RSS

Ce este adevarata credinta(Ortodoxia)?

02 Ian
corabia_ortodoxaCuvântul „CRED”, este de origine latină şi înseamnă „A PRIMI, A MĂRTURISI, şi a înfăptui, ceea ce învaţă BISERICA despre Dumnezeu.

Când spunem cuvântul „CRED”, sufletul se înalţă cu Harul Duhului Sfânt la Dumnezeu, care este plinitorul credinţei.

În LUMEA CREATĂ, au darul de a crede:

  1. ÎNGERII, care CRED, dar şi văd ceea ce CRED. CREDINŢA ÎNGERILOR, nu este virtute,deoarece ei nu fac nici un efort pentru a CREDE căci ei îl văd pe Dumnezeu, pentru că au darul vederii lui Dumnezeu.Dintre PUTERILE ÎNGEREŞTI, Sfinţii Arhangheli, au darul de a înmulţi şi spori CREDINŢA CEA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) între oameni pe pământ, luminând înaintea lor, cu ÎNVĂŢĂTURA SFINTEI EVANGHELII. 
  2. DIAVOLII, care CRED ÎN DUMNEZEU şi SE CUTREMURĂ” (Iacob 2, 19). Diavolii nu-L văd pe Dumnezeu, şi fac întotdeauna răul, CREDINŢA DIAVOLILOR în Dumnezeu, este Creaţională, şi este pervertită în a-L urî pe Dumnezeu. În ei, s-a înveşnicit răul, iar această ură este spre pierzarea lor.Când oamenii rătăciţi de la ADEVĂRATA CREDINŢĂ, vorbesc despre CREDINŢA ORTODOXĂ cu ură, să ştiţi că ei sunt sub influenţa Diavolilor. 
  3. Creştinii Ortodocsi, care prin SFÂNTUL BOTEZ (Galateni 3. 17) CRED ÎN DUMNEZEU, dar nu-L pot vedea cu ochii trupeşti ci numai cu ochii sufleteşti (Matei 5, 6).

ADEVĂRATA CREDINŢĂ, este un DAR DUMNEZEIESC (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip 1, 29, 2) însoţit de efortul omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a se asemăna cu Dumnezeu prin sfinţenie, care se obţine prin practicarea virtuţilor (împlinirea Poruncilor Dumnezeieşti).

Creştinul care CREDE în Dumnezeu şi împlineşte PORUNCILE DUMNEZEIEŞTI, va moşteni RAIUL şi se va îndulci veşnic de SLAVA LUI DUMNEZEU.

Există un SINGUR DUMNEZEU şi o SINGURĂ CREDINŢĂ ADEVĂ- RATĂ – CREDINŢA ORTODOXĂ (Efeseni 4, 5). Celelalte credinţe sunt deviate şi rătăcite, sau deţin frânturi de adevăr, insuficient mântuirii.

CREDINŢA ADEVĂRATĂ – ORTODOXĂ, este O PUTERE DUMNEZEIASCĂ (1 Corinteni 2, 5) şi O VIRTUTE CREŞTINĂ, care întăreşte toate virtuţile şi puterile sufletului. Pentru noi creştinii Ortodocsi, CREDINŢA, este un mare HAR şi o MARE PUTERE în lupta acestei vieţi pământeşti. (Filipeni 1, 29; 1 Cor. 12, 9).

CREDINŢA ÎN SFÂNTA TREIME (Isaia 6, 3), este PUTEREA NOULUI TESTAMENT.

CREDINŢA CREŞTINĂ ORTODOXĂ, este ÎNVĂŢĂTURA DUMNEZEIASCĂ, mai presus de cuvânt şi de raţiune.

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ ORTODOXĂ, se cuprinde pe scurt în „SIMBOLUL CREDINŢEI” (CREZUL).

Prin MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ, spunând zilnic „CREZUL” şi mai ales noaptea, înainte de a adormi, PUTERILE ÎNGEREŞTI ne acoperă şi ne păzesc, ca pe o fiinţă binecunoscută, iar duhurile diavoleşti se îndepărtează neputincioase.

CREDINŢA ADEVĂRATĂ – ORTODOXĂ este PUTEREA, HARUL DUMNEZEIESC (2 Petru 1, 1), cu ajutorul căruia primim ca neîndoielnic, tot ce a descoperit Dumnezeu şi învaţă SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA BISERICĂ ORTODOXĂ, pentru mântuirea noastră.

Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Hristos. Acela pe care El L-a trimis (Matei 6, 29). CREDINŢA ORTODOXĂ, se află prin lucrarea Duhului Sfânt în om (Galateni 5, 22), prin iradierea unei FORŢE DIVINE, când omul se face vrednic prin, sfinţenie de ea.

ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ, este cuprinsul DESCOPERIRII DUMNEZEIEŞTI. Creştinul Ortodox trebuie să cunoască foarte bine ÎNVĂŢĂTURA DE CREDINŢĂ ORTODOXĂ, pentru a nu fi amăgit de alte învăţături eretice.

Prin PUTEREA CREDINŢEI, cunoaştem ceea ce nu putem vedea cu ochii trupeşti şi adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu.

Prin CREDINŢĂ, pricepem că s-au întemeiat veacurile cu CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (Evrei 11, 3), prin CREDINŢĂ primim ca adevărată DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ – CUVÂNTUL SFINTEI SCRIPTURI, PRIN CREDINŢĂ primim minunile şi proorociile, prin CREDINŢĂ dobândim făgăduinţele (Evrei 11, 3).

De aceea Duhul Sfânt prin Sfântul Apostolul Pavel ne spune: „CREDINŢA, este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11. 1).

Deci CREDINŢA ADEVĂRATĂ, este primirea de către om, prin intermediul Duhului Sfânt şi a vederii sufleteşti, a tuturor ADEVĂRURILOR pe care le avem prin DESCOPERIREA DUMNEZEIASCĂ, în scopul mântuirii noastre.

CREDINŢA ORTODOXĂ, este învoirea liberă a sufletului, vederea sufletească a unui lucru nevăzut, statornicia în ceea ce este adevărat, înţelegerea celor nevăzute, potrivită firii. (Sf. Teodoret al Ciprului).

Credinţa pe care o are un om în ceea ce îi spune un alt om, este o încredere, care îşi poate găsi întărirea în dovedirea sau arătarea văzută a lucrului care a fost susţinut de unul şi crezut de altul.

Dar CREDINŢA ÎN DUMNEZEU,are o ÎNTĂRIRE TAINICĂ, NECLINTITĂ, prin PUTEREA DUHULUI SFÂNT, care se află în inima celui Botezat, care împlineşte Poruncile Dumnezeieşti.

HARUL CREDINŢA ŞI FAPTELE BUNE, mântuiesc şi înalţă la Dumnezeu. Există O SINGURĂ CREDINŢĂ ADEVĂRATĂ – CREDINŢA ORTODOXĂ. Noi trebuie să mărturisim această CREDINŢĂ SFÂNTĂ ORTODOXĂ, în faţa oamenilor, prin cuvânt şi prin faptele noastre.

Sfinţii Părinţi ai DUMNEZEIEŞTII BISERICI ORTODOXE, arată că, frica de Dumnezeu, este începutul CREDINŢEI, deoarece aceasta eliberează sufletul de teama păcatului şi a morţii celei veşnice, ajutându-l să intre sub stăpânirea Harului Dumnezeiesc(Matei 10, 28; Luca 12, 5). Prin CREDINŢĂ, începe şi se sfârşeşte mântuirea, iar fără CREDINŢĂ, nu este cu putinţă a plăcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).

Credinţa vine şi din auzirea Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10,17; Efeseni 1, 13;), dintr-o auzire care este supusă înţelegerii, aprecierii şi judecăţii noastre, dar care este însoţită de o lucrare a HARULUI CREDINŢEI. Căci la CREDINŢA în Hristos nu putem ajunge numai cu puterile noastre.

CREDINŢA este un act sinergic, adică o împreună lucrare divină şi umană. Din partea noastră, CREDINŢA este un răspuns la Harul Dumnezeiesc care însoţeşte propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu de către Episcopi, Preoţi şi Diaconi.

Zadarnic caută unii să vadă minuni pentru luminarea şi creşterea credinţei lor, pentru că celor vrednici de credinţă, le ajunge Cuvântul lui Dumnezeu, care intră prin auz în sufletele lor. În acest mod Cuvântul lui Dumnezeu LUMINEAZĂ, întăreşte şi sporeşte CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU cea ADEVĂRATĂ şi CREDINŢA ÎN HRISTOS.

Fără de CREDINŢĂ, NU ESTE CU PUTINŢĂ SĂ FIM PLĂCUŢI LUI DUMNEZEU, pentru că cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că se face răsplătitor celor care îl caută (Evrei 11, 6).

A CREDE fără nici o îndoială, ÎNTR-UN DUMNEZEU simplu şi nedespărţit, dar DUMNEZEU ÎN TREI PERSOANE; Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, TREI după Ipostas, dar UNUL după FIINŢĂ şi după FIRE, şi iarăşi A CREDE în UNUL Domn Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om în acelaşi timp, îndoit în fire dar UNUL după Ipostas.

A CREDE în ÎNTRUPAREA Fiului lui Dumnezeu DE LA DUHUL SFÂNT ŞI PURUREA FECIOARA MARIA.

A CREDE în ÎNVIEREA MORŢILOR, în Înfricoşata Judecată, în Rai şi în Iad, a vedea pe Sfânta Masă şi A CREDE cu adevărat că acolo este TRUPUL ŞI SÂNGELE LUI HRISTOS, TRUP ÎNTREG mărginit în loc, dar necircumscris, care se împarte dar nu se desparte, se mănâncă, dar nu se mistuie, şi nu se sfârşeşte, se înmulţeşte în CER şi pe pământ şi în toate BISERICILE CREŞTINILOR Ortodocsi, dar este UNUL şi ACELAŞI.

A vedea în Sfânta Cristelniţă, apa Sfântului Botez, care udă trupul şi A CREDE că aceea este baia duhovnicească, care prin rugăciunile preotului ne curăţeşte sufletul şi trupul de păcate.

A vedea în SFINTELE TAINE, altceva cu simţurile şi A CREDE altceva cu mintea; mintea să tăgăduiască simţurile, ba mai mult chiar mintea să nu se încreadă în ea însăşi: „Cine este înţelept şi va înţelege acestea!” (Osia 14, 10).

Acestea sunt DOGME (Adevăruri de Credinţă, Descoperite prin Revelaţie) pe care mintea noastră nu poate să le cuprindă şi să le înţeleagă.

Dar nu numai atât, CREDINŢA CREŞTINILOR Ortodocsi, este o lege cu totul duhovnicească, cu totul SFÂNTĂ. Lege care porunceşte sărăcia, fecioria, postul, smerenia şi o dragoste atât de desăvârşită, încât ne porunceşte să iubim pe vrăjmaşii noştri, lege care vrea ca omul să fie duhovnicesc şi sfânt în lume, lege potrivnică lumii şi trupului. Acestea sunt lucruri pe care firea şi voinţa omenească nu le primeşte cu bucurie.

O, CREDINŢĂ CREŞTINĂ ORTODOXĂ, DUMNEZEIASCĂ în început, DUMNEZEIASCĂ în creştere, DUMNEZEIASCĂ în întărire, ai fost făcută de Dumnezeu, ai fost crescută de Dumnezeu, eşti întărită de Dumnezeu.

Tu eşti CALEA CEA ADEVĂRATĂ (Ioan 14, 6), cine merge pe tine ajunge negreşit în RAI.

CREŞTINE ORTODOX, ai datoria să mulţumeşti neîncetat lui Dumnezeu, pentru că ţi-a dat să te naşti într-o astfel de CREDINŢĂ.

Trebuie să mulţumeşti lui Dumnezeu, pentru că te-ai născut creştin ortodox şi nu păgân sau eretic, pentru că eşti: „NEAM SFÂNT, PREOŢIE ÎMPĂRĂTEASCĂ”. (1 Petru 2, 9).

În concluzie spunem că:

  • CREDINŢA ORTODOXĂ, este un dar a lui Dumnezeu (Rom. 12, 3; Efes. 2, 8; Filip. 1, 29; 2 Petru 1, 1). Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Căci prin har sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu este de la voi, este Darul lui Dumnezeu (Filip 1, 29).
  • CREDINŢA ORTODOXĂ este un lucru al lui Dumnezeu (Fapt. 11, 21; 1 Cor. 2, 5; Efes. 1, 19; Colos. 2, 12; 2 Tes. 1, 11; 1 Tim. 1, 14) „CREDINŢA voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor ci în PUTEREA LUI DUMNEZEU”. (1 Cor. 2, 5).
  • CREDINŢA ORTODOXĂ este un dar al Sfântului Duh. (1 Cor. 12, 9; Gal. 5, 22). „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, CREDINŢA.”(Gal. 5, 22).
  • CREDINŢA ADEVĂRATĂ (ORTODOXĂ) în Dumnezeu, aparţine şi voinţei omului (Matei 8, 13; 9, 22; Marcu 5, 34; Luca 7, 50; 17, 19; 18, 24) Mântuitorul Iisus Hristos a zis sutaşului: „Du-te, fie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela. (Matei 8, 13).
  • CREDINŢA ORTODOXĂ, creşte şi se dezvoltă în om,prin conlucrarea şi colaborarea noastră cu Dumnezeu. (Teologia Morală Ortodoxă Vol III, pag. 95).

Corabia Ortodoxiei – Salvarea omenirii de pericolul ”noii ere a Duhului Sfant”

70677_sfanta-cruceCuviosul Serafim Rose spune ca intr-o epoca de intuneric si inselaciune aproape universale, cand pentru cei mai multi asa zisi ”crestini”, Hristos a devenit tocmai ceea ce invatatura ortodoxa denumeste Antihrist, Biserica Ortodoxa a lui Hristos este singura care pastreaza si comunica harul lui Dumnezeu. Aceasta este comoara fara de pret a carei existenta chiar lumea asa-zisa crestina nici macar nu o banuieste. Caci lumea ”crestina” da mana cu fortele intunericului pentru a-i insela pe credinciosii Ortodocsi ai Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi incat sa creada ca ”numele lui Isus” ii va salva chiar din mijlocul apostaziei, si blasfemiilor in care traiesc si pe care le accepta, nepasatori la infricosatul avertisment al Domnului: ”Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea” (Matei 7, 22-23) .

Mantuitorul Insusi ne-a avertizat: Atunci, de va va zice cineva:

”Iata, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa amageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi. Iata, v-am spus de mai inainte. Deci, de va vor zice voua: Iata este in pustie, sa nu iesiti; iata este in camari, sa nu credeti. Caci precum fulgerul iese de la rasarit si se arata pana la apus, asa va fi si venirea Fiului Omului” (Matei 24, 23-27).

”Tatal nostru” se incheie cu rugaciunea catre Dumnezeu ca El sa ne izbaveasca de cel viclean. Dar cine se poate tine de mana cu Hristos? Cine poate sta alaturi de Dumnezeu? Nu le-a grait Hristos evreilor: ”Iata, se va lasa casa voastra pustie” (Matei 23, 38) ?” Prorocia s-a implinit – spune Sfantul Nicolae Velimirovici -, evreii nu au nici jertfe, nici preotie. Amandoua ”au trecut la cei botezati in acel ceas cand catapeteasma Templului s-a rupt de sus si pana jos” . Nici musulmanii nu au nici jertfe, nici preotie. Nu le spune oare, evreilor, evreul Pavel ce a devenit Crestin Ortodox si Apostolul lui Dumnezeu: ”Hristos e sfarsit Legii” (Romani 10, 4) ? Asadar, cum se poate ca ceea ce este pustiit, ceea ce s-a sfarsit, ceea ce este lepadat si inlocuit cu altceva nou, sa fie pus pe picior de egalitate si sa se tina de mana cu credinta vie a lui Hristos? Si Mohamed insusi, cu toata dusmania sa fata de crestini, recunoaste si pune in Coran faptul ca Iisus, fiul Mariei, va judeca lumea, prin urmare si pe Mohamed insusi. Si atunci, de unde aceasta nivelare si egalizare? De unde poate veni o asemenea viziune, intrebati? De la ispititorul, diavolul. Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputinta de confundat. Ea se va intampla deodata. Va veni din cer: ”Barbati galileeni, de ce stati privind la cer?  Acest Iisus Care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1,11), si va hotari sfarsitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de ”pregatire” pentru Hristos, in afara de aceea pe care si-o lucreaza fiecare crestin ortodox prin cainta pentru pacatele lui, spovedanie, priveghere, si rugaciune. Cei care se ”pregatesc” altfel pentru acest sfarsit, care spun ca el este undeva ”aici” – mai ales ”aici” in Templul din Ierusalim – sau care predica pe ”Isus vine curand”, fara sa mentioneze marile inselaciuni care preced venirea Sa, sunt vadit profetii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie sa vina mai intai spre a ispiti lumea, inclusiv pe toti ”crestinii” care nu sunt sau care nu devin cu adevarat ortodocsi. Nu exista nici un fel de ”mileniu” viitor. Pentru cei vrednici sa-l primeasca, ”mileniul” apocaliptic (Apocalipsa 20, 6) este chiar acum; este viata plina de har din Biserica Ortodoxa, de-a lungul acestei ”mii de ani”, ce desparte prima venire a lui Hristos, adica de la intrupare pana la venirea lui Antihrist. Aceasta este invatatura ortodoxa a Sfintilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Andrei al Cezareii, si a altor Sfinti Parinti. Faptul ca protestantii eretici asteapta venirea ”mileniului” candva in viitor, nu face altceva decat sa intareasca marturisirea lor ca in prezent ei nu il traiesc, si anume ca ei se afla in afara lui, adica in afara Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, al Carui har dumnezeiesc nu l-au gustat.

Raspunsul ortodox la fiecare noua schimbare si chiar la epoca finala si teribila a lui Antihrist, este aceasta Evanghelie a lui Hristos, pe care singura Biserica Ortodoxa a pastrat-o neschimbata, prin Sfanta Traditie a Sfintilor Parinti ai Ortodoxiei in linie neintrerupta de la Hristos si Apostolii Sai si prin darul Duhului Sfant. Pe acesta singura Biserica Ortodoxa il impartaseste si numai celor credinciosi, care sunt pecetluiti cu Sfanta Taina a Mirungerii si care au pastrat neintinata aceasta adevarata pecete a darului Duhului Sfant. Amin. Sfantul Apostol Pavel continua si el acelasi avertisment despre venirea lui Antihrist cu aceasta porunca: ”Deci dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra” (II Tesaloniceni 2, 15). Sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o, sa fie anatema! Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: ”Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit, sa fie anatema!” (Galateni 1, 7-9). Tine chiar de natura lui Antihrist sa prezinte imparatia satanei, ca si cand ar fi a lui Hristos. Cu atat mai mult trebuie sa lupte astfel Crestinii Ortodocsi din ziua de azi, care sunt inconjurati din toate partile de un crestinism fals, care are propriul sau arsenal de experiente ale ”harului” si ”Duhului Sfant”, putand cita pe de rost din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti, pentru a-si ”intari” propriile erezii! Cu siguranta traim vremurile de pe urma, cand inselaciunea este atat de subtila incat amageste, de este cu putinta, si pe cei alesi (Matei 24, 24).

Falsii prooroci ai timpurilor noastre anunta cu glas din ce in ce mai puternic apropierea ”noii ere a Duhului Sfant”, a ”noii Cincizecimi”, a ”punctului Omega”. Este exact ceea ce se numeste, in adevaratele profetii ale Bisericii Ortodoxe, domnia lui Antihrist. Aceasta profetie, tocmai acum in zilele noastre, incepe sa se implineasca, cu forta unei puteri demonice. Intreaga atmosfera spirituala contemporana se incarca cu puterea experimentelor oculte de initiere demonica si aceasta, pe masura ce ”taina nelegiuirii” intra in faza penultima, in care incepe sa posede sufletele oamenilor si, intr-adevar, nu numai pe ale lor, ci chiar pe ale celor alesi ai Bisericii lui Hristos, de-i va fi cu putinta. Impotriva acestei ”experiente religioase” de mare forta, Crestinii Ortodocsi trebuie sa se trezeasca si sa se inarmeze cu adevarat, sa devina pe deplin constienti de ceea ce inseamna Ortodoxia crestina si in ce chip scopurile sale sunt total diferite de ale tuturor celorlalte religii, fie ele ”crestine” sau necrestine. Fie ca toti Crestinii Ortodocsi sa se intareasca pentru marea batalie care ii asteapta, si sa nu uite niciodata ca, in Hristos, victoria este deja a noastra. Caci El ne-a promis ca portile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16,18) si ca pentru cei alesi El va scurta zilele urgiei si stramtorii celei de pe urma (Matei 24, 22). Si apoi, cu adevarat, daca Dumnezeu este cu noi, cine este impotriva noastra? (Romani 8, 31). Chiar in mijlocul celor mai salbatice ispite, noua ni s-a poruncit: ”Indrazniti, Eu am biruit lumea” (Ioan, 16: 33).

Sa traim deci si noi, asa cum au facut-o toti adevaratii Crestini Ortodocsi inaintea noastra, cu certitudinea ca toate cele ce se vad au un sfarsit si ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos va veni curand; caci Cel Ce marturiseste acestea, zice: ”Da, vin curand”. Amin! ”Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa 22, 20). Chiar daca toate neamurile si toate popoarele se vor inchina fiarei care s-a ridicat din abis sa corupa pe cei ce locuiesc pe pamant, ostasii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe, vor canta: ”Cu noi este Dumnezeu, intelegeti, neamuri, si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu” . Sa urati toata greseala, erezia si invatatura potrivnica Bisericii Ortodoxe, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, ca sa luati cununa cea nestricacioasa in ceruri. Mult curaj le vor trebui celor putini spre a se impotrivi duhurilor lumii, cu riscul de a fi socotiti smintiti, nebuni sau razvratiti si de a fi supusi abuzurilor puterii. Multa intelepciune va trebui unui Crestin Ortodox ca sa discearna adevarul acolo unde restul vor vedea o nebunie. Pentru timpurile noastre o viclenie a veacurilor este necredinta deghizata in credinta si otrava indulcita. Cine se va lasa inselat de aparente, va fi pierdut. Va trebui sa distingem Biserica de lume, pentru ca destinul lumii e veacul, iar al Bisericii e vesnicia. Pana la sfarsitul timpurilor, Biserica Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Ortodoxa va fi tinta tuturor prigoanelor si nu gresim cand spunem ca va trai in mici comunitati unite intre ele in Trupul si Sangele lui Hristos, in Sfantul Duh, pastrand Credinta si Traditia Ortodoxa neintinate. Nu te teme frate al nostru ortodox, sora a noastra ortodoxa, caci cu tine e Hristos cel Rastignit! Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeul nostru, miluieste-ne pre noi. Amin.

/apologeticim blog/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: