RSS

Maica Domnului, cel mai mare Arhiereu dupa Hristos, mijlocitoare direct catre Hristos si datatoare de har

29 Dec


Vechile carti de slujba, vechile Liturghii si slujbele Bisericii, omiliile si imnele de lauda adresate ei arata ca Maica Domnului poate sa mijloceasca si mijloceste catre Fiul ei pentru neamul crestinesc. In ce consta aceasta mijlocire vom vedea in cele ce urmeaza. Oare este doar o mijlocire morala, sau una indirecta, prin rugaciune si cereri adresate Fiului ei?
Intr-una din rugaciunile de la aghiazma mica se spune ca “mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea Fiului”. Deci ea este mijlocitoare reala catre Fiul sau.
Dar unul este “Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos .” (I Tim 2,5). Nu cumva Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii? Trebuie, asadar, facuta o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. In timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσbeia (meditatoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.
Cu aceasta nu am spus totul despre mijlocirea Maicii Domnului, Ea poate si trebuie sa mijloceasca pentru noi. Ea este Maica lui Dumnezeu si sta de-a dreapta Fiului ei. Caci “mantuirea, insemnand o unirea cu Hristos, iar Hristos fiind unit cu Maica Sa mai mult decat cu orice om mantuit, a fi unit cu Hristos inseamna a fi unit cu Maica Sa.”1
Ea nu mijloceste pentru noi numai prin rugaciuni si cereri, ci in mod direct. Mijlocirea inseamna ajutor, iar ajutorul inseamna har, energie a Duhului Sfant, putere de crestere duhovniceasca. Asadar, Maica Domnului ne da si har, ne da ea insasi ajutor si intarire spre mantuire. Si aceasta pentru ca ea e plina cel mai mult de harul divin. Ea sta langa Fiul ei Care este izvorul harului: “Maica Domnului e adancul harului, fantana imbelsugata a aceluiasi har si a luminii adevarate care nu seaca.”2 Insusi harul divin care ne vine prin Maica Domnului nu este ceva propriu ei. Pentru ca harul e energie necreata a Duhului Sfant, deci nu poate sta separat de Acesta. Harul pe care ni-l transmite Maica Domnului izvoraste din Fiinta dumnezeirii, dar il primim si prin ea, cea care s-a invrednicit sa poarte in pantece intreaga dumnezeire. De aceea, “ea nu numai ca intervine la Dumnezeu sa creeze in noi gratia, ci e si o mijlocitoare reala de energie dumnezeiasca, deoarece nu este exterioara lui Hristos, ci e invaluita mai mult decat oricine de lumina lui Hristos.”3
Teofan al Niceei afirma ca ne si comunica prin ea insasi harurile si darurile dumnezeiesti revarsate in ea din Hristos. El sustine chiar ca toate darurile si harurile trec ontologic din Hristos spre noi, prin ea.4
Maica Domnului cuprinde in ea toate darurile Sfantului Duh, ea este plinatatea desavarsita. “Bucura-te, canta Sf. Andrei Criteanul, parga rezidirii noastre, capatul final al fagaduintelor si al prezicerilor lui Dumnezeu cu privire la noi.”5
Fecioara Maria, ca una in care s-a implinit fagaduinta Duhului Sfant, este garantia mantuirii noastre. Iubirea lui Dumnezeu fata de noi si marirea ce a gatit-o omului, nascut cu pacatul stramosesc, nu s-ar fi aratat deplin daca nu ar fi fost ridicata alaturi de Iisus Hristos chiar un om dintre noi, anume Maica Domnului si Maica noastra.
“Daca n-ar fi fost ridicata si Maica Domnului ca om dintre noi pana la tronul imparatesc insusi, nu s-ar fi descoperit nici sensul deplin al ridicarii umanitatii purtata de ipostasul Cuvantului, pe tronul dumnezeiesc. Inaltarea Lui si dupa umanitate ar fi putut fi considerata ca o rasplata personala.”6
Prin faptul ca Iisus e Fiul Mariei, iar noi suntem frati ai Lui, spunem ca noi toti suntem fii ai Maicii Domnului. Ea este Maica noastra si e normal ca mama sa-si ajute ontologic fiii, sa le dea ajutor nu numai prin mijloace indirecte, ci mai ales in mod direct. Cuvintele Mantuitorului de pe Cruce: “Femeie, iata fiul tau” (In. 19, 26-27) reprezinta un mesaj catre lume dar si o raspundere conferita Maicii Domnului. Prin aceasta toti oamenii au devenit fii ai Mariei. Iisus recapituleaza in Sine intreaga umanitate, deci Maica Domnului, fiind mama Sa, e mama umanitatii. Ea este Maica Vietii pentru ca a purtat in sine insasi Viata (In 14, 6); ea devine “mama a celor vii” si “initiatoare de viata” (της zωης καταrxasan)7, de viata adevarata, de viata in Hristos. Aceasta intrucat viata e semnul lucrarii lui Dumnezeu. Scopul lui Hristos e sa dea lumii viata in Dumnezeu, lucru facut posibil prin unirea ipostatica, trupul lui Hristos devenind principiu de viata. Astfel, Maica Domnului impartaseste de la Fiul Sau acest privilegiu si devine vistier al vietii.
Rolul de rugatoare al Maicii Domnului sta in stransa legatura cu rolul de imparateasa, de Stapana, de Doamna, de Daruitoarea, cu cinstea de a sedea de-a dreapta Fiului. Nu se poate renunta la nici unul din ele fara ca prin aceasta sa se simplifice in mod condamnabil rolul si pozitia ei in ansamblul doctrinei ortodoxe. “A vedea in Maica Domnului numai pe rugatoarea, ar insemna s-o dezbracam de majestatea imparateasca, s-o coboram de pe Scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a asezat-o Hristos, precum si a o priva de rolul de rugatoare ar insemna s-o consideram nu indumnezeita, ci Dumnezeu prin ea insasi.”8
Ca rugatoare, ea se arata a fi om, dar ca mijlocitoare ea se arata a fi mai presus de omenire prin participarea la slava lui Dumnezeu. Maica Domnului se afla la hotarul care desparte creatura de Creator si asa cum mijlocirea intre aceea si Acesta este cu totul de neajuns, asa e cu totul de neajuns Maica Domnului.”9
Mijlocirea Maicii Domnului nu e numai una morala, ci una ontologica. Ea are o lumina a ei prin a carei stralucire ne lumineaza pe noi. Dar lumina ei ii este data de Fiul cu care sta in stransa legatura. Separatia intre moral si ontologic este pur occidentala. In Ortodoxie moralul este plin el insusi de Hristos.”10 Obiectia cum ca Maica Domnului mijloceste numai moral, exterior, ca una ce ramane in afara de legatura de har ce se stabileste intre Hristos si credincios, cum ca harul nu ne vine prin ea, ci o ocoleste, ea numai rugandu-se pentru noi, nu-si are stabilitate. Pilda mijlocirii preotesti arata ca o separatie intre rugaciune si mijlocirea harului este imposibila. Chiar prin rugaciunea preotului coboara harul, printr-o actiune a fiintei lui, nu pe o cale exterioara. Harul coboara prin cuvantul gurii lui, produs prin miscarea intregii fiinte, a sufletului si a trupului. Cu mult mai mult mijloceste Maica Domnului harul divin cu cat ea e cel mai mare Arhiereu dupa Hristos. Consecventa ar cere ca cine se scandalizeaza de mijlocirea Maicii Domnului sa se scandalizeze si de mijlocirea preotului si a ierarhului.”11 Asa au facut protestantii si, in general, toate sectele. Caci de la considerarea mijlocirii Maicii Domnului pur morala si secundara sau accesorie nu e decat un pas de stricta logica pana la a spune: ma pot dispensa de aceasta mijlocire.
Dar Maica Domnului este prin excelenta Palatul Duhului Sfant.”12, iar acesta nu sta inchis in ea, ci lumineaza tuturor si lucreaza asupra tuturor, prin ea. De ce oare Apostolii stateau in jurul Maicii Domnului? Doar pentru a se ruga impreuna? Nu, explica Mitropolitul Filaret al Moscovei. “Daca vasul care a continut un mir ii conserva mireasma si dupa ce acesta a fost retras din el, cu cat mai mult cea care fusese vasul dumnezeirii in trupul intruparii trebuia sa fie imbibata pentru eternitate de mireasma dumnezeiasca a harului Celui al carui nume e mireasma revarsata? Forta ce aduna pe toti in jurul ei era a Celui ce locuieste in ea totdeauna. Ea si azi intinde harul care i-a fost apropiat si puterea ei binefacatoare asupra Bisericii.”13 Maica Domnului e cea care “uneste pe cele de jos cu cele de sus”, dupa cum spune Sf. Grigore Palama.14
Tot el afirma plinatatea harului in Maica Domnului, ca una ce cuprinde toate bunatatile dumnezeirii, fiind invaluita in lumina cea mai stralucitoare: “Deci cuprinzand toate cate au ajuns celor mai buni credinciosi luati separat si toate cate le au toti in parte cei haraziti de Dumnezeu, are acum si aceasta mai presus de toti ca s-a facut dupa moarte nemuritoare si singura petrece cu trupul in cer, impreuna cu Fiul ei si de acolo revarsa si peste cei ce o cinstesc pe ea harul atotimbelsugat impartasindu-le chiar si darul de a tinde spre ea, fiind discul unor asa de mari haruri.”15 in aceeasi conceptie a Sfantului Grigore se spune sa precum din soare ne vine toata lumina sensibila, asa prin Maica Domnului nu vine toata lumina spirituala. Prin aceasta mijlocire Maica Domnului nu se interpune intre noi si Hristos, nu intrerupe contactul direct al omului cu Hristos, ci arata ca fata de El ea nu mai e soare, ci cer.
Maica Domnului este si primul Apostol. La nunta din Cana Galileii, cuvantul pe care l-a adresat catre slugi sintetizeaza ceea ce am putea numi mesajul sau teologic: “Faceti tot ce va va spune El.” (In 2, 3-5). Ea nu are o invatatura proprie, ci e om ca toti ceilalti. Ea trimite la Hristos, nu se opreste la sine, invatand ascultarea si supunerea, lucrul cel mai caracteristic ei, cea care s-a supus intru totul vointei divine de a fi locas dumnezeirii: “Fie mie dupa cuvantul tau!” (Lc 1, 38).
Puterea de mijlocire a Maicii Domnului si de impartasitoare reala a tuturor harurilor este marturisita de multi Parinti ai Bisericii. Caci “ceea ce a avut atingere de Hristos ramane mai departe izvor de putere dumnezeiasca. Faptul de a fi avut atingere de Hristos nu apartine numai trecutului, ci are o permanenta actualitate.”16
Astfel, Sfantul Andrei Criteanul se roaga in imnele sale adresate Maicii Domnului: “De cand te-ai mutat de pe pamant, lumea intreaga te are pe tine impacare obsteasca.”17
Mai tarziu, in sec XIV, cel care avea sa statorniceasca invatatura Bisericeasca despre Fiinta si lucrarile lui Dumnezeu, Sfantul Grigore Palama, afirma despre Maica Domnului: “Trebuie sa vedem de aici ca ea nu va sfarsi in tot veacul sa faca bine intregii creatiuni, nu numai noua adica ci si insasi cetelor nemateriale si mai presus de fire. Caci impreuna cu voi si ele se impartasesc si se ating de Dumnezeu, de firea aceea neatinsa, numai prin ea…Ea e singura hotarul (μεJόριοn) intre firea creata si necreata si nimenea nu poate veni la Dumnezeu, daca nu e luminat cu adevarat din ea, faclia de Dumnezeu luminata.”18 Faptul ca Maica Domnului este mijlocitoare si pentru ingeri se vadeste clar din cartea profetului Isaia. Serafimul nu a luat carbunele din altarul ceresc nemijlocit, ci cu un cleste, si tot cu un cleste l-a atins de buzele profetului Isaia, curatindu-i. Toti Sfintii Parinti vad in “cleste” pe Fecioara Maria. Tot ea e rugul aprins prin care Moise a vazut focul dumnezeiesc. Iar in alt loc spune tot Sfantul Grigore Palama: “Caci te-ai facut vistiernicul si cuprinzatoarea harurilor nu ca sa le tii la tine, ci ca pe toate sa le umpli de har. La ce ar si tine inchisa bogatia care nu se micsoreaza?”19
Spre sfarsitul aceluiasi secol Isidor Glavas, Mitropolitul Tesalonicului (+1397) se ruga Maicii Domnului: “De la sufletul atotsfant si de la puterea ta asteptam, de Dumnezeu preaharazita, sa inlaturi norul pacatelor care ne intristeaza si sa ne dai sa gustam harurile tale.”20 Tot el zice: “Si precum nu era nimic din cele inalte care sa sature dorinta ei, pana nu va inghiti si pe Dumnezeu insusi (precum a prezis-o David: “Satura-ma-voi cand se va arata slava ta”- Ps 16, 15), numai aici afland potolirea setei de bunatati, tot asa nimic nu va opri oceanul iubirii Prea Sfintei fata de neamul ei, care sa nu vrea sa ne transmita si noua aceleasi straluciri ca ale ei.”21
Rezumand cele spuse pana la el, Sfantul Nicodim Aghioritul explica mijlocirea Maicii Domnului: “Maica lui Dumnezeu, fara de mijlocire dupa Dumnezeu fiind (stand nemijlocit langa El, nu ca alte fapturi) si fara de asemanare covarsind nu numai pe oameni ci si pe insasi cetele cele mai intai si preainalte ale ingerilor, prin sine-si imparte bogatia tuturor daruirilor si a dumnezeiestilor straluciri celor de la Dumnezeu la toti ingerii si oamenii, dupa cum de obste toata Biserica cugeta.”22
Concluzionand acestea, spunem ca toata plenitudinea darurilor dumnezeiesti si indumnezeitoare s-a revarsat din omenitatea lui Hristos intai in Maica Sa si din ea in noi. Prin Maica Domnului ne vine energia dumnezeiasca pusa lumii la dispozitie in omenitatea lui Hristos: “Maica Domnului iradiaza fara asemanare mai multa energie dumnezeiasca decat toti sfintii si toate cetele ingeresti.”23 Ea petrece in lumina dumnezeiasca neasemanat mai mult decat orice sfant si inger si a ne apropia de ea inseamna a ne apropia de Dumnezeu. “Caci precum este Fiul impacarea noastra la Tatal, asa este ea la Fiul.”24

1 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. p. 84.
2 Sf. Ioan Damaschin, Omilia I la Adormirea Maicii Domnului, Migne, P.G. XCIV, col. 716 si 720 C, apud. Magistrand C. Parvu, art. cit., p. 199.
3 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 84; aceasta este conceptia si invatatura lui Teofan al Niceei pe care Pr. D. Staniloae o dezvolta cu claritate si pe care-l ia drept stalp adevarat in definirea invataturii despre Maica Domnului. Insa Teofan nu e singular in aceasta conceptie. El aduna si comprima invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti de pana la el.
4 Ibidem.
5 Sf. Andrei Criteanul, in nativit. B.V. Mariae, Migne, P.G. XCVII, col 865, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., 126.
6 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 127.
7 Saint Jean Damascene, Homilies sur la Nativite et la Dormitionem…, in “Sources chretiennes”, Paris, 1961, p. 22, apud. Drd. Ierom C. Gheorghescu, invatatura despre…, p. 389
8 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 109.
9 P. Florensky, Stolp i utverjdenie istini, p. 358, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 105.
10 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p 123.
11 Ibidem.
12 Ibidem, p. 107.
13 Mgr. Philarete, Metropolite de Moscou, Choix de sermons et discours, Paris, 1866, p 226, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p.103-104.
14 Sf. Grigore Palama, Hom XXXVII, in sanct. Dormit Deiparae, Migne, P.G. CLI, col 468, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 85.
15 Ibidem, col. 468-469, apud. Ibidem.
16 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 92.
17 Sf. Andrei Criteanul, In Dormit, III, Migne P.G., XCVII, col 1100 si 1105, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 98.
18 Sf. Grigore Palama, Migne, P.G. CLI, col 469 si 472, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 87.
19 Ibidem, col. 743, apud. Ibidem.
20 Isidor Glavas, Sermo in Dormit B.V. Mariae, Migne, P.G. CXXXIX, col 141 D, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 88.
21 Ibidem, col. 105, apud. Ibidem.
22 Sf. Nicodim Aghioritul, Carte sfatuitoare pentru pazirea celor cinci simturi, trad. rom. Manastirea Neamt, 1826, p. 488, Bibl Acad R.P.R., cota 53 26, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit, p. 103.
23 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 85.
24 Ibidem, p. 91

/MaicaDomnului.ro/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: