RSS

Semnul vădit al apropriatei naşteri a Antihristului

17 Aug

                                                   (I)

de Florin Stuparu

antihrist1

Antihrist va încerca să distrugă Biserica lui Hristos de pe faţa pământului . Persecuţia lui Antihrist contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecuţiile. (din cartea ’’Profeţii despre Antihrist’’,p.31)

Semnul vădit al apropiatei naşteri a Anti­hristului celui mare este politica ecumenistă a Ortodoxiei oficiale, ecumenism care a ajuns „dogmă” (adică adevăr neschimbător) împotriva sfintelor dogme lăsate de Însuşi Hristos – Dumnezeu în vremea vieţii Lui şi apoi de Sfântul Duh-Dumnezeu, prin Sfin­ţii Apostoli şi prin Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Să vedem ce spun despre acest rău pe  care îl trăim nemijlocit câţiva dintre Sfinţii Părinţi ai vremii noastre. De pildă, Cuvio­sul Iustin Popovici: „Ecumenismul e numele de obşte pentru creştinismele mincinoase, pentru «Bisericile» mincinoase ale Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene, cu papismul în frunte; iar toate aceste creştinisme mincinoase, toate aceste «Biserici» mincinoase, nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de «atot-erezie» (pan-erezie). De ce? Fiindcă, de-a lungul istoriei, feluritele erezii tăgăduiau sau slu­ţeau anume însuşiri ale Dumnezeu-omului Domnului Hristos, în timp ce ereziile acestea europene Îl îndepărtează pe Dumnezeu-omul în întregime şi-L pun în locul Lui pe omul european. In această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este «legiune» . Alte lămuriri aduce Cuviosul Serafim Rose:

„Ecumenismul este erezia care se înte­meiază pe credinţa că nu există de fapt o Biserică văzută a lui Hristos şi că struc­tura sa vizibilă la nivelul societăţii umane se formează de abia acum, prin eforturile universaliste ale Ecumenismului de a uni toate «Bisericile creştine» (şi chiar pe cele necreştine) într-o unica Biserică mondială. Natura însăşi a Ecumenismului este aceea de a crea în sufletele adepţilor săi anumite atitudini spirituale care, cu timpul, să producă o «pietate» şi o «spiritualitate» tipic ecumeniste. […] Dar – urmează Părintele Serafim – dacă nici una dintre «Bisericile» actuale nu poate pretinde că este «adevărata Biserică» a lui Hristos, atunci o amestecare a lor nu va duce nici ea la alcătuirea acestei Biserici unice. Şi, daca toate aceste «Biserici creştine» nu exista decât în măsura în care se pot raporta una la cealaltă, atunci nici o însumare a lor nu va putea rezulta într-o «Biserică» absolută, căci o atare însumare va trebui şi ea să se raporteze la alte organizaţii «religioase». Şi iată cum ecumenismul «Creştin» nu va putea să sfârşească decât în sincretismul unei religii mondiale. […] Dăm câteva exemple care indică liniile de dezvoltare a Mişcării Ecumenice din afara Creştinismului:

1. Pe 27 iunie 1965, s-a convocat la San Francisco o conferinţă religioasă pentru pacea mondială, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea unei filiale a ONU în acel oraş. În faţa unui public de 10 000 de persoane, reprezentanţi ai religiilor   hin­dusă,   budistă, musulmană, mozaică, pro­testantă, catolică şi ortodoxă au ţinut cuvântări despre «fundamentarea religioasă» a noţiunii de «pace mondială», iar un cor «interconfesional» de 2000 de voci a intonat imnuri religioase aparţinând tuturor denominaţiunilor.

2. În 1969, într-o declaraţie oficială a Bisericii Greceşti din America s-a afirmat: «Credem că Mişcarea Ecumenică, chiar daca a luat naştere în sânul Creştinismului, trebuie să fie o mişcare a tuturor religiilor care îşi dau mâna.»

3. The Temple of Understanding (Templul înţelegerii), o fundaţie americana iniţiată în 1960 ca un fel de «asociaţie a religiilor unite», cu scopul de «a clădi Templul simbolic în diferite colţuri ale lumii» (doctrina Francmasoneriei), a ţinut până în prezent mai multe conferinţe «la vârf». (în Comitetul Internaţional al Templului era membru şi Mitropolitul Emilianos, din patriarhia Constantinopolei.) La prima dintre ele, organizată Ia Calcutta, în 1968, Trapistul Thomas Merton a declarat: «Suntem deja în unitate. Ceea ce  trebuie  să  redobândim  este  unitatea primordială.» La cea de a doua conferinţă (Geneva, 1970), s-au întâlnit 80 de reprezentanţi a zece religii, pentru a discuta probleme precum; «Proiectul de creare a Comunităţii Mondiale a Religiilor», iar pe 2 aprilie, la Catedrala Sfântul Petru a avut loc o slujbă religioasă supra-confesională «fără precedent», descrisă de pastorul Protestant Babel [chiar aşa! – n. m.] ca fiind «un eveniment epocal în istoria religiilor». De asemenea, «credincioşii tu­turor religiilor au fost invitaţi să coparticipe la cultul aceluiaşi dumnezeu; slujba s-a încheiat cu rugăciunea «Tatăl nostru». Aşadar, «conferinţele la vârf» oferă delegaţilor Ortodocşi ocazia să intre în dialoguri care duc la «crearea unei comunităţi mon­diale a religiilor», care «grăbesc realizarea visului de pace şi de înţelegere al omenirii», potrivit filosofiilor întemeiate de Vivekananda, Ramakrishna, Gandhi,Switzer.

4. La începutul anului 1970, Consiliul Mondial al Bisericilor a finanţat Conferin­ţa de la Ajaltoun (Liban) dintre Hinduşi, Budişti, Creştini şi Musulmani, care a fost urmată de o conferinţă la Zurich, unde 23 de «teologi» ai CMB au declarat necesitatea «dialogului» cu religiile necreştine. În 1979, la întâlnirea Comitetului Central al CNB de la Addis Abbeba, Mitropolitul Georges Khodre al Beirutului (Biserica Ortodoxă a Antiohiei) i-a şocat până şi pe Protestanţi, când i-a urgentat pe Creştini să «investigheze viaţa de autentică spiritualitatea a celor nebotezaţi» şi să-şi îmbogăţească experienţa cu «comorile ce se află în sinul comunităţii religioase universale».

5. În februarie 1972, Biserica Ortodoxă Greacă din America a intrat într-un dialog «teologic» oficial cu reprezentanţii cultului mozaic. Atunci, «teologii» Greci au căzut de acord cu «revizuirea textelor lor liturgice referitoare la ludei şi iudaism, atunci când ele sunt negative sau ostile»”.Şi lucrurile au urmat pe această cale. Să ne amintim – de pildă – de acel San’ Egido de acum câţiva ani de la Bucureşti, întâlnire al cărei slogan (născocit de Bill Clinton!) era: „Pacea este numele lui Dumnezeu!” Atunci, întru numele zeul „Pace” Ortodocşii s-au adunat şi s-au rugat împreuna cu toate ereziile, cu toţi păgânii, cu vrăjitorii Africani şi cu Iudeii, uitând că Hristos nu a venit să ă aducă pacea, ci sabia (II)

de Florin Stuparu

Căci la ce s-a ajuns, prin toate aceste întâlniri ecumeniste? La a spune ca toate„religiile”, adică înşelările drăceşti, sunt povă­ţuite de Duhul Sfânt, Care „suflă unde vrea El”! Încheierea e că toate eresurile şi înşe­lările sunt „adevărate” că „adevărul” este pes­te tot şi că vrăjmaşii lui Hristos sunt priete­nii lui Hristos! Iată nebunia ultimilor ani ai acestei lumi căzute, pe care doar Hristos însuşi o va putea curma, întru a doua Sa venire.

Altfel spus, s-a ajuns să se creadă de către toţi că Mântuitorul esteAntihristuladică pierzătorul, pe care îl cerem cu toţii, de la Evrei şi până la Ortodocşi şi păgâni! Am vă­zut astfel cum, in Piaţa San Pietro din Va­tican, un cor de Evrei cânta„Eu cred în veni­rea lui Mesiah”, fiind ascultaţi de ceilalţi cu mare bucurie şi nădejde (Ce are Dalai Lama sau muftiul Turc cu „Mesiah” nu pot înţe­lege! Unde se vorbeşte în sutre-le budhiste sau înCoran de acest „mântuitor”?) De faţă erau şi ierarhi Ortodocşi, fireşte, ba chiar şi corul psaltic al Patriarhiei din Atena, care cânta şi el ceva din slujba Sfintei Liturghii. Să mai povestim de spectacolele cu muzică şi dansuri drăceşti (la Camberra) ale Abo­rigenilor din Australia (aproape goi şi vop­siţi precum diavolii), urmate de „rugăciuni­le creştine” ale Neoprotestanţilor Coreeni (!), în care e chemat „spiritul fratelui Jesus”, alături de„spiritele naturii”, întâi-stătătorul acelei întâlniri fiind un ierarh Ortodox? Iată dar că „noul Cristos” şi „noul Creştinism” – adică „Creştinismul” antihristic – au ajuns astăzi aproape de împlinirea lor, lumea fi­ind pregătită să-l primească pe „cel ce vine întru numele său”.

Ca să scurtez un cuvânt ce ar putea urma la nesfârşit, să mai vedem doar o singură do­vadă a ceea ce vreau să spun; în urmă cu puţini ani, fostul cardinal Joseph Ratzinger [actualul Papa Benedict al 16-lea) a blagoslovit, în calitate de preşedinte al Congrega­ţiei pentru Doctrina Credinţei, un studiu de 210 pagini – intitulat „Poporul Evreu şsfintele sale scripturi în Biblia creştină”, publicat de Comisia Biblică Pontificală -unde se spune că „aşteptarea mesianică a Evreilor nu este zadarnică. […] Deosebirea pentru noi este ca cel care va veni va avea caracteristicile lui Isus, cel care a venit deja şi este prezent şi activ printre noi.” Nimic nou în asta! Noi ştim de la Ioan Teologul că Antihristul a venit, ca duh, de mult în lume! E vorba despre acela a cărui poză o vedem făcându-ne cu ochiul de pe cruce din neînchipuit de hulitoarele   „tablouri religi­oase”   sau din filmele cu Jesus Christ Super-star sau despre care citim în afişele papistaşe: „Isus şi Maria te aşteaptă la pocăinţă.” Acum el mai trebuie doar să se întrupeze, aşteptat fiind de Evrei şi de toţi ceilalţi vrăj­maşi ai lui Hristos. O spune limpede An­drea Riccardi, fondatorul comunităţiiSan’ Egidio, vestită pentru rolul jucat în„promovarea dialogului inter-teligios”: „în trecut, vorbeam de o moştenire străveche, comună [cu Evreii, n. m.]. Dar acum, pentru prima dată, vorbim despre viitorul nostru comun, aşteptîndu-l pe Mesia şi sfârşitul lumii.” Se împlinesc astfel vorbele purtătorilor de Duh: „Antihrist nu-şi va arăta numaidecât chipul satanic cu care va stăpâni, ci se va înfăţişa ca binefăcător, propovăduitor al păcii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, ca, prin viclenie, sa ajungă stăpânitor al întregii lumi. Popoarele vor fi amăgite, se vor lepă­da de Hristos, se vor alătura Antihristului şi vor preda lui puterea şi stăpânirea lor (Apocalipsa 17:13)”.

„Mulţi monştri a născut iadul, în vremurile noastre, dar de mărimea ecumenismului, propovăduit chiar de unii ’’arhierei’’, ce se dau ei a fi ortodocşi, nu este nici unul!” Arhim. Serafim Alexiev

Despre dorinţa de pace şi păruta blândeţe a Antihristului a vorbit încă Sfântul Efrem Sirul, cu mai bine de 1600 de ani în urmă:”Ci în acest fel va veni ca sa-i înşele pe toţi: fiind smerit, liniştit, urând cele nedrepte, spre Iudei întorcându-se, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, cu bună aşezare, lin către toţi, cinstind cu osebire pe Evrei (căci ei aşteaptă venirea lui). Iar întru toate acestea se vor face semne, ară­tări şi înfricoşări cu multă stăpânire, şi se va meşteşugi cu vicleşug ca să placă tuturor şi să fie iubit de mulţi. Şi daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta, şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. Şi, după ce vor vedea multe popoare nişte fapte bune ca acestea, toţi împreună cu o socoteală se vor face, şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către  alţii:  «Au  doară  se mai află vreun om ca acesta bun şi drept?» Şi mai mult poporul cel ucigaş al Evreilor îl va cinsti şi se vor bucura de împărăţia lui. Pentru aceea, şi ca unul ce va cinsti mai mult locul şi biserica cea veche a Evreilor, va arata tuturor că are grijă de ei. Şi când va împăraţi balaurul pe pământ, cu mare sârguinţă toate popoarele îi vor veni în ajutor: Edom şi Moav, încă şi fui lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor închina Iui cu bucurie, şi ei se vor face cei dintâi apărători ai lui.”

antihrist-2

„Hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor, căci, când se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura. Lumea se va tulbura prin uitarea credinţei şi lipsa fricii de Dumnezeu.” Sfântul Nil Athonitul

După uscăciunea ateismului, ecumenismul este acum deosebit de ispititor, parând a fi o „înflorire a credinţei”. Este cea mai mare amăgire a tuturor vremurilor! Ateismul a surpat toţi dumnezeii, iar Ecumenismul îi îngăduie deocamdată ca „simboluri culturale” până ce se va ivi Antihristul, omul Satanei, căruia omenirea înşelată i se va închina ca unui unic dumnezeu. „Antihristul va fi om oarecare, îmbrăcat cu toată lucrarea satanei: «Şi se va arăta omul care se va înălţa nai presus de tot ce Se zice sau Se cinsteşte la Dumnezeu» (2 Tesaloniceni 2,4). Acela nu va aduce închinăciune de idoli, ci va fi potrivnic lui Dumnezeu, şi va surpa toţi dumnezeii şi va porunci sa se închine lui în locul lui Dumnezeu. Şi va şedea în biserica lui Dumnezeu, nu numai în cea din Ierusalim, ci şi în bisericile cele de pretutindeni”

Pe ce se întemeiază această nebunie, care încalcă în picioare Scripturile,zicând totodată că le urmează? Pe ceea ce eu numesc cu un singur cuvânt „gnoză” adică acel eres care învaţă că omenirea este din Dumnezeu în chip fiinţial, astfel încât omul poate ajunge el însuşi „dumnezeu” după fiinţă, în urma evoluţiei spirituale”. Sminteala aceasta nu cuprinde nimic nou, ea nefiind decât învirea vechii erezii gnostice din primele veacuri creştine, care întemeiază filosofia Antihristului.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: