RSS

Despre Rai si Iad

12 Ian

DESPRE FRUMUSETILE RAIULUI

drumul-spre-raiCe este Raiul? Raiul este un loc de desfatare, unde vazandu-L pe Dumnezeu, asa cum este El, fata catre fata si iubindu-L in mod desavarsit, sufletul se bucura de o fericire vesnica.”Paradis” sau “Rai” inseamna un loc foarte placut, fie gradinea, fie un loc cu pomi, fie o padure. Gradina placuta, unde l-a pus Dumnezeu pe om, dupa ce l-a creat, a fost numita in mod deosebit PARADISUL TERESTRU sau Raiul pamantesc. Dar acel rai pamantesc a disparut transformadu-se intr-o vale a plangerii din cauza caderii protoparintilor nostril Adam si Eva. Dar de la venirea Mantuitorului, Noul Adam, Raiul s-a deschis din nou noua oamenilor, dar de data asta in ceruri unde vor merge cei vrednici cu sufletele lor, pana la Judecata de Apoi . Raiul sau Cerul este un loc de desfatari, adica un loc unde se afla multimea tuturor bunatatilor, fara de nici un amestec al raului, un loc de dorinte fara incetare si din cele mai vii, unde se gusta din plin cele mai dulci bucurii, un loc unde este alungat pentru totdeauna ceea ce ar putea cauza cea mai mica greutate, cel mai mic necaz, cea mai usoara neliniste, un loc in sfarsit unde se bucura de o fericire cat de mare” pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit”(I. Cor. 2,9) Insa ceea ce face face multimea bucuriei celor alesi in Rai este vederea lui Dumnezeu fata catre fata(ICor.13,12) Intariti in lumina slavei si in stare de a suporta stralucirile Fiintei divine ei contepla adorabila Treime. Ei o cunosc, precum sunt  si ei cunoscuti, se satura in viata vesnica cu aceasta cunoastere desavarsita a Tatalui si a Fiului si Sfantului Duh. Sfintii in cer il poseda pe Dumnezeu, precum sunt si ei ai lui. Aceasta posedare a lui Dumnezeu este insotita de bucuria cea mai perfecta, sunt fericiti de fericirea Lui si din torentul propriei sale voluptati ei sunt imbatati( Apoc. 19, 7-19). Fericirea sfintilor nu este la toti la fel, ci dupa osteneala fiecaruia:”Fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala sa”( I Cor.3,8), “ In casa Tatalui meu sunt multe locasuri”(Ioan 14,2). Sfintii in cer sunt incoronati si fiecare are o cununa particulara primita de la Dumnezeu numita cununa de slava.  Sfintii in cer participa la natura divina intr-un chip real. Merg in Rai imediat aceia care-s morti in stare de har(spovedanie, impartasanie, fapte bune), au implinit dreptatea divina( Canonul) pentru pedepse temporale datorate pacatelor. Sunt pacate care se iarta si pacate care se acopera de mila lui Dumnezeu. Pacate care sunt cunoscute de om si care  au fost marturisite, si s-a facut canonul pentru ele, si nu le-a mai facut, se iarta, Dar sunt si pacate subtiri cum este iubirea de sine, mila de sine, crutarea de sine, ingamfarea de sine, acedia, moleseala, mandria, slava desarta si altele multe , pe care omul le-a cunoscut si a gresit asa nestiind, acestea se acopera de mila lui Dumnezeu. Daca omul are mai multe fapte bune, decat rele, va putea Dumnezeu ca pentru pacatele cele putine sa-l dea in iad? Nu, ci le acopera cu mila Sa.

 DESPRE CHINURILE IADULUI

focul-iaduluiCe este IADUL? Iadul este un loc groaznic, unde fiind lipsit pentru totdeauna de vederea lui Dumnzeu, se sufera in foc si chinuri vesnice. Cuvantul ”iad” sau “infern”, inseamna in general, un loc jos, subteran, ascuns de vederea oamenilor, iar cartile sfinte dau numele de Iad, locului unde erau tinute sufletele dreptilor, morti inainte de venirea lui Iisus Hristos, in care a coborat acest divin Mantuitor:”Nu vei lasa sufletul meu pentru totdeauna in Iad”(Ps. 15,10). Insa prin iad se intelege locul unde cei osanditi sunt chinuiti si este un loc groaznic, loc unde sunt adunate toate chinurile, unde nu este nici ordine, nici odihna, ci unde domneste groaza vesnica, este locul tulburarii si al confuziei si acolo nu se aud decat strigate, gamete, groaza si deznadejde. Iadul este numit in Sf. Scriptura ca fantana adancului( Apoc.9,1) din cauza adancimii celei groaznice, locul maniei lui Dumnezeu( Apoc.14,19), foc arzator, cuptor de foc (Mt.13,42).  Osanditii ce se muncesc aici sunt departati de Dumnezeu, blestemati.

Ratiunea ne invata ca este un iad, este Dumnezeu, este un iad pentru ca Iadul este urmare logica a existentei lui Dumnezeu: “ Daca nu exista iad- zice Sf Iustin- nu exista nici Dumnezeu; Chiar si paganii credeau in existent iadului, de ei zice Sf Ioan Gura de Aur:” Trabuie sa citam ca existent unui iad ar fi un adevar destul de necontestat, pantru ca s-a facut simtita chiar in mijlocul intunecimii paganilor. Strabati cartile poetilor, ale filosofilor si oratorilor pagani peste tot ii veti auzi vorbind de un loc de rasplati pentru sufletele virtuoase si de un loc de chinuri pentru cei rai, dupa moarte. Ei ne vorbesc de fluvii infernale, ale unui Tartar si diverse pedepse cu care sunt chinuiti cei rai, de campurile Elizee, unde cei ce au trait bine gusta dupa viata placeri curate, in sanul insotitorilor pline de rasete… Iata unde i-a condus singurul principiu al ratiunii si al dreptatii naturale”

Cate feluri de pedepse se sufera in iad? Doua feluri: pedeapsa vederii si pedeapsa simturilor!

In ce consta pedeapsa vederii? Consta in aceea ca cel osandit nu-L mai vede pe Dumnezeu niciodata. Aceasta este o pedeapsa crunta, chin nesuferit, mai presus de orice ne putem noi imagina. Sufletul omului, nu este multumit, decat atunci cand il poseda pe Dumnezeu. Dumnezeu il respinge pe pacatos ”Du-te de la Mine, blestematului, retrage-te de la Mine!” Intelege acum ce rau este peste tine, ca L-ai parasit pe Creatorul tau si ca te-ai revoltat impotriva Lui”(ier.2,19). Cel mai grozav chin al vederii este a vedea in locul fericirii pe cei saraci pentru care ai avut doar dispret

In ce consta pedeapa simturilor? Arde intr-un foc, care nu se va stinge niciodata. ”Suflul gurii Domnului, asemenea unui torent care sulfa, inconjoara Valea Tofet”(Isaia) Valurile acestea se napustesc peste cei cazuti in adancurile lor profunde si ridicandu-se din nou din valuri de foc ele ies mugind cu groaza. In ce consta acest foc din iad? ”Dati-I sufletului vinovat pe atatea chinuri si groaza, pe cat si-a gasit el placeri in nedreptatile sale“( Apoc. 18, 7). Focul iadului este un foc care arde si conserva, care consuma victimele sale fara a le distruge, un foc care comunica celor chinuiti o viata nemuritoare si le insufla o pedeapsa conservatoare, un foc a carui actiune inexprimabila repara ceea ce distruge si lasa intreg ceea ce consuma, asemenea sarii care conserva si pastreaza, carnea sa nu se strice. “ Toti vor fi – zice Hristos – ca si sarati cu foc”( Mc. 9, 49)

Cat timp vor dura chinurile iadului? Chinurile vor dura vesnic ”Cei rai vor merge in chinuri vesnice, iar cei drepti la viata vesnica”( Mt.25, 46). Focul iadului, zic Sfintii Parinti nu se stinge niciodata, fumul lui se inalta vesnic, cei departati de Dumnezeu traiesc totdeauna in mijlocul incendiilor si flacarilor care-i mistuie si sunt nestinse, cel putin daca ar putea avea o speranta de scapare, dar aceasta nu este. Auzim in Apocalipsa ” Timp nu va mai fi”

Cine merge in iad? Cei care mor in stare de pacat de moarte, chiar cand ar avea numai unul singur. Numarul celor care merg in iad este mare ”Multi chemati, putrini alesi” adevar spus de Mantuitorul. Chinurile iadului nu sunt pentru toti la fel, dupa numarul pacatelor, sunt la fel ca si rasplatile celor din Rai. Privitor la locul unde este Iadul, ne spune Sf Ioan Gura de Aur:” Iadul este la marginea cerurilor” loc pe care numai Dumnezeu il stie.

Omul are patru sfarsituri: Moartea, Judecate, Raiul sau Iadul.

sursa: Pelerinul Roman

Autor: Diacon Gheorghe Babut

 

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: