RSS

Ce este aghiazma?

31 Dec

Ce inseamna cuvantul “Aghiasma” (Aiasma)?

Αγιασμα (-ατος, το)

  1. Apa care a fost sfinţită / binecuvântată de Biserică prin slujba numită αγιασμος.
  2. La plural, τα Αγιασματα : lucrurile / obiectele sfinţite, adică toate cele ce au fost consacrate şi binecuvântate de Biserică, cum ar fi Sfânta Împărtăşanie, apa sfinţită, pâinea sfinţită etc.

Scriptura spune “că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă” (II Petru, 3, 5).

Tot cu ajutorul apei “şi prin apă”, care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, “din apă şi din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin aghiazmă.
De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?

De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

Cand se savarseste Sfintirea cea mica a apei?

In biserica, de regula la fiecare zi intai a lunii, iar in case, oricand cer credinciosii, mai ales in zilele de miercuri si vineri dimineata. Cand preotii, potrivit hotararilor Sf. Sinod merg sa boteze casele credinciosilor, acestia sunt datori sa-i primeasca pe preoti cu bucurie si cu dragoste, deoarece preotii aduc binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu asupra casei si a familiei lor, prin apa sfintita cu care-i stropesc.

Care sunt roadele si folosul acestei slujbe?

«Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asisderea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia Sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele folos al lor»562 (Molitfelnicul, Povatuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).

Dar Sfintirea cea mare a apei cand se face?

La Boboteaza, atat in ajun, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cantand troparul Botezului: «In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne…», cat si in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie, rand se sfinteste apa pe care o iau crestinii pe la casele lor pentru tot anul.

De ce se spune “Sfintirea cea mare a apei”?

Pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind Sfintita printr-o indoita chemare a Sf. Duh in cursul rugaciunii de sfintire, iar Sfintirea are loc in insasi ziua in care Mantuitorul a sfintit apele, botezandu-Se in Iordan. De aceea si slujba Aghiasmei mari este mai lunga si mai sarbatoreasca decat a Aghiasmei mici, iar cantarile si rugaciunile ei pomenesc si preaslavesc indeosebi Botezul Domnului in Iordan.

Temeiuri scripturistice

Temeiul scripturistic al aghiazmei se află în însăşi pericopa Evangheliei care se citeşte la sfeştanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se aminteşte de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, aşteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an ; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos şi l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfinţită de preoţii Bisericii, ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului Sfânt asupra ei. Puterea lucrătoare a aghiazmei şi un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului care se citeşte atunci (Evr., 2, 11-18), ca şi de ectenia şi rugăciunea de sfinţire. In Apostol se spune că (Hristos) “Cel ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc (credincioşii), dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi” (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut fraţii Lui, ne-a înfrăţit prin harul apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14). De asemenea, şi din ectenia care urmează citirii Evangheliei şi din rugăciunea de sfinţire a apei, care reproduc ideea Apostolului şi Evangheliei, se înţelege că Duhul Sfânt invocat sfinţeste apa, care devine sfinţitoare, tămăduitoare de boli şi cu putere de a alunga demoni. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma mare: “Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre şi să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră” (Molitfelnic). Apa sfinţită, din care beau credincioşii şi cu care preotul îi stropeşte – şi apoi merge şi botează şi casele lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă şi diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul şi apostolii. Sfinţirea apei s-a practicat de la început, din prima zi a existenţei Bisericii, curăţindu-i de toate păcatele, atunci când s-au botezat, pe un mare număr de creştini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Căci aşa citim la sfinţirea apei la botez : “şi-i dă ei (apei) darul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului, fă-o (Doamne) izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, dracilor pierire, plină de putere îngerească…”. Apostolul Pavel vorbeşte de moartea şi învierea tainică cu Hristos, de înnoirea vieţii şi de înfiere prin apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit Domnul în convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).

Aghiazma

Cea mai importanta si mai frecventa ierurgie este sfintirea apei, sau aghiazma. Termenul este grec, insemnand deopotriva : si lucrarea de sfintire a apei, si rezultatul ei, apa sfintita. Scriptura spune „ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa” (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei „si prin apa” care e si materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a nascut de sus, din nou „din apa si din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Pentru aceea aghiazma, ca slujba de sfintire a apei, este slujba cel mai des savarsita si cea mai frecventa ierurgie in Biserica si in activitatea pastoral-liturgica a preotului. Aghiazma este de doua feluri : mica si mare. Cel mai des savasita si folosita este aghiazma mica, sau sfintirea mica a apei, care se numeste „sfestanie”. Ea se numeste si „luminare” sau „slujba luminilor”, pentru ca la inceput se intelegea prin ea aghiazma cea mare care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si „ziua luminilor, sau a luminarii”, deoarece atunci se botezau catehumenii. Temeiul scripturistic al aghiazmei se afla in insasi pericopa Evangheliei care se citeste la sfestanie (Ioan, 5, 1-4). Aci se aminteste de vindecarea slabanogului care zacea de 38 de ani, asteptand la scaldatoarea Vitezda tulburarea apei de ingerul Domnului care cobora o data in an ; acolo l-a gasit Mantuitorul Hristos si l-a tamaduit. Lucrarea pe care o facea ingerul atunci o face de atunci incoace necontenit harul Domnului, prin apa sfintita de preotii Bisericii, ori de cate ori este nevoie, dupa invocarea Duhului Sfant asupra ei. Puterea lucratoare a aghiazmei si un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului, care se citeste atunci (Evr., 2, 11-18), ca si de ectenia si rugaciunea de sfintire. In Apostol se spune ca (Hristos) „Cel ce sfinteste, si cei ce se sfintesc (credinciosii), dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati” (2, 11). Aceasta inseamna ca Dumnezeu ne-a infiat prin Duhul Fiului Sau revarsat in inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut fratii Lui, ne-a infratit prin harul apei botezului cu Mantuitorul pentru ca astfel sa biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14). De asemenea, si din ectenia care urmeaza citirii Evangheliei si din rugaciunea de sfintire a apei, care reproduc ideea Apostolului si Evangheliei, se intelege ca Duhul Sfant invocat sfinteste apa, care devine sfintitoare, tamaduitoare de boli si cu putere de a alunga demoni. Caci rostim in ectenia de la Aghiazma mare: „Pentru ca sa se zdrobeasca satana sub picioarele noastre si sa se risipeasca tot sfatul viclean pornit asupra noastra” (Molitfelnic). Apa sfintita, din care beau credinciosii si cu care preotul ii stropeste-si apoi merge si boteaza si casele lor, capata acea putere tamaduitoare de boli, care alunga si diavoli, stricand lucrarile lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au facut Mantuitorul si apostolii. Sfintirea apei s-a practicat de la inceput, din prima zi a existentei Bisericii, curatindu-i de toate pacatele cand s-au botezat un mare numar de crestini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Caci asa citim la sfintirea apei la botez : „Si-i da ei (apei) darul izbavirii, binecuvantarea Iordanului, fa-o (Doamne) izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, dracilor pierire, plina de putere ingereasca…”. Apostolul Pavel vorbeste chiar de moartea si invierea tainica cu Hristos si de innoirea vietii si de infiere prin apa botezului (Rom., 6, 3-11), cum a amintit Domnul in convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5). Aghiazma sau sfestania se face adesea in casele credinciosilor, de regula miercurea, si vinerea si in timpul postului ; ea poate fi facuta in orice zi, fie la punerea temeliei unei case, si la terminarea ei; ori la saparea unei fantini si la terminarea ei ; la caz de boala, ori la o onomastica etc. Sfestania se face si pentru alte nevoi obstesti: la vreme de seceta sau la alte calamitati. Aghiazma mare sau sfintirea cea mare a apei se face la Boboteaza (6 ianuarie) ; este o slujba mai lunga precedata de cantari si paremii – urmand dupa Sfanta Liturghie.

De obicei Aghiazma mare se bea o saptamana de la Boboteaza si apoi numai la zile mari, iar celor care dupa spovedanie n-au voie sa se impartaseasca li se ingaduie ca o mangiiere sa bea Aghiazma mare. Cei ce se impartasesc o pot lua dupa Sfanta impartasanie.

/crestinortodox.ro/

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: