RSS

Murim…ca maine

02 Aug

 

E-aşa de trist să cugeti că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai steie
voioşi, în vreme ce noi vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cu mii de anotimpuri şi de ploi,
cu zori din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
voioasă, peste apa care trece
noi sigur n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare aşa de rău că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa nu-i decât o picătură
între acest moment şi celălalt.

Şi-mi pare neînţeles şi trist
că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori, că nu iubim,
noi, care-atât de repede murim…

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: