RSS

Despre tutun, alcool, desfranare. Izbavirea de patimi

06 Aug

Să ne înălţăm din lumea aceasta, de pe pământul acesta întunecat, din întunericul acesta al iadului, căci iadul a luat locul pe pământ, iadul cu duhurile necurate, cu vrăjile, descântecele, hulitorii, necredincioşii; toţi ticăloşii s-au înmulţit, au umplut pământul beţivii şi toate patimile urâte şi negre. Nu se mai poate trăi. Vrăjile, beţia, desfrânarea, hulele, drăcuielile, toate ticăloşiile au luat locul pe pământ şi dureros este că şi creştinii le practică, creştinii botezaţi care se bat cu pumnul în piept că sunt creştini ortodocşi. Fiecare păcat în parte îşi are greutatea lui. De exemplu, beţia este un păcat foarte mare şi grav. Sunt unii, cum s-ar zice de meserie beţivi, care se îmbată aproape în fiecare zi. Nu se compară acesta care se îmbată în toate zilele cu cel care se îmbată şi el o dată sau de două ori pe an, cine ştie, aşa dintr-o ispită mai mult şi nu face rele, nu huleşte, nu înjură, ci poate se duce şi se culcă. Sau, de pildă, cei care cad în păcatul desfrânării. Sunt unii care se ţin numai de păcatul acesta, umblă din femeie în femeie, strică case, fac mult rău. Păcatul curviei e în inima lor, în viaţa lor, aşa că nu se pot lăsa. Dar mai sunt şi unii care greşesc poate o dată, cine ştie la cât timp, poate o dată pe an, şi se căiesc şi le pare rău din tot sufletul. Nu se potriveşte unul cu altul, greutatea păcatului unuia cu a celuilalt. Deşi tot păcat este, mai repede se îndreaptă acesta care plânge şi se căieşte că a căzut şi a pierdut averea sufletească pe care i-a dat-o Dumnezeu. Celălalt le face mereu şi nu se căieşte niciodată. Aşa că fiecare păcat este cu greutatea lui. Una este a păcătui din neputinţă şi alta este a păcătui din negrijă, din netemerea de Dumnezeu. Se spune: „Ai căzut, ridică-te!” A cădea nu este lucru de mirare, dar este lucru ruşinos şi greu a stărui în păcat. Nu vă uitaţi la lume şi la cei necredincioşi! Aceştia rămân cu cele de aici, iar la plecare nu iau nimic cu ei, decât păcatele şi răutăţile. Iată un sfat pentru cei care nu se pot lăsa de drăcuit, de înjurat: abţineţi-vă de 9 ori la rând când vine ispita, oricât de grea ar fi ea. Vine cu cine ştie ce vorbe grele la ureche, abţine-te atunci, de-ai crăpa, să nu zici, să nu înjuri, să nu dai răului. De 9 ori la rând, ţineţi seama, nu aşa să sari, ci la rând şi, văzând Dumnezeu răbdarea şi voinţa ta, te ajută şi pe urmă, să vezi, chiar de vrei să mai zici şi nu mai poţi. Te-ai obişnuit, te-ai învăţat cu răbdarea aceasta, cu abţinerea aceasta, cu voinţa tare şi nu mai zici. Poate să fie ce ar fi. Mai spuneţi şi la alţii această metodă frumoasă, bună. Că mulţi care au ascultat şi au făcut aşa, s-au îndreptat şi s-au lăsat de drăcuit. Aşa ar putea să facă toţi cu fiecare patimă, cu beţia, cu fumatul.

Dacă de exemplu, fumezi un pachet de ţigări pe zi, iei în prima zi o ţigară din pachet şi o faci praf, o arunci, apoi le fumezi pe celelalte. A doua zi, iei două ţigări din pachet şi le faci praf. Le fumezi pe celelalte şi aşa mai departe până când ai rămas la una şi de la una ai terminat, cu hotărâre şi cu temeinicie şi te laşi de tutun.

ierod. Visarion Iugulescu

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: