RSS

Cuvinte de trezire si de limpezire duhovniceasca de la Cuviosul Serafim Rose

25 Iul

* “Poate că aceştia sunt ultimii cîţiva ani în care mai putem continua să răspîndim liberi cuvîntul”.

* “Ştiţi ce s-ar întîmplă dacă Hristos ar umbla astăzi prin lume? Probabil că L-ar interna într-un spital de nebuni şi L-ar droga cu tot felul de medicamente. Lumea L-ar răstigni şi acum la fel cum a făcut-o acum două mii de ani”.

* “Lumea face parte prea mult din viaÈ›a noastră. Adeseori ““ iar în ziua de astăzi, de fapt, în chip obiÈ™nuit ““ uităm de lumea cea cerească. Apăsarea lumescului este extrem de puternică astăzi, încît de multe ori pierdem din vedere ce înseamnă a fi de fapt creÈ™tin”.

* “Regret acum multe din articolele “pro-zelotiste” pe care le-am publicat in Cuvîntul Ortodox în anii de început: am contribuit la crearea unui monstru, şi pentru aceasta mă căiesc!”

* “Părintele Serafim atrăgea atenÈ›ia asupra aÈ™a-zisului “˜guru-ism”™, care este ispita de a-i trata pe unii oameni aflaÈ›i intr-o poziÈ›ie de autoritate, raportîndu-ne la ei ca la niÈ™te guru sau “˜StareÈ›i”™ (=”bătrîni” duhovniceÈ™ti harismatici, nota noastră). Primejdia aceasta îl inspăimîntă foarte tare, pentru că vedea în ea un defect de temei al caracterului american: un defect ce face ca anumiÈ›i inÈ™i ““ preoÈ›i de parohie sau monahi ““ să pretindă o autoritate duhovnicească care, de fapt, nu este a lor, pentru ca ei înÈ™iÈ™i nu s-au curăÈ›it şi preschimbat prin pocăinţă, iar pe ceilalÈ›i îi face să-si lase voia libera si chiar cele mai importante amănunte din viaÈ›a in seama acelora. Părintele Serafim a subliniat in repetate rînduri ca adevăraÈ›ii StareÈ›i sunt extrem de rari, ca nu meritam asemenea călăuzitori duhovniceÈ™ti si ca, chiar daca i-am avea in mijlocul nostru, nu am È™ti cum sa ne purtam fata de ei”.

* “ToÈ›i avem lipsuri. Si poate ca aceasta este marea realitate duhovniceasca a vremurilor noastre ““ si anume ca toÈ›i învăÈ›ătorii au lipsuri, ca nu mai sunt mari StareÈ›i, ci doar învăÈ›ători duhovniceÈ™ti “˜cu jumătate de normă”™, care îşi petrec jumătate din timpul lor stricînd ceea ce au făcut bun in cealaltă jumătate. Trebuie să fim recunoscători pentru buna învăÈ›ătura pe care o putem primi, însă cu trezvie şi cu grija. LecÈ›ia pentru dumneata este probabil trezvia. (”¦) Nu cred ca vei avea de suferit de pe urma încrederii pe care ai avut-o in Părintele _ [nume lipsa]; binele făcut de el va rămîne cu tine, daca ramai smerit si trezvitor. Iar daca i-ai acordat o încredere excesivă, la fel ca unui guru, atunci să È™tii ca ceea ce suferi acum este tocmai pedeapsa pentru aceasta; dar o să treacă. ConÈ™tiinÈ›a si inima dumitale trebuie să vorbească: ascultarea orbească, totala, este pur si simplu cu neputinÈ›a, mai ales in vremurile noastre. (”¦) Episcopul Ignatie Briancianinov îi sfătuia mereu pe creÈ™tinii vremurilor de pe urma: Nu mai exista StareÈ›i, cercaÈ›i orice învăÈ›ătura cu Evanghelia (desigur, nu in sensul de a “˜calcula”™ ca sa vezi daca învăÈ›ătorul greÈ™eÈ™te ““ ci firesc, cu inima si cu conÈ™tiinÈ›a). (Cuv. Seraphim Rose).

* “Din capcanele convertitului:

A. Încrederea în sine, samost.

Remedii: neîncredere în sine cu trezvie, sfătuirea cu cei mai înţelepţi, povăţuire de la Sfinţii Părinţi.

B. Abordarea academică – excesiv de intelectualistă, fără implicare, fără asumare, abstractă, nerealistă. Legat şi cu punctul A.

C. Nepăzirea tainei împărăţiei, bîrfa, publicitatea. Exagerarea aspectului exterior al misiunii, succesul. Primejdia creării de cochilii goale, forme misionare fără conţinut.

Remedii: concentrarea asupra vieţii duhovniceşti, evitarea luminii rampei, neimplicarea în dispute pătimaşe.

D. “Experienţele spirituale”

Simptome: agitaţie febrilă, totdeauna se întîmplă cîte ceva “cutremurător” ““ sîngele este în fierbere. Vocabular inflamat, indicînd mîndrie în loc de smerenie. Sursele se află în protestantism şi în încrederea în părerile proprii culese din zbor.

Remedii: neîncredere în sine cu trezvie, recurgerea constantă la Sfinţii Părinţi şi la Vieţile Sfinţilor, sfătuirea”¦”.

* “De ce par a fi atît de puÈ›ine minuni astăzi? Pentru că noi nu prea mai È™tim ce este durerea inimii… Durerea inimii este condiÈ›ia creÈ™terii duhovniceÈ™ti şi a arătării puterii lui Dumnezeu. Tămăduirile şi celelalte minuni se întîmplă celor deznădăjduiÈ›i, inimilor îndurerate, dar care totuÈ™i continuă să se încreadă şi să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucrează Dumnezeu. Lipsa (parÈ›ială) a minunilor din ziua de azi arata lipsa durerii inimii din oameni si chiar din mulÈ›i creÈ™tini ortodocÈ™i ““ prinÈ™i de răcirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urma”.

* “Uneori, zelul nostru pentru Ortodoxie poate fi atît de exagerat, încît duce la situaÈ›ii similare cu cea care a făcut-o pe o bătrînă rusoaica sa remarce referitor la un entuziast convertit american: Pai, e limpede ca-i ortodox, dar oare este creÈ™tin?A fi ortodox, dar nu creÈ™tineste o stare care in limbajul creÈ™tin are un nume aparte: a fi un fariseu, a fi atît de prins de litera legiuirilor bisericeÈ™ti, încît sa pierzi duhul care le da viaÈ›ă, duhul adevăratului creÈ™tinism”.

* Oricît de multă “dreptate” ai avea într-o chestiune sau alta, trebuie să procedezi şi cu diplomaţie. Primul şi cel mai însemnat lucru nu este nicidecum “dreptatea”, ci dragostea creştinească şi armonia. Majoritatea “convertiţilor nebuni” au avut “dreptate” în critica lor care i-a dus la prăbuşire; însă erau lipsiţi de dragoste creştinească şi de milă, astfel că au intrat într-o fundătură, înstrăinîndu-şi inutil pe cei din jur şi, în final, rămînînd singuri cu dreptatea lor şi cu îndreptăţirea de sine. Nu o lua pe urmele lor […]. “Dumneata eşti încă nou în Ortodoxie şi cu toate acestea vrei să dai lecţii celor care sunt mai vechi în credinţă (iar din felul cum mi-ai descris situaţia, îmi dau seama că “le dai lecţii” cu destulă cruzime, fără tact şi fără urmă de milă creştinească). Măcar bunul simţ ar trebui să-ţi spună că nu aşa se procedează; dragostea creştinească ar trebui să te facă să-ţi fie ruşine de purtarea ta şi doritor să înveţi mai multe despre creştinismul elementar, înainte de a îndrăzni să dai lecţii altora despre orice. Nu am veşti de la nimeni din zona aceea, însă pot să-mi imaginez cît de mult i-a jignit şi rănit purtarea dumitale. Nu e deloc greu de ghicit că îi faci pe oameni să se înstrăineze; purtarea dumitale, aşa cum însuţi ai descris-o, este exact aceea care îndepărtează oamenii şi provoacă certuri în Biserică. (”¦) toate acestea nu sunt decît jumătăţi de adevăr, de care mîndria dumitale se agaţă pentru a evita elementara dragoste şi smerenie creştinească”.

* “Noile autorităţi “supercorecte” le oferă cîteva «răspunsuri simple» la întrebări complexe, lucru foarte atrăgător pentru cei uşor nesiguri sau şovăielnici în credinţa lor. […] Cunoaştem mulţi convertiţi ce se agaţă de «corectitudine» ca de un biberon şi cred că şi-ar mîntui sufletele mai bine dacă ar fi puţin mai «incorecţi», dar mai smeriţi”.

* “Ei şi-au clădit o carieră bisericească proprie pornind de la o premisă falsă, dar atrăgătoare: că principala primejdie pentru Biserica de azi este lipsa stricteţii. Nu: primejdia principală este ceva mult mai adînc ““ pierderea savorii Ortodoxiei, o mişcare la care participă ei înşişi, cu toată «stricteţea» lor.«Stricteţea» nu ne va mîntui, dacă nu vom mai avea simţămîntul şi gustul Ortodoxiei”

* “Aici, în Occident, noi trăim intr-un paradis al nebunilor, care oricînd se poate pierde şi, foarte probabil, aÈ™a se va şi întîmpla. Să începem dar să ne pregătim ““ nu făcînd stocuri de alimente sau alte lucruri, aÈ™a cum s-au apucat unii să facă în America, ci cu o pregătire lăuntrică de creÈ™tini ortodocÈ™i”.

* “Este o lege a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti care spune că acolo unde este Golgota ““ adică unde există pătimire adevărată pentru Hristos ““ acolo va fi şi Înviere. Învierea această are loc mai întîi în inimile oamenilor şi nu trebuie să ne îngrijim prea mult de forma exterioara pe care o va lua, prin voia lui Dumnezeu. Toate semnele arata că trăim la sfîrÈ™itul lumii şi orice refacere exterioara a Sfintei Rusii pravoslavnice va fi de scurta durata. Însă lucrul pentru care ar trebui să ne străduim este învierea noastră duhovnicească lăuntrică, iar evenimentele din Rusia ne dau nădejde că, în ciuda tuturor imitaÈ›iilor şi simulacrelor de creÈ™tinism si de ortodoxie de care este plina lumea de azi, va avea loc totuÈ™i o înviere a adevăratului creÈ™tinism pătimitor, nu numai in Rusia, ci oriunde au mai rămas inimi ce nu au îngheÈ›at cu totul. Însă trebuie sa fim gata pentru suferinÈ›ele ce vor veni mai înainte. […] Oare suntem noi, cei din Occident, pregătiÈ›i pentru aceasta? Golgota nu este totuna cu suferinÈ›ele inevitabile prin care trecem cu toÈ›ii în viaÈ›a aceasta! Este ceva uriaÈ™ şi adînc, ce nu se poate alina luînd o aspirina sau mergînd la un film. Este un lucru prin care Rusia a trecut, iar acum încearcă sa ni-l comunice si noua. Sa nu fim surzi la acest mesaj! Pentru rugăciunile tuturor Noilor Mucenici, fie ca Dumnezeu sa ne întărească, sa putem indura încercările ce se vor abate asupra noastră si sa aflam in ele învierea sufletelor noastre!”.

* “Scopul meu nu este să vă înspăimînt, ci sa va atrag atenÈ›ia la ce se petrece în jurul nostru. Cu adevărat ca este chiar mai tîrziu decît credeam cu toÈ›ii: Apocalipsa se întîmplă chiar acum. Şi cît este de trist sa vezi creÈ™tini, mai ales tineri ortodocÈ™i, peste capetele cărora pluteÈ™te ameninÈ›ător aceasta tragedie incalculabilă si care cred ca pot duce mai departe ceea ce ei numesc “o viaÈ›ă normală” în aceste vremuri cumplite, făcîndu-se parte integranta din capriciile acestei generaÈ›ii stupide, care se auto-divinizează, absolut inconÈ™tientă de faptul ca paradisul nebunilor în care trăim este pe cale să se prăbuÈ™ească, absolut nepregătita pentru vremurile de disperare spre care ne îndreptam. Nici măcar nu mai este vorba de cine este un “bun” creÈ™tin-ortodox, sau unul “prost”; întrebarea care se pune acum este aceasta: va mai supravieÈ›ui măcar credinÈ›a noastră? Pentru mulÈ›i, nu va mai supravieÈ›ui; Antihristul care va veni va fi mult prea atrăgător, mult prea în spiritul preocupărilor lumeÈ™ti după care tînjim, pentru ca majoritatea oamenilor sa-si dea măcar seama că şi-au pierdut creÈ™tinismul înclinîndu-se în fata lui. Apartenenta de suprafaÈ›ă nu este suficienta; trebuie să ne miÈ™te ceva pe dinăuntru, ceva ce sa ne facă diferiÈ›i de lumea din jurul nostru, chiar daca lumea îÈ™i spune “creÈ™tina” sau chiar “ortodoxa”. Sa păstram si sa hrănim aceste calităÈ›i ale adevăratei viziuni ortodoxe asupra lumii despre care am vorbit mai devreme: o viaÈ›ă şi o atitudine normală, iubitoare şi iertătoare, nu gravitînd în jurul sinelui, ci pastrîndu-ne inocentă si spiritualitatea chiar si cu o deplina conÈ™tiinÈ›a a propriului nostru păcat si a puterii ispitelor lumeÈ™ti din jurul nostru. Daca trăim cu adevărat aceasta viziune ortodoxa asupra lumii, credinÈ›a noastră va supravieÈ›ui È™ocurilor care ne aÈ™teaptă si va fi o sursa de inspiraÈ›ie si de mîntuire pentru cei care îl vor căuta în continuare pe Hristos, chiar si în toiul naufragiului umanităÈ›ii, care a început deja în zilele noastre”.

* “Domnul le spunea fariseilor si saducheilor ca un neam viclean si desfrînat caută evenimente spectaculoase: foc din cer, izgonirea romanilor, manifestarea îngerilor care alunga stăpînirea străină a romanilor si alte lucruri de acest fel. Hristos le spune ca acest fel de semne nu se vor da. Un neam viclean si desfrînat caută astfel de semne”¦, dar cei curaÈ›i cu inima caută ceva mai duhovnicesc. Singurul semn care li se va da este semnul lui Iona. Desigur ca este nu este lucru mic ca un om, care era si Dumnezeu, sa stea trei zile în mormînt. Astfel, din cuvintele Mîntuitorului, aflam ca nu trebuie sa umblam după semne spectaculoase, ci mai degrabă să căutăm semne duhovniceÈ™ti, înlăuntrul nostru. De asemenea, trebuie sa priveghem fiind atenÈ›i la acele lucruri, care, după Scriptura, sunt trecătoare”.

* “Din pricina faptului ca veÈ™tile din vremea noastră sunt rareori bune, este de dorit sa le conÈ™tientizam cum se cuvine pe toate, fără a afiÈ™a vreun optimism nechibzuit/deşart. DeÈ™i, în acelaÈ™i timp, trebuie sa avem în vedere scopul precis al privegherii noastre. Urmărim semnele vremurilor nu pur si simplu pentru a afla timpul venirii lui Antihrist. Acesta e mai degrabă un amănunt secundar. Urmărim semnele vremurilor ca sa cunoaÈ™tem cînd va veni Hristos. Este un lucru de căpetenie pe care trebuie sa-l reÈ›inem pentru a nu fi doborîÈ›i de întunecime, depresie, ori de vreo tendinÈ›a de retragere, în scopul adunării de hrana pentru o mare catastrofa. N-ar fi un lucru chibzuit. Trebuie sa fim mai degrabă tot mai creÈ™tini, adică sa ne gîndim la aproapele nostru, încercînd sa-i ajutam pe alÈ›ii. Dar daca noi înÈ™ine suntem insensibili/reci, întunecaÈ›i si pesimiÈ™ti, noi participam astfel la răceala ca semn al sfîrÈ™itului. Trebuie sa ne unească un duh plin de căldura prin care sa ne ajutam reciproc. Acesta este un semn al CreÈ™tinismului”.

* “Vai, vai, agitaÈ›ie si pizma din toate părÈ›ile! Singura soluÈ›ie e să nu le dai atenÈ›ie, să uiÈ›i totul si sa-ti vezi de treaba. (”¦)”¦ patimile proprii cîntăresc mai greu decît conÈ™tiinÈ›a sarcinii comune care ne sta înainte. Dar cred ca lucrul acesta e unul din efectele sindromului “convertitului nebun”! Oricum, sa facem noi ceea ce putem cit mai este timp! (”¦) Patimi mărunte peste tot! Singura noastră speranÈ›a e sa fim simpli si încrezători, continuînd sa mergem înainte”.

Părinte Serafim Rose
/razbointrucuvant.ro/

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: