RSS

14 Apr

Superstiţii

 450.- Părinte, am înţeles că americanii se tem de numărul 13,le poartă ghinion .
-Acest număr „13” este al Maicii Domnului, avem 12 Apostoli şi a 13-a pe Maica Domnului. Priviţi la icoana Pogorârii Sfântului Duh şi veţi vedea pe cei 12 apostoli şi pe Maica Domnului în mijlocul lor. N-am auzit până acum vreun om care să cinstească pe Maica Domnului şi să-i meargă rău. Am citit într-o revistă despre o întâmplare petrecută în America. Americanii, pentru că socotesc numărul 13 aducător de necaz, sar peste acest număr de la 12 la 14. În revista aceea, scria: „Întâmplări bizare”, ziaristul scria aşa: Există o casă cu 13 camere şi mulţi vizitatori trec pe acolo. Un reporter a fost curios şi a mers personal să vadă ce este. A constatat că erau 12 camere goale, totul alb, iar, a 13-a era neagră toată, cu un jilţ strălucitor în mijlocul camerei, pe care stă o fiinţă bizară. Reporterul descria acea fiinţă: nu semăna a om, are un nas coroiat mare, urechi clăpăuge foarte mari, nişte buze roşii şi răsfrânte, te cam speria dacă-l vedeai. Aşa era descris. Ştiţi cine era acela? Era chiar scaraoschi. Casa aceea arată locul pe care sta scaraoschi, trebuia să stea Maica Domnului dar, pentru că nu vor numărul 13, au alt patron.
451.- Părinte, este bine să crezi în: strigoi, că-ţi merge rău, că ţi-a ieşit preotul în drum, că ţi-a ieşit cineva cu găleata goală, că ţi-a tăiat calea o pisică?
-Nu-i bine să crezi în aşa ceva. Acestea sunt credinţe false. Datorită acestor credinţe diavolul stăpâneşte pe om, iar omul îşi poate pierde mântuirea. La Sfânta Scriptură spune: ”în ce crezi în aceea te vei mântui”. Credinţele deşarte nu aduc mântuire, ci dimpotrivă aduc necazuri şi pierzanie. Aceste credinţe se întâlnesc cel mai frecvent în părţile Ardealului şi a Banatului şi mai puţin în Moldova. Eu am fost pe la Vaşcău, acolo aveam un frate preot. La Vaşcău se extrage marmură şi eu cum căutam să fac catapeteasma Bisericii din Boroaia din marmură, am fost pe la fratele, care, avea parohia lângă Vaşcău, nu mai ştiu cum se numea satul (Leheceni). De unde a oprit autobuzul şi până la casa lui, mi s-au întâmplat mai multe, ceea ce m-a mirat şi mă întrebam, în ce cred oamenii ăştia!? M-am întâlnit cu foarte mulţi creştini, care, în loc să mă salute şi să-mi zică”sărut mâna părinte!” aşa cum ştiam eu că respectă creştinul pe preot, unii treceau pe lângă mine cu ochii închişi şi se ţineau de nasturi. Alţii, cum mă observau, se opreau în drum închideau ochii, mergeau înapoi cu spatele şi îşi răsuceau nasturii. Am trecut pe lângă o poartă prin care tocmai ieşea o femeie cu două găleţi de apă în mână şi când  m-a văzut a scăpat găleţile din mână şi a luat-o la fugă înapoi în curte. Nu aveam pe cine întreba unde stă părintele şi care-i casa parohială. Când am ajuns la fratele mi-a explicat ce se întâmplă şi în ce cred oamenii. Credeau că dacă le iese preotul în cale, le merge rău toată ziua. În loc să se bucure că au întâlnit un preot de la care să ceară binecuvântare ca să le meargă bine toată ziua, ei credeau invers. De aceea preoţii pe acolo nu poartă barbă şi nici haină preoţească. Eu, pentru că nu cred în aşa ceva, am observat că mai bine îmi merge atunci când o pisică îmi taie calea, când îmi iese cineva cu găleata goală. Nu credeţi în aşa ceva pentru că se strică credinţa în Dumnezeu şi în Atotputernicia Sa.
Tatuaj
452.- Părinte, e păcat să te tatuezi ?
-Da, e de la diavol.
-Ce poţi să faci ca să nu ţi se socotească greşeala dacă ai făcut asta?
-Te spovedeşti, îţi dă preotul canon şi se şterge greşeala.
-Da, dar tatuajul rămâne …
-Chiar dacă rămâne, la judecată nu apare. Când te-ai tatuat, diavolul te-a scris în caietul lui, dar când te-ai spovedit, îngerul matale ţi-a şters din caiet numele şi chiar dacă vine să te pârască pentru că ai model pe matale, nu te găseşte scris, şi nu te mai are la el .
-Am auzit că poţi cu laserul să faci să dispară semnul.
-Degeaba dispare semnul că păcatul rămâne, numai spovedania rezolvă această greşeală.
Tineretul
453.- Părinte, noi suntem prieteni şi stăm în aceeaşi cameră (suntem studenţi) dar suntem cuminţi.
-Nu, nu e voie ca tinerii care se iubesc să stea sub acelaşi acoperiş, chiar dacă nu păcătuiesc cu fapta, pentru că fiecare îşi imaginează pe celălalt şi gândul e tot la păcat.
„CINE SE IUBEŞTE MERGE LA SFAT (PRIMĂRIE), LA BISERICĂ ŞI APOI ACASĂ„
454.- Părinte, nu mai ştiu ce să fac cu copii mei, că nu mă mai ascultă. Spun că s-au schimbat timpurile, că noi părinţii suntem învechiţi.
-Părinţii sunt vinovaţi că lasă copii de capul lor. Sunt vinovaţi pentrucă, cruţă varga. Copiii sunt ca Adam şi Eva în rai, nu ştiu ce-i bine şi ce-i rău, sunt curioşi, aud pe alţi copii vorbind de anumite lucruri şi văd la televizor lucruri pe care n-ar trebui să le vadă şi le trezesc curiozitatea. Din această cauză, părinţii trebuie să le vorbească. Mereu să le vorbească şi să le explice ce este rău şi de ce. Părinţii trebuie să-i urmărească pe copii şi să depisteze la timp dacă, sunt stăpâniţi de anumite tentaţii; cu cine se întovărăşesc; pe unde umblă şi cu cine umblă. Să îndrepte pe copii înainte de a fi prea târziu. Cine s-o facă altcineva? Părinţii. Părinţii trebuie să fie mai severi în educaţia copiilor acum mai mult ca oricând. Dacă înainte mai era ruşine de oameni şi frică de Dumnezeu, educaţia era mai eficientă, mai uşoară, astăzi când a dispărut frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni educaţia copiilor devine mai grea, părinţii trebuie să depună efort mai mult la educarea copiilor. La judecata înfricoşată copiii vor da vina pe părinţi pentru faptul că nu s-au mântuit şi vor zice: „vinovat este tata şi vinovată este mama pentru sufletul meu pentru că  m-au iertat de fiecare dată când am greşit. Eu am fost copil cu minte slabă, nu am ştiut ce este răul, ei nu trebuiau să mă lase.” Să bage de seamă părinţii că tendinţa şi obiceiul copiilor este de a minţii, de a nu spune adevărul, de a ascunde pentru a nu fi certaţi şi pedepsiţi. Copilul cu mare greu trebuie crezut, trebuie cercetat şi după ce se convinge părintele că a spus adevărul să dea crezare copilului. Chiar dacă te doare inima ca părinte, trebuie să fii sever şi consecvent. Pe cine-l doare inima că este prea aspru la educarea copilului său, acela mai târziu, va muri de inimă rea că a crescut o uscătură în societate.
Numai acei părinţi care au cruţat varga, care     i-au lăsat pe copii în voia lor, care au crezut pe copii, care au permis ca în loc de tată şi de mamă să li se adreseze copii pe numele mic, vor plânge mai târziu că nu sunt ascultaţi de copii. Ce spune proverbul: „Bate-ţi copilul când este de-a curmezişul patului, nu când este de-a lungul”, când copilul a crescut şi nu încape pe pat decât de-a lungul lui, atunci degeaba mai faci educaţie cu el, pentru că el este cel ce te va bate pentru că l-ai lăsat să crească rău.
455.- Tineretul de azi şi cel de mâine.
-Tineretul de astăzi şi cel de mâine se îndreaptă împotriva căsătoriei, împotriva de a întemeia o familie, împotriva de a avea copiii. Sunt lăsaţi să trăiască ca soţi şi soţie încă de pe băncile şcolii şi nu mai văd importanţa unei prietenii frumoase, importanţa unei căsătorii şi a unei căsnicii durabile, iar copii sunt o povară pe capul lor. Locul acestora l-a luat păcatul desfrânării. Toate le vor considera de modă veche şi vor trăi în concubinaj, în desfrânare, fără responsabilităţi familiare.
Ţinuta în Biserică
456.- Părinte, e păcat să stai cu haina pe umeri în Biserică?
-Da, e lipsa de respect, dacă, te-ai duce la un ministru în audienţă, nici nu ai putea să treci de portar cu orice ţinută, dar în faţa Mântuitorului cu atât mai mult trebuie să arăţi respect. Noi preoţii trebuie să vă povăţuim, unde nu ştiţi, că de vedem şi nu îndreptăm dăm socoteală mai mult decât dumneavoastră că am ştiut şi nu am îndreptat.(A se vedea: Femeia ,  Îmbrăcămintea)
Trăsnet
457.– Părinte, mie mi-e frică când trăzneşte, să nu mă trăznească pe mine.
-Dumnezeu nu trăzneşte pe cel care se teme de El ci pe cel care spune că nu există Dumnezeu.
458.- A venit la mine un bătrânel foarte necăjit că şi-a omorât copilul.
-Părinte, mi-am omorât copilul…!
-Cum l-ai omorât?
-Părinte, într-o noapte ploua afară şi m-am gândit că e bine să-l trimit la furat de lemne în pădure, că n-o să-l prindă nimeni. La început, copilul s-a împotrivit spunea că se teme dar, eu am insistat şi s-a dus. Nu    s-a mai întors părinte, a murit trăznit. (A început să plângă, spunea că a fost un copil bun, era ca o fetiţă, făcea treabă, nu se ducea la nunţi ca alţi băieţi, era ca un înger şi dacă eu nu-l trimeteam la furat trăia şi acum.
-I-am spus: ca să te linişteşti ţii post negru vinerea, faci 40 de mătănii şi la 12 noaptea, spui: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post, pentru iertarea păcatelor mele şi ale soţiei mele şi descoperă-mi mie adevărul cu copilul meu, arată-mi unde este el acum”, apoi iei agheasmă şi anaforă. Dumineca te duci la slujbă, dai preotului Sfânta Liturghie, scrii pe pomelnic numele de botez al matale şi că te rogi pentru iertarea păcatelor şi descoperirea adevărului cu copilul matale. Îl rogi pe preot când dai liturghia, să te pomenească la proscomidie. I-am spus să facă asta până i se descoperă. Era postul Paştelui şi cu o săptămână înainte de Paşti a venit să-mi spună ce a visat. Bătrânelul spunea: „Eram undeva unde nu cunoşteam, în faţa mea era un drum foarte frumos strălucea ca oglinda, de o parte şi de alta erau pomi de toate felurile, iarba,flori de toate culorile, o frumuseţe de care nu ştiu s-o povestesc. In faţa mea a apărut un tânăr îmbrăcat în alb, ca un călugăr, totul era în alb şi l-am întrebat dacă pot să-l văd pe copilul meu unde este, uite aici sunt, tot ce vezi e al meu, dacă vrei poţi să guşti. Semăna foarte bine cu copilul meu, o fi el părinte? I-am spus: el era. Pentru că a dus o viaţă atât de curată şi pentru că a făcut ascultare Dumnezeu i-a dat acest loc pe care trebuia să-l ocupe un călugăr. Să fii fericit că ai acolo un suflet sus, care se roagă pentru matale. Pentru că l-ai trimis la furat, păcatul ţi se socoteşte matale, lui nu, pentru că te-a ascultat, i se socoteşte ascultare faţă de părinţi. Dumnezeu te-a bătut prin el pe matale. Ce spune acolo: „părinţii mănâncă aguridă şi la copii li se strevezesc dinţii”, adică Dumnezeu pedepseşte păcatele părinţilor prin copii. Aşa cum l-ai văzut matale, el avea plata ascultării, aşa sunt mântuiţi călugării pentru ascultarea pe care o fac în mănăstire. Să ştiţi dumneavoastră că un călugăr prin viaţa pe care o duce în mănăstire, trebuie să ocupe locul unui înger căzut din cer din cauza mândriei. Un călugăr trebuie să ducă o viaţă curată şi să pătimească. Călugăria are trei elemente: ascultarea, renunţarea la plăcerile trupeşti şi sărăcia de bună voie.
Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: