RSS

Chrístos Papasotiríou: Guvernare electronică şi consimţământ. Mijloace de protecţie juridică

03 Iul

NOUL BULETIN

BILET FĂRĂ ÎNTOARCERE

 Sâmbătă, 6 octombrie 2012 a avut loc conferinţa organizată de Centrul de Studii Patristice împreună cu Sfânta Mitropolie a Pireului şi cu youtuber-ii greci, pe tema „Noul act de identitate: bilet fără întoarcere”.

 Guvernare electronică şi consimţământ. Mijloace de protecţie juridică

 de Chrístos Papasotiríou, Avocat al Curţii Supreme de Justiţie

YouTube previzualizare imagini

Chrístos PapasotiríouÎnaltpreasfinţia-Voastră kir Serafim, Mitropolit al Pireului, Preacinstiţi Părinţi, domnilor şi doamnelor,

 Încă din noiembrie 2010, Ministerul de Interne a supus dezbaterii publice introducerea cardului cetăţeanului. Potrivit conţinutului propunerilor de dezbatere, ca subiecte de problematizare şi exprimare a părerilor în acest sens au fost propuse de Minister următoarele:

  1. Valorificarea şi extinderea serviciilor electronice existente şi dezvoltarea altora noi de către adminitraţia publică.
  2. Protecţia datelor personale şi a vieţii private a cetăţenilor.
  3. Protecţia siguranţei tranzacţiilor.
  4. Introducerea şi valorificarea serviciilor electronice inovatoare.
  5. Propuneri tehnice pentru proiectarea şi realizarea cardului. De altfel, scopurile şi cadrul de folosire a cardului cetăţeanului sunt în primul rând şi totdeauna în conformitate cu Ministerul, identificarea firească a cetăţenilor prin înlocuirea actualului act de identitate eliberat de poliţie.

În acelaşi timp, se propune folosirea cardului cetăţeanului în întreaga viaţă cotidiană, pentru a se ajunge treptat la înlocuirea diferitelor documente şi certificate personale în tranzacţiile cetăţeanului cu domeniul public.

De asemenea, potrivit  Ministerului, se prevede ca însuşirea principală a cardului cetăţeanului să fie încorporarea cipului electronic, în vederea atingerii scopului acestuia şi a realizării cadrului de utilizare a cardului, adică pentru a fi cuprinse în acesta toate informaţiile şi datele, legate de scopurile şi cadrele de mai sus. Încorporarea cipului în card permite responsabilului şi executantului procesării informaţiilor şi datelor, dar şi oricărui terţ, ca în orice moment să ia cunoştinţă atât de tranzacţiile pe care le operează deţinătorul, cât şi de locul exact unde se află persoana asupra căreia se află cardul, cu rezultatul că se eludează astfel dreptul de liberă mişcare a cetăţeanului în ţară, care drept constituie o manifestare principală a dreptului la libertate personală. Prin urmare, pentru atingerea acestor scopuri ale cardului cetăţeanului era nevoie de decretarea legii cu privire la crearea unei baze tehnologice, electronice şi la întemeierea şi funcţionarea unei baze electronice centrale, în care vor fi colectate informaţii şi date despre deţinător ce vor constitui obiect de procesare electronică. Din acest motiv, însuşi Ministerul de Interne, Decentralizare şi Guvernare Electronică a adus spre negociere publică un proiect de lege cu privire la această lege care a devenit lege a statului, intitulată: ”Guvernarea Electronică”. Potrivit conţinutului propunerilor pe această temă ale Ministerului, scopurile Legii menţionate sunt următoarele:

  1. Îmbunătăţirea deservirii cetăţenilor şi a firmelor de către servicii ale administraţiei publice, în termeni de eficienţă şi transparenţă.
  2. Diminuarea birocraţiei prin valorificarea tehnologiilor informatice şi de Comunicaţii.
  3. Protecţia datelor personale şi a vieţii private a cetăţenilor.
  4. Protecţia siguranţei tranzacţiilor.

Însă problemele care reies din introducerea cardului cetăţeanului şi a guvernării electronice sunt de netrecut şi determinante în ce priveşte cele mai importante drepturi individuale constituţionale, adică cele ale libertăţii personale şi ale libertăţii de mişcare în interiorul ţării şi al respectului faţă de personalitatea individului. Prin urmare, reglementările propuse atât pentru cardul cetăţeanului, cât şi pentru guvernarea electronică încalcă dispoziţiile constituţionale şi cu valabilitate supralegislativă care privesc drepturile individuale despre care vorbim. În acest punct trebuie semnalat care este cadrul juridic existent, care consacră şi protejează drepturile libertăţii personale şi al respectului personalităţii individului. Concret, potrivit articolului 5 al Constituţiei, se subliniază că:

 „1. Fiecare persoană are dreptul de a-şi dezvolta liber personalitatea şi de a participa la viaţa socială, economică şi politică a ţării, atât timp cât nu prejudiciază drepturile altora şi nu încalcă Constituţia şi bunele moravuri.

2. Toţi cei care se află pe teritoriul elen se bucură de absoluta protecţie a vieţii, a onoarei şi a libertăţii, indiferent de naţionalitate, de rasă, limbă şi convingeri religioase sau politice. Excepţiile sunt permise doar în cazurile prevăzute de dreptul internaţional.

3. Libertatea personală este inviolabilă. Nimeni nu poate fi persecutat sau arestat sau închis, nici în vreun alt mod îngrădit, decât atunci şi în modul pe care îl prevede legea.

Potrivit paragrafului 4 al articolului 5 al Constituţiei, se prevede că: se interzic măsuri administrative individuale care restricţionează mişcarea sau instalarea liberă în ţară, precum şi ieşirea şi intrarea liberă în aceasta a oricărui cetăţean grec. Asemenea măsuri restrictive pot fi impuse doar ca pedeapsă stabilită în urma unei decizii a tribunalului penal, în condiţii excepţionale de necesitate şi doar pentru prevenirea unor delicte penale, după cum prevede legea”.

Mai mult încă, dispoziţia care consacră prin excelenţă dreptul nostru de a refuza aderarea la sistemul de control prin intermediul cardului cetăţeanului şi al guvernării electronice, dar şi dreptul de a ne proteja împotriva colectării, procesării şi utilizării datelor noastre personale prin mijloace electronice, este articolul 9A, recent adăugat în Constituţie, care prevede următoarele: „Toate persoanele au dreptul la protecţia împotriva colectării, procesării şi utilizării, mai ales prin mijloace electronice, a datelor personale, după cum prevede legea. Protecţia datelor personale este asigurată de o autoritate independentă care se constituie şi funcţionează după cum prevede legea”. De asemenea, potrivit articolului 25 al Constituţiei, care consacră principiul proporţionalităţii, adică obligaţia autorităţilor statale de a evita măsuri care restricţionează în mod disproporţionat drepturile individuale, când scopul la care aspiră măsurile luate poate fi atins prin mijloace mai puţin onoroase, sunt prevăzute următoarele:

“1. Drepturile omului ca individ şi membru al societăţii şi principiul statului social de drept sunt garantate de stat. Toate organele de stat sunt obligate să asigure exercitarea neîngrădită şi eficientă a acestora. Aceste drepturi sunt valabile şi în relaţiile dintre persoanele cărora le sunt adecvate. Restricţiile de orice tip care pot fi impuse, potrivit Constituţiei, drepturilor acestora trebuie să fie prevăzute fie direct de Constituţie, fie de lege, în condiţiile în care există o reţinere faţă de aceasta din urmă, şi să se respecte principiul proporţionalităţii.

2. Recunoaşterea şi protecţia drepturilor fundamentale şi inalienabile ale omului de către stat urmăreşte realizarea progresului social în libertate şi dreptate”.

Dar şi Legea 2472/1997 cu privire la procesarea datelor cu caracter personal, la articolul 5, paragraful 1, prevede următoarele:

 „1. Procesarea datelor cu caracter personal este permisă doar când subiectul datelor şi-a dat consimţământul”.

Prin articolul 9A al Constituţiei Elene – un articol constituţional care într-adevăr are caracter de pionierat – pentru prima oară în Europa se atribuie dreptului individual revendicarea cetăţeanului faţă de stat de a fi protejat de colectarea, procesarea şi utilizarea datelor personale prin mijloace electronice. În paralel, autoritatea constituţională sub care a fost aşezat acest dreptul individual concret şi menţionarea termenului de protecţie statală nu lasă loc de nici o contestare juridică sau logică asupra faptului că adunarea, procesarea şi utilizarea datelor noastre personale prin mijloace electronice constituie un amestec ilegitim în viaţa personală a cetăţeanului. Aşa încât orice lege, dispoziţie, orice decizie sau măsură ministerială care permite colectarea, procesarea sau utilizarea datelor personale este anticonstituţională şi încalcă acest drept individual concret. Singura excepţie legală de la această regulă de drept constituţional o poate constitui dispoziţia prevăzută la al 2-lea alineat al paragrafului 4 al articolului 5 al Constituţiei: ori de câte ori este vorba de necesitatea lăurii de măsuri restrictive care se impun în virtutea unei pedepse hotărâte de tribunalul penal, este permisă încălcarea acestui drept numai în cazuri excepţionale, pentru prevenirea unor delicte, atunci când, de exemplu, este nevoie de verificarea cazierului şi, desigur, când cetăţeanul îşi dă consimţământul.  În plus, prin dispoziţii analoge sunt protejate drepturile noastre mai sus menţionate şi în cadrul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Aşadar, potrivit articolului 5, paragraful 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, se prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate şi siguranţă”.

De altfel, potrivit articolului 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, se prevede că:

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi familiale, a locuinţei şi corespondenţei sale.

2. Nu este permis ca autoritatea publică să intervină în exercitarea acestui drept, în afară de cazul în care intervenţia aceasta este prevăzută de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranţa naţională, pentru siguranţa publică, pentru bunăstarea economică a ţării, pentru apărarea ordinii şi prevenirea delictelor penale, pentru protecţia sănătăţii sau moralităţii sau pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora”.

Acesta este cadrul legal de protecţie privitor la cardul cetăţeanului şi la guvernarea electronică oferit de drepturile constituţionale care apără libertatea personală şi respectul persoanei şi a vieţii sale private.  De aceea, şi problemele juridice care vizează anticonstituţionalitatea acestui demers legislativ şi care au apărut încă de la decretarea Legii despre guvernarea electronică şi cardul cetăţeanului, aşa cum s-a menţionat, sunt următoarele: încorporarea cipului în cardul cetăţeanului, face posibilă în orice clipă identificarea şi localizarea oriunde în ţară a purtătorului cardului. mAstfel, sunt încălcate direct drepturile cetăţenilor stabilite prin Constituţie care consfinţesc respectul absolut al personalităţii acestora, al vieţii personale şi private şi al libertăţii lor personale, în care este cuprins şi dreptul de liberă mişcare în Grecia. În acelaşi timp, este încălcat principiul proporţionalităţii prevăzut de dispoziţia articolului 25 al Constituţiei, de vreme ce această lege permite crearea unei situaţii de disproporţionalitate între ceea ce se pretinde că ar fi scopul cardului cetăţeanului – adică identificarea fizică şi facilitarea tranzacţiilor dintre cetăţean şi autorităţile publice în general – şi mijloacele prin care se atinge acest scop. Şi aceasta, deoarece scopul legii, care constă în primul rând în identificarea persoanei se poate realiza şi prin alte mijloace – nu atât de oneroase precum cele pe care le presupun noul card cu cip – şi fără să se prejudicieze întru nimic drepturile individuale mai sus menţionate, şi anume prin păstrarea modalităţilor de indentificare deja instituţionalizate (de exemplu, prin actul de identitate eliberat de poliţie, prin paşaport). De altfel, scopul propus de Minister, şi anume identificarea cetăţeanului şi înregistrarea tranzacţiilor sale cu domeniul public prin intermediul cardului, într-un mod care să facă posibilă în orice moment localizarea acestuia în interiorul ţării, constituie o măsură nu doar disproporţionată în relaţie cu scopul propus, dar şi absolut deloc necesar într-o societate democratică. Actele de identitate existente sunt suficiente în vederea menţinerii siguranţei naţionale şi publice, a bunăstării economice a ţării, pentru apărarea ordinii şi prevenirea delictelor penale şi protecţia drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Aşadar, scopul actului de identitate nu poate fi altul decât identificarea cetăţeanului. Şi pentru că în orice lucru, oricât ar părea de rău, se găseşte şi ceva bun, prevederile deciziei din 12 decembrie 2002 a Tribunalului European al Drepturilor Omului, la recursul care a avut loc în legătură cu actul de identitate elen din care s-a eliminat menţionarea credinţei religioase, constituie nişte baze necesare pe care se întemeiază dreptul cetăţenilor de a refuza primirea noului act de identitate, care ni se prezintă sub denumirea de „card al cetăţeanului”, pentru că în cazul mai sus menţionat au fost acceptate, între altele şi următoarele:

a) Tribunalul consemnează mai întâi părerea autorităţii însărcinate cu protecţia datelor personale, „potrivit căreia, ţinând seama de scopul procesării datelor care se înscriu pe un act de identitate, adică controlul identităţii deţinătorului, nu sunt necesare următoarele elemente: amprentele digitale, numele şi prenumele soţului, sexul, profesia, cetăţenia, adresa locuinţei”.

b) În continuare, Tribunaul „recunoaşte că buletinul de identitate, ca atare, nu este necesar pentru viaţa cetăţenilor, nici pentru funcţionarea statului. Dovadă în acest sens este faptul că multe state au ales să nu introducă un sistem asemănător de recunoaştere a identităţii cetăţenilor, ci să folosească în acest scop alte acte oficiale, precum paşaportul sau permisul de conducere. Cu toate acestea, ori de câte ori un stat alege introducerea sistemului de recunoaştere prin buletin de identitate, se impune să accepte că respectivele buletine de identitate constituie doar documente oficiale, care permit identificarea şi recunoaşterea persoanelor care au calitatea de cetăţeni şi asta în relaţiile lor cu ordinea legală a statului”. Prin urmare, în legătură cu acest caz care a preocupat Tribunalul European, s-a precizat clar şi integral definiţia actului de identitate, care nu poate fi nimic mai mult decât un mijloc de identificare şi de recunoaştere a cetăţeanului în relaţiile sale cu autorităţile şi în acelaşi mod s-a stabilit scopul legii cu privire la noile acte de identitate, care nu poate devia de la menirea specializată concretă a actelor de identitate. Astfel, orice alt scop, diferit de menirea concretă a identificării şi recunoaşterii persoanei deţinătorului şi care se aplică într-un mod contrar hotărârii Tribunalului European, prejudiciază principiul proporţionalităţii, este prin definiţie ilegal şi anticonstituţional, de vreme ce identificarea se poate realiza cu cea mai mare uşurinţă prin actualele acte de identitate eliberate de poliţie şi statul ar trebui să se conformeze deciziei judecătoreşti menţionate, prin care este obligat – în virtutea articolului 44 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului – în loc să formuleze scopuri suplimentare, fără nici o legătură cu unicul scop legal, cel al identificării, care se leagă exact cu noţiunea, dar şi cu utilitatea practică a actului de identitate – să respecte definiţia şi scopul real al actului de indentitate. Fără îndoială, această decizie a Tribunalului European, oricât de paradoxal ar fi acest fapt, pentru că a reprezentat punctul de plecare al eliminării credinţei religioase din actele de identitate eliberate de poliţie, totuşi astăzi ea dobândeşte o utilitate extrem de actuală şi constituie o armă eficace în abordarea problemei „cardului cetăţeanului” şi a „guvernării electronice”, pe care urmăreşte să ni le impună în Grecia Noua Ordine a Lucrurilor care prinde şi la noi contur. De altfel, protecţia cetăţeanului împotriva colectării, procesării şi utilizării prin mijloace electronice a datelor personale, prevăzută prin Constituţie, poate fi anulată doar prin acordul expres prealabil al cetăţeanului, acord acceptat într-o societate democratică. Practic, nimeni nu poate să primească şi să folosească noul act de identitate, aşa cum a fost prezentat acesta oficial, adică şi pentru alte scopuri în afara celor ale identificării. Prin urmare, cetăţeanul are dreptul să refuze să primească noul buletin şi să nu îşi dea consimţământul pentru colectarea, procesarea etc. informaţiilor şi datelor lui. Trebuie să poată continua să fie identificat prin modalităţile deja existente care sunt mai puţin oneroase în comparaţie cu cele pe care le presupune cardul cetăţeanului. Altfel este încălcat principiul proporţionalităţii. În cazul în care statul reuşeşte să impună un asemenea act de identitate precum anunţatul „card al cetăţeanului”, atunci persoana prejudiciată are dreptul să recurgă la Justiţie şi, invocând dispoziţiile mai sus menţionate, coroborat cu întregul context al deciziei judecătoreşti a Tribunalului European, să ceară în faţa tribunalelor administrative invalidarea oricărei acţiuni administrative care depinde de deţinerea sau nu a cardului cetăţeanului.  Dacă sunt încălcate în procese judecătoreşti dispoziţiile constituţionale şi cu valabilitate supralegislativă menţionate mai sus ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi se semnalează cumva o îndepărtare de prevederile deciziei cu privire la această chestiune a Tribunalului European, atunci cel prejudiciat va avea dreptul, după ce au fost epuizate toate mijloacele juridice interne, să recurgă la Tribunalul European, care nu poate decât să constate încălcarea propriei sale deciziei precedente. Cu toate acestea, văzând ineficacitatea şi întârzierile de ani de zile în acordarea dreptăţii, situaţie care, în esenţă, echivalează nu refuzul de a face dreptate, nu e nevoie de multă gândire ca să priceapă cineva de ce, în primul rând, ţara noastră s-a transformat într-un stat al corupţiei şi într-un refugiu internaţional pentru tot felul de delincvenţi inexorabili, dar şi de câtă luptă şi răbdare este nevoie în patria noastră, ca oamenilor cinstiţi şi drepţi să li se facă dreptate faţă de cei nedrepţi.  Înaintea dezamăgirii şi deznădejdii, pe care ar putea să o trăiască cineva constatând tragismul acestei realităţi, care se desfăşoară zilnic înaintea ochilor noştri, nu putem decât să semnalăm uimirea noastră înaintea măreţiei sufleteşti pe care o arată semenii noştri de aceeaşi credinţă, care îndurând cu răbdare şi tenacitate marile suferinţe, deja sunt prigoniţi pentru credinţa ortodoxă şi pentru principiile indestructibile şi tradiţiile Neamului şi ale Ortodoxiei noastre, a căror respectare constituie în cele din urmă o opţiune personală a fiecăruia dintre noi, astăzi mai mult decât oricând. Pentru că astăzi, nu mâine când vom avea cardul, există oameni care refuză să primească şi să folosească numărul matricol de asigurare socială (AMKA), cu urmarea că sunt lipsiţi, într-un mod cinic şi inuman, de pensiile lor, bătrâni fiind şi neavând nici un alt venit, sunt lipsiţi de asistenţă medicală şi farmaceutică, deşi suferă de boli incurabile şi grave, mortale chiar, sunt lipsişi de alocaţiile pentru familiile cu mulţi copii, deşi sunt poate şomeri şi au mulţi copii, iar unii sunt lipsiţi chiar şi de salarii, deşi prestează muncă, având un caz semnificativ în acest sens, pe învăţătoarea din Thíra. Pentru că gravitatea problemelor, care survin prin introducerea cardului, nu constă doar în cardul ca atare, ci şi în deja anunţata încorporare în acesta a numărului matricol al asigurării sociale, adică a celebrululi „AMKA”. Şi aceasta, pentru că articolul 153, care în întregul lui este anticonstituţional şi care cuprinde prevederile legale referitoare la „AMKA”, al Legii 3655/2008, chiar urmăreşte şi deja provoacă nu doar eliminarea individului din viaţa socială şi economică, dar şi, fără exagerare, exterminarea lui biologică şi totala distrugere, în cazul în care nu foloseşte „AMKA”, de vreme ce refuzul de a primi „AMKA” este însoţit de privarea de drepturile constituţionale de bază pentru supravieţuirea individului prin intermediul unor ameninţări foarte grave şi total disproporţionate şi fără precedent. Concret, potrivit articolului 153 al Legii 3655/2008 cu referire la „AMKA” se stabileşte că de la data intrării în vigoare a acestei Legi, „nimeni nu poate să lucreze ca salariat sau liber profesionist, să fie asigurat sau să depună cotizaţii pentru asigurări, să obţină sau să îşi reînnoiască carnetul de sănătate, să aibă dreptul să încaseze pensiile sau, mai general, indemnizaţii de orice natură, alocaţii şi ajutoare, dacă nu dispune de „AMKA”, care se înscrie obligatoriu pe evidenţele financiare corespunzătoare menţionate mai sus”.Numărul matricol al asigurării sociale (AMKA) şi foarte gravele urmări cu care suntem ameninţaţi în cazul nefolosirii acestuia, prejudiciază personalitatea individului şi urmăresc „legalizarea” abuzului şi a anulării drepturilor individuale fundamentale la muncă, asigurare socială, asistenţă medicală, spitalicească şi farmaceutică, precum şi la protecţie juridică. Sancţiunile prevăzute mai sus sunt anticonstituţionale, deoarece încalcă în mod vădit principiul proporţionalităţii sau al echilibrului rezonabil prevăzut de către dispoziţia articolului 25 al Constituţiei, pentru că sunt strigător la cer de disproporţionate faţă de pretinsul scop al legii mai sus menţionate cu privire la „AMKA”, pe care urmăresc să îl asigure, adică transparenţa şi facilitarea tranzacţiilor celui asigurat cu autorităţile juridice şi statale şi cu serviciile de sănătate. Câtă vreme ameninţările legii despre care vorbim prejudiciază în mod ilegal dreptul consacrat prin Constituţie la respectul absolut al personalităţii. Dar şi privarea de dreptul protecţiei juridice, prevăzută de articolul 153 al aceleiaşi legi este cu totul de neconceput şi scandaloasă, pentru că până şi condamnaţii dovediţi cu probe că sunt delapidatori ai banului public sau cei care au acceptat să primească importante şpăgi prelectorale, au dreptul şi primesc protecţie juridică fără să li se ceară AMKA, evident datorită faptului că nu e necesar în exercitarea dreptului individual despre care vorbim, fapt care constituie o dovadă a încălcării în acest sens a principiului echilibrului rezonabil la care conduce demersul legislativ în cauză.Acest avorton legislativ care este numărul matricol de asigurare socială AMKA, sub ameninţarea ratificărilor pe care le-am pomenit, prin care se urmăreşte impunerea acestuia prin constrângere, constituie un caz unic de integrare în sistemul legislativ al ţării noastre a unei dispoziţii atât de evident anticonstituţionale şi antidemocrative.    Sancţiunile prevăzute în cazul omiterii folosirii acestuia echivalează cu totala exterminare, economică, profesională, socială, dar şi biologică a cetăţeanului, de vreme ce, neputând nici măcar să fie liber profesionist, nu îi mai rămâne decât mila celorlalţi ca să supravieţuiască. Dacă cetăţeanul nu foloseşte AMKA, nu va putea să facă absolut nimic pentru supravieţuirea sa şi a familiei sale, va fi considerat în ilegalitate şi va fi pus în afara cadrului social. Şi ne putem întreba pe bună dreptate: Dar este posibil să constuie scop al legii o asemenea excludere economică, socială şi profesională, precum este aceea cu care ameninţă această lege? Însă, nu e vorba de simple ameninţări cu sancţiuni. Deja persecuţiile împotriva creştinilor care refuză să se supună este o realitaet şi anume într-un asemenea mod, încât prigoanele lui Nero sau Diocleţian încep să pălească. Pentru că astăzi, în civilizata Uniune Europeană, în Grecia contemporană şi „democrată”, mii de oameni suferă excluderi fără precedent. Concret, au fost înregistraţi şi sunt sprijiniţi pe căi juridice cazuri de oameni – pensionari, oameni în vârstă şi suferinzi de boli incurabile, precum cancerul, episoade cerebrale şi insuficienţă cardiacă şi care sunt bolnavi la pat şi cărora statul le refuză nu doar acordarea pensiei – care le-a fost acordată pentru că au dreptul la ea, pentru că au lucrat şi s-au ostenit decenii la rând – prin acţiuni administrative ale instituţiilor de asigurări social, dar li se refuză şi cele elementare resurse ale supravieţuirii lor, asistenţa medicală şi farmaceutică, orice îngrijire şi ajutor, numai şi numai, pentru că refuză să se încorporeze în sistemul de guvernare electronică, şi anume să accepte AMKA.    Şi suntem martori ai unui fenomen deprimant, ca anumiţi oameni de ştiinţă şi funcţionari publici să se arate indiferenţi faţă de viaţa şi sănătatea semenilor lor. Această ruşinoasă dispoziţie anticonstituţională se aseamănă cu Kírki, vrăjitoarea homerică, pentru că a alterat deja conştiinţele multor profesionişti cu siguranţă valoroşi şi recunoscuţi ai patriei noastre şi, deşi este vorba despre un text de lege, fără trup, el aduce, cu toate acestea, şi mişcă înfricoşător oasele stricăciunii şi căderii celei din veac. Dar această Kírki nu a reuşit să strâmbe întru nimic cugetul şi etosul creştin fără pereche al acelor oameni vârstnici şi bolnavi, al părinţilor cu mulţi copii şi al celor care lucrează fără plată, care cu răbdare şi slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos, suferă aceste prigoane şi atacuri brutale în însăşi existenţa lor. Toţi aceştia ne amintesc de calea Virtuţii, a Răbdării şi a Nădejdii, care conduce cu siguranţă la Mântuire, a cărei aşteptare neutralizează toate piedicile şi poate să îl încununeze pe omul bolnav cu laurii slavei veşnice.

Mă rog ca Domnul să întărească credinţa noastră, a tuturor.

Traducere Mihail Ilie (G.O.)

Sursa: Graiul Ortodox

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: