugăciune dacă vezi că mintea ta a fost furată şi să faci 3 metanii zicând: ”Doamne alungă de la mine pe ispititorul!”şi să începi din nou rugăciunea, de la început nu de unde ai rămas. Dacă şi a doua oară ţi se întâmplă aceeaşi ispită, faci la fel, însă de data aceasta faci 7 metanii zicând la fiecare aceeaşi rugăciune de alungarea ispitei şi începi din nou rugăciunea. Dacă ţi se mai întâmplă, faci acelaşi lucru dar mărind numărul metaniilor: 9, 12…până când ai reuşit să zici rugăciunea întreagă şi cu luare aminte. De abia atunci ai învins ispita. Dumnezeu vede această luptă pe care o duci îL chemi în ajutor şi va porunci ispititorului să plece şi nu te va mai chinui lăsându-te să te rogi cu toată puterea.
Giganţii
226.- Părinte, au existat giganţi, oameni uriaşi ?
-Da, să vă povestesc cum ajungeau acei oameni giganţi şi ce s-a întâmplat la Boroaia.
Era în timpul din mitologia păgânismului. Un obicei la copii, ca să păstreze sămânţa bună din neamul lor, să nu se piardă, tăiau venele părinţilor, le sugeau sângele după care părinţii mureau. Copiii făceau asta în ascuns, dar Dumnezeu, ca să-i descopere şi să-i cunoască lumea, făcea să crească foarte înalţi. Când se făceau mari ajungeau la doi metri şi jumătate din cauza păcatului făcut. Asta făceau cei care ştiau despre părinţii lor că sunt foarte deştepţi ca să moştenească ei deşteptăciunea lor. Înălţimea lor era ca de două persoane. Eu le-am povestit enoriaşilor mei de la Boroaia şi unii n-au crezut, alţii erau îndoielnici. Întotdeauna când simţeam asta, eu le spuneam: “am epitrahilul pe gât şi nu spun minciuni”. Într-o zi când era Biserica plină de lume,  au venit câteva persoane şi au spus tare de-am auzit toţi, că undeva în apropiere este o moviliţă cam de doi metri şi ceva şi nu ştiu ce-i cu ea. Au spus “să mergem cu toţii să vedem ce-i acolo“. Am pus ca oamenii să sape încet şi am descoperit scheletul unei femei de lungimea aceia, adică doi metri şi jumătate. I-am mulţumit lui Dumnezeu în sinea mea pentru că tare mult m-a ajutat în ale preoţiei.
Când spuneam oamenilor ceva deosebit ei erau îndoielnici. Le descoperea Dumnezeu şi ei credeau în mine. Le mai spusesem despre sirene şi mulţi nu m-au crezut. Eram tot aşa în Biserică cu lumea, a venit cineva la mine şi mi-a spus: “Părinte, veniţi să vedeţi şi să auziţi ce frumos cântă cineva pe apă!“ (pe apa Moldovei).
Am mers cu toţi să vedem ce-i acolo! Era o sirenă. Cum a îngăduit Dumnezeu să vină ea din mare, tocmai aici la noi, ca să o vedem şi s-o auzim ? Sirenele sunt nişte femei egiptence, foarte frumoase, cu păr lung şi coadă de peşte. Ele plâng după bijuteriile furate şi cântecul lor este de jale. Ele există şi din cauza asta eu nu pot să mănânc coada de peşte fără cap (se vindea pe piaţă), pentru că mă gândesc la ele. Sunt urmaşele femeilor egiptence care au însoţit carele lui faraon ce au urmărit pe poporul evreu, pentru a-i întoarce înapoi în robie şi care au fost înecate pe fundul Mării Roşii.
Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: