RSS

14 Apr

Serviciu

 413.- Părinte, rugaţi-vă pentru noi, că vor să închidă întreprinderea unde lucrez eu.
-Să mă rog eu! Şi voi ce-o să faceţi? Staţi cu mâinile în sân, să vă ia străinii tot? Ieşiţi în stradă şi arătaţi că nu vreţi să rămâneţi şomeri !
-Nu pot părinte să ies singură în stradă.
-Ieşi singură şi ai să vezi că o să iasă şi alţii şi o să se aşeze lângă matale. Trebuie să fie unul care să înceapă. Eu mă rog singur fără ca voi să faceţi ceva ?!
-Părinte, primiţi un acatist pentru mine să nu rămân pe drumuri.
-Nu primesc nimic, de nu faci matale cum ţi-am spus, eu nu mă rog.
M-am întâlnit după un an de la moartea Părintelui Ilarion cu acea persoană care m-a cunoscut şi mi-a spus: “Aţi văzut, când am vrut să dau acatist părintelui şi nu a vrut să-l primească? Să ştiţi că s-a închis intreprinderea, am rămas şomeri şi a luat-o un evreu. Ştia părintele de ce nu voia să primească acatistul ci să ieşim în stradă! Ştia că o să fie vândută la un evreu dacă noi nu ne opunem “.
Sfat
414.- Pe noi ne învăţase părintele, atunci când eşti întrebat, spui tot ce ştii, că te păzeşte îngerul celui care cere sfat de la noi, iar de nu te întreabă nimic nu dai sfat că te loveşte diavolul pe tine.
             415.– Pentru noi cei care ne socoteam apropiaţi părintelui, pentru că de multe ori ne ciondăneam între noi, ne-a zis: “ Fiţi între voi aşa cum am fost eu cu voi, deschişi şi pe faţă” !
416.– Un călugăr de la Mănăstirea Sitaru:
-Părinte Ilarion, eu sunt călugăr la Mănăstirea Sitaru şi am venit să ne ajutaţi într-o problemă.
-Spune matale …
-Părinte, părintele stareţ al nostru, a primit în mănăstire unul foarte bogat, care a donat mănăstirii mulţi bani şi acum ne chinuieşte pe toţi. (Acela care venise în mănăstire făcea pe şeful, îi umilea, îi jignea). A avut nu ştiu ce funcţie mare şi n-avem voie să-i spunem nimic, să nu-l supărăm, ce facem părinte?
-Vă uniţi toţi, cei pe care vă asupreşte şi ţineţi post negru pentru izbăvire de răutatea lui.
-Aşa facem, binecuvântaţi să reuşim !
-Dumnezeu să vă binecuvânteze. I-a făcut şi o rugăciune.
Sfintele  Daruri
417.- Părinte, când au ieşit preoţii cu Sfintele Daruri stăteau unul lângă altul în linie şi nu se apropiau de noi ca să ne pună Sfintele Daruri pe cap.
-După carte nu se pun Sfintele Daruri pe capul credincioşilor, este un obicei pornit din evlavia şi credinţa credincioşilor. E bine să laşi omul să se manifeste după credinţa lui. Unul crede că-i foloseşte atingerea de preot, dacă trece preotul peste el, altul dacă îl atingi cu Sfintele Potir. Cu omul trebuie să ai multă răbdare, să-l asculţi, să-l întăreşti în necazul lui. La preot, spre deosebire de ceilalţi oameni, omul trebuie să găsească dragoste şi milă, nu respingere.
Obiceiurile de a te atinge de preot sau a te aşeza jos să treacă cu Sfintele Daruri, sunt din vremea Mântuitorului, oamenii se atingeau de El ca să se vindece, se culcau pe jos sau aruncau hainele lor să treacă Mântuitorul peste ele, tot cu credinţa că se vor vindeca şi minunile se făceau, după cum reiese din Evanghelie. Deci, nu a fost greşit că preoţii nu au pus Sfintele Daruri pe capul credincioşilor. Mai corect este să nu se pună Sfintele Daruri pe capul credincioşilor decât să se pună. Nu toţi oamenii care vin la biserică sunt curaţi. Mai ales femeile. Cunosc locuri unde femeile necurate intră în biserică chiar cu încuviinţarea preotului. Ce se întâmplă cu acele Daruri care ating pe femeia necurată? Răspunde preote! Dacă nu ştii, întreabă-ţi duhovnicul şi episcopul.
            418.- Pomenirea pomelnicelor la ieşirea cu Sfintele Daruri (vezi la „pomelnice”)
419.La noi, este obiceiul ca majoritatea oamenilor care vin la biserică duminica, după ieşirea cu Sfintele Daruri, să plece acasă, spunând că şi-au făcut datoria, ce ziceţi este bine?
-Nu este bine. În timpul Sfintei Liturghii, nu ai voie să ieşi afară până ce nu primeşti Sfânta Anaforă. Cine face lucrul acesta nu i se socoteşte că a participat la Sfânta Liturghie. Pleacă exact când începe momentul cel mai important din Sfânta Liturghie, momentul sfinţirii Sfintelor Daruri. El pleacă acasă dar îngerul păzitor rămâne în Sfânta Biserică până la terminarea Sfintei Liturghii. Anafora pe care trebuia s-o ia, o va lua îngerul păzitor şi o va aduce mărturie la judecata sufletului că s-a păgubit de Jertfa de Răscumpărarea a păcatelor. Se va duce dincolo fără merinde, exact cum ar fi să te porneşti la drum lung, fără de mâncare şi fără să existe pe drum posibilitate de a-ţi procura mâncare. Acel suflet moare. Sfânta carte spune că de ar arde biserica, credincioşii n-au voie să iasă şi să se salveze dacă nu este terminată Sfânta Liturghie. Rău şi păgubos obicei au oamenii din satul matale şi cu greu se vor întoarce.
Sânge
420.- Părinte, se donează sânge ?
-Da, acela da, pentru că se reface şi fără să primeşti plată în schimb. Când primeşti sânge trebuie să ai grijă de la cine este, să fie creştin botezat, să nu te trezeşti după aceea cu obiceiuri noi şi să nu ştii de unde vin. E bine să-ţi fie rudă cel care-ţi donează sânge.
Sinuciderea
421.- Părinte, celor ce se sinucid li se poate face vreo slujbă sau pomenire? Se pot mântui?
-Sinucigaşii nu au mântuire. Sunt oamenii care, după moartea lor nu te poţi ruga pentru ei. Gândul cel necurat al sinuciderii îl poţi curăţa şi şterge prin post, căinţă, rugăciune şi canon. Diavolul îţi va da prilej şi va căuta să duci gândul necurat la îndeplinire. Dacă ai dus acest gând la îndeplinire, să ştii că nu se mai poate face nimic pentru mântuirea ta.
Sfintele cărţi, poruncesc ca nimic să nu se facă pentru acel suflet, care singur cu bună ştiinţă s-a osândit. Nu se face slujba înmormântării şi nici pomeniri. Nu se trag clopotele şi nu se scot praporii. Nu se fac praznice. Nu se dă de pomană în numele lui. Nu se conduce cu preot şi nu se bagă în biserică.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1949 a făcut un pogorământ foarte scurt numai pentru mângâierea familiei. Preotul, cu epitrahilul, va aştepta pe marginea gropii să fie adus mortul, unde i se va face numai o ectenie, o rugăciune de dezlegare şi va fi băgat în groapă. Nu se va ţine predică.
Am pus rugăciune înaintea Creatorului să mi se arate, dacă după un oarecare timp se pot face rugăciuni. Mi s-a arătat că în unele cazuri şi pentru unii mai puţin vinovaţi, se pot face după 7 ani pomeniri şi parastase, dar cum poţi să cunoşti pe cei mai puţin vinovaţi la Dumnezeu?! Pentru aceasta, trebuie pus rugăciuni ca Dumnezeu să descopere, dacă este voia Lui să se facă rugăciuni sau nu. Iar când pui rugăciuni, vezi că diavolul care l-a împins pe acel om la sinucidere, va căuta să te înşele şi în loc să primeşti răspuns de la Dumnezeu îţi va aduce el răspunsul. Se poate transforma în înger cu chip de lumină sau chiar în chipul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului şi să-ţi zică că poţi să te rogi pentru sinucigaş şi poţi face praznice pentru el că Dumnezeu le primeşte. Tu să nu crezi, ci să pui la încercare acest duh, cerând de trei ori să-ţi arate în numele Sfintei Treimi. Dacă nu-ţi arată decât odată să nu crezi. Dacă-ţi arată de două ori, tot să nu crezi, că şi diavolul poate să-ţi arate de două ori. Dacă-ţi arată de trei ori la rând, este semn de la Dumnezeu, pentru că diavolul a treia oară, fiind în numele Sfintei Treimi nu mai arată. Dar nici a treia oară să nu te încrezi,dacă n-au fost la rând şi în timpul rugăciunilor, ci ţi-a arătat la intervale mari şi sporadice. Am stat de vorbă cu Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria pe tema aceasta şi la fel mi-a spus şi el. Puneţi rugăciuni înaintea lui Dumnezeu, cu post şi cereţi să vi se arate şi nu vă certaţi cu preoţii. Diavolului, îi plac oamenii care nu vor să ţină cont de rânduiala Sfintei Biserici şi se ceartă cu preotul de a-i face la spânzurat slujba înmormântării şi mai ales de a da de pomană şi de a face praznice. Atunci când preotul de frică şi la presiunea familiei va îndrăzni să facă slujba înmormântării celui spânzurat, diavolul îşi va bate joc de orice cuvânt pe care-l rosteşte preotul. Am văzut acest lucru. Cândva am trecut pe lângă un cortegiu ce ducea la groapă pe un spânzurat. Preotul era în frunte ca la orice înmormântare şi făcea slujba înmormântării. În momentul întâlnirii, cortegiul era oprit iar preotul zicea ectenia pentru morţi. Am văzut cum diavolii îl îngânau pe preot şi când zicea cuvintele: „sufletul robului Tău Constantin”, diavolii strigau la preot „sufletul robului nostru Constantin”.
422.- Părinte, ne spuneţi cîte ceva despre cei care se sinucid…?
-Sinucigaşii merg direct în iad, diavolii îi socotesc de ai lor şi nu te lasă să-i scoţi. Timp de 7 ani nu este primit nimic pentru ei. De va încerca cineva să-i scoată va avea necazuri multe. Să ştiţi dumneavoastră că: Omul se naşte când vrea Dumnezeu şi moare tot când hotărăşte Dumnezeu. Voinţa la om este liberă o faci cum vrei, se naşte odată cu omul şi moare odată cu el.
Omul cât trăieşte are două pahare: unul pentru cele bune şi altul pentru cele rele. El lucrează după cum vrea şi se umple paharul pentru care lucrează mai mult. De obicei, cei care se sinucid sunt cei care nu au fapte bune, din lipsa împărtăşaniei, vine diavolul îi întunecă mintea şi face nenorocirea.
De aceea luaţi aminte că, viaţa este preţioasă şi e numai una, timpul trece şi nu se mai întoarce. Nu trăiţi la întâmplare, ţineţi rânduiala lui Dumnezeu ca să vă cunoască la judecată, să fiţi vrednici de partea cu oile, să nu vă alunge la un loc cu caprele.
Dumnezeu e Bun şi Îndelungrăbdător, te aşteaptă până în ceasul al 12 lea ca să te întorci. Lui îi pare rău de un suflet care se pierde, pentru că toţi suntem fii Lui.
Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: