RSS

Sfântul Ignatie Briancianinov – Vedenie despre călugării vremurilor noastre.

06 Dec

Adevăratii creştini de la sfârşitul veacurilor. Vederea păcatului propriu.

St_Ignatie_Briancianinov1Un oarecare părinte din Egipt a avut odată o stare de răpire şi prin har a fost martor al unei vedenii duhovniceşti. I s-au arătat trei călugări stând la malul mării. Îndată doi călugări au primit aripi de foc şi au zburat repede la malul celălalt. Al treilea a rămas pe loc. A început să plângă şi să suspine, în sfârşit, i s-au dat şi lui aripi, dar nu de foc, ci unele neputincioase şi a început să zboare deasupra mării cu mare trudă şi caznă. Adesea puterile îl lăsau şi se cufunda în mare, dar văzând că se îneacă, începea să se tânguiască cu jale. Apoi cu ultimele puteri se ridica din mare, din nou zbura încet şi jos, dar puterile îi slăbeau iarăşi şi, din nou cădea în vâltoare. Cu un efort disperat striga cu deznădăjduire, se ridica şi, istovit cu totul, a trecut marea în zbor. Primii doi călugări închipuiau monahii timpurilor de început, al treilea pe cei ai timpului din urmă, săraci atât ca număr cât şi ca sporire.

* * *

Dumnezeu îi încununează pe nevoitorii de astăzi nu mai putin decât pe cei de demult, deşi nevointele celor dintâi nu sunt atât de vădite precum ale celor de-al doilea. Nu trebuie să dezarmăm în fata ispitelor şi să nu dăm curs slăbiciunii, deznădejdii, inactivitătii. Dimpotrivă, să ne arătăm cât mai atenti şi cât mai sârguincioşi în păzirea poruncilor evanghelice, îndeplinind poruncile ni se vor deschide ochii sufleteşti şi vom putea să descoperim nenumăratele vicleşuguri ale vrăjmaşului, acea ingeniozitate perversă cu care ispitele sunt combinate şi apoi puse în lucrare. Vom vedea că necazurile şi ispitele de astăzi, în aparentă slabe şi mai putin virulente, urmăresc asemenea necazurilor şi năpastelor puternice din vechime, să-l îndepărteze pe om de Hristos, să distrugă creştinismul adevărat de pe pământ, lăsându-i doar o pojghită subtire pentru o foarte comodă amăgire. Vom vedea că ispitirile uşoare, gândite însă şi executate cu viclenie infernală de Satana, actionează cu mult mai mare succes decât ispitirile grele, vădite şi directe.

* * *

„Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină” (Matei 18, 7), zice Domnul. Căci venirea smintelilor şi a dezastrului moral din pricina acestora sunt uneori de la Dumnezeu. Către sfârşitul veacurilor, în lume smintelile se vor întări şi se vor răspândi într-o asemenea măsură: „încât din pricina înmultirii fărădelegii iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12); atunci: „Fiul Omului când va veni, va găsi, oare, credintă pe pământ?” (Luca 18, 8), pe pământul lui Israel; Casa lui Israel – Biserica, va fi „izbăvită prin sabie”, de asaltul ucigător al ispitelor şi al patimilor datorită cărora: „Muntii lui Israel, au fost mult timp pustiiti” (Iezechiel 38, 8). Vietuirea întru Dumnezeu va deveni foarte anevoioasă. Va fi aşa, fiindcă cel ce va trăi în mijlocul smintelilor şi fată către fată cu ele nu se va putea să se sustragă înrâuririi acestora. Aşa cum gheata sub actiunea căldurii îşi pierde soliditatea şi se preface în apă fluidă, tot astfel şi inima, plină de intentii bune, supusă fiind influentei ispitelor, în mod permanent, slăbeşte şi se schimbă devenind nestatornică. Vietuirea întru Dumnezeu va deveni foarte grea din cauza amploarei pe care o va lua apostazia, a generalizării acesteia, înmultindu-se apostatii, care vor continua să-şi zică creştini şi vor păstra aparenta de creştini, se va ajunge uşor la persecutarea adevăratilor creştini; înmultindu-se cei ce-şi vor renega de fapt credinta creştină, aceştia vor urzi nenumărate uneltiri împotriva adevăratilor creştini şi vor ridica nenumărate piedici în calea dorintei lor de mântuire şi de slujire lui Dumnezeu, aşa cum arată Sfântul Tihon de Voronej şi Zadonsk. Ei vor lucra împotriva robilor lui Dumnezeu atât făcând uz de forta autoritătii, cât şi prin clevetire, sau prin uneltiri viclene, prin felurite tentatii, şi prin persecutii cumplite. Mântuitorul lumii, în timp ce era persecutat, a găsit cu greu adăpost în îndepărtatul şi neînsemnatul sat Nazaret, pentru a se ascunde acolo de Irod şi de cărturarii, fariseii, preotii şi arhiereii iudeilor care-L urmăreau cu ura lor. Tot astfel şi în timpurile din urmă adevăratul călugăr cu greu va găsi un îndepărtat şi neluat în seamă loc de refugiu, pentru ca să-L slujească acolo pe Dumnezeu, într-o relativă libertate şi să nu cedeze fortei constrângătoare a apostaziei şi a renegatilor, slujitori ai lui Satana. O, vremuri nenorocite! O, situatie dezastruoasă! O, degradare morală, neluată în seamă de omul supus simturilor firii, dar cu mult mai primejdioasă decât cele mai zgomotoase năpaste materiale! O, catastrofă care începe în timp şi care nu se isprăveşte în timp, ci trece în veşnicie! O, nenorocirea nenorocirilor, e înteleasă numai de adevăratii creştini şi de adevăratii călugări, dar este trecută cu vederea de cei pe care îi doboară şi-i dă pieirii, tăvălugul apostaziei. Socotindu-ne pe noi martori ai unei asemenea viziuni duhovniceşti, să rostim, din văpaia ispitelor, acea mărturisire şi acel imn de slavă pe care l-au rostit cei trei fericiti tineri, în cuptorul de foc al Babilonului. Fie ca iubirea noastră să se unească cu a întregii omeniri, ce se află risipită pe toată fata pământului; în numele întregii omeniri, ca unii ce dorim să o înfătişăm înaintea lui Dumnezeu, să rostim, înăltând la cer, spovedanie, despre noi şi despre toată omenirea; şi doxologie în fata lui Dumnezeu, pe care să le revărsăm înaintea Lui prin această smerită rugăciune, pentru noi şi pentru toată omenirea: „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părintilor noştri, şi lăudat şi preamărit este Numele Tău în veci. Că drept eşti în toate câte ai făcut nouă, şi lucrurile Tale sunt adevărate şi drepte căile Tale şi toate judecătile Tale adevărate. Tu ai dat hotărâri drepte în toate relele ce ai făcut să vină asupra noastră şi asupra cetătii celei sfinte a părintilor noştri, Ierusalimul; că în adevăr şi dreptate ai adus acestea peste noi din pricina păcatelor noastre. Că am păcătuit şi am făcut fărădelege, depărtându-ne de la Tine. Şi am greşit în toate, şi poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine. Şi toate câte ai adus şi ai făcut nouă în dreaptă judecată sunt. Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri, oameni fără lege şi cei mai răi dintre nelegiuiti. Nu ne părăsi pe noi pentru totdeauna, pentru Numele Tău, şi nu strica legământul Tău. Şi nu depărta mila Ta de la noi. Ci cu suflet zdrobit şi cu duh umilit să fim primiti de Tine. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după îndurarea Ta şi după multimea milei Tale. Şi ne scoate pe noi după minunile Tale, şi dă mărire Numelui Tău, Doamne” (Cântarea celor trei tineri 1, 2-19).

* * *

„Nu am moştenit pocăinta, pentru că încă nu îmi văd păcatul meu. Păcatul nu pot să mi-l văd atâta vreme cât mă îndulcesc de păcat şi îmi îngădui gustarea lui fie şi numai cu gândurile şi cu încuviintarea inimii . Păcatul poate să şi-l vadă numai acela care cu o vointă hotărâtă s-a desfăcut de orice prietenie cu păcatul, care s-a sculat priveghind şi păzind portile sale cu sabia scoasă din teacă – cu cuvântul lui Dumnezeu; cel care goneşte şi taie cu această sabie păcatul, în orice chip s-ar apropia de el. Celui care săvârşeşte această mare faptă, învrăjbindu-se cu păcatul, smulgând de la el cu sila mintea, inima şi trupul – aceluia Dumnezeu îi dă un mare dar: VEDEREA PĂCATULUI SĂU. Fericit sufletul ce a văzut păcatul încuibat în sine! Fericit sufletul care a văzut în sine căderea protopărintilor, învechirea vechiului Adam! Această vedere a păcatului său este o vedere duhovnicească, vedere a mintii vindecate de orbire prin Dumnezeiescul har. Sfânta Biserică de Răsărit ne învată să cerem de la Dumnezeu cu post şi cu metanii vederea păcatelor noastre. Fericit sufletul care neîncetat învată Legea lui Dumnezeu! În aceasta el poate să vadă chipul şi frumusetea Omului Nou; punându-se alături de acesta, el poate să-şi vadă şi să-şi îndrepte neajunsurile” .

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: