Drumul Crucii – Via Dolorosa

Masura dragostei lui Dumnezeu fata de om

Palestina biblica nu este numai tara pelerinajelor, ci si a marilor procesiuni religioase. Procesiunile sunt indeosebi legate de viata Mantuitorului pe pamant si de marile sarbatori ortodoxe de peste an. Toate Bisericile crestine din Tara Sfanta fac procesiuni religioase, dar cele mai impunatoare si mai marete sunt cele ortodoxe si catolice. Cele catolice sunt legate, mai ales de cele doua mari praznice: Sfintele Pasti si Nasterea Domnului. In schimb, procesiunile ortodoxe sunt mai numeroase, mai traditionale, legate mai mult de cult si de Evanghelie. Ele nu sunt simple obiceiuri, simple manifestatii religioase, ci formeaza parte integranta din viata intima duhovniceasca a Ortodoxiei la Sfintele Locuri.

Drumul Crucii – Via Dolorosa sau Via Crucis – aminteste neincetat omului masura dragostei lui Dumnezeu fata de el. Aceasta dragoste se vede, mai mult decat oricand, in Vinerea Mare, cand credinciosii pasesc pe urmele Mantuitorului, pe stradutele inguste ale vechiului oras Ierusalim.

          

Via Dolorosa – Drumul Durerii – se strecoara printre stradutele aglomerate si rasucite ale Ierusalimului, incepand de la Manastirea „Ecce Homo” si terminandu-se la Manastirea Invierea Domnului sau a Sfantului Mormant. Potrivit traditiei crestine, aceasta este calea pe care Mantuitorul a fost dus spre Rastignire, incepand cu judecarea Sa in pretoriu si terminand cu inmormantarea Sa in mormantul gol.

Drumul Crucii – istoricul si pelerinajul din vechime

Drumul Crucii isi pastreaza inca pietrele calcate, cu inima indurerata, de catre miile de credinciosi care au venit in pelerinaj, de-a lungul celor doua milenii de crestinism. Inceputurile acestui pelerinaj sfant se ascund adanc in patura istoriei. Odata ceSfantul Imparat Constantin cel Mare (jumatatea secolului al IV-lea) a oferit crestinismului libertatea ravnita, nimic nu a mai putut sa opreasca dragostea si dorinta fierbinte a crestinilor de a pasi pe urmele Dumnezeului Om – Hristos – care si-a dat viata pentru oameni si pentru lume.

Initial, pelerinii bizantini urmau o cale aproape identica cu cea de astazi, fara insa a face cele 14 opriri care au intrat in Traditia Bisericii. De-a lungul secolelor, drumul din Gradina Ghetsimani si pana in Biserica Sfantului Mormant s-a schimbat de mai multe ori (mici diferente, curbe si ocolisuri).

Pana la inceputul secolului al VIII-lea, Drumul Crucii avea sa fie deja schimbat: incepand din Gradina Ghetsimani, pelerinii se indreptau spre Muntele Sion – Zion, inconjurand Muntele Templului, spre Biserica Sfantului Mormant. Pelerinii inchinatori din Evul Mediu erau pusi sa aleaga intre doua rute existente, bazate pe o impartire din Biserica Latina: cei care aveau bisericile in partea de vest, mergeau spre vest, iar cei ce aveau bisericile in partea de rasarit, mergeau pe calea dinspre rasarit.

          

Intre secolele XIV-XVI, pelerinii mergeau mai ales pe Calea Franciscana, care incepea chiar din Biserica Sfantului Mormant si care cuprindea 8 stationari. In aceasta perioada, traditia cu cele 14 opriri de pe Drumul Crucii lua nastere in Europa. Pentru a nu dezamagi pelerinii veniti din Europa, inca 6 opriri au fost adaugate cele 8 existenta deja.

Astazi, toti pelerinii care pasesc pe Drumul Crucii trebuie sa stie ca pasesc pe drumul stabilit inca din perioada bizantina timpurie, cu un total de 14 stationari, de-a lungul drumului. Cu toate acestea, cei care au alte opinii despre initialul Drum al Crucii, merg pe alte cai spre Biserica Invierii Domnului. Spre exemplu: anglicanii cred ca Iisus a fost condus spre nord, unde se afla gradina cu mormantul gol, in timp ce catolicii dominicani incep drumul de la Palatul lui Irod, de langa Poarta Jaffa.

Pentru cei mai multi dintre pelerini, drumul exact strabatut de Hristos este un detaliu de mica importanta, tinand cont ca esentialul sta in faptul ca acesta este locul unde s-a pus inceput mantuirii oamenilor. Totul vorbeste de aerul Locurilor Sfinte, in pofida aglomeratiei si a magazinelor ce cauta sa profite de pelerinii crestini.

Drumul Crucii – randuieli actuale

Procesiunea din Duminica Floriilor este prima procesiune care face pelerinii sa paseasca pe urmele Mantuitorului. Parintele Ioanichie Balan marturiseste: „Aceasta procesiune porneste duminica dimineata, la ora 08.00, din Betania spre Ierusalim. Sute de clerici ortodocsi din toate tarile, cu mii de pelerini avand stalpari de finic in maini, merg pe jos, cale de 6 kilometri, din satul Martei si al Mariei, spre Sfanta Cetate Ierusalim, exact pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos. Inaintea preotilor merge un arhiereu in vesminte, care duce un asin.

           

Convoiul format de credinciosi intra in Ierusalim pe Poarta Oilor, numita si PoartaSfantului Stefan, strabate Drumul Crucii, spre Golgota, si se opreste in fata Bisericii Sfantului Mormant. Apoi se savarseste Sfanta Liturghie in Biserica Mare a Invierii. La amiaza se da o mica agapa la sediul Patriarhiei Ortodoxe.”

Cea de-a doua procesiune in care apare Drumul Crucii are loc in seara zilei de Joia Mare. Parintele Ioanichie Balan o descrie astfel: „In aceasta seara, incepand de la orele 16.00, se face o miscatoare procesiune cu citirea celor 12 Evanghelii, pe Drumul Crucii. Procesiunea incepe la Pretoriu, locul unde a fost judecat Mantuitorul judecat si condamnat la moarte de Pilat. Intr-o cladire ridicata deasupra pesterii de piatra in care a fost inchis Mantuitorul, cu picioarele si mainile legate, se afla o micabiserica ortodoxa. Pestera si biserica se numesc „Pretorion”. Aici se aduna in Joia Mare, la orele 16.00, mii de pelerini, sute de clerici, cativa arhierei si incep slujbaSfintelor Patimi. Primele cinci Evanghelii le citesc aici, in biserica si in fata pretoriului.

De la Evanghelia a sasea, convoiul clericilor si pelerinilor, cu lumanari aprinse in maini, porneste in procesiune spre Golgota, cautand sa restituie, pe cat posibil, Drumul Crucii strabatut de Mantuitorul in „noaptea de joi spre vineri”. Pe cale, preotii fac cele 14 popasuri, dupa traditie, oprindu-se din loc in loc. La fiecare popas, episcopul, imbracat in vesminte negre, citeste celelalte 7 Evanghelii. Ultimele doua se citesc pe Golgota si in fata Sfantului Mormant, unde ia sfarsit procesiunea. In continuare, alti clerici, in frunte cu un mitropolit, incep Utrenia – Denia celor 12 Evanghelii – in Biserica Invierii, de langa Sfantul Mormant, adica se repeta din nou slujba Sfintelor Patimi in biserica. La ora unu, dupa miezul noptii, slujba Sfintelor Patimi ia sfarsit.”

           

Cea de-a treia procesiune ce are loc la Ierusalim, in care Drumul Crucii joaca un rol important, are loc in Vinerea Mare. „In dimineata zilei de Vinerea Mare se aduna 12 arhierei, cu tot clerul si cu multime de pelerini, la Biserica de la Pretoriu, unde se citesc ” Ceasurile Imparatesti”. Dupa ceasuri, la ora 10.00, tot poporul, cu preoti si arhierei, porneste in mare procesiune de la Pretoriu pana sus, la Biserica Sfantului Mormant. Deci se strabate din nou Drumul Crucii, dar cu mai multi pelerini ca in seara zilei de Joia Mare.

In fruntea procesiunii merg arhiereii, in vesminte de doliu, ducand pe maini o cruce mare de lemn de 1,5 metri, in care se pastreaza o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalti clerici duc Sfanta Evanghelie, icoane si cadelnite. Iar credinciosii tin in maini lumanari aprinse. Din loc in loc fac popasuri unde, dupa traditie, a cazut Domnul sub Cruce. Poporul ingenuncheaza si arhiereii citesc Evangheliile Sfintelor Patimi. La urma se intra cu procesiunea in Biserica Sfantului Mormant, iar clericii urca si infig Sfanta Cruce in stanca Golgotei, pe locul unde a fost rastignit Mantuitorul. Aici se citeste Evanghelia Rastignirii Domnului.

Cativa episcopi si preoti stau de straja langa Sfanta Cruce, pana ce o saruta tot poporul. Procesiunea Rastignirii Mantuitorului ia sfarsit cu o miscatoare predica, rostita de un mitropolit. Este o slujba de mare emotie si traire duhovniceasca ce hraneste sufletele si izvoraste multe lacrimi. In aceasta procesiune traiesti o clipa din mantuitoarele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.”

          

Drumul Crucii – cele 14 opriri

Gradina Ghetsimani, locul unde Hristos a petrecut Joia Mare, adica ultima sa noapte in libertate, este dominata de opt maslini, uitati parca de vreme, despre care se spune ca sunt martori ai rugaciunii Mantuitorului. Biserica Agoniei – Biserica Tuturor Natiunilor, unde Mantuitorul este infatisat sfasiat de durere, este ridicata chiar in Gradina Ghetsimani. De aici se vede Poarta Sfantului Stefan, prin care Hristos a intrat in Ierusalim, spre Golgota.

Drumul Crucii – Via Dolorosa – porneste de la ruinele fostei cetati romane Antonia si continua, intr-un urcus domol de aproape un kilometru, pana pe Golgota, unde se afla Biserica Sfantului Mormant. Acesta este drumul pe care l-a stabatut Iisus Hristos, cu Sfanta Cruce in spate, pentru a ne deschide noua tuturor calea spre mantuire.

          

Dupa traditia Bisericii din Ierusalim, Drumul Crucii este impartit in 14 popasuri; fiecare dintre ele marcheaza un eveniment deosebit. Primele 9 opriri au loc in diferite puncte ale orasului, pe cand ultimele 5 opriri au loc in interiorul Bisericii Sfantului Mormant. Fiecare dintre cele 14 opriri este insemnata cu o placuta cu numarul ei, nu intotdeauna usor de observat.

Drumul Crucii incepe din fata Portii Leilor – Poarta Sfantului Arhidiacon Stefan, din cartierul musulman, si se termina in Biserica Sfantului Mormant – Holy Sepulchre. Din loc in loc apare cate o placuta cu indicatorul drumului, scris in trei limbi: in engleza, in ebraica si in araba.

1. Curtea casei lui Pilat din Pont – Judecata lui Hristos si condamnarea la moarte

Pe ruinele cetatii Antonia, acolo unde a fost judecat si biciuit Mantuitorul s-a inaltat o biserica catolica numita „Capela Flagelarii”. Alaturi de ea se afla o cladire mare, cu sali de meditatie si o capela de rugaciune. Aici, in locul numit pe vremuri Gavata – „pardosit cu pietre”, statea Pilat sa asculte si sa judece pricinile poporului. Acest loc se afla la o distanta de aproximativ 300 de metri vest de Poarta Leilor.

Biserica Surorilor Sionului pastreaza o serie de pietre originale din Curtea de Judecata – Lithostratos. Aceste placi de piatra au pe ele striatii adancite, facute fie pentru scurgerea apei, fie pentru a nu aluneca potcoavele cailor soldatilor care intrau aici calare. Ceea ce este sigur este faptul ca „patratele si triunghiurile” de pe ele au fost facute de soldatii romani. Podeaua dateaza din vremea imparatului (117-138) si aduce la viata Evanghelia, care aminteste despre soldatii care aruncau sortii pentru hainele lui Hristos.

2. Pretoriul – Punerea Crucii pe umerii Domnului si pornirea spre Golgota

In pretoriu iudeii l-au condamnat pe Fiul lui Dumnezeu strigand „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”. Clipa de clipa, Hristos mai mult se smerea si mai mult isi intarea, prin fapte, dragostea fata de om. La mica distanta de acest loc se afla si Biserica catolica „Ecce Homo!” – „Iata Omul!”, care aduce aminte de cuvintele cu care Pilat L-a prezentat pe Iisus multimii.

Pretoriul, locul unde a fost judecat Mantuitorul judecat si condamnat la moarte de Pilat, este si un loc al ortodocsilor. Intr-o cladire ridicata deasupra pesterii de piatra in care a fost inchis Mantuitorul, cu picioarele si mainile legate, se afla o mica biserica ortodoxa. Pestera si biserica se numesc „Pretorion”.

De la Pretoriu, Drumul Crucii coboara spre Valea Tyropeon, care trece prin mijlocul vechiului Ierusalim. Arcul de piatra, numit si el „Eecce homo!”, aminteste de locul unde Mantuitorului i s-a pus pe cap o coroana de spini si a fost impins pe Drumul Crucii. Arcul de piatra face parte dintr-o poarta de pe vremea imparatului Hadrian, numele actual fiindu-i dat in secolul al XVI-lea.

3. Prima cadere a Mantuitorului sub povara Crucii

Al treilea popas de pe Drumul Crucii se afla la intretaierea a doua strazi care vin de la Poarta Leilor si de la Poarta Damascului. In acest loc, traditia consemneaza ca Hristos a cazut sub povara Crucii, pentru prima oara. Aici s-a ridicat o capela poloneza, un basorelief marcand acest moment dureros. De aici se porneste spre stanga, pe strada Damascului ajungandu-se in mijlocul Cetatii Sfinte, acolo unde Hristos a intalnit pe Maica Sa.

             

4. Intalnirea Domnului cu Maica Sa Indurerata

Traditia crestina spune ca aici, Maica Domnului si-a intalnit Fiul, ingenunchiat sub povara Crucii. In acest loc sfant se inalta o micuta capela armeneasca. Basorelieful care-L infatiseaza pe Mantuitorul Hristos si pe Maica Sa Indurerata, este o lucrare a maestrului polonez Zieliensky.

Capela acestui moment dureros omagiaza durerea tuturor mamelor care si-au pierdut copiii. In interiorul acestei biserici inca se mai pastreaza podeaua originala cu mozaic din secolul al V-lea. Pe podea, intr-un loc ferit, se afla doua urme de sandale, unii crezand ca ele amintesc de urmele pasilor Maicii Domnului.

5. Simon Cirineanul ridica Crucea Domnului, spre a-L ajuta

A cincea stationare este insemnata cu un paraclis franciscan, acesta fiind locul in care Simon din Cirene a fost silit sa-L ajute pe Hristos sa-si duca Sfanta Cruce. Drumul Crucii coteste apoi la dreapta, spre locul in care mahrama Veronicai aminteste de prima icoana a Mantuitorului.

6. Intalnirea Domnului cu Veronica – Hristos isi sterge chipul cu mahrama

De la paraclisul franciscan se urca pe o straduta ingusta, pavata cu mari lespezi de piatra, parca uitate de vreme, si se ajunge la Biserica Sfintei Veronica. Aceasta biserica pastreaza multe dintre ramasitele unei manastiri cruciate – Manastirea Sfantul Cosmos. Restaurata de catre Barluzzi, in anul 1953, biserica pastreaza o serie de arce cruciate. Sub aceasta biserica se afla o cripta inchinata Sfantului Chip al lui Hristos.

Manastirea micilor surori ale lui Iisus (rit grecesc) se inalta astazi pe acest loc, unde Veronica a sters sudoarea de pe fata Mantuitorului. Chipul Domnului Iisus, de pe mahrama Sfintei Veronica, este socotit a fi cea dintai icoana, nefacuta de mana omeneasca, ci de dragostea unei tinere Fecioare.

Numele Veronicai se crede ca poate veni de la cuvintele latine „vera icon”, care se traduc prin „icoana adevarata”. De la aceasta biserica drumul se continua pe niste trepte care duc in strada Bazarului, unde, la o mica distanta intre ele, se regasesc marcate al saptela, la optulea si al noualea popas.

7. A doua cadere a Mantuitorului la pamant

La al saptelea popas al durerii cade Domnul pentru a doua oara, slabit de greutatea lemnului, suferind ca un om pentru cei care nu-I intelegeau dragostea de neegalat. Capela franciscana, care gazduieste o coloana romana, reaminteste de a doua cadere a Mantuitorului, aproape de iesirea din oras (in vremea lui Hristos, cam pe aici se termina orasul Ierusalim).

          

8. Intalnirea Domnului cu femeile ce se tanguiau pentru El

La al optulea popas Golgota aparea deja inaintea Mantuitorului si a celor ce-L insoteau. In acest loc, pe zidul de piatra al Manastirii greco-ortodoxe SfantulCharalambos (Haralambie?), se afla o inscriptie in greaca: NIKA. Acesta este locul unde Hristos a mangaiat-o pe Maica Sa, pe femeile mironosite si pe toate femeile credincioase care plangeau pentru El.

Intarindu-le sufleteste pe femei, El le spune sa nu mai planga pentru El, ci mai ales pentru ele si pentru copiii lor, adica pentru pacatele intregii lumi: „Nu ma plangeti pe mine, ci plangeti-va pe voi insiva si pe copiii vostri.” O cruce latina, asezata pe zidul manastirii grecesti, aminteste de acest popas.

9. A treia cadere a Mantuitorului la pamant

La mica distanta de al optulea popas se afla si cel de-al noualea, unde se aminteste de a treia cadere a Mantuitorului sub povara Crucii. In arhivele Bisericii Ortodoxe Grecesti, sta scris ca cele trei caderi ale Domnului Iisus inseamna cele trei zile cat a stat in mormant.

Cea de-a treia cadere a lui Hristos este amintita de o veche colana romana. La acest popas se afla si Patriarhatul Copt din Ierusalim, care pastreaza o micuta capela, deschisa pelerinilor, si o cisterna pentru acumularea apei, extrem de veche. Urmatoarele popasuri au loc in Biserica Sfantului Mormant, din curte si pana in Mormant.

10. Golgota – dezbracarea Domnului de hainele Sale

Ajungerea pe Golgota, aflata, la acea vreme, in afara cetatii, insa astazi in chiar centrul Ierusalimului, aduce in inimile pelerinilor trairi din ce in ce mai frumoase si mai profunde. Stanca uriasa, de gresie alba, pe varful careia a fost infipta crucea pe care era rastignit Hristos, se afla acum in Biserica Sfantului Mormant. Pasirea pe Golgota incepe cu intrarea in curtea Bisericii Sfantului Mormant, in locul unde Mantuitorul a fost dezbracat si pironit pe Cruce.

Pelerinii se afla acum in fata Bisericii Sfantului Mormant, in fata usii imense de piatra sculptata. Curtea bisericii este incapatoare. Multe lacrimi se varse privind timid spre usa ce ascunde cel mai sfant loc de pe Pamant, locul unde s-a pus inceput mantuirii lumii, locul unde moartea a fost omorata, locul unde dragostea a biruit toate.

11. Baterea in cuie a Mantuitorului pe Cruce

Pasim in Biserica Sfantului Mormant. Totul este impresionant, pietrele lustruite de lacrimi si rugaciuni, mozaicurile de o frumusete rara, multimea candelelor, putinatatea luminii. In fata ne apare Piatra Ungerii, insa mai intai urcam sa ne inchinam la locul unde Mantuitorul a fost tintuit in cuie, pe Sfanta Cruce. De cum intram, o scara abrupta urca cele cateva trepte, pana la etajul superior. Aici se afla locul Principalul sanctuar latin a fost construit pe locul unde Mantuitorul a fost batut in cuie, pe cruce, sub ochii mamei sale. Un imens mozaic infatiseaza aceasta dureroasa scena, a Iubirii rastignite.

12. Rastignirea – Moartea Domnului pe Cruce

Imediat langa locul punerii pe Cruce a trupului istovit de suferinte se afla piatra muntelui Golgota, unde Sfanta Cruce a fost infipta, iar Hristos ridicat in aer, spre vederea tuturor. Altarul ortodox grecesc se afla deasupra Rocii Calvarului – Golgota, unde au fost ridicate cele trei cruci, a lui Iisus si ale celor doi talhari. Fiecarecredincios poate atinge, cu mana, piatra muntelui si locul in care a fost infipta Crucea.

13. Coborarea Domnului de pe Cruce – Piatra Ungerii

Dupa moartea Sa, si zdrobirea fluierelor picioarelor celor doi talhari, cele trei trupuri au fost date jos de pe Cruce. Trupul lui Hristos a fost asezat pe Piatra Durerii sau Piatra Ungerii, unde acesta a fost uns in graba si infasurat in giulgiu, mai inainte de a fi pus in mormant. Piatra dreptunghiulara, lustruita de nenumaratele rugaciuni si lacrimi varsate asupra ei miroase mereu a mir, iar sirul de candele ce atarna deasupra ei amintesc de candele inimilor noastre, pe care trebuie sa le pastram mereu aprinse, avand untdelemn, in asteptarea Mirelui.

14. Punerea Domnului in Mormant si Invierea

Dupa inchinarea si sarutarea Pietrei Ungerii, pelerinii pasesc in Biserica Sfantului Mormant, acolo unde o micuta biserica in miniatura adaposteste exact lespedea pe care a fost asezat trupul Mantuitorului. Acesta este locul cel mai sfant al crestinatatii, el adapostind atat Mormantul cat si minunea Invierii Mantuitorului. Sfantul Mormant este structurat in doua incaperi: camara ingerului si camara lespezii de mormant. Prima aminteste de locul si de piatra (pastrata in centrul ei) pe care a stat Ingerul cel ce a vestit femeilor Invierea. A doua camara pastreaza lespedea lustruita de lacrimi si rugaciuni care a purtat trupul cel de viata datator al Mantuitorului.

Teodor Danalache

 

Acatistul Sfântului Prooroc Daniil – 17 Decembrie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Vas ales al lui Dumnezeu, şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru acesta, ca pe un iconom al tainelor dum-nezeieşti şi organ al Duhului Sfânt te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

 

Icosul 1

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie :

Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii

Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor

Bucură-te, ştiutor al celor ascunse

Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti

Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu

Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească

Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul

Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind

Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei

Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean

Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 2

Frumos la chip şi iscusit în toată înţelepciunea, cunoscător a toată şti-inţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plin de râvnă ai fost ales să slujeşti în palatul regelui Babilonului, împreună cu cei trei tineri Anania, Azaria şi Misail. Iar tu, ca şi aceştia, păzindu-ţi curăţia vieţii şi credinţei, slujeai din toată inima Domnului, Căruia Îi aduceai neîncetată cântare: Aliluia!

 

Icosul 2

Frumuseţea izvorâtă din dragostea de Dumnezeu a strălucit pe faţa ta şi a Sfinţilor trei tineri, Sfinte Proorocule Daniel, când cu postul de suflet hrănitor aţi covârşit pe tinerii ce mâncau la masa regelui. Căci după zece zile arătând mai frumoşi şi mai graşi la trup decât aceştia, căpetenia famenilor v-a îngăduit să vă păziţi în legea cea binecuvântată:

Bucură-te, floare a postirii şi rugăciunii curate

Bucură-te, vitejească lepădare de sine pentru slava lui Dumnezeu

Bucură-te, neclintită credincioşie în Cuvântul Lui

Bucură-te, închinare, zbor al inimii către cer

Bucură-te, inimă invăpăiată de dumnezeiescul dor

Bucură-te, cunună neveştejită

Bucură-te, că alegând calea cea strâmtă, te-ai îmbrăcat cu putere de Sus

Bucură-te, desfătare de duhovniceasca hrană

Bucură-te, împlinire a voii dumnezeieşti

Bucură-te, biruinţă asupra poftei şi întinăciunii

Bucură-te, dezlegare de robia lor cea cumplită

Bucură-te, tărie a credinţei şi nădejdii celei după Dumnezeu

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 3

Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra ta şi a celor trei ti-neri, căci El v-a dat ştiinţă şi pricepere în orice scriere, precum şi belşug de înţelepciune, iar tu, Sfinte Proorocule Daniel, puteai tâlcui vedeniile şi visele în lumina Duhului Sfânt, întru Care îngereşte cântai: Aliluia!

 

Icosul 3

Pe nimeni n-a aflat mai înţelepţi regele ca pe tine şi pe Anania, Azaria şi Misail. În toate întrebările asupra cărora el cerea dezlegare, când era vorba de înţelepciune şi pricepere, vă găsea de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii din tot regatul:

Bucură-te, cuget îngrădit cu puterea Duhului

Bucură-te, pajişte înflorită a înţelepciunii

Bucură-te, vistierie dumnezeiască

Bucură-te, înălţime a cunoştinţei de Dumnezeu

Bucură-te, adânc al smereniei

Bucură-te, izvor de har pururea curgător

Bucură-te, covârşire a înţelepciunii omeneşti

Bucură-te, ruşinare a falsei înţelepciuni vrăjitoreşti

Bucură-te, cuvânt deopotrivă strălucitor cu viaţa minunată

Bucură-te, grabnic ajutor întru îndreptarea vieţilor

Bucură-te, pârghie a înţelepciunii ce surpi rătăcirea

Bucură-te, călăuză duhovnicească în labirintul patimilor

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite !

 

Condacul 4

Un vis a tulburat duhul regelui Nabucodonsor, încât a poruncit să se piardă toţi înţelepţii de nu îi vor spune visul împreună cu tâlcuirea lui. Ca nişte peşti fără de glas au rămas toţi tâlcuitorii de semne şi vrăjitorii pă-gâni, numai tu, Sfinte Proorocule Daniel, ai cerut cu îndrăzneală vreme să descoperi taina. Iar dând de ştire prietenilor tăi Anania, Azaria şi Misail, aţi rugat fierbinte milostivirea lui Dumnezeu şi împreună aţi cântat: Aliluia!

 

Icosul 4

Atunci ţi s-a descoperit, Sfinte, taina, într-o vedenie de noapte şi ai binecuvântat pe Cel Atotputernic. Munte înţelegător ai văzut pe Prea-curata, Pururea Fecioara din care S-a tăiat, nu de mână, Piatra din capul unghiului, Christos Dumnezeu. Şi iată piatra a zdrobit chipul cu capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, picioarele o parte de fier şi alta de lut, chip al înşelăciunii ascunse în curgerea vre-melniciei. Iar Piatra ce s-a făcut munte înalt şi a umplut pământul, ai arătat-o lămurit drept Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu:

Bucură-te, vestitor al Întrupării lui Christos

Bucură-te, că ai însemnat mai dinainte naşterea lui Dumnezeu din Fecioară

Bucură-te, zugrav prin cuvânt al dumnezeieştilor taine

Bucură-te, far ce descoperi gândurile inimii

Bucură-te, piatră a cunoştinţei de Dumnezeu

Bucură-te, vedere a celor mai presus de cuvânt

Bucură-te, condei al Duhului ce scrie iscusit

Bucură-te, spic ce rodeşti Bisericii pâinea cea cerească

Bucură-te, fiu şi moştenitor al Împărăţiei

Bucură-te, frumuseţe a dreptei cinstiri de Dumnezeu

Bucură-te, strugure copt ce izvorăşti vin de nemurire

Bucură-te, povăţuitorule în cele de taină

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 5

Căzând cu faţa la pământ, împăratul s-a închinat înaintea ta, Sfinte Proorocule Daniel şi a mărturisit că Dumnezeul tău este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, Descoperitorul tainelor, Cel Căruia se cuvine a cânta întreit sfânta cântare: Aliluia!

 

Icosul 5

Chipului de aur făcut mai apoi de rege nu te-ai închinat nici tu, nici cei trei tineri care, pârâţi fiind, au fost aruncaţi în foc pentru mărturisirea dreptei credinţe. Dar văpaia în rouă s-a prefăcut prin venirea Celui ase-meni Fiului lui Dumnezeu, de a Cărui vedere te-ai bucurat cu duhul, slă-vindu-L şi binecuvântându-L:

Bucură-te, mărturisitorule preacinstite

Bucură-te, îndreptătorule al credinţei

Bucură-te, icoană insuflată

Bucură-te, cârmaci iscusit al puterilor sufletului

Bucură-te, că ne călăuzeşti la limanul pocăinţei

Bucură-te, pahar al înţelepciunii şi dragostei de Dumnezeu

Bucură-te, că din el ne dăruieşti şi nouă celor însetaţi

Bucură-te, rug aprins de harul Dumnezeiesc

Bucură-te, că venirea lui Christos a stins văpaia păcatului cu roua Veşniciei

Bucură-te, risipire a deşartei slave a lumii

Bucură-te, ramură de măslin purtată de porumbiţa Duhului

Bucură-te, rugătorule pentru izbăvirea din cuptorul ispitelor

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 6

I-ai proorocit, Sfinte Daniel, lui Nabucodonsor alungarea dintre oa-meni, locuirea între fiarele câmpului şi asemănarea cu ele vreme de şapte ani până va cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea asupra împărăţiilor. Iar regele, neascultând de a-şi răscumpăra păcatele prin fapte de dreptate şi milostenie, proorocia s-a împlinit întocmai. După acest răstimp, mintea i-a venit din nou şi a suit iarăşi la ocârmuire, aducând Domnului binecu-vântare, laudă şi preamărire şi cântând: Aliluia!

 

Icosul 6

Regele Baltazar a necinstit sfintele vase luate din templul Ierusalimului şi a preamărit idolii nesimţitori. Atunci i s-au arătat degetele unei mâini de om, care scria în faţa sfeşnicului, pe peretele palatului. Tulburat cu du-hul, şi cum nici unul din înţelepţii săi nu putea citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul, te-a întrebat pe tine. Iar tu i-ai proorocit grabnicul sfârşit al lui şi al regatului, pentru trufia inimii, măcar că ştia cele săvârşite de Dumnezeu cu tatăl său Nabucodonsor:

Bucură-te, certarea celor care se încred cu trufie în propriile lor puteri

Bucură-te, lanţ de aur al ascultării de Dumnezeu

Bucură-te, că ne întinzi veşmântul smereniei

Bucură-te, îndrăzneală proorocească

Bucură-te, chemare spre dreptate şi milostivire

Bucură-te, ieşire la lumină din împietrirea duhului

Bucură-te, ridicare a privirii la cer, cu darul Domnului

Bucură-te, că ţi-ai făcut mintea casă a nepătimirii

Bucură-te, binecuvântare a îndelungii răbdări dumnezeieşti

Bucură-te, ploaie tămăduitoare a rugăciunii curate

Bucură-te, sabie în mâna Cuvântului lui Dumnezeu

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 7

In vremea lui Darius mezul, la sfatul dregătorilor pizmaşi, nebună po-runcă s-a dat ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumne-zeu sau om în afară de rege să fie aruncat în groapa cu lei. Dar tu, Sfinte Proorocule, în faţa ferestrei deschise înspre Ierusalim, în fiecare zi înge-nuncheai de trei ori, te rugai şi lăudai pe Dumnezeu ca şi mai înainte, neîncetat cântând : Aliluia!

 

Icosul 7

Găsind bun prilej, dregătorii l-au silit pe Darius, măcar că nu voia să te piardă pe tine, Sfinte, şi ai fost aruncat în groapa cu lei, pe care regele a pecetluit-o, însuşi nădăjduind că Dumnezeul Căruia i Te închinai şi îi slujeai Te va scăpa. Iar dimineaţa a alergat la groapă şi te-a găsit nevătă-mat, căci Îngerul Domnului astupase gurile leilor. Atunci regele, bucu-rându-se, a mărturisit în scris la toate popoarele atotputernicia şi veşnica slavă a Dumnezeului Celui viu, în cer şi pe pământ:

Bucură-te, jertfă curată lui Dumnezeu

Bucură-te, inimă făcută altar

Bucură-te, neîncetată pomenire a Domnului

Bucură-te, că prin întreita îngenunchere arătai dreapta slăvire a Sfintei Treimi

Bucură-te, întoarcere a minţii spre Răsăritul Cel de Sus

Bucură-te, izbăvire din groapa păcatelor

Bucură-te, că astupi gurile vrăjmaşilor nevăzuţi care vor să ne sfâşie

Bucură-te, păstor leilor şi împreună locuitor cu îngerii

Bucură-te, cetate întărită a Duhului

Bucură-te, fântână sfinţită de iubirea dumnezeiască

Bucură-te, bună vestire a slavei lui Dumnezeu

Bucură-te, râu de tămăduiri minunate

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite !

 

Condacul 8

Infricoşată vedenie s-a arătat ţie, Sfinte Proorocule Daniel, în Babilon, despre împărăţii ce aveau să fie, închipuite prin fiare, apoi despre Anti-hrist, Sfârşitul Veacului şi Înfricoşata Judecată. Aşa te-ai învrednicit a privi pe Cel vechi de zile şezând pe Scaunul măririi, în haine albe ca zăpada, părul capului curat ca lâna, tronul Său flăcări de foc, roţile Lui foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din El ; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui cântând: Aliluia!

 

Icosul 8

Judecătorul s-a aşezat şi cărţile au fost deschise, iar fiara cu hulitoare gură, căreia i se dăduse putere să asuprească pe Sfinţii lui Dumnezeu, voind să schimbe Sfintele Sărbători şi porunci, a fost omorâtă şi trupul ei dat focului. Şi iată pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului, Căruia I s-a dat de către Tatăl Stăpânirea, Slava şi Împărăţia în vecii vecilor.

Bucură-te, comoară a treziei duhovniceşti

Bucură-te, că ne arăţi teama de Dumnezeu ca pe începutul înţelepciunii:

Bucură-te, că sfârşitul ei e dragostea şi pătimirea pentru El

Bucură-te, izvor de tămăduire al patimilor ascunse

Bucură-te, iubire lămurită ca aurul în topitoare

Bucură-te, înaintevedere a celor de taină

Bucură-te, ajutătorule în războiul nevăzut

Bucură-te, floare a Pomului Vieţii

Bucură-te, că ai băut din apa vie a cunoştinţei de Dumnezeu

Bucură-te, că ai cunoscut că Tatăl şi Fiul una sunt

Bucură-te, oglindă curată a Duhului

Bucură-te, trâmbiţă a Iubirii Sfintei Treimi

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 9

Sfântul Arhanghel Gavriil ţi-a tâlcuit alte două înfricoşate vedenii des-pre tainele mântuirii şi mânia lui Dumnezeu ce va să fie. Ţi s-au desco-perit, Sfinte, Venirea Domnului Iisus Christos şi Patimile Celui fără de vină, pecetluirea proorociei şi plinirea Legii, dărâmarea Templului şi daru-rile mai presus de cuget ale harului, Venirea lui Antihrist în vremea covâr-şirii păcatelor, despre călcarea celor sfinte şi adevărate şi războiul ce îl va face sfinţilor, cum în vreme de pace va doborî mulţi aleşi şi va fi nimicit nu de mână omenească. Pentru acestea, cu frică şi cutremur ne închinăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icosul 9

Însuşi Cel ce avea înfăţişarea Fiului Omului ţi-a dat tărie spre a îndura strălucirea slavei Lui. El ţi-a descoperit, cum celui batjocoritor de cele sfinte i se va da putere să pună urâciunea pustiirii în locul Jertfei Celei de fiecare zi, prigonind, ucigând sau înşelând pe mulţi dintre cei aleşi ca să se lămurească, să se curăţească şi să se albească până la sfârşitul vremii. Apoi va veni cumplitu-i sfârşit, când se va arăta marele voievod Mihail şi va fi mare strâmtorare, dar poporul dreptcredincios va fi mântuit. Iar cei ce dorm în ţărâna pământului vor învia, unii la viaţa veşnică, alţii spre ocară şi suferinţă veşnică. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor:

Bucură-te, luceafăr al Bisericii ce risipeşti negura înşelării

Bucură-te, păzire a inimii de deşertăciunea păcatului

Bucură-te, că înţelegem gândul trufaş ca pe chipul urâciunii pustiirii

Bucură-te, noian de lacrimi şi închinare ce alungi cugetul făţarnic

Bucură-te, stăruinţă în post şi rugăciune pentru milostivirea Domnului

Bucură-te, tămăduire şi mângâiere ce vin din suferinţa pentru Christos

Bucură-te, purtare a Crucii şi urmare a lui Christos

Bucură-te, ferire de cursele unei păci înşelătoare

Bucură-te, că fiind războiţi de patimi căutăm pacea de Sus

Bucură-te, aleasă cuviinţă în faptă şi cuvânt

Bucură-te, smerenie ce ai mintea lui Christos

Bucură-te, că Darul cel mai de preţ ce ţine lumea e Sfânta Jertfă a Domnului Iisus

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 10

Pe idolul Bel, căruia îi aduceau jertfă babilonienii l-ai surpat, vădind înşelăciunea preoţilor păgâni. Căci presărând cenuşă, ai arătat urmele paşilor lor în templul pecetluit de rege şi s-au aflat uşile ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe masă. Atunci regele Cirus a cunoscut că Bel nu este viu, ci lut şi aramă şi s-a minunat de înţelepciunea ta, izvorâtă de la Cel Căruia pururi îi cântai: Aliluia!

 

Icosul 10

Dar şi pe un balaur socotit dumnezeu l-ai omorât fără sabie şi toiag, aruncându-i în gură cocoloaşe din răşină, seu şi păr, fierte la un loc. Prin aceasta ai arătat tuturor că deşi mare şi înfricoşat, era doar o zidire strică-cioasă, căruia nu i se cuvine închinare:

Bucură-te, pecete a trezviei duhovniceşti

Bucură-te, că ne presari în suflet cenuşa pocăinţei

Bucură-te, că vedem în ea urmele furilor nevăzuţi

Bucură-te, că descoperim pe cei ce mănâncă rodul ostenelilor noastre

Bucură-te, că rănile noastre ascunse ni le faci cunoscute

Bucură-te, că alergăm la Christos cu credinţă spre tămăduire

Bucură-te, că ne mijloceşti iertare

Bucură-te, inimă în rugăciune, fereastră spre lumina dumnezeiască

Bucură-te, alungarea balaurului ascuns

Bucură-te, că ne înveţi meşteşugul duhovniciei

Bucură-te, intrare în Veşnicie pe poarta smereniei

Bucură-te, cel cu înţelegerea de Sus

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 11 

Mâhnindu-se de pierderea preoţilor lui Bel şi a balaurului, babilonienii l-au silit pe rege, cu îngrozire de moarte, să te dea lor. Şi te-au aruncat într-o groapă cu şapte lei flămânzi şi ai stat acolo şapte zile. Iar Îngerul Domnului l-a luat pe proorocul Avacum de creştet şi l-a dus în Babilon întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum: “Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu!” Iar tu ai binecuvântat pe Cel ce nu părăseşte şi nu uită pe cei ce-L caută, cântând: Aliluia!

 

Icosul 11

Te-ai sculat şi ai mâncat, iar Îngerul Domnului l-a dus pe Avacum îna-poi în Iudeea. Iar a şaptea zi, a venit regele să te plângă şi văzându-te şe-zând, a strigat: „Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine!” Şi te-a scos din groapă, iar pe cei ce voiseră să te piar-dă i-a aruncat într-însa şi i-au mâncat leii înaintea lui:

Bucură-te, strălucirea proorocilor

Bucură-te, cel slujit de Sfinţii Îngeri

Bucură-te, dragoste care nu caută ale sale

Bucură-te, miel al lui Christos, biruitorul morţii

Bucură-te, scut al credinţei neclintite

Bucură-te, livadă binemirositoare a nepătimirii

Bucură-te, binecuvântare peste lumea deznădăjduită

Bucură-te, arcă a nădejdii ce înfrunţi potopul ispitelor

Bucură-te, laudă şi mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu

Bucură-te, că ne înveţi să împărăţim cu mintea peste leii patimilor

Bucură-te, conştiinţă neamăgită de gândurile viclene

Bucură-te, făclie a Duhului ce veseleşti sufletele credincioşilor

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 12

Impreună cu Anania, Azaria şi Misail ai ajuns la adânci bătrâneţi, întru care aţi pătimit tăierea capetelor de la rău-credinciosul împărat Atic. Când a fost să-i taie capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit. Ase-menea şi pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al lui Misail l-ai primit tu, Sfinte Prooroc Daniel, iar în urmă ţi-au tăiat şi ţie capul şi aţi cântat cu îngereştile cete: Aliluia!

 

Icosul 12

După ce v-au tăiat capetele, ele s-au lipit de trup şi Îngerul Domnului v-a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. Iar după Învierea Domnului ai înviat împreună cu cei trei tineri şi v-aţi arătat multora. Apoi iarăşi aţi adormit, urcând la cereştile lăcaşuri gătite vouă de Tatăl:

Bucură-te, mustrare a necredinţei şi îndrăzneală mucenicească

Bucură-te, stricare a mrejelor păcatului

Bucură-te, mărturisitorule al Învierii lui Christos

Bucură-te, vas ales ce reverşi în lume mireasma Mirelui

Bucură-te, verigă în lanţul de aur al Bisericii

Bucură-te, icoană a frumuseţii de rai

Bucură-te, pildă a pătimitorilor de bunăvoie pentru dragostea lui Dumnezeu

Bucură-te, grâu curat în aria Domnului

Bucură-te, inimă care odihneşti dragostea Tatălui către Fiul

Bucură-te, al raiului locuitor şi lumii îndreptător

Bucură-te, biruire a omului vechi

Bucură-te, nume de închinare, vrednicule de pomenire

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 13

O, Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să ne dăruiască lacrimi de pocăinţă şi slobozire din robia patimilor, ca să cu-noaştem dragostea şi libertatea date de Christos. Apleacă-te spre neputin-ţele noastre şi fii nouă mijlocitor şi îndreptător, aşa încât trecând marea acestei vieţi să se întipărească pe faţa noastră Chipul Fiului Unul-născut al lui Dumnezeu cu a Lui strălucire şi frumuseţe. Iar atunci, Sfinte, să găsim milostivire la Înfricoşata Judecată, împărtăşindu-ne de viaţa cea veşnică, iar bucurându-ne împreună cu îngerii să cântăm: Aliluia!      (de 3 ori).

 

Apoi iaraşi se zice

Icosul întâi

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie :

Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii

Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor

Bucură-te, ştiutor al celor ascunse

Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti

Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu

Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească

Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul

Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind

Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei

Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean

Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

 

Condacul 1

Vas ales al lui Dumnezeu, şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru acesta, ca pe un iconom al tainelor dum-nezeieşti şi organ al Duhului Sfânt te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

 

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Sebastian (18/31 Decembrie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

 

Condac 1:

Cu cununa de virtuti ti-ai impodobit sufletul, sfinte mucenic Sebastiane si, rabdand durerea sagetilor omoratoare de trup, ai primit cu bucurie mucenicia si te-ai inaltat de la cele trecatoare la cele vesnice, slavind pe Dumnezeu si cantand: aliluia!

 

 

Icos 1:

Sfinte Sebastiene, viteaz ai fost si  nu  te-ai  temut de durerile muceniciei, ci arzand de iubire pentru Hristos, singur ti-ai marturisit credinta descoperind tuturora fericirea de a fi al lui Hristos, iar noi te cinstim cantand:

Bucura-te, mucenice mistuit pe altarul iubirii,

Bucura-te, erou ce te-ai daruit singur jertfirii,

Bucura-te, lumina nebiruita pamant,

Bucura-te, doina cu dulce cuvant,

Bucura-te, izvor al daruirii dumnezeiesti,

Bucura-te, freamat suav ce fericirii slujesti,

Bucura-te, cel ce ai biruit amara suferinta,

Bucura-te, cel ce ai dorit vesnicia cu staruinta,

Bucura-te, cel ce jertfa vie te-ai daruit,

Bucura-te, gand curat si neprihanit,

Bucura-te, rug prin iubire implinit,

Bucura-te, glas ce in ceruri se asterne,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 2:

Ai stiut, sfinte, sa pretuiesti iubirea lui Dumnezeu pentru noi, si ca un prinos de iubire ti-ai daruit viata, dandu-ne noua adevarata pilda; noi te rugam fierbinte, intareste-ne in ale noastre suferinte si invata-ne sa-l preamarim pe Dumnezeu, cantand alaturi de tine: aliluia!

 

 

Icos 2:

O, Sfinte Sebastiene, cat de mult te-a dorit sufletul meu! lata exemplul jertfei tale ma hraneste si prin tine inca mai mult am invatat sa-l iubesc pe Dumnezeu, primeste acum glasul meu ce sopteste:

Bucura-te, ostas brav si plin de noblete,

Bucura-te, a inimii mele adanca frumusete,

Bucura-te, cel ce prin suferinta lui Dumnezeu  ai slujit,

Bucura-te, cel ce prin dureri inimi impietrite ai biruit,

Bucura-te, lacrima nascuta din vitejie,

Bucura-te, neinteleasa si sfanta nebunie,

Bucura-te, al sufletului meu tainic ajutator,

Bucura-te, foc ce arzi de-a pururi mistuitor,

Bucura-te, margaritar ce ceru-mpodobesti.

Bucura-te, stea ce pe bolta inimii mele stralucesti,

Bucura-te, cel ce in suferinte ma insotesti,

Bucura-te, cel ce ai grija de mine,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 3:

Cel ce reversi miresme de lumina catre tronul lui Dumnezeu, te rugam, mijloceste pentru noi la Tronul Luminii, alaturi de Sfanta Fecioara, invata-ne sa slavim si noi pe Cel Vesnic cantand cu toata bucuria: aliluia!

 

 

Icos 3:

O Sfinte Sebastiene, cel ce ai biruit intunericul prin curajul tau si te-ai impodobit cu podoabele muceniciei, ajuta-ne si noua in greutatile noastre, invata-ne sa fim curajosi in razboiul ce-l purtam pururea cu noi si cu cele trecatoare, vino la noi caci te chemam strigand:

Bucura-te, prinos de slava catre Dumnezeu,

Bucura-te, cel ce emani bucurie mereu,

Bucura-te, mireasma de preacurata iubire,

Bucura-te, a celor mici insufletire,

Bucura-te, soare arzand in plina maretie,

Bucura-te, izvor nesecat de cereasca energie,

Bucura-te, cel care ne hranesti cu sfanta energie,

Bucura-te, pisc de grandioase inaltimi,

Bucura-te, rug datator de tainice lumini,

Bucura-te, rezonanta curata a melodiei ceresti,

Bucura-te, fior de lumini, ce tainic stralucesti,

Bucura-te, ca bucuria ta si in noi se asterne,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 4:

O, blanda lumina ce slujesti Lumina suprema, ai grija si de noi, cei ce nu stim sa luminam, si cu bunatatea ta incarca-ne sufletele si transforma-ne,   pentru numele celui pe care-l iubesti si slujesti, invata-ne sa-l cinstim si noi pe El cantand: aliluia!

 

 

Icos 4:

Fiind topit in iubirea pentru cele ceresti, ai primit, Sfinte Sebastiene, sa fii torturat si sa induri suferinta sagetilor care se napusteau asupra ta fara mila, pentru aceasta noi te chemam in ajutorul nostru zicand:

Bucura-te, torta arzand pentru ale noastre suflete,

Bucura-te, bucurandu-ne si pe noi sfinte,

Bucura-te, cel ce ne incarci cu putere,

Bucura-te, cel ce ai infrant omeneasca durere,

Bucura-te, neinfricat luptator al lui Hristos,

Bucura-te, flacara arzand in vesnicie frumos,

Bucura-te, har ce implinesti maretia cerului luminos,

Bucura-te, al inimii mele tainic ocrotitor,

Bucura-te, freamat nascut din al nemuririi dor,

Bucura-te, soim ce brazdezi ale cerului inaltimi,

Bucura-te, cel ce Tronului de Lumina te-nchini,

Bucura-te, izvor de bucurii sublime,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 5:

O, Sfinte Sebastiene, mireasma plina de noblete te-ai daruit lui Dumnezeu cu toata fiinta ta, i-ai oferit tineretea si vigoarea ta, ca in schimbul lor sa primesti frumusetea vesnica; invata-ne si pe noi sa fim demni eroi jertfei, pe altarele nemuririi si pe Dumnezeu cantand: aliluia!

 

 

Icos 5:

Sfinte Sebastiene, alergam catre al tau ajutor, fiind uimiti de aleasa ta mucenicie fii alaturi de noi in suferinte si nevoi si primeste rugaciunile noastre pe care ti le aducem din toata inima:

Bucura-te, crampei nascut din lumina divina,

Bucura-te, cel ce te-ai daruit lui Hristos ca o jertfa deplina,

Bucura-te, cel ce mangai a noastra tristete,

Bucura-te, icoana ce ne hraneste cu sperante,

Bucura-te, imn ce transformi prin a ta frumusete,

Bucura-te, nadejdea celor mici si-mpovarati,

Bucura-te, alinarea celor infirmi si intristati,

Bucura-te, psalm ce iubirea o canti,

Bucura-te, lumina ce ne binecuvanti

Bucura-te, cel ce prin suferinta te-ai inaltat,

Bucura-te, cel ce cu florile biruintei te-ai incununat,

Bucura-te, mireasma blanda si curata de rugaciune,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 6:

Fiind brav ostas al lui Hristos, sfinte Sebastiene, ai luptat cu credinta slujind pe aproapele tau, te-ai supus lui cu devotament caci ai vrut sa fii Imda a iubirii dumnezeiesti, prin care si altii sa inteleaga sensul dumnezeirii, fii cu noi si acum, sfinte, si invata-ne sa-l preamarim pe Dumnezeu cantand: aliluia!

 

 

Icos 6:

Desi ai trait intre atatia fatarnici, o, sfinte Sebastiene, ai convertit prin comportamentul tau armate intregi de soldati care cu credinta te-au urmat si s-au mucenicit; nu ne uita acum si pe noi care te fericim spunand:

Bucura-te, corabie navigand pe-un ocean de lumina,

Bucura-te, anotimpul ce suferinta grea alina,

Bucura-te, steag biruitor inaltat catre vesnicie,

Bucura-te, cel ce-ai implinit cereasca armonie,

Bucura-te, nimb radiind liniste si sfanta energie,

Bucura-te, sol al pacii eterne, dumnezeiesti,

Bucura-te, cel ce ai stiut pentru Hristos sa te jertfesti,

Bucura-te, cel ce in fata mortii ai stat darz si neinfricat,

Bucura-te, netemator luptator ce vitejeste ai luptat,

Bucura-te, a sufletului meu nemarginita iubire,

Bucura-te, oaza de lumina si de neprihanire,

Bucura-te, lacrima de viata a suferintei crestine,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 7

Flacara arzand in altarul iubirii esti, sfinte Sebastiene, caci luminand in biserica lui Dumnezeu, ne mangai si pe noi, nemangaiatii, si ne topesti cu focul daruirii tale, ajuta-ne, sfinte, si invata-ne sa-l slujim si noi pe Hristos cantand impreuna cu tine: aliluia!

 

 

Icos 7:

Sfinte Sebastiene, ca o rugaciune pururea te inalti catre Dumnezeu; te rugam cere si pentru noi lumina si iubire de la Tronul Divin; fii cu noi si incarca-ne cu tine caci te chemam soptind:

Bucura-te, freamat a iubirii neprihanite,

Bucura-te, balsamul frumusetilor sfinte,

Bucura-te, vigoare ce te daruiesti sufletului meu,

Bucura-te, cel ce ai invins chinul cel greu,

Bucura-te, ofranda ce te-ai jertfit lui Dumnezeu,

Bucura-te, cel ce prin suferinta ai biruit pe farisei,

Bucura-te, cel ce te-ai impodobit cu cununile muceniciei,

Bucura-te, cel ce ai ars in doruri ceresti,

Bucura-te, cel ce ajutor de consolare ne daruiesti,

Bucura-te, roua ce cu splendoarea ta ne binecuvantezi,

Bucura-te, cel ce in slujba dumnezeirii lucrezi,

Bucura-te, cantec ce durerea stie sa-aline,

Bucura-te, sfinte mare mucenic Sebastiene!

 

 

Condac 8:

Sfinte Sebastiene, in tine am nadajduit totdeauna, tu esti o lumina ce hranesti sufletul meu, tu m-ai invatat sa ma apropii mai mult de Dumnezeu, pentru aceasta, te rog, nu inceta a fi strajerul meu si ajuta-ma sa merg pe cararea ce duce catre Dumnezeu cantand: aliluia!

 

 

Icos 8:

Ca zorii zilei te-am simtit de-a pururi, Sfinte Sebastiene, tu aduci lumina si bucuria inimii mele, tu, dupa Preacurata, mi-ai slujit mie (alaturi de alti sfinti) acum te rog fierbinte invata-ma sa slujesc si eu mirelui ceresc si lui sa ma daruiesc; primeste nevrednica mea rugaciune:

Bucura-te, adevarata si nepatrunsa minune,

Bucura-te, apogeu de cereasca ratiune,

Bucura-te, nectar ce bucuri nemuritoare flori,

Bucura-te, cel ce esti imbracat in ale vesniciei culori,

Bucura-te, cel ce prin chinuri te-ai implinit,

Bucura-te, cel ce cu haruri te-ai impodobit,

Bucura-te, cel ce alinare si iubire ne-ai daruit,

Bucura-te, tezaur de cereasca maretie,

Bucura-te, imn ce preamaresti dumnezeiasca Imparatie,

Bucura-te, cel ce ai rabdat dureri cu barbatie,

Bucura-te, a lui Dumnezeu credincioasa solie,

Bucura-te, caci noi, pamantenii te fericim pe tine,

Bucura-te, sfinte mare mucenic Sebastiene!

 

 

Condac 9:

Cu netarmurita iubire ai slujit lui Dumnezeu, Sfinte Sebastiene, si tot efortul tau ti-a fost rasplatit din belsug; te rugam, invata-ne si pe noi sa luptam pentru a cuceri cereasca Imparatie si sa-l preamarim pe Dumnezeu cantand impreuna cu tine: aliluia!

 

 

Icos 9:

O, Sfinte Sebastiene, cu toata increderea alergam catre tine, tu alearga inaintea noastra; noi iti cerem ajutorul tau, tu intampina-ne cu bunavointa ta, avem nevoie de tine, sa nu ne parasesti cand te chemam inaltand catre tine:

Bucura-te, cel ce prin curaj ai implinit cerescul legamant,

Bucura-te, vant ce adii peste noi frematand,

Bucura-te, cel ce reversi miresme de iubire,

Bucura-te, tainic cuvant de daruire,

Bucura-te, cel ce prin jertfa te-ai fericit intru nemurire,

Bucura-te, candela ce arzi luminand al meu suflet,

Bucura-te, binecuvantare ce-alungi al necredintei urlet,

Bucura-te, cel ce ne bucuri cu cerestile melodii,

Bucura-te, anotimp ce aduci duioase rapsodii,

Bucura-te, microinfinit implinit in macroinfinit,

Bucura-te, rug Dumnezeului Celui Sfant daruit,

Bucura-te, esenta de tainica minune,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 10:

O, sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Sebastiene, prin suferinta ta ai devenit o lumina bineplacuta lui Dumnezeu, iar acum stralucesti fericit pe cerul vesniciei; tu lumineaza si adancul sufletelor noastre inlantuite de intunericul acestei lumi, fii cu noi ca impreuna sa-l slavim pe Dumnezeu, cantand: aliluia!

 

 

Icos 10:

Sfinte Sebastiene, alerg catre tine ca la un altar si te rog, invata-ma si pe mine sa ard de iubire pentru Hristos, si, precum tu ai stiut a te mucenici, intareste-ma si pe mine in nevoi, caci vreau sa-i slujesc lui Dumnezeu cu toata fiinta mea si toata viata mea, te rog asculta glasul inimii mele ce-ti sopteste:

Bucura-te, putere imbracata in lumini si iubire,

Bucura-te, cel ce ai primit chinuri intr-o suprema jertfire,

Bucura-te, dar ce te daruiesti celor aflati in nevoi,

Bucura-te, izvor ce hranesti pe cei insetati si goi,

Bucura-te, aluat plamadit pentru a ne intari pe noi,

Bucura-te, nimb de implinita armonie,

Bucura-te, a sufletelor noastre binecuvantata faclie,

Bucura-te, luceafar ce stralucesti in noaptea acestei lumi,

Bucura-te, cel ce pentru noi fiori de lumina aduni,

Bucura-te, cel ce mangai in suferinte sufletul meu,

Bucura-te, raza ce stralucesti preamarind pe Dumnezeu,

Bucura-te, cel ce intristarea stie sa aline,

Bucura-te, mare sfinte mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 11

Pe pamant ofiter privilegiat ai fost slujind cu credinta pe aproapele tau, in numele lui Dumnezeu, dar acum ofiter in armata cereasca esti, slujind noua, celor neputinciosi, incurajandu-ne cu exemplul tau; acum esti in slujba lui Dumnezeu, si, slujindu-i lui, ne ajuti noua, celor ce cantam cu bucurie: aliluia!

 

 

Icos 11:

O, Sfinte Sebastiene, mijlocitor fii noua la Tronul Dumnezeirii, tu, cel ce ai cunoscut rautatile acestei lumi, nu ne lasa pe noi fara ajutorul tau, ca sa fim inlantuiti de necazuri si dureri, ci cu lumina ta ne lumineaza pe noi, ca sa putem birui toate primejdiile, fii cu noi caci te chemam zicand:

Bucura-te, abis inalt pana in cereasca Imparatie,

Bucura-te, genune ce dainuiesti in intreaga vesnicie,

Bucura-te, speranta celor ce umili te cheama-n ajutor,

Bucura-te, cel ce te-ai aprins cu al iubirii foc arzator,

Bucura-te, ostas neinfricat ce prin jertfa ai devenit nemuritor,

Bucura-te, vis insetat de a paradisului armonie,

Bucura-te, a iubirii neinteleasa sfanta nebunie,

Bucura-te, balsam ce fericirea ne-aduci in suflet,

Bucura-te, cel ce ne luminezi al nostru cuget,

Bucura-te, sabie ce ne vestesti indurarea lui Dumnezeu,

Bucura-te, trandafir ce ne inmiresmezi mereu,

Bucura-te, caci bucuria noastra si de la tine vine,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 12:

Aprins fiind, Sfinte Sebastiene, de iubirea pentru Hristos, ai suferit sacrificiul suprem, oferindu-ti viata ca jertfa in schimbul vesniciei, iar azi arzi pe rugul binecuvantat al Luminii si-l preamaresti pe Dumnezeu, cantand: aliluia!

 

 

Icos 12:

Nu vom uita nicicand ajutorul tau, Sfinte Sebastiene, caci prin tine am reusit sa biruim multe tristeti si dureri, de aceea, te rugam, fii pururea cu noi si vegheaza-ne pasii catre vesnicie, caci te chemam cantand:

Bucura-te, clopot ce la lumina ne chemi,

Bucura-te, raza ce mangai ale noastre inimi,

Bucura-te, rasarit ce ne trezesti constiintele adormite,

Bucura-te, cel ce porti ale muceniciei vesminte,

Bucura-te, cel ce ai inmanunchiat in tine sfinte simtaminte,

Bucura-te, mugur nascut din a iubirii splendoare,

Bucura-te, rod ce ne hranesti sufletele de haruri doritoare,

Bucura-te, rug ce arzi cu flacari de vesnicie,

Bucura-te, iti cantam cu dragoste tie,

Bucura-te, sceptru ce lupti cu a lumii rautate,

Bucura-te, far ce stralucesti in imensa noapte,

Bucura-te, sa iti multumim si sa-ti cantam se cuvine,

Bucura-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

 

 

Condac 13:

O, Sfinte Sebastiene, erou mucenicit pentru numele lui Dumnezeu, te rugam din adancul sufletelor noastre, nu ne parasi, ci fii cu noi totdeauna, invata-ne si pe noi sa devenim buni ostasi ca sa putem lupta cu intunericul ce vine asupra noastra, sa putem fi demni ostasi ce lupta in armata lui Hristos, slujindu-I si preamarindu-L cantand: aliluia! (de trei ori).

Apoi se citeste:

Icos 1 si Condac1.

 

Acatistul Sfântului Mucenic şi Ierarh Modest (18/31 Decembrie) Acest sfânt este grabnic ajutător pentru animalele bolnave din gospodărie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1:

Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari, ca fiind plin de dragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam: Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!
Icosul 1:

Din parinti bine credinciosi fiind nascut daruit lor de Dumnezeu la batranete prin rugaciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne indemna pe noi credinciosii a lauda pe Dumnezeul minunilor, iar catre tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:

Bucura-te, rod castigat prin rugaciune;

Bucura-te, odrasla luminoasa a familiei crestine;

Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu;

Bucura-te, nastere de bucurie tatalui tau;

Bucura-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucura-te, cel ales de Dumnezeu a fi pastor oilor Sale;

Bucura-te, fiu de parinti care cu mucenicii s-au numarat;

Bucura-te, odraslire crestina in cetatea Sevastiei;

Bucura-te, a bunilor tai parinti bucurie;

Bucura-te, cel Sfinti mai inainte de nastere;

Bucura-te, ca te-ai facut locas Duhului Sfant;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 2:

Numai cateva luni aveai, cand tatal tau, Eusebie, a fost parat, ca este crestin, lui Maximiam imparatul roman si pagan de atunci, care a poruncit indata sa fie legat si aruncat in temnita. Si asa parintele tau a inceput la batranete a patimi pentru Hristos, caruia ii cantam: Aliluia!
Icosul 2:

Umplandu-se de ravna iubitoare de Hristos, si mama ta, Teodula, n-a vrut sa ramana despartita de nevointa tatalui tau. De aceea te-a luat in brate si a mers la dansul in inchisoare, unde a fost oprita si ea. Si acolo impreuna rugandu-se si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, iar tu, Sfinte Modeste, ai fost gasit de paznicii inchisorii, viu, langa trupurile reci ale parintilor mucenici, gangurind, prunc nevinovat, orfan si lipsit de ajutorul parintesc de la 5 luni. Gandind la o priveliste trista ca aceasta, nu ne pricepem ce vom zice decat unele ca acestea:
Bucura-te, nastere a celor cu rod insutit;

Bucura-te, fiu de neam blagoslovit;

Bucura-te, cel plin de dorul Duhului;

Bucura-te, cel pastrat viu ca sa slujesti Domnului;

Bucura-te, ca din fasa ai urmat lui Hristos;

Bucura-te, ca de mic crucea Lui ai luat;

Bucura-te, cel ales a fi placut Domnului;

Bucura-te, ca o data cu viata ai inceput a patimi pentru Domnul;

Bucura-te, ca fiind despartit, prin moarte, de parintii tai, Domnul te-a luat;

Bucura-te, ca ai ramas in grija Celui ce te-a dat;

Bucura-te, ca pentru numele lui Hristos, n-ai avut cand striga numele parintilor tai;

Bucura-te, ca pentru Hristos n-ai avut vreme de a-i cunoaste pe ei;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!
Condacul 3:

Auzind imparatul de moartea parintilor tai, a poruncit pazitorilor inchisorii sa te aduca la el si, vazandu-te prunc frumos, te-a dat spre crestere unui sfetnic imparatesc, cu gandul sa te faca slujitor zeului cel mincinos la care se inchina el; insa tu ajungand la varsta de 12 ani si afland ca parintii tai au murit in inchisoare, pentru ca erau crestini, ai voit sa stii ce este crestinatatea si ai aflat taina aceasta tot de la un crestin. Asa ai urat paganatatea si ai iubit crestinatatea cantand Dumnezeului cel Adevarat: Aliluia!
Icosul 3:

Afland cat de mare si mai presus de toate este credinta crestina, ai inceput a te gandi cum sa iesi dintre pagani si afland prilej bun, ai fugit la mormantul parintilor tai, rugandu-te lor cu lacrimi, sa te scoata cu rugaciunile lor, cele catre Dumnezeu, din adunarea necredinciosilor invrednicindu-te luminarii cu Sfantul Botez. Fericim buna intelegere si ravna ta cea din tanara varsta si laudam pe Dumnezeu, Cel ce ti le-a daruit, iar tie iti graim unele ca acestea:

Bucura-te, inteleptitule de Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai cunoscut pe facatorul tau;

Bucura-te, ca ai crescut ca un trandafir intre spini;

Bucura-te, ca de inchinarea la idoli ai fugit;

Bucura-te, ca inchinarea cea adevarata ai iubit;

Bucura-te, ca la parintii tai mucenici, cu rugaciune ai alergat;

Bucura-te, ca ei de inchinaciunea idoleasca te-au scapat;

Bucura-te, ca te-ai facut vas curat, plin de darul Duhului;

Bucura-te, bun alergator pe urmele Domnului;

Bucura-te, cel ce ai ales calea cea mai buna;

Bucura-te, inteleptule, iubitor de lumina;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 4:

Cand ai iesit din curtea imparateasca nu te-ai intors inapoi, caci din purtarea de grija a lui Dumnezeu, te-ai intalnit cu un crestin argintar, care afland dorinta ta, te-a adus si te-a dat Arhiereului crestinesc din Atena, ca sa te invete credinta crestina si sa te lumineze cu Sfantul Botez pe care si primindu-l, cu mare bucurie ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:

Cand ai primit Sfantul Botez, Modeste, un stalp de foc din cer s-a vazut peste capul tau, umplandu-te de darul facerii de minuni; caci indata numai cu atingerea mainii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boala foarte cumplita, asemenea si pe un om indracit. Pentru aceasta ne minunam de vrednicia ta, primitorule de daruri mari de la Dumnezeu si graim catre tine asa:
Bucura-te, luminatule cu Sfantul Botez;

Bucura-te, ca Sfantul Duh te-a luminat cu a Sa umbrire;

Bucura-te, ca ai primit darul Duhului Sfant;

Bucura-te, ca indata ai inceput a vindeca boli si neputinte;

Bucura-te, frumosule la suflet si luminat;

Bucura-te, vas curat si prealuminat;

Bucura-te, ca indata ai inceput a da darul pe care de la Dumnezeu l-ai primit;

Bucura-te, ca Dumnezeu s-a preamarit prin tine;

Bucura-te, ca ai vindecat pe cel chinuit de boala grea;

Bucura-te, ca ai izgonit duhul cel rau din cel indracit;

Bucura-te, cel plin de dar dumnezeiesc;

Bucura-te, grabnic ajutator al celor ce patimesc;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 5:

Pentru credinciosia ta, argintarul acela, te-a facut mostenitor averii sale, la fel cu fii sai, prin testament; insa aceia s-au umplut de zavistie si te-au vandut ca pe un rob, unui necredincios de la care, timp de sapte ani, multe necazuri ai patimit. Insa tu, prin rabdare si rugaciune neincetata catre Dumnezeu, l-ai adus la credinta scapandu-l de foametea cea sufleteasca, ca si oarecand Iosif pe fratii sai de foametea cea trupeasca, caci s-a botezat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, prin neincetata rugaciune, ai adus la mantuire sufletul necredinciosului, caci darul Duhului sfant era cu tine. Roaga-te, Sfinte Modeste, si pentru noi, cei ce suntem necajiti de ispitele si de vrajmasia duhurilor rautatii; fa rugaciune cu dinadinsul pentru usurarea noastra din nevoi, ca sa strigam din adancul inimii catre tine:

Bucura-te, invatator de tainele credintei;

Bucura-te, luminarea celor din adancul necunostintei;

Bucura-te, indreptare celor rataciti;

Bucura-te, lauda celor prin tine mantuiti;

Bucura-te, locasul luminii celei Dumnezeiesti;

Bucura-te, indrumator in cele duhovnicesti;

Bucura-te, grabnic ajutator al celor asupriti;

Bucura-te, risipitor intristarii de la cei ce te cheama in ajutorul lor;

Bucura-te, si a noastra nadejde de scapare;

Bucura-te, cel in durerile noastre alinare;

Bucura-te, implinitorul dorintelor celor bune a fiecarui om, care la tine alearga;

Bucura-te, scapare din nevoi a celor ce cu credinta se roaga;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 6:

Dupa trecerea din viata aceasta a stapanului tau, devenit, prin truda si darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca sa te inchini Sfintelor locuri si apoi te-ai retras in Muntele Sinaiului, unde ai facut multe minuni, mai ales tamaduind dobitoacele; ca ai primit de la Dumnezeu mai mult acest dar, pentru ca in tinerete pastor de dobitoace fiind, catre ele milostiv te-ai aratat intelegand durerile lor. Deci, petrecand in preajma necuvantatoarelor fapturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui, cantand: Aliluia!
Icosul 6:

Urmand Domnului in bunatate, ai dorit a veni in ajutor oamenilor; de aceea ai cerut de la Dumnezeu darul vindecarii de boli la animalele de care ei se folosesc in viata cea de toate zilele, mai ales a acelora care cu credinta te cheama in ajutor. Deci, ajuta-ne si noua, Sfinte Modeste, dand sanatate vitelor noastre, caci nu vom tacea vestind tuturor minunile tale si catre tine vom grai asa:

Bucura-te, a lui Dumnezeu placut;

Bucura-te, a lui Hristos iubitule;

Bucura-te, ca poti ajuta celor ce te cheama pe tine;

Bucura-te, mangaiere celor ce te cinstesc pe tine;

Bucura-te, cel ce incetezi bolile cu rugaciunile tale;

Bucura-te, cel ce potolesti febra cea de trupuri stricatoare;

Bucura-te, ca prin tine dobandim ajutorintele cerute;

Bucura-te, ca ne poti cere noua de la Dumnezeu si bunatatile cele nevazute;

Bucura-te, cel plin de milostivire si de bunatate;

Bucura-te, ca pentru tine ne da Dumnezeu noua si vitelor noastre sanatate;

Bucura-te, cel daruit de Dumnezeu cu dar de a izgoni mahnirea din popor;

Bucura-te, mare rugator pentru noi catre Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 7:

Nu ai stat mult in linistea muntelui, Sfinte, caci trecand din viata aceasta in cea vesnica Patriarhul Ierusalimului, Platon, ai fost ales tu – cu minune – in scaunul vaduvit; pentru ca inaintea ta s-au deschis usile bisericii cand te-ai rugat, iar credinciosii au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 7:

Povatuiti fiind de Dumnezeiescul dar, ai mers in biserica, in timpul cand cetatenii Ierusalimului isi cautau pastor duhovnicesc. Si cand au vazut ca tu, Sfinte, ai deschis usile bisericii cu rugaciunea, indata te-au ales pastor al lor, ca pe un vrednic de slujire arhiereasca, si bucurandu-se de buna aflare, cu un glas lauda pe Dumnezeu, iar catre tine, Sfinte, graiau unele ca acestea:

Bucura-te, cel daruit noua de Dumnezeu;

Bucura-te, bunul nostru pastor si arhiereu;

Bucura-te, cel trimis de sus sa ne pastoresti;

Bucura-te, bucuria fiilor tai duhovnicesti;

Bucura-te, lauda si cinstea ierarhilor;

Bucura-te, luminarea crestinilor;

Bucura-te, sfesnic in biserica luminos;

Bucura-te, aducerea celor rataciti la Hristos;

Bucura-te, talcuire dreapta a scripturilor Sfinte;

Bucura-te, buna pazire a dogmelor celor drepte;

Bucura-te, luminat ierarh al Sionului;

Bucura-te, mare placut al Domnului;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 8:

Locuitorii Ierusalimului cei binecredinciosi, vazand minunile ce le faceai si ajutorul cel grabnic ce dobandeau prin mijlocirea ta, se minunau si laudau pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 8:

Intre cetatenii Ierusalimului erau si necredinciosi care cereau dovezi, voind a sti cu a cui putere faci minuni, si unii indrazneau a zice ca nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu, Sfinte, le-ai implinit dorinta caci in fata lor si a mult popor – chemand numele Domnului – ai omorat un balaur mare. Atunci ei au crezut ca esti mare placut al lui Dumnezeu si cu puterile Lui faci minunile si impreuna cu cei credinciosi te laudau zicand:

Bucura-te, intarirea in credinta a celor rataciti;

Bucura-te, bucuria si lauda celor mantuiti;

Bucura-te, stalp al dreptei credinte bine intarit si neclintit;

Bucura-te, ca prin mari minuni dreapta credinta ai intarit;

Bucura-te, ca ai fost aratat oamenilor de catre Duhul Sfant;

Bucura-te, ca de Duhul Sfant ai fost ales si Sfintit;

Bucura-te, cel uns cu undelemn al bucuriei;

Bucura-te, cel primitor de darul tamaduirii;

Bucura-te, ca prin credinta tare si fapte minunate te-ai facut lumii aratat;

Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a dat dar de tamaduiri si te-a inaltat;

Bucura-te, bucuria celor ce te au parinte;

Bucura-te, rugator fierbinte si pentru noi catre Dumnezeu;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 9:

Ajungand vestea minunilor tale, pe care le faceai, tamaduind dobitoacele si mai ales omorarea balaurului, pana la imparatul, acela mai intai s-a mirat, dar mai pe urma socotind caci prin farmece faci acestea, pentru ca era necredincios, a trimis sa te aduca inaintea lui la intrebare. Si inca pe drum mergand, in fata ostasilor ai tamaduit boii unui preot, care pentru tine a preamarit pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 9:

Imparatul cel necredincios pentru ca nu se pricepea cu ce putere faci mereu intrebandu-te, zicea ca inseli oamenii; insa credinciosii stiind ca le faci cu puterea lui Hristos, iti ziceau in taina unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai inceput a-ti aduce sufletul ca pe o mireasa lui Iisus;

Bucura-te, ca prin aceasta ne intaresti si pe noi, in credinta cea in Hristos;

Bucura-te, cel plin de dragoste dumnezeiasca;

Bucura-te, cel ce mergi sa inmultesti cetele mucenicilor;

Bucura-te, cel ce bucuri in calea ta cetele ingerilor;

Bucura-te, cel ce ne intaresti pe noi credinciosii care laudam nevointele tale;

Bucura-te, mustrarea necrdinciosilor care nu pricep faptele si cugetele tale;

Bucura-te, ca pe tiranul imparat il rusinezi cu vorba ta;

Bucura-te, ca noi credinciosii ne bucuram de indrazneala ta;

Bucura-te, ca ai fost chemat sa marturisesti adevarul inaintea oamenilor;

Bucura-te, ca prin aceasta marturie esti mare in Imparatia Cerurilor;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 10:

Stand inaintea necredinciosului imparat si raspunzandu-i, l-ai mustrat pentru orbirea lui sufleteasca in care se afla; iar el, maniindu-se, a poruncit ostasilor sa te lege de niste asine salbatice, care fugind, sa te tarasca si sa te omoare; insa tu, Sfinte, numai atingandu-te de ele, te-ai dezlegat si ai cantat cu mare glas lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10:

A doua oara legandu-te slujitorii de asine, le sileau sa mearga; si intalnind un om ai inceput a te ruga sa-i dai inmultirea vitelor sale. Deci milostivindu-te spre el, Sfinte, ai oprit asinele si ai binecuvantat turma lui sa aiba rod indoit, iar el castigandu-si cele cerute, s-a dus bucurandu-se. Si cei ce au vazut cele facute de tine, iti graiau:

Bucura-te, mangaierea noastra si ajutorul nostru;

Bucura-te, visteria facerii de bine;

Bucura-te, comoara plina de milostivire;

Bucura-te, ca si in munci fiind, de altii te ingrijesti;

Bucura-te, ca poti cu rugaciunea, turmele lor sa inmultesti;

Bucura-te, ca acum toti te stiu ca grabnic ajutator;

Bucura-te, a celor ce se ostenesc intaritor;

Bucura-te, mangaietorul saracilor;

Bucura-te, bun chivernisitor al vaduvelor;

Bucura-te, daruitor de bucurii orfanilor;

Bucura-te, inzestratorul fecioarelor;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 11:

Vazand imparatul muncitor, ca nimic n-a sporit asupra ta, cu asinele, pentru ca ele fiind dezlegate de tine, cu puterea lui Dumnezeu, s-au intors de unde au plecat, a poruncit sa fii muncit cu alte munci cumplite, de catre slujitori, care ti-au batut piroane si te-au silit sa mergi pe tepusi de fier puse pe pamant, te-au batut cu pietre, apoi te-au pus intr-un vas de arama cu plumb fierbinte; insa tu, sfinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, din toate acestea ai iesit nevatamat, cantand: Aliluia!
Icosul 11:

Neputand tiranul sa te biruiasca, nici cu muncile acelea, a poruncit sa ti se taie capul; iar tu, Sfinte, auzind de acea hotarare, te-ai bucurat mult si cu veselie mare ai mers la locul randuit de taiere, unde iarasi te-ai rugat Domnului, ca sa-ti daruiasca darul cel dat mai inainte, al tamaduirii dobitoacelor, tuturor acelora care vor cinsti mucenicia ta cea pentru Hristos; iar noi dupa puterea priceperii noastre, ne straduim a-ti aduce laude ca acestea:

Bucura-te, Sfintite Modeste, mare facator de minuni;

Bucura-te, ca totdeauna sunt primite de Domnul Sfintele tale rugaciuni;

Bucura-te, cel ce ai fost chemat, de la turmele dobitoacelor, la pastorirea oilor celor

cuvantatoare din Ierusalim;

Bucura-te, ca esti parinte al nostru, care cu credinta cinstim pomenirea ta;

Bucura-te, ca atat de mult ai iubit oamenii, ca ai cerut de la Dumnezeu dar, ca sa-i poti ajuta in nevoi;

Bucura-te, ca avand dragoste de frati, ai iubit pe Hristos, Care S-a jertfit pentru noi;

Bucura-te, ca pentru Hristos, piroane ascutite in picioarele tale ai suferit;

Bucura-te, ca pentru Hristos, ti s-a turnat pe trup smoala si plumb topit;

Bucura-te, ca si alte munci pentru Dansul ai rabdat;

Bucura-te, ca darul lui Hristos, din toate acelea te-a scos nevatamat;

Bucura-te, ca pentru Hristos, la urma de toate capul ti s-a taiat;

Bucura-te, ca asa cu cununa muceniceasca te-ai incununat;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

Condacul 12:
Am auzit, Sfinte, in ce fel ti-ai petrecut viata pe pamant, de minunile si de ajutorul cel dat credinciosilor; ba unii din noi am si primit ajutorul tau de multe ori, cand te-am chemat. De aceea, acum cu credinta si cu smerenie te rugam sa fim izbaviti de orice necaz, primejdie, sau boala ce ar veni asupra dobitoacelor noastre, pentru pacatele noastre, sau din rautatea diavolului, ca fiind paziti de orice rau, cu rugaciunile tale, sa preamarim pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!
Icosul 12:

Minunandu-ne de minunile multe pe care le-ai facut si pe care si acum le faci cu cei care te roaga cu credinta, preamarim pe Dumnezeu cel ce ti-a dat asemenea dar, Sfintite Modeste; ajuta-ne noua acum, ca sa-ti strigam tie:

Bucura-te, parintele nostru, al celor ce cu credinta alergam la tine;

Bucura-te, cel ce ne umpli pe noi de facerile tale de bine;

Bucura-te, cel ce ai luat dar si in dar ne dai noua, cu milostivire;

Bucura-te, ca tu ai castigat multa indrazneala catre Dumnezeu;

Bucura-te, ca Dumnezeu iti asculta rugaciunea ce o faci pentru noi;

Bucura-te, ca pentru solirea ta, indata ne scoate din nevoi;

Bucura-te, ca toti alergam la folosinta ta, ca la un liman de liniste;

Bucura-te, ca tu ne poti scapa dobitoacele noastre de boli si de a vrajmasului ispite;

Bucura-te, ca numai cat te numim si dobandim izbavire de tot raul;

Bucura-te, ca numele tau este infricosator duhurilor celor rele;

Bucura-te, grabnic izbavitor din primejdii, celor ce cu credinta ti se roaga;

Bucura-te, cel ce intampini cu alinare pe cei ce alearga la folosinta ta;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

Condacul 13: (de trei ori)

O, Preasfintite Modeste, primeste acum de la noi, smeritele noastre rugaciuni si laude, pe care ti le aducem astazi in cinstea sfarsitului mucenicesc, pe care l-ai primit pentru marturisirea credintei in Hristos, si cere pentru noi, de la Dumnezeu, iertare de greseli si izbavirea de toata primejdia, de boli si de tot raul ce vine asupra noastra, pentru pacatele noastre, ca fiind izbaviti cu rugaciunile tale, sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi

Icosul 1:

Din parinti bine credinciosi fiind nascut daruit lor de Dumnezeu la batranete prin rugaciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne indemna pe noi credinciosii a lauda pe Dumnezeul minunilor, iar catre tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:

Bucura-te, rod castigat prin rugaciune;

Bucura-te, odrasla luminoasa a familiei crestine;

Bucura-te, rod daruit de Dumnezeu;

Bucura-te, nastere de bucurie tatalui tau;

Bucura-te, veselia Teodulei, maicii tale;

Bucura-te, cel ales de Dumnezeu a fi pastor oilor Sale;

Bucura-te, fiu de parinti care cu mucenicii s-au numarat;

Bucura-te, odraslire crestina in cetatea Sevastiei;

Bucura-te, a bunilor tai parinti bucurie;

Bucura-te, cel sfintit mai inainte de nastere;

Bucura-te, ca te-ai facut locas Duhului Sfant;

Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

 

si Condacul 1:

Pe ierarhul si Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniti credinciosi la preacinstita lui pomenire, sa-l laudam cu dumnezeiesti cantari, ca fiind plin de dragoste de Dumnezeu si de toata faptura lui, s-a facut plin de darul tamaduiri a toata boala dobitoacelor celor necuvantatoare. Prin aceasta fiind noua oamenilor mare ajutor in scarbe si nevoile noastre, al celor ce-l rugam cu credinta si cu smerita multumire in cantam: Bucura-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor si a mucenicilor!

 

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:
Rugâciunea Sfântului Modest

Care se zice pentru animale
Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, invredniceste-ne pe noi Imparatiei Tale, ca numai pe Tine singur, Stapane, Te-a dorit sufletul meu si pentru Numele Tau n-am socotit moartea si muncile. Deci, iubitorule de oameni, sa nu ma judeci pe mine nevrednic bunatatilor tale, ci auzi-ma pe mine robul Tau si primeste aceasta rugaciune a mea, si care va chema numele meu si va savarsi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, si nu-l parasi pe el, ci umple-l pe el de tot binele, si daruieste-i milele Tale cele bogate. Si cine va citi mucenicia nevointelor mele, blagosloveste-l pe el, Doamne, si toata averea lui, si departeaza si goneste pentru numele robului Tau, Modest, de la toate dobitoacele lui, toata vatamarea si boala. Asa, Stapane, cauta din Sfant lacasul Tau spre rugaciunea mea, si binecuvanteaza si inmulteste dobitoacele lui, si goneste pentru numele robului Tau, Modest, de la toate dobitoacele lui, toata vatamarea si boala. Asa, Stapane, cauta din Sfant lacasul Tau, spre rugaciunea mea, si binecuvanteaza si inmulteste dobitoacele lui, precum ai binecuvantat si ai inmultit turmele lui Avraam, ale lui Isaac si ale lui Iacob si ale tuturor celor ce au slujit Tie. Ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!

 

ALTA RUGACIUNE A SFANTULUI MODEST

Ce se zice la toata boala luptatoare de moarte si vatamare a boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor si a celorlalte dobitoace.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel milostiv si preabun. Cei ce ai facut intru intelepciune toata faptura cea inteleasa si simtita. Cel ce versi indurarile tale peste toate cele facute de Tine. Cel ce cu pronia Ta cea preabuna, toate mai inainte ie randuiesti si porti grija tuturor fapturilor Tale, celor materialnice si nematerialnice, cuvantatoare, si necuvantatoare, insufletite si neinsufletite, de la cele mai intai pana la cele mai de pe urma. Caci nimic nu este neprevazut, nici fara purtarea de grija cea de la Tine, Facatorul si Purtatorul de grija a toate. Ca tu esti Cel ce deschizi mana Ta si umpli pe tot cel viu de bunavointa. Tu esti Cel ce rasari iarba dobitoacelor si pasune dandu-le spre slujba oamenilor. Tu esti Cel ce de demult ai pazit turmele dobitoacelor lui Israel, mai presus de rana cea purtatoare de moarte a dobitoacelor intai-nascute ai egiptenilor. Tu esti Care, prin iconomia intruparii Tale ai surpat pe ce! ce avea stapanirea mortii, adica pe diavolul, si prin moartea Ta ai omorat moartea. Tu esti Care, si prin mine nevrednicul robul Tau, ai omorat pe sarpele, cel ce cu veninul sau a stricat izvorul apei. Iar pe dobitoacele cele ce bause dintr-insul si murise, le-ai inviat cu puterea Ta cea facatoare de viata. Si pe diavolul cel ce impreuna a lucrat cu acesta, l-ai silit a se face aratat, jurandu-se ca nici o data nu va indrazni a se inapoia, unde se va chema smeritul meu nume. Tie ma rog, Stapane prea-bunule si Facatorule a toate, si pe Tine Te chem, Cel ce esti pricina a toata viata, asculta aceasta rugaciune a mea si goneste toata boala cea purtatoare de moarte si vatamatoare, de la boii, caii, asinii, mularii, oile, caprele, albinele si toate celelalte dobitoace ce sunt spre trebuinta vietii robilor Tai (numele) a celor ce Te chema pe Tine, Datatorul tuturor bunatatilor, in numele meu. Si da, Doamne, tuturor celor ce savarsesc pomenirea mea si cu credinta alearga la moastele mele, pace statornica, inmultire dobitoacelor, imbelsugare de grau, vin si untdelemn. Si peste toate, lasarea pacatelor, sanatatea trupurilor si sufletelor vesnica mantuire. Asa, Doamne, Iisuse Hristoase, cu obisnuita Ta milostivire plecandu-te, indura-Te asupra dobitoacelor acestora ce patimesc, secerandu-se de secera mortii. Si care neavand cuvant, numai prin mugete si prin tanguitoare glasuri fara de graiuri, cu jale isi arata patimirea si durerea lor, incat si pe cei cuvantatori ii pleaca spre impreuna-patimirea cu ele. Daca „dreptul se indura spre sufletul dobitoacelor sale”, dupa cum este scris, cum nu Te vei indura Tu asupra lor, Cel ce esti Facatorul si purtatorul lor de grija. Caci Tu, preamilostive, Care si de dobitoacele cele din corabie Ti-ai adus aminte, bizuindu-ne pe bunatatea si indurarea Ta, milostiveste-Te ca prin buna-petrecerea si inmultirea boilor si a celorlalte dobitoace, cate au patru picioare, sa se lucreze pamantul, iar rodurile sa creasca. Si robii Tai, cei ce cheama numele Tau, cu imbelsugare sa stranga rodurile tarinilor sale, ca din aceasta, toata buna indestulare avand, sa prisoseasca spre tot lucrul bun. Si sa Te slaveasca pe Tine, datatorul a tot binele, cinstindu-ma si pe mine, robul Tau, si fierbintele rugator al Imparatiei Tale celei atottiitoare.

Ca Tie se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Tau Parinte, si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

 

Sectantii, schismaticii si ereticii

Sectantii sunt si schismatici si eretici, in acelasi timp, pentru ca s-au abatut de la disciplina, cat si de la invatatura de credinta a Bisericii lui Hristos. Au existat secte si in vechime si in Evul Mediu, dar cele mai multe dintre ele au disparut. De la ivirea protestantismului insa numarul sectelor a crescut considerabil si sporeste pe zi ce trece. Cauza de capetenie a ivirii sectelor trebuie cautata in protestantism. Reformatorii Luther, Calvin, Zwingli si urmasii lor au tagaduit Sfanta Traditie, ca izvor de relevatie si norma de credinta, recunoscand acest indoit rol numai Sfintei Scripturi, inteleasa de fiecare dupa capul sau. Cu acestea s-au distrus fraul care strunea ratiunea si n-o lasa sa se abata de pe fagasul pe care mersese cugetarea crestina timp de cincisprezece veacuri in interpretarea Sfintei Scripturi si s-a lasat libertatea completa de-a rataci.  Reformatorii au nesocotit si desfiintat autoritatea bisericeasca si ierarhia si cu aceasta institutia concreta, organul care pastra ordine si disciplina in sanul Bisericii. Emancipati de aceasta autoritate, protestantii au cazut in rataciri, unele, mai mari decat altele atat pe taram dogmatic cat si pe cel al vietii practice, bisericesti si s-au impartit in nenumarate secte. Sectele iesite din protestantism au in cea mai parte un caracter rationalist, adica ce se deosebesc intre ele prin felul cum inteleg si aplica in viata Sfanta Scriptura, explicata in toata libertatea. Afara de sectele rationaliste exista si sectele mistice, care pretind ca interpretarea ce dau Sfintei Scripturi si tot ce cred si fac ele se intemeiaza pe inspiratia directa a Sfantului Duh. Unele dintre ele invata ca aceasta inspiratie a primit o numai intemeietorul sectei sau si unii din conducatorii ei, altele sustin ca toti membrii sectei sunt inspirati. Si aceste secte isi au originea tot in protestantism, pentru ca punctul lor de plecare este nesocotirea autoritatii si invataturii Bisericii, care stabileste si criteriile dupa care se cunoaste adevarata inspiratie si interpretare a Sfintei Scripturi, precum si principiile si normele adevaratei vieti crestine. Daca sunt in fine si secte, care par ca n-au nici o legatura de cauzalitate cu protestantismul cum sunt de exemplu, sectele rusesti, cunoscute sub numele generic de „rascol”, este de ajuns sa observam ca ele au luat nastere dupa ivirea protestantismului si ca profeseaza idei protestante. Asa ca influenta protestantismului a fost hotaratoare pentru nasterea si dezvoltarea lor. Insusi misticismul sectelor din aceasta categorie este tot de nuanta protestanta. Protestantismul a inlesnit formarea sectelor si prin alte idei si alte practici ale sale. Astfel, ei au inlocuit autoritatea bisericeasca cu cea laica, autoritatea papei si a episcopilor cu cea a imparatilor si principilor. La baza dreptului lor de sefi supremi ai Bisericii, suveranii s-au amestecat si in treburile bisericesti, pe care desigur ca nu le puteau intelege asa de bine, ca papa si ca episcopii, si astfel au lasat deplina libertate formarii de secte sau chiar le au dat prilej, direct sau indirect de a se forma. Principiul democrat al suveranitatii poporului pe care l-a opus mai tarziu protestantismul, absolutismul monarhilor, a favorizat de asemenea formarea de secte, pentru ca daca poporul este suveran in materie de politica, s-a dedus ca e suveran si in materie religioasa si ca, deci poate adopta si profesa, dupa plac, orice aberatie. Acelasi efect l-a avut in sfarsit si ideea de individualitate si de personalitate, pusa in circulatie de reforma si de renastere. Daca individul este totul, el are dreptul si in materie de religie sa creada ce va voi, si cum va voi. Toate aceste cauze ale sectelor sunt de ordine generala si mai mult teoretica. Ele au influentat numai indirect si mai departe la formarea sectelor.

Ce a determinat aparitia sectelor?

In primul rand, ambitia intemeietorilor de secte. Clerici vanitosi, care n-au ajuns la demnitatile pe care le-au ravnit in sanul Bisericii din care faceau parte, clerici care au fost depistati pentru abateri dogmatice sau canonice, laici cu mai multe sau mai putine cunostinte teologice si cu zel pentru cele sfinte, dar plini de mandrie si dornici de a si vedea numele trecut in posteritate, maniaci religiosi, etc., sunt cei care au nascocit si intemeiat sectele, spre a si satisface ambitia lor bolnava.
In al doilea rand, relele ce dainuiesc in sanul Bisericii. Asprimea autoritatilor bisericesti superioare, care se observa de exemplu in Biserica Romano Catolica fata de clerul de rand, sau dimpotriva prea marea indulgenta care domneste in cele bisericesti la protestantii vechi si in parte si in bisericile noastre ortodoxe nationale; amestecul prea mare al statului in problemele bisericesti si urmarile laicismului, neindeplinirea constiincioasa a indatoririlor preotesti, viata nu intotdeauna model a clerului si orice fel de abuzuri savarsite in numele bisericii, etc., scandalizeaza pe unii crestini cu o sensibilitate delicata sau sunt luate ca pretext de speculantii de cele sfinte, pentru a si motiva iesirea din Biserica si trecerea la o secta existenta sau infiintarea unei secte noi.
Apoi, nestiinta maselor in materie de religie. Sectantii se recruteaza, in genere din numarul cel mare al celor aproape total lipsiti de cunostinte religioase sau, in tot cazul, cu prea putine. Saracia de idei a sectelor este mai accesibila mintilor slabe si mai atragatoare decat bogatia de invataturi si practici a bisericilor cu trecut istoric, iar avantajele morale si materiale, prezentate cu dibacie de propagandistii sectari, ametesc usor pe cei simpli si ii fac sa cada in cursa intinsa. Acesta este cazul in special la noi, romanii, si in toate tarile ortodoxe. Sectantii de rand sunt, in general, persoane fara o experienta religioasa, usor de manipulat si fanatici religiosi. Fara sa si dea seama de ceea ce cred si fac ei sunt convinsi ca merg pe calea ce a dreapta, ca numai ei sunt in posesia adevarului religios si se silesc sa indeplineasca constiincios si punctual ceea ce le spun conducatorii lor.
Ne rugam la Bunul Dumnezeu ca toti oamenii sa vina la credinta cea adevarata unde se pastreaza nealterata si vie credinta cea intru Hristos Domnul. Asadar, veniti si gustati din parfumul si mireasma credintei crestine originale ale primelor patru veacuri de crestinism autentic, ortodoxia.

Doamne ajuta!

Stefan Popa

 

Acatistul Sfântului Bonifatie (19 decembrie/ 1 ianuarie) Acest sfânt este grabnic ajutător pentru animalele bolnave din gospodărie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte muce-nicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucu-rie:

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Icosul 1

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat.

Bucură-te că în suferinţe, pe El L-ai imitat.

Bucură-te că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit.

Bucură-te că voinţa în virtuţi o ai întărit.

Bucură-te rob credincios al Domnului Hristos.

Bucură-te că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos.

Bucură-te că de Duhul Sfânt ai fost luminat.

Bucură-te că de ispitele lumii n-ai fost înşelat.

Bucură-te că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine.

Bucură-te că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorul

 

 

Condacul 2

Văzând tulburarea lumii acesteia şi grijile vieţii, toate le-ai socotit ca pra-ful, ridicând mintea la cele de Sus, pătimitorule al lui Hristos, te-ai ridicat la înălţimea cunoaşterii de Dumnezeu, mărturisind tuturor pe Hristos Dumnezeu, şi acum chemi sufletele care pier în păcate ca să se pocăiască şi cu lacrimi de umilinţă să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

 

 

Icosul 2

Mintea ţi-ai păstrat-o trează şi focul patimilor cu pocăinţă l-ai stins, Boni-fatie minunate, de la apus la răsărit, de la Roma ai venit să suferi pentru Domnul lisus, având gând sfânt ca să ţi se înmulţească harul, iar pe noi ne-ai adus în biserică ca să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te că patimile, să le biruim ne-ai învăţat.

Bucură-te că nădejdea mântuirii celor disperaţi le-ai dat.

Bucură-te că deşertăciunea vieţii pământeşti o ai cunoscut.

Bucură-te că suferinţele tale mai înainte le-ai prevăzut.

Bucură-te, a celor treji încuviinţare şi bucurie.

Bucură-te celor neputincioşi a voinţii tărie.

Bucură-te că prin tine de beţie ne izbăvim.

Bucură-te că cu ajutoru-ţi la Dumnezeu revenim.

Bucură-te al vindecărilor izvor nesecat.

Bucură-te al minunilor, tezaur pururi bogat.

Bucură-te că ne înveţi, mintea la Dumnezeu s-o ridicăm.

Bucură-te că de păcate prin tine ne eliberăm.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 3

Cu puterea milostivirii lui Dumnezeu ai fost înzestrat, fiindcă din poves-tirea vieţii tale, noi aflăm, cum, din mila lui Dumnezeu mulţi păcătoşi se în-torc la pocăinţă. Astfel şi tu ai plăcut lui Dumnezeu, şi în locul morţii amare, ai căpătat viaţa veşnică, deci, învaţă-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

 

 

Icosul 3

Având acum veşnică bucurie în locaşurile cereşti, nu ne părăseşti nici pe noi păcătoşii, mucenice Bonifatie, cei ce locuim pe pământ. Noi trudiţii şi împovăraţii alergăm la tine; nu ne lăsa orfani şi neputincioşi, ci ajută-ne, şi du rugăciunile noastre la altarul cel ceresc că, întru bucurie să-ţi cântăm:

Bucură-te că pe semenii tăi, ca pe sine i-ai iubit.

Bucură-te că în păcate inima nu ţi-ai împietrit.

Bucură-te că, călătorilor şi celor străini le-ai slujit.

Bucură-te că de aceea ţara de baştină ai părăsit.

Bucură-te că ai învăţat mila pe orişice om bogat.

Bucură-te că pe orfani şi pe văduve, cu milă le-ai apărat.

Bucură-te celor săraci milostiv apărător.

Bucură-te celor asupriţi şi înjosiţi, bun mijlocitor.

Bucură-te că pe cei beţivi, cu trezvie îi răcoreşti.

Bucură-te că pe cei scăpătaţi de beţie, la trezvie îi pofteşti.

Bucură-te că pe femeile ce plâng, le mângâi.

Bucură-te că lacrimile lor, la cer le duci tu întâi.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 4

Viforul păcatelor nu te-a înecat, nici valurile patimilor nu te-a acoperit, mucenice al lui Hristos, ci te-ai întors la Domnul şi i-ai adus viaţa ca jertfă de mireasmă. Roagă-te, ca şi noi, cei de pe marea vieţii, să ajungem cu bine la limanul mântuirii, cântând Mântuitorului: Aliluia.

 

 

Icosul 4

Auzind pilda Evangheliei, cum fiul rătăcit, cheltuindu-şi averea în ţară străină, în foamete şi-a venit în fire, s-a întors în braţele părinteşti, întru po-căinţă zicând: “Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta”, aşa şi tu, mucenice, de la roscovele păcatelor te-ai întors la Hristos. Noi, bucurându-ne de îndreptarea ta, îţi cântăm astfel:

Bucură-te că foame grea, în robia patimilor ai suferit.

Bucură-te că de Hristos-Pâinea Vieţii ai flămânzit.

Bucură-te că sfântul Său Sânge, ca hrană l-ai primit.

Bucură-te că cu slăviţii mucenici şi tu ai fost socotit.

Bucură-te că pe aripile trezviei spre Dumnezeu ai zburat.

Bucură-te că inima ta în Sus ţi-ai ridicat.

Bucură-te că prin Cruce, pe Domnul L-ai aflat.

Bucură-te că ai căpătat a biruinţii cunună.

Bucură-te că ai ştiut să lepezi frumuseţea lumii.

Bucură-te a sufletelor noastre comoara cea bună.

Bucură-te că te-ai dezbrăcat de păcatul întinăciunii.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 5

Sângele lui Hristos ce a curs pentru noi nevrednicii, şi sângele martirilor vărsat pentru Hristos, ţinând în seamă Aglaida, ţi-a spus astfel: “Tu ştii, cu cât de multe păcate suntem întinaţi şi la viaţa viitoare nu gândim. Eu am au-zit de la un om credincios-creştin, că moaştele martirilor aduc mântuire, şi că mucenicul este mijlocitor către Dumnezeu…”. Şi noi credem, că tu eşti mijlocitorul nostru în faţa Domnului, căci împreună cu îngerii îi cânţi Sfintei Treimi: Aliluia.

 

 

Icosul 5

Vedem şi înţelegem cum cuvintele acestea ale Aglaidei ţi-a răscolit sufle-tul şi te-ai hotărât la abstinenţă, mucenice Bonifatie. Ajută-ne şi nouă să-ţi urmăm ţie, ca să nu pierim în adâncul fărădelegilor, ci cu bucurie să-ţi cân-tăm:

Bucură-te că din somnul patimilor, ca din moarte te-ai trezit.

Bucură-te că din latul păcatelor pe mulţi ai izbăvit.

Bucură-te celor ce se îndoiesc de iertare, mustrare şi hotărâre.

Bucură-te, bucuriei fără margini – întărire.

Bucură-te că ne chemi să ne înoim în înfrânare.

Bucură-te că cu semnul Crucii, tai a patimilor vâltoare.

Bucură-te că veşnică avere ţi-ai agonisit.

Bucură-te că la muncă şi mântuire pe mulţi ai pornit.

Bucură-te că a vinului veselie o ai părăsit.

Bucură-te că ranele trupului, ca un înger le-ai suferit.

Bucură-te, cel bătut, c-ai mărturisit pe Hristos.

Bucură-te că pentru El, cu foc fript ai fost.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 6

Mărturisitoare a închinării sfintelor moaşte a devenit Aglaida, stăpâna ta, mucenice a lui Hristos, când te-a trimis în Răsărit să aduci moaştele sfinţilor mucenici, care au suferit pentru credinţa în Hristos, că prin ele să izvorască binecuvântare şi mântuire celor ce-i cinstesc pe dânşii. Dă-ne şi nouă de la Domnul mângâiere, ca să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia.

 

 

Icosul 6

Strălucit-ai ca un luceafăr, cu viaţa ta, mucenice, jugul lui Hristos l-ai luat şi mântuire ai primit, căci evlavie fără Hristos nu putem avea. Cu rugăciunile tale învredniceşte-ne de locaşurile cereşti, ca să te lăudăm astfel:

Bucură-te tabla legii lui Hristos, de Dumnezeu scrisă.

Bucură-te că rugăciunile îţi sunt mireasmă nedescrisă.

Bucură-te dreptarului credinţei, minunat stâlp.

Bucură-te poruncilor Domnului, cunună de pietre scumpe.

Bucură-te scara trezviei care la cer ne duce.

Bucură-te, de rana păcatului vindecare dulce.

Bucură-te că de la Domnul ai primit har şi putere.

Bucură-te că cu înfrânare ne înveţi să ţinem serbările.

Bucură-te că ne izbăveşti de beţia de moarte.

Bucură-te că cu lumina lui Hristos, omori a noastre patimi.

Bucură-te, la viaţă nouă al nostru chemătorule.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 7

Vrând să pleci din casa ta spre Răsărit, ai prezis sfârşitul tău, prealăudate Bonifatie, zicând: “cred că o să-ţi aducă, doamna mea, în loc de moaşte, tru-pul meu chinuit pentru Hristos”, tăinuind în suflet gândul că o să suferi pen-tru Domnul, Căruia te rugai stăruitor. întăreşte credinţa noastră ca să fim gata totdeauna să suferim pentru dânsa, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia.

 

 

Icosul 7

Minunata şi slăvita ta îndreptare încă necrezând-o Aglaida, cugeta în sine, vrând să te învinuiască de păcatul hulirii, aşa ţi-a răspuns: “Acuma nu-i de glumit, frate, ci fii evlavios, că ai să aduci moaştele sfinţilor. Domnul să tri-mită pe îngerul Său înaintea ta şi să-ţi îndrepte paşii cu milostivirea Sa”. Noi, văzând curăţia inimii tale, sfinte Bonifatie, îţi cântăm aşa:

Bucură-te al sfintelor moaşte cinstitorule.

Bucură-te al cucerniciei de exemplu dătătorule.

Bucură-te că de fărădelegi să ne ferim ne-ai poruncit.

Bucură-te că de cele ce se bucură lumea, te-ai ferit.

Bucură-te marele nostru, în toate ajutător.

Bucură-te al cugetelor sfinte, în taină păstrător.

Bucură-te al celor ce se luptă cu păcatul – ostaş apărător.

Bucură-te al pocăinţii noastre bun mijlocitor.

Bucură-te că Domnul ne iartă pentru rugăciunile tale.

Bucură-te că în scârbe, ne înveţi s-avem răbdare.

Bucură-te că ceata sfinţilor de tine s-a minunat.

Bucură-te că duhurile răutăţii le-ai gonit şi ruşinat.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 8

Stranie ai considerat slujirea la idoli, şi tu, sfinte mucenice, venind în Tars, nu ţi-ai plecat genunchii înaintea dumnezeilor străini, ci ai arătat o râv-nă apostolească. De aceea, roagă-te pentru noi ca să avem aceiaşi dragoste fierbinte pentru Hristos, cântându-l Lui din toată inima: Aliluia.

 

 

Icosul 8

Aprins de o râvnă sfântă, nu puteai răbda hulirea de Dumnezeu, plin fiind de Duhul Sfânt, ai mustrat orbirea şi nebunia închinătorilor la idoli. Din pri-cina aceasta împăratul cel păgân a poruncit să te bată cu bice, pricinuindu-ţi nenumărate rane. Deci, noi te lăudăm aşa:

Bucură-te îndrăzneţ mustrător al credinţei deşarte.

Bucură-te că ai fost înarmat cu sfânta dreptate.

Bucură-te că trupul ţi-a fost despoiat.

Bucură-te că sufletul curat ţi l-ai păstrat.

Bucură-te moştenitor al locaşurilor cereşti.

Bucură-te că mustri pe cei ce înjură şi hulesc.

Bucură-te că pentru Hristos, atât de barbar ai fost biciuit.

Bucură-te al grădinii raiului – pom frumos înflorit.

Bucură-te că precum aurul în cuptor, ai fost curăţat.

Bucură-te că pentru Hristos ai fost lovit şi insultat.

Bucură-te că cu moartea-ţi lui Dumnezeu ai plăcut.

Bucură-te că sfârşit creştinesc şi mucenicesc ai avut.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 9

Întreg te-ai predat Domnului, multpătimitorule al lui Hristos, când necre-dinciosul împărat a poruncit să-ţi toarne în gură cositor topit şi fierbinte, atunci ai ridicat mâinile spre cer, rugându-te astfel: “Doamne Dumnezeul meu, lisuse Hristoase, Cel ce m-ai întărit să îndur chinurile cele amare de până acum, rămâi şi acum cu mine, uşurează-mi suferinţele şi nu lăsa să fiu biruit de vrăjmaşul cel viclean”. Cu aceasta inspiri iubirea lui Hristos şi nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

 

 

Icosul 9

Retorii cei ce se credeau înţelepţi să ne spună cum de nu ţi-a ars gâtlejul cositorul topit ce ţi l-au turnat pe gură, şi nici alt rău nu ţi-a pricinuit muce-nice Bonifatie, deoarece tu ai cerut semn de la Domnul, că într-adevăr vei învinge pe chinuitorii tăi; şi acest semn ţi s-a dat, ca toate torturile lor au ră-mas zadarnice. Minunându-se de aceasta, toţi au strigat: “Mare este lisus Hristos, credem în Tine Doamne…” Deci şi noi te lăudăm, cântându-ţi:

Bucură-te că prin tine credincioşii se întăresc.

Bucură-te că de moarte năpraznică se izbăvesc.

Bucură-te că în Hristos pe toţi i-ai mângâiat.

Bucură-te că în suferinţă, să ne rugăm ne-ai învăţat.

Bucură-te că chinuitorii nu te-au putut birui.

Bucură-te că cu patimile te-ai luptat şi le-ai învins.

Bucură-te că spinii păcatelor din tine i-ai ars.

Bucură-te că de focul torturii nears ai rămas.

Bucură-te deapururea viu, de chinuri răbdătorule.

Bucură-te că scârba în bucurie ne-o prefaci, ajutătorule.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 10

Vrând să fii mântuit, ai dorit ca până la sfârşit să suferi pentru Domnul, mucenice Bonifatie, rugându-L din toată inima astfel: “Doamne, Doamne, Dumnezeul meu, învredniceşte-mă de bunătatea Ta, ajută-mă ca, pentru fă-rădelegile mele făcute în neştiinţă, să nu mă oprească vrăjmaşul în calea mea spre cer, primeşte în pace sufletul meu, socoteşte-mă cu martirii ce şi-au văr-sat sângele pentru Tine, dar au păstrat credinţa până la sfârşit, şi împreună cu dânşii să cânt şi eu: Aliluia”.

 

 

Icosul 10

Zid tare şi neînvins de vrăjmaş ai rămas până la sfârşit, mucenice al lui Hristos, că fiind decapitat, a curs îndată sânge şi lapte, încât văzând necre-dincioşii o astfel de minune, au început să slăvească pe Hristos, iar ţie îţi strigau aşa:

Bucură-te că văzându-ţi chinurile, mulţi s-au întors la Hristos.

Bucură-te că cu Belzeebul, s-au luptat şi l-au biruit toţi.

Bucură-te că sfârşitu-ţi a luminat minţile întunecate.

Bucură-te că moartea-ţi învie, conştiinţa celor în păcate.

Bucură-te a păcătoşilor nepocăiţi – aspră mustrare.

Bucură-te a voinţei slăbite de beţie, grabnică vindecare.

Bucură-te a celor ce rătăcesc în noaptea neştiinţei, înţelepţire.

Bucură-te undiţă de aur, ce pescueşti din păcat, la mântuire.

Bucură-te că rugăciunile tale Dumnezeu ţi Ie-a auzit.

Bucură-te că împărăţia cerurilor pe veci ai dobândit.

Bucură-te că ai fost în porfira sângelui tău îmbrăcat.

Bucură-te că în lumină cerească acum petreci minunat.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 11

Cântare neîncetată aduci Domnului, mucenice Bonifatie, lăudând pe Preasfânta Treime pentru Care ţi-ai dat viaţa, împreună cu cetele martirilor, că şi noi să ne înfrumuseţăm sufletul cu virtuţi, ca pe o mireasă, pentru Hristos – Mirele ceresc, cântându-I sfântă cântare: Aliluia.

 

 

Icosul 11

Cu lumina iubirii şi după moarte ai strălucit, minunate Bonifatie, când prietenii tăi ţi-au aflat capul tău tăiat şi plângeau amar, zicând: “Servule al lui Hristos, iartă-ne păcatul nedreptei judecări şi a clevetirii fără noimă cu care ţi-am greşit…”. Atunci faţa ta s-a luminat ca şi cu nişte raze vii, arătând că le dai iertare. De aceea, noi cu dragoste îţi cântăm acestea:

Bucură-te gura blândeţei şi a dulcei vestiri.

Bucură-te locuinţă frumoasă a sfintei iubiri.

Bucură-te că tu ai făcut Biserica să se veselească.

Bucură-te că acum ai ajuns în cetatea cerească.

Bucură-te cel întocmai cu apostolii, cu moarte de mucenic.

Bucură-te zelos rugător către Dumnezeu, netemător de nimic.

Bucură-te că deşertăciunile vieţii şi nelegiuirea ai mustrat.

Bucură-te că de ispitirile vrăjmaşului, pe mulţi ai scăpat.

Bucură-te că tu aperi pe cei pe nedrept prigoniţi.

Bucură-te candelă aprinsă în faţa Prestolului între sfinţi.

Bucură-te că după poruncă şi pe vrăjmaşi i-ai iubit.

Bucură-te că vorbirea de rău şi clevetirea le-ai nesocotit.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 12

Dar şi izvor de tămăduire, s-au arătat moaştele tale când s-au apropiat de Roma, că îngerul Domnului s-a arătat Aglaidei, zicând: Pe fostul tău rob, iar acum fratele şi coslujitorul nostru primeşte-l ca pe stăpânul şi odihneşte-l bine, ca să ţi se ierte păcatele tale, căci el acuma cu noi în ceruri cântă împre-ună Celui Preaînalt: Aliluia.

 

 

Icosul 12

Cântând minunile tale, Aglaida, zidi o biserică în cinstea ta, ostaşule al lui Hristos, unde ţi-a pus moaştele tale, iar ea şi-a împărţit averea la săraci, cu post şi rugăciune întru fierbinte pocăinţă a petrecut încă cincizeci de ani, apoi s-a alăturat cetei sfinţilor. De aceea, lăudând minunile tale, te mărim astfel

Bucură-te că sufletul ţi-ai făcut Templu Celui Preaînalt.

Bucură-te cartea minunilor scrisă de El minunat.

Bucură-te că de moarte năpraznică pe noi ne izbăveşti.

Bucură-te că lacrimile femeilor celor beţivi le primeşti.

Bucură-te că pe cei căzuţi în păcate îi chemi la pocăinţă.

Bucură-te lumina curăţiei, ce ne duce la umilinţă.

Bucură-te că focul patimilor, doar tu îl linişteşti.

Bucură-te că întunericul păcatelor, doar tu îl izgoneşti.

Bucură-te că pe cei micuţi de ispitele lumii îi fereşti.

Bucură-te că în a lui Hristos învăţătură, pe toţi îi povăţuieşti.

Bucură-te preaslăvit lui Hristos, cinstit din vecie.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

 

Condacul 13

O, Preaslăvite mucenice al lui Hristos Bonifatie, primeşte această rugăciu-ne de la noi care, îngenunchind, tindem mâinile către tine şi-ţi aducem ţie cele de laudă; mijloceşte pentru noi la Domnul, mai cu seamă pentru fraţii noştri căzuţi în patima beţiei, vindecă-ne de patimi şi ajută-ne să punem în-ceput bun vieţii noastre, că mântuiţi cu rugăciunile tale, să lăudăm în veci pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! (de 3 ori)

 

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat.

Bucură-te că în suferinţe, pe El L-ai imitat.

Bucură-te că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit.

Bucură-te că voinţa în virtuţi o ai întărit.

Bucură-te rob credincios al Domnului Hristos.

Bucură-te că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos.

Bucură-te că de Duhul Sfânt ai fost luminat.

Bucură-te că de ispitele lumii n-ai fost înşelat.

Bucură-te că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine.

Bucură-te că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine.

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorul

 

 

Condacul 1

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte muce-nicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucu-rie:

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

 

RUGĂCIUNE

O, multpătimitorule şi prealăudate mucenice Bonifatie! A ta mijlocire o cerem; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, ci milostiveşte-te şi ne as-cultă. Vezi pe fraţii şi surorile noastre… căzuţi în patima beţiei, vezi că din pricina aceasta au căzut şi de la Biserica-Mamă şi mântuirea cea veşnică. O, sfinte mucenice Bonifatie, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, trezeşte-le inima şi conştiinţa, salvează-i din prăpastia păcatului şi adu-i iar la înfrânarea cea mântuitoare. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu, pentru Care tu ai suferit moarte muceni-cească, că, iertându-ne greşalele noastre, să nu-Şi întoarcă îndurarea de la fiii Săi, ci să întărească în noi trezvia, curăţia şi înfrânarea, şi să întindă mână de ajutor celor ce au făgăduit abstinenţă de la băuturile alcoolice, să-şi poată ţi-ne făgăduinţa dată, zi şi noapte veghind cu gândul la marele răspuns ce avem de dat la înfricoşata Judecată de Apoi. Plăcutul lui Dumnezeu mucenice, pri-meşte rugăciunile mamelor ce se roagă cu lacrimi pentru copiii lor pierduţi în ghiarele beţiei, ale cinstitelor femei, ce plâng pentru bărbaţii lor; a copiilor rămaşi orfani pe urma beţiei, şi a noastre a tuturora ce ne rugăm ţie, şi să ajungă gemetele noastre împreună cu rugăciunile tale la tronul Celui Prea-înalt, să ne dăruiască tuturora sănătate şi mântuire trupească şi sufletească, iar mai presus de toate împărăţia Sa cerească. Păzeşte-ne de ispitirile vicleanului vrăjmaş şi de toate vicleşugurile lui, iar în ceasul trecerii noastre din viaţa aceasta, ajută-ne să trecem cu bine vămile văzduhului şi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica osândă. Roagă-L pe Domnul şi Mântuitorul nostru să ne dăruiască dragoste nefăţarnică către Dânsul şi Biserica Sa; credinţă statornică şi luptătoare contra vrăjmaşilor vă-zuţi şi nevăzuţi ai Bisericii şi Neamului şi să ne acopere mila lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

 

Intrarea triumfală în Ierusalim şi refuzul puterii

pr. Constantin Sturzu

Creştinul este chemat să instaureze pe pământ adevărata Împărăţie. Nu o împărăţie bazată pe legi mai mult sau mai puţin perfectibile, ci una fondată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu una a cărei ordine este asigurată prin forţă, ci una a cărei coeziune i-o conferă iubirea, nu o societate în care fiecare se străduieşte să parvină, ci una în care a dărui este verbul de căpătâi.

Încă de la începuturile misiunii Sale publice, Mântuitorul a fost asaltat de mulţimi de oameni. În chiar primul capitol al Evangheliei după Marcu, după ce ni se relatează minunea vindecării, în sinagoga din Capernaum, a unui „om cu duh necurat”, aflăm că „a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii” (Marcu 1, 28). Intrând în casa lui Petru, acolo a vindecat pe soacra acestuia – cea „prinsă de friguri” -, apoi pe „toţi bolnavii şi demonizaţii”, încât „toată cetatea era adunată la uşă” (Marcu 1, 33). Însă în următoarea zi, foarte de dimineaţă, Domnul Se retrage „într-un loc pustiu şi Se ruga acolo”. Aici intervine un episod extrem de grăitor, care ne ajută să înţelegem mai bine ce impact a avut, acum aproximativ două mii de ani, această activitate publică a Fiului lui Dumnezeu. Căci au mers să-L caute Simon Petru şi alţi ucenici şi, găsindu-L, i-au spus: „Toţi Te caută pe Tine” (Marcu 1, 37). Acest „Toţi Te caută pe Tine” nu cuprinde în sine nici o exagerare. Într-adevăr, Hristos Domnul era căutat mai ales de cei care sufereau de diverse neputinţe sau de cei care erau însetaţi de cuvânt dumnezeiesc. Şi dacă încă din primele zile ale activităţii Sale devenise atât de cunoscut, e lesne să ne imaginăm cam la ce cote ajunsese popularitatea Sa (ca să vorbim mai pe înţelesul omului de azi), după vreo trei ani de propovăduire şi de minuni săvârşite. Iar una dintre cele mai mari minuni făcute, chiar spre sfârşitul misiunii Sale, a fost cea a învierii prietenului Său, Lazăr, din morţi, la patru zile după ce fusese îngropat. Încât e lesne de înţeles de ce are parte de o primire atât de triumfală în Ierusalim, din partea unei mulţimi care Îl primea ca pe Mesia – „Fiul lui David” -, cel mult aşteptat. Purtat de acest uriaş „val de popularitate” (ca să citez o expresie dragă jurnaliştilor),Iisus din Nazaret ar fi putut lesne dobândi o putere căreia nimeni nu avea şanse să i se opună. De altfel, anterior, mai existaseră porniri, din partea mulţimii, de a-L proclama drept conducător. După minunea înmulţirii celor cinci pâini şi doi peşti, în pustie, cei de faţă au vrut „să-L ia cu sila, ca să-L facă rege” (Ioan 6, 15). Era de ajuns ca Domnul să încuviinţeze şi ar fi fost imediat proclamat drept împărat al iudeilor. Şi totuşi, o dată intrat în cetatea Ierusalimului, singurul mod în care-şi exercită autoritatea este acela de a alunga din templu pe cei ce vindeau şi cumpărau, justificându-Şi gestul prin cuvintele: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!”(Matei 21, 13). Nu-L interesează pe Hristos nimic din cele care preocupă de obicei o „cetate” (în sensul de comunitate). Şi cu siguranţă că erau multe probleme acolo, cum se regăsesc în oricare structură socială de ieri sau de azi: nedreptate, corupţie, sărăcie etc. Singurul lucru asupra căruia se apleacă spre a-l îndrepta este acela de a reda lăcaşului de cult de atunci statutul său firesc, de loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Toate celelalte aspecte care nu cadrau cu acest statut (cum ar fi comerţul şi vânzoleala fără rost) sunt taxate fără echivoc de Mântuitorul. Ce avem de învăţat noi, cei de azi, din modul în care Domnul a acţionat, pe pământ fiind? Mai întâi să înţelegem foarte clar că rolul celui chemat să îndrume, să conducă suflete spre Împărăţia cerurilor, nu trebuie să fie alterat de nici un fel de responsabilitate de ordin politic. Fie că e preot sau ierarh sau călugăr, cel care şi-a asumat, în Biserică, cea mai înaltă misiune, aceea de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor, nu are ce căuta în funcţii de natură politică. De aceea există şi o interdicţie categorică, în acest sens, din partea Sfântului Sinod, care-i opreşte pe clerici nu doar să candideze, ci şi să facă orice fel de campanie electorală sau să afirme public convingeri politice partizane. Apoi, este evident că Mântuitorul nu a dorit instaurarea unei împărăţii pământeşti, nu a dorit să înfiinţeze ceea ce astăzi numim un stat teocratic. „Teocraţiile sub toate formele, orientale sau occidentale, au fost un act de trădare faţă de creştinism, un act de trădare şi o minciună, sortite deci ruinei”, afirma filosoful rus Nicolai Berdiaev, în volumul care i-a încununat opera, „Încercare de metafizică eshatologică”. Instaurarea unei teocraţii, ca formă de guvernare ideală, este o utopie, fie şi dacă ţinem cont de faptul că, „în stat, în împărăţia lumii de aici, şi mai ales la prinţul ei (care e satana, n.n.), există funcţii necesare lumii acesteia păcătoase, dar există şi o voinţă demonică de putere şi de dominare, care întăreşte nedreapta împărăţie a acestei lumi înrobite; există şi o imensă abundenţă de duşmănie şi ură” (am citat din acelaşi volum, amintit anterior). Cu alte cuvinte, condiţiile în care se desfăşoara viaţa omului de după alungarea din rai nu sunt deloc favorabile unei organizări, la nivel macrosocial, bazate pe principii religioase.

Acest lucru este însă posibil la nivelul unor comunităţi mai mici. Încă de la începuturile creştinismului, au existat comunităţi în care toate bunurile se puneau la comun şi cei care faceau acest lucru (de bunăvoie) se aşezau astfel sub ascultarea apostolilor sau, ulterior, a celor din ierarhia bisericească. Însă chiar şi aici au existat situaţii problematice, cum a fost cazul soţilor Anania şi Safira, care au vrut să înşele comunitatea, dosind din preţul ţarinii pe care o vânduseră, şi care au gustat moartea pentru faptul că au minţit Duhului Sfânt (v. Faptele Apostolilor 5, 1-10). De atunci, cu toate că au mai fost momente de nedorit, regăsim, de-a lungul istoriei, mai ales în monahism, trăsăturile de dorit ale unor comunităţi structurate evanghelic şi orientate eshatologic.

Doar o versiune mai bună a actualei societăţi?

Ajunşi în acest punct al reflecţiilor noastre, nu m-aş mira să-i văd jubilând pe promotorii unui stat în ale cărui caracteristici să nu se regăsească nimic din aspectele de natură religioasă. Dacă Hristos Însuşi nu a dorit să se amestece cu cele lumeşti şi nu a intervenit în nici un fel în structurile politice, dacă istoria a dovedit că teocraţiile nu sunt o soluţie viabilă şi că doar la nivel microcomunitar se pot, realist vorbind, organiza creştinii, pe principiile Evangheliei (mai ales la nivel de mănăstire sau de familie), atunci înseamnă că au dreptate cei care cer să nu existe nici un fel de referinţă publică la aspecte care ţin de viaţa religioasă, viaţă care ar trebui să se desfăşoare doar în astfel de cadre (mai degrabă private). Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. Tocmai intrarea triumfală (dar smerită – chiar dacă sună paradoxal) a Domnului în Ierusalim e dovada că religia nu are doar o dimensiune personală sau microcomunitară. Participanţi la aceste manifestări de entuziasm au fost practic toţi cei care se aflau în acele locuri prin care a trecut Mântuitorul, venind dinspre Betfaghe şi Betania. Hristos nu a intrat discret, ca într-o vizită privată, în cetatea sfântă (cum a mai făcut-o în alte situaţii, când a mers „pe ascuns” – vezi Ioan 7, 10), ci a lăsat să se cunoască momentul intrării Sale, ba chiar l-a pregătit cu atenţie. Şi din aceasta, şi din alte manifestări publice ale Domnului suntem îndreptăţiţi să credem şi noi, creştinii de azi, că avem datoria de a nu ne retrage totalmente în spaţiul privat, ci de a căuta să dobândim, fără a ne lipsi de smerenia cuvenită, şi o anume „expunere” publică. Chiar dacă statul nu poate şi nu trebuie să fie unul teocratic, el poate să reflecte, în anumite componente ale sale, identitatea creştină a cetăţenilor săi, mai ales când aceştia constituie o majoritate covârşitoare. Evitând să ne „topim” în structuri sociale străine de duhul Evangheliei, păstrând distanţa cuvenită, dar conlucrând, atât cât nu contravine normelor credinţei, cu instituţiile publice, creştinul este chemat să instaureze pe pământ adevărata Împărăţie. Nu o împărăţie bazată pe legi mai mult sau mai puţin perfectibile, ci una fondată pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu una a cărei ordine este asigurată prin forţă, ci una a cărei coeziune i-o conferă iubirea, nu o societate în care fiecare se străduieşte să parvină, ci una în care a dărui este verbul de căpătâi. A căuta să adaptezi Adevărul creştin la o societate cu scopul de a edifica o versiune mai bună a unei împărăţii lumeşti este o gravă eroare. Adevărata Împărăţie se edifică în adâncul fiecărei persoane şi se extinde, numai şi numai printr-o legătură de iubire, către cel de lângă noi. Domnul a intrat triumfal în Ierusalim doar pentru a primi, apoi, să urce, împovărat de Cruce, pe Golgota. Ţintuit pe lemnul Crucii, Hristos era cu adevărat Împărat, mai presus de toţi împăraţii pământului. Noi pe unde ne aflăm? Am intrat în Ierusalim (adică ne manifestăm public credinţa)? Urcăm pe Golgota (adică ne-am asumat, în mod jertfelnic, statutul de creştin)? Sau încă mai hălăduim prin pustiul acestei lumi?

 

Mărturia unui fost penticostal

Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna. I-am rugat să ne împărtăşească puţin din călătoria lor duhovnicească.
M-am născut într-o familie numeroasă de penticostali. Părinţii mei sunt foarte râvnitori şi de nezdruncinat în credinţa lor. Însă eu dintotdeauna am simţit că ceva nu este în regulă cu credinţa aceasta. Acest sentiment a evoluat până când în urmă cu doi ani s-a umplut paharul. Mă aflam la Viena şi mi-am zis că nu mai calc în veci la ei. Am simţit aşa, pur şi simplu, o presiune încât am zis că dacă mai merg mă autodistrug. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că Dumnezeu a pregătit calea pentru ca eu şi soţia mea să ajungem la Ortodoxie.

Copilăria
Eu am fost făcut pionier la Putna când eram în clasa a doua. Apoi, ca să vedeţi ce important este, după 1990 s-a introdus religia în şcoală. Şi cum pe atunci nu aveam posibilităţi de a chiuli de la oră ca acum, chiar dacă nu eram obligaţi să rămânem la ora de religie ortodoxă – noi făceam sâmbătă religia noastră –, rămâneam de plictiseală. Pe atunci venea preotul la oră, câteodată însoţit şi de preoteasă. Noi sectarii, deşi eram în minoritate, râdeam de colegi: „Uite, mă, ce fraieri sunt ăştia…”, mai ales că noi eram mai buni la muzică. Dar, de exemplu, Sfinte Dumnezeule de acolo îl ştiu. Îmi dau seama că acele ore de religie au avut efectul lor asupra mea, efect care a rămas în timp.
Mama mea este din Bucovina. Am şi un unchi care este mare pastor acolo. Mi-aduc aminte cum, copii fiind, mai mergeam în vizită pe la el pe acasă. Ei bine, eu am simţit de mic pe cel rău – pe diavol – în casa lui. Şi fraţii mei, care au rămas penticostali, spuneau că l-au văzut acolo pe cel rău. Acum nu-mi dau seama cum l-or fi văzut ei, cert este că noi am simţit puteri malefice în acea casă.

Stăruinţa
În credinţa penticostală, de îndată ce te-ai maturizat în credinţă – părinţii decid acest moment – trebuie să „stărui” ca să primeşti Duhul Sfânt (cf. Lc. 11, 9-13). „Primirea Duhului Sfânt” este echivalentă la ei cu primirea „darului vorbirii în limbi” – glosolalia. Aceasta se întâmplă în grupuri speciale, numite stăruinţe – întâlniri de stăruinţă pentru primirea Duhului Sfânt, care se ţin în special iarna, la care sunt prezenţi tinerii care „stăruie” şi persoane „experimentate”, care au primit deja „darul” şi care îi ajută pe începători să-l primească la rândul lor.
Eu m-am dus obligat fiind de părinţi. Când am mers pentru prima dată la stăruinţă, aveam 16-17 ani, am venit acasă după jumătate de oră. N-am reuşit să stau. Era ceva de speriat. Ei spun că acolo nu trebuie să vină un om din „lume”, pentru că nu înţelege „lucrarea Duhului Sfânt”, că acolo sunt „taine”, este „mâncarea cea tare” care nu se potriveşte pentru oricine (cf. 1 Cor. 3, 2; 14, 2).
Era o gălăgie… Fiecare urla, ţipa… ! Acolo trebuie să te rogi, să strigi foarte tare – toţi răguşesc după experienţa asta –, să repeţi anumite cuvinte încontinuu, pe care ţi le şoptesc ei la ureche – de exemplu: „botez, botez, botez…” În acea gălăgie, în acea atmosferă, la un moment dat pare că se ajunge la rezultatul dorit, adică la glosolalie – care este de fapt o bolboroseală, o încurcătură de sunete, în care se repetă anumite silabe, pe care nici tu nu le înţelegi. Ei le numesc limbi îngereşti, limbi pe care oamenii nu pot să le înţeleagă. Unii chiar cred cu sinceritate în fenomenul acesta.
Se întâmplă că unii mai şi tremură în timpul ăsta, spun ei, din cauza „prezenţei Duhului Sfânt”.
Mama m-a certat că de ce am plecat, că o fac de ruşine: „Ce o să zică fraţii?” „Trebuie să stăruieşti, să ai Duhul Sfânt!” „Ai rămas nebotezat, fără Duhul Sfânt? Nu eşti mântuit!” Până la urmă am prins „şmecheria” şi am zis şi eu câteva cuvinte acolo, ca să scap de ei.

Nemulţumiri
Este o mare diversitate de practici şi chiar de doctrină în cadrul cultului penticostal. Penticostalii mai spun: „Uite, ortodocşii vin la biserică şi stau supăraţi. Noi aici ne bucurăm, avem bucurii duhovniceşti, sărim în sus”. Dar la o adunare bate mai tare toba, la alta nu este voie să cânte toba, în schimb pastorul urlă mai tare pentru că zice că este în extaz, că vorbeşte în limbi; sunt adunări în care se cântă cu instrumente, unde se sare ca la concert, în ideea mai modernă de manifestare a bucuriei prezenţei Duhului Sfânt. Penticostalii tradiţionalişti, cum sunt cei din Bucovina, îi critică pe cei moderni pentru muzica pe care o folosesc şi pentru atmosfera de concert din cadrul slujbelor. Iar cei moderni spun despre cei tradiţionalişti că sunt înguşti.
De multe ori se contrazic între ei, mai ales la oraşe: Adunarea nr. 1 zice într-un fel, Adunarea nr. 2 altfel; unii spun că este bine aşa, ceilalţi că nu-i bine aşa… Şi atunci nu mai înţelegi nimic.
Pe mine cel mai mult m-a deranjat lipsa de dragoste de la ei, deşi nu numai la ei este această lipsă. Însă în cadrul cultului penticostal ţi se dă foarte mult în cap. Vedeţi, Biserica Ortodoxă are dragoste, îţi dă multe şanse. Ei nu au asta. Dacă ai greşit cu ceva sau nu ai primit „Duhul Sfânt” te duci direct în iad. Din adolescenţă începi să vezi că ceva nu e în regulă, că nu ne comportăm firesc. Se vede că suntem foarte încordaţi; pentru că ţi se spune întruna: „Aia nu ai voie, cealaltă nu ai voie…” Şi am crescut cu încordarea aceasta.
În general există multă nemulţumire printre credincioşii penticostali. Însă puţini sunt dispuşi să facă pasul și să se desprindă. Majoritatea se complac.

Facultatea
Dumnezeu a rânduit ca eu să fac facultatea la Oradea. Am locuit acolo o perioadă de 8 ani, răstimp în care m-am împrietenit cu tot felul de oameni, printre care şi ortodocşi şi catolici.
Dintre toţi, pentru mine cel mai mult a contat întâlnirea cu un regizor, originar din Bucovina, ortodox, pictor de icoane. Era tăios, îţi spunea verde-n faţă ce avea de spus. El tot mă făcea sectar, tot îmi zicea: ,,Măi, te autodistrugi!” Eu nu prea credeam şi încercam să nu-l bag în seamă. În schimb era foarte generos, dădea şi cămaşa de pe el, dacă era nevoie. Ne invita la el pe toţi colaboratorii, ne punea la masă, vorbeam. Cu felul lui de a fi mi-a stârnit oarecum dorinţa de a găsi frumuseţea Ortodoxiei. Deja eram atras să citesc despre ea. La un moment dat mi-a zis: „Dacă vrei, poţi să vii cu mine la biserică”. Şi am fost o dată sau de două ori. Mi-a venit greu, nu-mi plăcea la început.
El era documentat. Şi mai găsea despre penticostali, că nu ştia înainte să ne întâlnească pe noi, şi ne zicea: „Uite, măi, ce zice de penticostali, de baptişti, uite cine sunteţi voi, uite cum aţi apărut…”
Eu am studiat muzica şi având şi ceva talent, m-am ocupat de departamentul muzical din cadrul adunării. Am mai imprimat cântece şi eram invitat să fac turnee. În felul acesta am ajuns să cunosc situaţia adunărilor din ţară, cu multe lucruri ascunse la prima vedere. Însă faptul că depindeam material de ei m-a făcut să mă şi desprind foarte greu, altfel cred că aş fi făcut-o mai demult.

Viena
Eu deja căutam de unul singur să citesc încet, încet despre Ortodoxie. Îi spuneam soţiei: „Eu nu m-aş mai duce la nici o biserică. Dacă vrei, eu m-aş duce mai degrabă la ortodocşi.” Soţia, mai ales, nu era obişnuită mai deloc. Eu deja mă obişnuisem un pic, spre mirarea prietenilor mei protestanţi care mă ştiau mai modern, mai rocker, mai liber: „Cum poţi tu să te conformezi acolo?”
La un moment dat, am avut posibilitatea să-mi iau un an concediu fără plată. Era în anul 2010. Şi am decis să mergem la Viena, eu având şi câţiva fraţi acolo. La Viena am avut timp mai mult ca să citim, să cugetăm, să căutăm.
Primele slujbe ortodoxe la care am mers regulat au fost la biserica rusă din Viena. Mă gândeam ce va spune soţia. Ei însă i-a plăcut din prima. Ne-au impresionat muzica, seriozitatea, somptuozitatea slujbelor, cu toate că nu înţelegeam nici un cuvânt. Se slujea în rusă şi puţin în germană. Însă nu era nevoie de cuvinte pentru a simţi puterea care emana din rugăciuni şi cântări.

Putna
La Viena am început să citim mai multe materiale despre Ortodoxie pe internet. Foarte mult ne-au ajutat cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc, apoi Filocalia, mărturiile altor convertiţi, conferinţele, filmele ortodoxe Ţarul, Ostrov. Pe rând, unul din noi citea cu voce tare iar celălalt asculta.
Tot de pe internet am aflat ce trebuie să facem ca să devenim ortodocşi. Am fost sfătuiţi să ne botezăm la o mănăstire de călugări. Am scris la Putna, pentru că despre ea ştiam mai multe încă de copil, şi părinţii ne-au răspuns. Apoi la sfârşitul lui august 2011 am venit şi toate au decurs de la sine: spovedania, naşii, botezul, cununia…
Spovedania a fost foarte interesantă pentru noi. Şi la penticostali se mai practică mărturisirea, către pastor sau altă persoană mai cu experienţă. Dar foarte rar. A fost cazul cu mine când nu primeam Duhul Sfânt la stăruinţă: „De-aia n-ai primit, că nu te-ai mărturisit. Ia să te mărturiseşti!” Problema este că nu este confidenţial. Imediat află părinţii. Şi soţia mea simţea din adolescenţă nevoia să se mărturisească. Ea tot timpul zicea că-i spune lui Dumnezeu, dar îşi dorea să-i spună şi unui pământean mărturisirea.
Am simţit o uşurare, o eliberare. Eram încordaţi, împovăraţi, cu o presiune pe noi care a dispărut după ce ne-am spovedit. Apoi însăşi viaţa noastră familială s-a îmbunătăţit, s-au vindecat nişte răni.
Simţim foarte multă binecuvântare. La început, de atâta bucurie şi acea linişte căzusem într-o lene, parcă mă desfătam aşa, prea tare, şi mi-am zis: „Stai, măi, că de fapt trebuie să faci mai mult acum!” Ne-am întors acasă cu o mare bucurie, bucurie care nu se poate descrie în cuvinte. În plus s-a schimbat atitudinea noastră faţă de oameni, felul cum vedeam oamenii. Eram parcă normali acum.
Noi, când am venit la Biserica Ortodoxă ne-am simţit acasă, asta deşi ne-am născut în familii de penticostali. Când mergeam acolo simţeam că nu aparţin acelei comunităţi, că n-am ce căuta acolo, simţeam că nu am legătură cu ei. Pe când aici, ne-am simţit acasă. Am găsit ce căutam. Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne păstreze setea aceasta.
Am luat de la Putna „ceva” ce nu putem defini. După aceea au mai venit luptele, dar acel „ceva” a rămas, şi amintirea acelor momente nu ni se poate şterge. Când văd cât de mult pierd, de câte se lipsesc cei care nu vor să cunoască adevărul, ce putere au rugăciunile ortodoxe, ce mesaj, cât har, îmi vine în minte rugăciunea Sfântului Siluan Athonitul: „Milostive Doamne, dăruieşte tuturor popoarelor pământului să Te cunoască pe Tine, prin Duhul Tău Cel Sfânt.” Amin.
Ioan M.

 

Acatistul Sfântului Ignatie Teoforul (20 Decembrie/ 2 ianuarie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copi-lărie Mântuitorul în prea sfintele Sale braţe l-a luat şi l-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi, cu evlavie cinstin-du-l, aşa să strigăm:

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Igna-tie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;

Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;

Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai pur-tat;

Bucură-te, biserică vie a Marelui împărat;

Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfa lui Dumnezeu o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;

Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;

Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;

Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;

Bucură-te, că de la “fiul tunetului”, dreapta credinţă ai învăţat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 2

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

 

 

Icosul 2

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi care te lău-dăm pe tine aşa:

Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;

Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;

Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;

Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare, sfeşnic mult luminos;

Bucură-te, că în Antiohia, ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;

Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;

Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;

Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;

Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;

Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 3

Stătut-ai, preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

 

 

Icosul 3

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: “Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu ma-re îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descope-rit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cân-tări:

Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;

Bucură-te, că ce înseamnă “purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;

Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;

Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;

Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;

Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;

Bucură-te, că Taina întrupării Cuvântului, lui Traian i-ai propovăduit;

Bucură-te, că de mântuitoarele Patimi ale lui Hristos tu i-ai vorbit;

Bucură-te, că şi Preaslăvita înviere a lui Hristos lui o ai vestit;

Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;

Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat

Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 4

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, Mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi spre in-chisoarea temniţei te-a dat. Iar tu, fericite, cu mare bucurie ai primit hotă-rârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

 

 

Icosul 4

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci, cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:

Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;

Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;

Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;

Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;

Bucură-te, că auzind tu această hotărâre foarte te-ai bucurat;

Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;

Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;

Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;

Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mân-care;

Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;

Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare, pentru Biserică te-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 5

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia, toată mulţimea bine-credincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbeasca în dreapta credinţă Şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

 

Icosul 5

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în Unturi, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;

Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;

Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;

Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;

Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;

Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;

Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;

Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;

Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;

Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbăr-bătat;

Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;

Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni, pe toţi i-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 6

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cânta1 lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

 

 

Icosul 6

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:

Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;

Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;

Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;

Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;

Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;

Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-au fost ţie mângâierea;

Bucură-te, că pentru adevărata fericire, pururea te întăreai cu darul;

Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;

Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt îl aveai mângâietor;

Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 7

Zis-ai, fericite, că “de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fia-rele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

 

 

Icosul 7

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru ade-văr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că tu ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;

Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;

Bucură-te, căci aşa le ziceai: Nimeni din voi să nu îndrăznească!

Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;

Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;

Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;

Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;

Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;

Bucură-te; că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit

Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;

Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 8

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururea în minte prezenţa Lui iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

 

 

Icosul 8

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:

Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;

Bucură-te, că prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;

Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;

Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;

Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;

Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;

Bucură-te jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe prea înfocat;

Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 9

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creş-tini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

 

 

Icosul 9

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde, împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii, eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:

Bucură-te, că în toată Roma, vestea sosirii tale creştinii o au auzit;

Bucură-te, că toţi ziceau: Episcopul Siriei la noi a venit;

Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;

Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;

Bucură-te, că în locul unde erai, cu toţii s-au adunat;

Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;

Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;

Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;

Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;

Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 10

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul 10

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, preafericite, spre a te da fiare-lor mâncare. Implinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai- “Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”, iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:

Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;

Bucură-te, că în acest ceas, în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;

Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;

Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;

Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;

Bucură-te, că intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;

Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea, adevărul l-ai arătat;

Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;

Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;

Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;

Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;

Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 11

Făcutu-s-a mormânt, sfântului tău trup, pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele Îngerilor şi ale sfinţilor ÎI lauzi pe El, cântând: Aliluia!

 

 

Icosul 11

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care, noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:

Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;

Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măci-nat;

Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare, leii nu o au mâncat;

Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;

Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;

Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;

Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;

Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;

Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;

Bucură-te, pâinea Marelui împărat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 12

Dar au ramas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat şi, pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, ÎI lăudau, zicând: Aliluia!

 

 

Icosul 12

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, neprice-puţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:

Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;

Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;

Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;

Bucură-te, că prin rugaciunile tale cele de foc, pururea cu duhul ardeai;

Bucură-te, că prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;

Bucură-te, că prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;

Bucură-te, că prin limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat

Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;

Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;

Bucură-te, că prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;

Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

 

Condacul 13

O, preafericite arhiereule al lui Hristos, Ignatie, pe care, în braţele cele preasfinte, din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!(de 3 ori).

 

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Igna-tie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;

Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;

Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai pur-tat;

Bucură-te, biserică vie a Marelui împărat;

Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfa lui Dumnezeu o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;

Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;

Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;

Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;

Bucură-te, că de la “fiul tunetului”, dreapta credinţă ai învăţat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copi-lărie Mântuitorul în prea sfintele Sale braţe l-a luat şi l-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi, cu evlavie cinstin-du-l, aşa să strigăm:

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în ini-mă L-ai purtat!

 

Acatistul Sfântului Ioan de Kronstadt – 20 Decembrie/2 ianuarie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, păstorului şi învăţătorului, celui ce s-a arătat împăraţilor iubitor şi întris-taţilor mângâietor, celui ce a luminat pământul Rusiei şi toată viaţa sa a dăruit-o slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui îndreptând mulţimea păcă-toşilor spre pocăinţă, multor bolnavi tămăduire de la Dumnezeu dobân-dind, să-i aducem laudă ca unui apărător şi grabnic ajutător. Tu, dar, pă-rinte, pentru că ai îndrăzneală către Domnul, de toate necazurile ne izbă-veşte, pe noi, cei care-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Icosul 1

Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind, în lumină nespusă l-ai vă-zut, Ioane, el spunându-ţi ţie că, după voinţa lui Dumnezeu, întotdeauna nevăzut stă şi păzeşte de toate relele. Prin aceasta din tinereţe ales de Dumnezeu pe tine ştiindu-te, strigăm către tine:

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat „ales” de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce din tinereţe te-ai arătat „chemat” al binecuvântarii Lui;

Bucură-te, cel ce pe îngerul tău din tinereţe l-ai veselit cu bunele deprinderi;

Bucură-te, că cu nimic l-ai întristat;

Bucură-te, că nevăzutul tău păzitor ţi s-a arătat;

Bucură-te, că acela întotdeauna a te păzi ţi-a făgăduit;

Bucură-te, odraslă prea iubită a părinţilor celor evlavioşi;

Bucură-te, cel ce din pruncie de părinţii tăi ai fost învăţat cu frica de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu cumpătare din tinereţe te-ai deprins;

Bucură-te, cel ce zilele tinereţii tale în sărăcie şi înfrânare le-ai petrecut;

Bucură-te, că datorită bunei tale vieţuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit;

Bucură-te, că faţa ta cu smerenie era împodobită;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 2-lea

Te vedem, pe tine, de Dumnezeu înţelepţite Ioane, din fragedă vârstă umbrit de binecuvântarea lui Dumnezeu, care în taină te-a condus spre o viaţă virtuoasă. Pentru aceea, avându-te pe tine pildă demnă de urmat, cu smerenie cântăm lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 2-lea

Mintea ta din pruncie în lecturile şi cugetările Sfinţilor Părinti ţi-ai cu-fundat-o, Ioane şi din ele te-ai adăpat cu apa cea vie, din izvorul Duhului Sfânt. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă-L pe Prea Bunul Dumnezeu să ne facă şi pe noi părtaşi la împărtăşirea aceasta, pe cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai păzit de patimi;

Bucură-te, cel ce harul Sfântului Botez întreg l-ai păzit;

Bucură-te, cel ce ţi-a plăcut a citi din scrierile Sfinţilor Părinti;

Bucură-te, cel ce ai pătruns cu adevărat înţelesul acestora;

Bucură-te, cel ce ai arătat mare sârguinţă în această lucrare;

Bucură-te, cel ce în iubirea de înţelepciune duhovnicească şi firească te-ai arătat desăvârşit;

Bucură-te, că prin înţelepciunea ta lumea de înşeăciune ai vădit-o;

Bucură-te, că de acea înşelăciune ca un vultur, înţeleptule ai scăpăt;

Bucură-te, minunat şi luminat învăţător al ţărilor din nordul Rusiei;

Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul păcatului din oameni;

Bucură-te, că tuturor celor ce au venit la tine cu rugăciuni degrabă i-ai ajutat;

Bucură-te, prea-puternică mijlocire pentru noi înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 3-lea

Puterea darului lui Dumnezeu care pe cele cu lipsă le împlineşte, din belsug s-a revărsat peste tine, Ioane, pururi pomenite, când de Prea Sfinţi-tul Hristofor întru preot ai fost hirotonit şi oraşului Kronsdadt ai fost rân-duit păstor; de atunci ai început a învăţa oamenii să slujească drept Sfintei Treimi şi să-i cânte: Aliluia!

 

 

Icosul al 3-lea

Având iubire dumnezeiasca în inima înţeleptule Ioane, şi rânduiala postului cu stricteţe păzind-o, ai biruit toate năvălirile patimilor, nefiind nicidecum atins de ele. Prin aceasta, ca un bărbat desăvârşit ai ieşit să lucrezi ţarina Domnului prin cuvânt, ca şi cu un plug ai afânat inimile întărite şi îngheţate ale oamenilor, încălzindu-le cu rugăciunea şi cu iubi-rea ta şi semănând în ele sămânţa pocăinţei sincere şi a credinţei vii. Pentru toate acestea îţi cântăm ţie laudă:

Bucură-te, vas ales al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, locuinţa darurilor cereşti;

Bucură-te, cel ce cu toată inima şi cu tot sufletul L-ai iubit pe Dumnezeu;

Bucură-te, că pentru aceasta şi întreaga turma pe care ai păstorit-o ai învăţat-o a-L iubi pe Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce învăţăturile Evangheliei şi rânduielile postului cu frică le-ai păzit;

Bucură-te, că acestea şi pe aproapele tău prin fapte l-ai învăţat;

Bucură-te, că din tinereţe peste patimi împărat te-ai arătat;

Bucură-te, slăvitule biruitor asupra păcatului;

Bucură-te, că în lume ca o lumină, exemplu viu ai luminat;

Bucură-te, că pe pământ ai fost cu înţelepicune cerească dăruit;

Bucură-te, stâlp neclintit al ţării tale ortodoxe;

Bucură-te, neîntârziatule apărător al ortodoxiei şi al obiceiurilor celor bune;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 4-lea

Prin furtuna multor necazuri şi griji lumeşti trecând, ajută-ne nouă, Părinte Ioane, aşa cum şi în viaţa ta ai ajutat tuturor celor ce cu credinţă au venit la tine, ca toţi cei ajutaţi de tine să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 4-lea

Auzind pe apostolul care zice: „locuinţa noastră este în cer” şi dorind a-l urma, această viaţă vremelnică nu ai petrecut-o în slujba trupului şi-n lucrarea patimilor, Ioane, ci în curăţirea sufletului de întunericul păcatu-lui, căci cu ele nimeni nu poate intra în Cereasca Împărăţie. Prin aceasta avându-te chip de viaţa plăcută lui Dumnezeu şi ajutor întru toate, stri-găm către tine unele ca acestea:

Bucură-te, luminată strălucire a luminii evanghelice în zilele noastre;

Bucură-te, cel ce sufletelor întunecate eşti luminare pătrunzătoare;

Bucură-te, că în scrierile cele Dumnezeieşti ţi-ai cufundat mintea;

Bucură-te, că din ele ai aflat cale dreaptă către Împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, că toate faptele tale au fost lumină lumii;

Bucură-te, că prin tine Tatăl cel ceresc minunat s-a proslavit;

Bucură-te, că cuvântul tău n-a fost nici chimval răsunător, nici mort sau neajuns;

Bucură-te, că cuvântul tău întru adevăr viu şi lucrător s-a arătat;

Bucură-te, că prin tine cei morţi cu duhul prin credinţă înviaza;

Bucură-te, că prin tine cei căzuţi în întunericul păcatului se trezesc la pocăinţă;

Bucură-te, că pe tine în zilele noastre Domnul pământului Rusiei prooroc şi apostol te-ai arătat;

Bucură-te, că în tine dobândind ştiinţa adevărului ai luat darul vindecării şi al apărării credinţei, neînfricat luptător arătându-te;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 5-lea

Stea luminătoare a pământului rusesc te-ai arătat, Sfinte Ioane, lumi-nând întunericul păcatului. Prin aceasta şi azi reverşi lumină fiilor Rusiei, celor cuprinşi de întunericul rătăcirii, celor care s-au predat în mâinile necuraţilor, ca să-şi cunoască rătăcirea lor şi Domnului întru pocăinţă să-I cânte: Aliluia!

 

 

Icosul al 5-lea

Văzând poporul rus vrednicia ta de învăţător şi rugăciunea ta cea prea-puternică înaintea lui Dumnezeu, mulţime multă din diferite părţi la tine a alergat, Părinte, auzind de vindecările bolilor şi de sfaturile tale, iar în necazuri mângâiere cerând, cu mulţumire ţie îţi striga:

Bucură-te, Ioane, noule luminător al lumii;

Bucură-te, ajutător nemijlocit prin rugăciunile tale către Dumnezeu;

Bucură-te, că rugăciunile tale sunt puternice înaintea Împăratului milostivirii;

Bucură-te, că starea ta înaintea Lui este izvor al binecuvântarii, care prin tine se revarsă la toată lumea;

Bucură-te, că prin tine după măsura credinţei se dau vindecările;

Bucură-te, că prin tine cei bolnavi scapă degrabă de bolile lor, primind sănătate;

Bucură-te, că prin tine cei păcătoşi la pocăinţă se întorc;

Bucură-te, că te-ai arătat înţelepţitor al celor răzvrătiţi;

Bucură-te, că prin tine cei ce fără de minte care se râd de cele sfinte ale credinţei sunt mustraţi;

Bucură-te, că prin tine cei ce râd de faptele tale cele minunate, venindu-şi în sine, sunt primiţi de tine ca de un părinte iubitor de fii;

Bucură-te, mângâiere grabnică a celor ce plâng;

Bucură-te, tămăduire binecuvântată a celor neputincioşi;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al-6-lea

Propovăduitor al adevărului, părinte purtător de Dumnezeu fiind, toate ale tale în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui le-ai dat şi jugul preoţiei luându-l nu ai cunoscut liniştea aici, pururea săvârşind slujbe dumneze-ieşti în biserică şi în casele credincioşilor cântări duhovniceşti cântând; celor nevoiaşi te-ai arătat ajutător. Şi prin aceasta ţi-ai atras numele de miluitor fără de arginţi, Ioane. De acestea auzind şi noi, slăvim pe Dumnezeu pentru tine cântându-i: Aliluia!

 

 

Icosul al-6-lea

Hristos, Dumnezeul nostru, strălucind din fecioara Maria şi întunericul închinării la idoli izgonindu-l, te-a arătat pe tine, Părinte Ioane, drept şi credincios, propovăduitor al adevărului înaintea sljitorilor celor înşelători ai vicleanului. Prin aceasta, având îndrăzneală către Domnul, izbăveşte de răutatea şi viclenia acelora pe toţi care-ţi cântă aşa:

Bucură-te, slujitorule credincios al lui Hristos;

Bucură-te, între preoţi puternic mijlocitor înaintea Aceluia;

Bucură-te, păzitor neadormit al casei celei Dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce prin sabia cuvântului lui Dumnezeu şi a rugăciunii ai alungat pe cei potrivnici;

Bucură-te, cel ce prin scrierile tale pe mulţi i-ai înălţat la iubirea în Hristos;

Bucură-te, cel ce ai arătat prin cuvântările tale iubirea de oameni a lui Dumnezeu;

Bucură-te, lucrarea Duhului Dumnezeiesc arătată în inimile oamenilor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat tainic grăitor cu Dumnezeu prin rugăciune;

Bucură-te, cel ce ai păzit minunat cucernicia prin curată căsătorie;

Bucură-te, cel ce pe mulţi fii duhovniceşti prin pocăinţă ai născut;

Bucură-te, că ai rămas şi după moarte în inimile credincioşilor;

Bucură-te, că pomenirea ta, ca a unui drept propovăduitor, va rămâne în veci;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al-7-lea

Vrând Prea Bunul Dumnezeu să mângâie poporul său cel bine-credin-cios şi să-i întoarcă pe cei fărădelege de la faptele lor cele rele, te-a arătat pe tine, Ioane, ca pe Iona în Ninive, vestind mânia lui Dumnezeu asupra pământului Rusiei, venind cu grabă de nu se vor pocăi şi de nu vor cânta cu smerenie lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al-7-lea

Un nou necaz şi mânia lui Dumnezeu am ajuns să suferim nevrând noi să ascultăm de glasul tău cel dumnezeiesc, prin care ai spus: „Stăpânirea ţării se va nimici şi puterea va ajunge în mâinile slugilor satanei, locuitorii mănăstirilor vor fi prigoniţi, bisericile se vor închide şi mulţime de popor creştin va muri cu viaţă mucenicească”. Pentru aceasta la tine, Părinte Ioane, întru pocăinţă alergăm şi cu umilinţă strigăm: Roagă pe Stăpânul Hristos să-şi schimbe mânia Sa în milă faţă de noi, cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, glasul propovăduitor al pocăinţei;

Bucură-te, vestitor nemincinos a mâniei dumnezeieşti asupra celor ce nu se pocăiesc;

Bucură-te, cel ce ai învăţat a nu lua în seama părerile lumii;

Bucură-te, îndreptător adevărat;

Bucură-te, că te-ai arătat tare povăţuitor al poporului ortodox;

Bucură-te, cel ce ai păzit corabia Bisericii nevătămată de pietrele strâmtorilor;

Bucură-te, iubitor al Împăraţilor celor cinstiţi;

Bucură-te, că te-ai arătat lor înţelept sfătuitor;

Bucură-te, că i-ai învăţat cum să-şi folosească puterea lor cu dreptate;

Bucură-te, cel ce cu grijă i-ai îndreptat către ascultare şi credincioşie;

Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale ai îngrădit tronurile împăraţilor celor cinstiţi;

Bucură-te, că i-ai învăţat să judece cu nepărtinire poporul;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al-8-lea

O cale deosebită şi neobişnuită de viaţă ţi-ai ales, părinte Ioane, trăind în lume ca şi cum ai fi trăit în cer, în înfrânare şi cucernicie, aducând pu-rurea slavă lui Dumnezeu şi aşa ai fost preţuit ca mare părinte al Bisericii; pentru aceasta, în ceruri întru veselie cu Hristos petreci şi aduci penru lume rugăciune strigând neîncetat: Aliluia!

 

 

Icosul al-8-lea

Toată lumea ortodoxă te-a cinstit pe tine nu numai în viaţă, ci şi după înfăţişarea ta înaintea lui Dumnezeu, Părinte Ioane, pentru că mare în-drăzneală ai înaintea lui Dumnezeu şi te rogi pentru binecuvântarea tutu-ror celor ce aleargă la tine şi-ţi cântă aşa:

Bucură-te, rod binecuvântat al unui pom bun;

Bucură-te, cel ce ai fost născut şi educat de un tată preot şi de o mamă binecuvântată;

Bucură-te, că educaţia pe care ai primit-o a rămas exemplu pentru întregul pământ al Rusiei;

Bucură-te, că cetatea Kronstandtului prin slăvirea ta s-a proslăvit;

Bucură-te, căci toată Rusia s-a umplut de faptele tale cele bune;

Bucură-te, că vestea despre viaţa ta îmbunătăţită a ajuns dincolo de hotarele ţării;

Bucură-te, că prin scrierile tale ai făcut cunoscută taina comunicării tale cu Dumnezeu;

Bucură-te, că prin aceste scrieri ai strălucit lumina cea duhovnicească în inimile oamenilor;

Bucură-te, că în scrierile tale s-a arătat curăţia sufletului tău;

Bucură-te, că prin scrierile tale nu numai poporul rus, ci şi alte popoare şi-au căutat mântuirea;

Bucură-te, că prin acestea adevărata credinţă a strălucit alungând întunericul ereziilor;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al-9-lea

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda ta, Părinte Ioane, căci fiind mişcat de Duhul Sfânt din tinereţe, cu osârdie ai slujit lui Dumnezeu; mai întâi te-ai ostenit mulţi ani să înveţi învăţăturile Sfinţilor Părinti şi apoi i-ai învăţat să cânte cu înţelepciune lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al-9-lea

Oratorul minciunii, Leon cel Neînţelept şi toate gândurile lui cele rele, prin tine, Părinte Ioane, s-au vădit de răutate întărind tu credinţa cea ortodoxă prin vestirile tale; pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, fluiere insuflat de Dumnezeu;

Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, dulce glăsuitoare;

Bucură-te, cel ce prin cuvintele şi învăţăturile tale ai lămurit dogmele credinţei;

Bucură-te, că prin învăţăturile tale pe cei credincioşi i-ai întărit în ortodoxie;

Bucură-te, că prin tine legiunile potrivnicilor au fost învinse;

Bucură-te, că prin tine cel apostat şi învăţăturile lui au fost vădite de înşeăciune;

Bucură-te, că învăţătura păgubitoare a aceluia care spunea că sufletul nu are o existenţă personală, a fost învinsă;

Bucură-te, că prin tine învăţătura cea adevărată despre nemurirea şi veşnicia sufletului s-au întărit;

Bucură-te, izvor de înţelepciune dumnezeiască;

Bucură-te, cucernicule săvârşitor al tainelor celor dumnezeieşti;

Bucură-te, povăţuitor de nădejde spre Împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, învăţătorule al adevăratei căi mântuitoare;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 10-lea

Dorind a-ţi mântui sufletul, pe mulţi sfinţi ţi i-ai luat în ajutor, Părinte Ioane; având mărturisirea apostolică şi patristică a credinţei, tăria muceni-cilor, pururi petrecând în înfrânare şi smerenie în faptele cele luminate ale cuvioşilor. Prin aceasta cu sfinţii petreci neîncetat, aduci slavă lui Dumnezeu, pomenindu-ne şi pe noi cei ce-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 10-lea

Împăratului celui Ceresc te-ai arătat slujitor credincios şi împăraţilor celor pământeşti ai fost cinste şi înţelepciune, Părinte Ioane, ambilor slu-jind cu dreptate, dând ceea ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu şi pe toţi i-ai învăţat să zică aşa:

Bucură-te, robule a lui Dumnezeu bun şi credincios;

Bucură-te, slujitor osârdnic al aceluia;

Bucură-te, că toate cele rânduite de Dumnezeu cu grijă le-ai împlinit;

Bucură-te, iscusitule lucrător al poruncilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pururea aminteai de atotprezenta lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin înţelepciunea ta pe acela pururi l-ai avut în minte;

Bucură-te, că pe cinstiţii Împăraţi ai Rusiei ca pe nişte slugi ai lui Dumnezeu i-ai cinstit;

Bucură-te, că i-ai ajutat mult prin sfaturi şi rugăciuni să conducă poporul cu dreptate;

Bucură-te, că i-ai învăţat să ocrotească poporul şi Biserica;

Bucură-te, apărătorule de răscoale şi de răzvrătiţi;

Bucură-te, cel ce şi acum te rogi lui Dumnezeu pentru „Împărăţia” ortodoxă;

Bucură-te, întărire a sceptrurilor Împăraţilor celor ortodocşi;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 11-lea

Nu este cu putinţă, prin laudă, a se înfăţişa mulţimea îndreptărilor tale prin Dumnezeu săvârşite, prea minunate Părinte Ioane, câte le-ai săvârşit în timpul vieţii tale, bolile vindecând, demonii izgonind din oameni, tă-măduind pe cei stăpâniţi de patimi, ajutând pe cei săraci şi tuturor după trebuinţele lor ajutând; pentru aceea toţi împreună strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 11-lea

Purtător de lumină şi clar văzător te-a arătat pe tine Domnul în zilele noastre, prevestind mânia cea viitoare a lui Dumnezeu asupra Împărăţiei ortodoxe, pentru nepocăinţa poporului, de aceea ca pe un prooroc al lui Dumnezeu şi cunoscător al destinelor, te mărim pe tine şi întru pocăinţă îţi strigăm:

Bucură-te, prooroc minunat nemincinos vestitor al celor viitoare;

Bucură-te, propovăduitorule al pocăinţei;

Bucură-te, noule prooroc de aceeaşi cinste cu acela;

Bucură-te, clar văzătorule al destinelor celor dumnezeieşti;

Bucură-te, vestitorule al mâniei celei viitoare asupra celor ce nu se pocăiesc;

Bucură-te, glas dulce glăsuitorule al pocăinţei;

Bucură-te, împăciuitorule al inimilor celor tulburate;

Bucură-te, puternicule rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi;

Bucură-te, păstorule blând al oilor celor cuvântătoare;

Bucură-te, cel ce mulţime de suflete rătăcite ai adus Stăpânului;

Bucură-te, că pe mulţi din temniţe şi din moarte i-ai scăpăt;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 12-lea

Harul lui Dumnezeu l-ai primit aici prin Sfântul Botez şi prin hirotonia întru preot Părinte Ioane: prin sârguinţa te-ai făcut multora de folos spre slava Dăruitorului, întru lumina vieţii tale şi a milosteniilor tale pe care le-ai făcut, s-a proslvit Tatăl ceresc, şi prin mulţimea laudelor de care te-ai învrednicit, se înalţă Aceluia măreaţă cântare: Aliluia!

 

 

Icosul al 12-lea

Cântând viaţa ta cea din tinereţe plăcută lui Dumnezeu şi înălţarea ta cea duhovnicească din putere în putere, mărim sfârşitul tău şi înmormân-tarea cinstitelor moaşte, care au aflat veşnică odihnă în biserica cea minu-nată făcută de tine. Credem însă că sufletul se odihneşte în locuinţele cele prea luminate ale raiului, a căror moşteni ajută-ne să ajungem, pe cei ce-ţi cântăm ţie laude ca acestea:

Bucură-te, cele ce cursul trecător al vieţii l-ai petrecut cu dreaptă judecată întru toate pentru Dumnezeu;

Bucură-te, păzitorule neînfricat al Ortodoxiei;

Bucură-te, că cunoscut ai rămas cu un sfârşit creştinesc al vieţii;

Bucură-te, că ai primit veşnică odihna în cer cu sfinţii;

Bucură-te, părtaşule la bucuria cea veşnică de care sfinţii s-au învrednicit;

Bucură-te, că ai înlesnit mântuirea multor suflete, învrednicindu-le de veşnica fericire;

Bucură-te, că ai moştenit cu mucenicii cei noi de neam Împărătesc Împărăţia cerurilor;

Bucură-te, că împreună cu ei stai înaintea Împăratului slăvei şi te rogi pentru izbăvirea patriei tale de duşmanii fără de Dumnezeu;

Bucură-te, mare apărătorule al Ortodoxiei;

Bucură-te, neîntrecutule luptător pentru cinstea cea sfântă;

Bucură-te, că prin arătările tale în vis minuni i-ai adus;

Bucură-te, că pe neortodocşi la ortodoxie i-ai adus;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul al 13-lea

O, prea drepte Părinte Ioane, nu numai al Kronstadtului şi a toată Ru-sia, ci, de asemenea, luminătorule a toată lumea şi mare rugătorule către Hristos! Primeşte de la noi această cântare a nevrednicilor, şi cu rugăciu-nile tale cele bine plăcute lui Dumnezeu, izbăveşte-ne de necazurile cele vremelnice şi veşnice, ca să ne învrednicim să fim cu tine împreună în Împărăţia Cerurilor veşnic cântându-i Făcătorului: Aliluia!  (de 3 ori)

 

 

Apoi iarăşi se zice

Icosul întâi

Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind, în lumină nespusă l-ai văzut, Ioane, el spunându-ţi ţie că, după voinţa lui Dumnezeu, întotdea-una nevăzut stă şi păzeşte de toate relele. Prin aceasta din tinereţe ales de Dumnezeu pe tine ştiindu-te, strigăm către tine:

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat „ales” de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce din tinereţe te-ai arătat „chemat” al binecuvântarii Lui;

Bucură-te, cel ce pe îngerul tău din tinereţe l-ai veselit cu bunele deprinderi;

Bucură-te, că cu nimic l-ai întristat;

Bucură-te, că nevăzutul tău păzitor ţi s-a arătat;

Bucură-te, că acela întotdeauna a te păzi ţi-a făgăduit;

Bucură-te, odraslă prea iubită a părinţilor celor evlavioşi;

Bucură-te, cel ce din pruncie de părinţii tăi ai fost învăţat cu frica de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu cumpătare din tinereţe te-ai deprins;

Bucură-te, cel ce zilele tinereţii tale în sărăcie şi înfrânare le-ai petrecut;

Bucură-te, că datorită bunei tale vieţuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit;

Bucură-te, că faţa ta cu smerenie era împodobită;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

 

Condacul întâi

Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, păstorului şi învăţătorului, celui ce s-a arătat împăraţilor iubitor şi întris-taţilor mângâietor, celui ce a luminat pământul Rusiei şi toată viaţa sa a dăruit-o slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui îndreptând mulţimea păcă-toşilor spre pocăinţă, multor bolnavi tămăduire de la Dumnezeu dobân-dind, să-i aducem laudă ca unui apărător şi grabnic ajutător. Tu, dar, pă-rinte, pentru că ai îndrăzneală către Domnul, de toate necazurile ne izbă-veşte, pe noi, cei care-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

 

RUGĂCIUNE:

Părinte Ioane prea minunate, tu cu faptele tale cele minunate pe mulţi la Dumnezeu i-ai adus şi de daruri duhovniceşti te-ai învrednicit de la Stăpânul aici: ai vindecat bolile, patimile le-ai stârpit, de aceea te rugăm, întristarea noastră stinge-o şi ne dă nouă bucuria cea duhovnicească în inimă şi ajută-ne nouă să fim părtaşi la viaţa ta şi la faptele tale cele bune, ca să ne învrednicim şi noi de Împărăţia cerurilor.

 

Acatistul Sfintei Marei Muceniţe Anastasia Romana

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condac1

Orfana ai ramas de mica fiînd de trei ani, dar Parîntele orfanilor, care nu paraseste pe cei straîni, a randuit ca sa fii luata într-un sfânt locas al unei manastiri, unde ai crescut cu multa grija. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învatat sfânta credînta şi te-ai încununat cu frumoase virtuti, ajungand la desavarşirea sfînteniei, pentru care noi te laudam: Bucura-te, cuvioasa mucenita Anastaşia, mult patimitoare!

 

Icos1

În post, privegheri şi rugaciuni neancetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta manastire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului . Ca un crîn alb ai înflorit în gradîna lui Hristos, impodobîndu-ti fecioria cu virtuti sfînte, ai ajuns bîne placuta Domnului , pentru aceasta noi te laudam asa:

Bucura-te , Sfânta Anastaşia fecioara prea frumoasa,

Bucura-te , cea prea mult laudata întru învatatura crestîneasca.

Bucura-te , caci Dumnezeu a vrut ca sa te ocroteasca,

Bucura-te , în viata calugareasca sa te desavarseasca.

Bucura-te , cu darul Sau dîn restristea lumii te-a luat,

Bucura-te , şi cu lumîna Sa , mîntea ti-a imbratisat.

Bucura-te , odrasla sfânta de Hristos aleasa,

Bucura-te , ca sa-I ajungi scumpa mireasa.

Bucura-te , pasare maiastra care canti noaptea la rugaciune,

Bucura-te , ceea ce ai fost scoasa dîn a lumii desertaciune.

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare.

 

Condac2

Dar vrajmasul neamului omenesc , vazand nevoîntele tale cele sfînte , prîn care era calcat de feciorestile tale picioare , a pornit asupra ta razboiul lui pe fata ; A început prîn oameni vicleni a te para la paganii cei cumpliti , precum ca esti frumoasa la chip şi ca esti într-o manastire , unde canti lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos2

Auzînd aceasta necuratul ighemon , a poruncit ca sa te ia cu şila de la manastire şi mergand cei trimişi au zdrobit uşile cu securi . Atunci a fost mare frica asupra mieluşitelor lui Hristos , dar egumena te întarea pe tîne , Sfânta Anastaşia , ca sa primesti cununa cea muceniceasca . Tu cu multa barbatie ai stat în fata tiranilor , iar noi te laudam cu drag :

Bucura-te , Sfânta Anastaşia , caci pe vrasmas l-ai biruit ,

Bucura-te , cu postiri şi neancetate rugaciuni sub picioare l-ai strivit ,

Bucura-te , şi cu mare ruşîne el s-a departat de tîne .

Bucura-te , ca atunci vrajmasul a început razboi pe fata ,

Bucura-te , şi a început prîn oameni vicleni sa te parasca .

Bucura-te , caci a ta viata sfânta o a descoperit ,

Bucura-te , şi te-a aratat la ighemonul cel cumplit.

Bucura-te , ca el atunci a trimis osteni la manastire , ca sa te ia cu şila ,

Bucura-te , şi sa te duca în fata lui cea fără de mila .

Bucura-te , ceea ce ai avut lupta mare ,

Bucura-te ,ceea ce ai început ca sa suferi pentru Domnul chînuri amare .

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

Condac3

Sofia cea cu viata sfânta te-a întarit frumoasa Anastaşia cu poruncile Dumnezeiesti , îndemnandu-te la mari virtuti şi multa sfîntenie , ca sa biruiesti în fata vrajmaşilor şi sa primesti de la Domnul cununa cea nevestejita a Imparatiei ceresti . Iar tu ascultai de ea cu ravna şi cantai lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos3

Atunci cand te sfatuia mama ta cea duhovniceasca , deodata ca niste fiare salbatice au navalit trimişii ighemonului şi cu mare şilnicie în graba te-au apucat şi legandu-te cu

lanturi ,te-au dus la paganul cel necurat . Iar tu rabdai o rapire aspra ca aceasta cu multumire , pentru care iti cântăm aceste laude :

Bucura-te , Sfânta Anastaşia cea de sfîntenie iubitoare ;

Bucura-te ,ceea ce ai fost înzestrata cu multa rabdare ;

Bucura-te ,ceea ce în poruncile Domnului te-ai întarit ;

Bucura-te , caci cu frica şi cu dragoste le-ai pazit ;

Bucura-te , caci de stareta Sofia cea înteleapta ai fost îngrijita ;

Bucura-te , caci pentru marturişirea lui Dumnezeu ai fost pregatita ;

Bucura-te , ceea ce te-ai supus la jertfa mare ;

Bucura-te , ceea ce te-ai pregatit pentru a muceniciei încununare ;

Bucura-te , caci tiranii au navalit ca niste lupi la tîne ,

Bucura-te , şi te-au legat cu lanturi de fier cu mare asprime .

Bucura-te , dîn locasul cel sfânt cu şilnicie te-au luat ,

Bucura-te , şi la ighemonul cel cumplit te-au înfatisat .

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

Condac4

Adunarea cea paganeasca a închînatorilor de idoli , impreuna cu ighemonul Prov , te-au cercetat de unde esti şi dîn ce neam pornesti . Atunci ai raspuns ca esti crestîna şi ca te numesti cu numele de “Înviere” , şi canti Dumnezeului cel adevarat : Aliluia !

 

Icos4

Ighemonul cu multa asprime a voit a te înfricosa , iar apoi cu multe amagiri viclene ti-a aratat tie mucenita , ca iti va da desfatari şi bucurii lumesti şi o viata plîna de avutii ca fără truda sa traiesti , numai sa te supui la voia sa . Dar tu cu mare barbatie şi cu voînta muceniceasca ai respîns viclesugurile lui şi numai la Dumnezeu ai cugetat rugandu-te . Pentru aceasta auzi de la noi :

Bucura-te , ceea ce spre Ierusalimul cel ceresc cu mare avant ai pornit ;

Bucura-te , ceea ce de Dumnezeu ai avut dor nemargînit ;

Bucura-te , ceea ce porti numele cel sfânt al Învierii ;

Bucura-te , ceea ce ai pornit pe calea jertfirii ;

Bucura-te , caci amagirile tiranului nu te-au înselat ;

Bucura-te , caci aurul şi bogatiile lui le-ai defaimat ;

Bucura-te , caci mîntea ta a fost sfânta pazitoare ;

Bucura-te , ceea ce ai trecut prîn grea încercare ;

Bucura-te , porumbita Domnului cea mult frumoasa ;

Bucura-te , ceea ce ai spart cursa cea diavoleasca ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

Condac5

Cu multa tarie şi întelepciune ai defaimat şi respîns sfaturile prigonitorului şi calcand capul sarpelui celui viclean , cantai în înima ta lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos5

Aprinzându-se de manie , a poruncit ighemonul sa fii batuta peste fata şi sa fii dezbracata de haîne în fata norodului . Dar tu Sfânta Anastaşia ai rabdat aceasta ruşîne pentru Hristos , care a fost dezbracat pe dealul Golgotei , pentru aceasta noi te laudam asa :

Bucura-te , ceea ce catre Domnul sa mergi te-ai grabit ;

Bucura-te , ceea ce ai primit ca şi Stapanul palme peste fata ;

Bucura-te , ceea ce de a tale haîne ai fost dezbracata ;

Bucura-te ,ceea ce ai defaimat a lumii trecatoare viata ;

Bucura-te , caci şi Domnul pe Golgota a fost dezgolit ;

Bucura-te , ca şi tu pentru El , asa ai patimit ;

Bucura-te , fecioara cuvioasa şi mult rabdatoare ;

Bucura-te , a cerescului Eden pregatita floare ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare ;

 

Condac6

Apoi au pus pe mucenita Domnului cu fata la pamant , legata de patru taruşi , au aprîns sub ea foc , de smoala cu pucioasa , ca s-o înece cu fum şi pe spate au batut-o cu putere foarte cumplit . Asa au chînuit-o , multa vreme , pana ce au oboşit tiranii . Iar mireasa Domnului cu neanfricare în taîna lauda pe Dumnezeu , cantand : Aliluia !

 

Icos6

Dupa aceasta munca pe care a suportat-o cu tarie , paganii au legat-o de o roata cumplita , pe care daca au învartit-o , oasele sfîntei le-a zdrobit . Atunci cu mare glas s-a rugat lui Dumnezeu şi deodata o mana nevazuta a dezlegat-o şi a facut-o sanatoasa , iar noi vazand aceasta mînune te laudam asa :

Bucura-te , Sfânta Anastaşia , care multe munci ai suferit pentru Hristos ,

Bucura-te , caci tiranii te-au legat la stalp cu fata în jos .

Bucura-te , caci şi arderea focului cea cumplita o ai suferit ;

Bucura-te , ca şi pe spate cu toiege ai fost batuta ;

Bucura-te , ca atunci înima ta la cer a fost înaltata ;

Bucura-te , fecioara aleasa , cea de multe chînuri purtatoare ;

Bucura-te , ceea ce ai fost stransa pe roata îngrozitoare ;

Bucura-te , ceea ce ai biruit cu puterea Mantuitorului ;

Bucura-te , stanca nefărămata de dogoarea focului ;

Bucura-te , porumbita lui Hristos cea curajoasa ;

Bucura-te , a Raiului vietuitoare dragalasa ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare ;

 

Condac7

Necuratul ighemon vazand o mînune ca aceasta , cum dîn toate muncile ai ieşit biruitoare şi cu sanatate , nu a înteles darul lui Dumnezeu , caci era orbit de rautatea cea diavoleasca . Atunci a poruncit sa o spanzure de un lemn şi sa-i strujeasca trupul cu ghiare de fier . Dar Sfânta Anastaşia a primit şi aceasta munca cumplita cu bucurie , cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos7

Asa au chînuit trupul sfîntei , strujîndu-l încat se rupea carnea de pe dansul şi cadea la pamant . Iar mieluşita Domnului Iisus işi ridica ochii sufletului la cer , înaltand rugaciuni şi marturişînd pe Dumnezeu . Noi vazand cumplita-i munca , o pomenim asa :

Bucura-te , Sfânta Anastaşia , mieluşita cea curata a lui Hristos ;

Bucura-te , caci asupra ta s-a pornit sarpele cel prea manios ;

Bucura-te , caci la alta şi grea munca a voit sa te cazneasca ,

Bucura-te , şi a poruncit ca la stalp sa te lege şi cumplit sa te strujeasca .

Bucura-te , ceea ce în chînuri aveai bucurie ,

Bucura-te , a îngerilor veselie ,

Bucura-te , caci dracilor ai fost spaima mare ,

Bucura-te , a tiranilor grea amortire .

Bucura-te , turturica Domnului cea bînecuvantata ;

Bucura-te , privighetoarea raiului a Treimii cantatoare ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

Condac8

Spurcatul calau a poruncit cu rautate mare ca sa i se taie sanurile miresei lui Hristos cu un brici venînat . Atunci , curgandu-i sangele foarte tare , i-a venit o mare slabiciune mucenitei şi o sete amara cuprînzand-o , a cerut apa ca sa bea , iar cu şimturile plîne de durere canta lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos8

Un milostiv cu numele Chiril i-a dat apa mucenitei , care dupa ce a baut i-a zis : “Sa nu te lipseasca Dumnezeu de darul Lui “. Iar ighemonul ii spunea : Ti-ajung muncile Anastaşio , sau mai vrei sa fii muncita . Dar sfânta a zis ca mai primeste cu ravna şi alte munci pentru Hristos , pentru care o laudam asa :

Bucura-te, Sfânta Anastaşia , ceea ce toate chînurile le-ai rabdat cu tarie ;

Bucura-te, caci vrasmasul tiran a poruncit cu strasnicie ,

Bucura-te, ca sanurile tale sa ti le taie cu briciul venînat ;

Bucura-te, ca şi aceasta munca o ai purtat .

Bucura-te, caci mult sange ti-a curs pe pamant ;

Bucura-te, ca atunci o sete amara te-a cuprîns ;

Bucura-te, caci Chiril cel înzestrat cu mila de sus ;

Bucura-te, ca el apa sa te racoresti ti-a adus ;

Bucura-te, fiica Domnului bînecuvantatoare ;

Bucura-te, ce ai suferit rani iuti şi usturatoare ;

Bucura-te, caci sangele tau cel fecioresc şi sfânt ;

Bucura-te, pentru Hristos l-ai varsat pe pamant ;

Bucura-te, cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare ;

 

Condac9

Vazand tiranul ca şi aceasta o rabda cu tarie , a poruncit ca sa-i smulga unghiile de la maîni şi picioare cu clestele . Slabînd iaraşi , a cerut apa şi acelaşi Chiril i-a adus , întarînd-o şi cantand în înima lui : Aliluia !

 

Icos9

Vazand muncitorul pe Chiril , ca aduce apa mucenitei , şi-a dat seama ca este crestîn şi a poruncit de i-a taiat capul cu sabia . Iar noi cadem cu smerenie în fata Sfînţilor şi-i laudam asa :

Bucura-te , Sfânta Anastaşia , caci înca o groaznica munca ai suferit ;

Bucura-te , de a smulgerii unghiilor chînuire ;

Bucura-te , de taierea picioarelor , maînilor şi a dîntilor sfărămare ;

Bucura-te , caci ai cerut iaraşi apa în muncire ;

Bucura-te , şi Chiril ti-a adus iaraşi cu grabire ;

Bucura-te , caci pentru Hristos Iisus ti-a dat apa ;

Bucura-te , caci pentru Uns Mantuitor şi-a daruit prîn sabie a sa viata ;

Bucura-te , mucenita de maniosul sarpe nebiruita ;

Bucura-te , podoaba mucenicilor cea prea slavita ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare ;

 

Condac10

Norodul care era de fata a început a defaima pe tirani pentru cruzimea lor cea salbatica . Tu cuvioasa te rugai în Duhul Sfânt , ca sa sporeasca credînta în popor , zicand : Aliluia !

 

Icos10

Dar nesatiosul pagan Prov , cel prea mult blestemat , neputand sa-ti plece voînta ta , a poruncit sa-ti smulga limba dîn gura . Tu Sfânta Anastaşia , vazand al tau sfarşit , cu grele suspîne te rugai lui Dumnezeu . Iar noi vazand aceasta patima , te laudam cutremurati în fiînta noastra cu plangere asa :

Bucura-te , ca pentru ale tale chînuri , poporul ce era de fata a fost cuprîns de înfiorare ;

Bucura-te , caci de toata multimea tiranii au fost mustrati ;

Bucura-te , şi i-au numit salbatici şi blestemati ;

Bucura-te , caci vrajmaşii nu s-au saturat a varsa sangele tau ;

Bucura-te , ca ti-au smuls limba dîn gura cea graitoare de Dumnezeu ;

Bucura-te , Sfânta Anastaşia cea purtatoare de chînuri ;

Bucura-te , ca ai glasuit Treimea prîn grele suspînuri ;

Bucura-te , caci esti cu trupul şi sufletul învesmantat stralucitoare ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

 

Condac11

Nemaiavand spurcatul tiran rabdare , fiînd defaimat de popor , a poruncit ca sa duca pe Sfânta afără dîn cetate şi cu sabia sa fie taiata . Şi asa marea mucenita Anastaşia a ajuns la capatul nevoîntei , graînd adanc dîn înima sa lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos11

Plecandu-şi capul sub sabie , trecut-a la Domnul dîntr-aceasta iarna grea a suferîntelor mucenita Anastaşia . Se odihneste în camara Mirelui sau , unde acum se veseleste pentru vesnicie . Lacrimile noastre nu se vor usca şi te vom lauda pana v-om ajunge la tîne asa :

Bucura-te , ca ai ajuns cu mare biruînta la capatul alergarii tale ;

Bucura-te , icoana vie şi duioasa în slava Domnului cea tare ;

Bucura-te , odrasla muceniceasca şi purpurie floare ;

Bucura-te , tanara caprioara ce ai mers la a mortii junghiere ;

Bucura-te , izvorul cel de miere curgator şi datator de mana nemuririi ;

Bucura-te , particica mantuita de lacrima Harului Treimii ;

Bucura-te , diamant de loviturile pagane nezdrobit ;

Bucura-te , mama duhovniceasca ce chînuita te-ai slavit ;

Bucura-te , ca diadema de nuantata lumîna dîn mana Arhiereului ceresc ai primit ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

Condac12

Zacand trupul tau pe pamant , îngerul Domnului s-a aratat staretei tale Sofia în vis , spunandu-i sa îngroape mult nevoitorul tau corp . Atunci Sfânta Sofia a luat tămăie şi giulgiu de în şi a mers la locul acela aratat de înger , cantand cu multa durere lui Dumnezeu : Aliluia !

 

Icos12

Ajungand stareta Sofia la acel loc şi gaşînd sfîntele tale moaste , zdrobite , sfaşiate şi taiate , sarutandu-le şi cu giulgiu curat înfasurandu-le , la un loc de cînste le-a îngropat , iar noi te pomenim asa :

Bucura-te , mare mucenita Anastaşia , caci cu sabia ai fost taiata ;

Bucura-te , ce la dulcele tau Mire de îngeri ai fost ridicata ;

Bucura-te , ca ai primit cununa , pe Hristos Cel prea iubit ;

Bucura-te , ca pentru numele Lui ai patimit ;

Bucura-te , caci trupul tau zdrobit şi sfaşiat ;

Bucura-te , de înger , staretei a fost aratat ;

Bucura-te , ca acum la Domnul Iisus în slava te veselesti ;

Bucura-te , caci vietuiesti impreuna cu ostile ceresti ;

Bucura-te , ceea ce pe tirani i-ai biruit ;

Bucura-te , şi viata vesnica o ai primit ;

Bucura-te , cuvioasa mucenita Anastaşia , mult patimitoare !

 

Condac13

O mare mucenita a lui Hristos Anastaşia , care pentru Domnul ai patimit şi sfarşitul prîn sabie l-ai primit , aduti amînte de noi care facem a ta pomenire şi ne fii mijlocitoare înaîntea lui Dumnezeu , ca milostiv sa ne fie noua şi iertator , ca impreuna cu tîne sa slavim şi sa cântăm în veacul ce va sa fie : Aliluia ! (de trei ori)

 

Rugaciune catre Sfânta Anastaşia Romana

Mare muceniţă a lui Hristos Anastasia , ce ai suferit pentru credînta dreptslavitoare , învata-ma pe mîne cel ce sunt întunecat şi fără cunostînta , a marturişi pe Dumnezeu şi a sta neclîntit în credînta . Tu care ai suferit dezbracarea trupului asemenea ca a lui Hristos , imbraca-ma în haîna pocaîntei celei adevarate . Focul cel iute şi arzator în care ai fost pusa , sa stînga vapaia patimilor mele cele necurate de care sunt cuprîns . Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legata şi zdrobita la oase , sa vîndece sufletul meu cel ruînat de pacate . Sanurile tale care au fost taiate fără mila de pagani , cu briciul otravit , sa întînereasca sufletul meu imbatranit şi garbovit de multimea fărădelegilor. Capul tau cel prea cînstit care cu sabia a fost taiat , sa înalte capul meu catre Dumnezeu , caci spre patimi rele este aplecat . Mijloceste pentru a ajunge şi noi în Imparatia lumînii celei neapropiate a Sfîntei Treimi acum şi în veci. Amin.

 

Acatistul Sfântului Ierarh Nifon al Constanţianei – 23 Decembrie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Troparul (glasul al-IV-lea)

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor învăţător al înfrânării te-a ară-tat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte cu sărăcia cele bogate părinte Ierarhe Nifon al Constanţianei roagă pe Christos Dumnezeu mântuiască sufletele noastre .

Condac 1

Cel ce ai fost ales din tinereţile tale să slujeşti lui Dumnezeu cu credin-ţă cu nădejde şi cu dragoste sfântă ai învins toate patimile trupului şi ai trecut toate obstacolele vieţii acesteia trecătoare făcându-te vas ales al Domnului Savaot iar ca cel ce ai multă îndrăzneală către bunul Dumnezeu roagă-te şi pentru noi ca să –ţi strigăm; Bucură-re Sfinte Ierarh Nifon al Constanţianiei mare văzător cu duhul.

Icos.1

Tatăl nostru cel ceresc cunoscând sufletele şi inimile aleşilor săi a ve-gheat cu străşnicie lucrarea harului pe pământ făcând să te naşti într-o familie bună din Egipt tatăl tău fiind guvernator pe nume Agatit te-a dat la învăţătură în Constantinopol locuind în casa generalului Savatie unde ai început să înveţi cu multă sfintele scripturi apoi mergând in biserică as-cultai cu multă evlavie toate slujbele iar vieţile sfinţilor le cântai cu multă sete ajungând să fiţi înţelept de tânăr iar noi îţi cântăm aşa.

Bucură-te că te-ai născut în Egipt. Bucură-te că tatăl tău a fost guvernator.

Bucură-te că ai fost dat la învăţătură

Bucură-te că ai învăţat în casa guvernatorului Savatie.

Bucurẳ-te că ai învăţat în casa generalului Savatie.

Bucură-te că ai învăţat sfintele scripturi.

Bucură-te că te-ai dus la sfânta biserică.

Bucură-te căci ai evlavie la Domnul Dumnezeu.

Bucură-te că ai aflat cine erau sfinţii.

Bucură-te că din tinereţe ai citit vieţile sfinţilor.

Bucură-te că ai devenit înţelept.

Bucură-te că ai fost foarte sârguincios.

Bucură-te că ai avut mult folos sufletesc.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 2.

Din tinereţile tale ai îmbinat virtuţile materiale cu cele duhovniceşti, ajutând pe cei săraci, înlesnindu-le cele de trebuinţă iar mai târziu te întrebai dacă vei putea doborî ispitele, iar noi cu smerenie cântăm: Aliluia!

Icos 2.

Făcându-te flăcău mare şi înţelept, soţia generalului Savatie a vrut să te înfieze promiţându-ţi averea iar tu nefiind dornic de avere ai refuzat, drept pentru care te-a dat pe mâna unui iconom care te-a dus spre păcate iar tu mai târziu dându-ţi seama de greşelile tale ai luat-o cu râvnă pe calea pocăinţei rugându-te cu nădejde spre Maica Domnului care auzind rugăciunile tale te-a scăpat din nevoi, iar noi cu toţii cântăm aşa:

Bucură-te că ai îmbinat rugăciunea cu facerea de bine.

Bucură-te că ai ajutat pe cei săraci.

Bucură-te că te-ai gândit să dobori ispitele lumii

Bucură-te că nu ţi-ai lipit inima de averile lumii

Bucură-te că te-ai gândit la cele cereşti

Bucură-te că ţi-ai dat seama de păcatele făcute.

Bucură-te că ai văzut calea întoarcerii.

Bucură-te că te-ai luptat cu duhurile rele.

Bucură-te că ţi-ai aplicat singur canon de pocăinţă

Bucură-te că ai avut scăpare cerească.

Bucură-te că te-ai rugat Maicii Domnului.

Bucură-te că te-a ajutat Maica milostivirii sfinte.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 3.

Lupte grozav de grele ai avut sfinte ierarh Nifon cu duhurile întuneri-cului dar arătânduţi-se în descoperire valoarea smereniei te-ai rugat domnului să o dobândeşti şi având această mare calitate sufletească ai rezistat la toate răutăţile cântând creştineşte: Aliluia!

Icos 3.

Făcând pocăinţă aspră mulţi ani de zile ai reuşit să treci de deznădej-dea în care necuraţii vrăjmaşi încercau să te arunce şi având descoperiri în vis cât şi în realitate slăveai pe Domnul Dumnezeu din toată inima, iar noi cântăm aşa:

Bucură-te că te-ai luptat vârtos cu duhurile rele.

Bucură-te că nu ai făcut voia celor răi.

Bucură-te că ai cerut Domnului să fii smerit.

Bucură-te că ai văzut marea valoare a smereniei.

Bucură-te că ai dobândit mari calităţi sufleteşti.

Bucură-te că ai făcut pocăinţă aspră.

Bucură-te că nu ai căzut în deznădăjduire.

Bucură-te că te-ai lămurit despre adevărul cel sfânt.

Bucură-te că ai avut vise profetice.

Bucură-te că visele ţi s-au tâlcuit.

Bucură-te că din tinereţe ai făcut pocăinţă cu nare râvnă.

Bucură-te că sufletul tău de nimic rău nu a fost umbrit.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 4.

Mergând la biserica sfântului mucenic Anastasie şi auzind vorbe urâte din partea unor oameni care chefuiau în cârciumă te-ai rugat Domnului Dumnezeu să închidă gurile chefuitorilor până ai trecut de acel loc iar Domnul Dumnezeu auzind rugăciunea ta sfinte ierarh Nifon Ţi-a împlinit dorinţa şi când ai ajuns la biserică împreună cu ucenicul tău cel devotat v-aţi închinat împreună cântând: Aliluia!

Icos 4.

La întoarcere de la sfânta biserică trecând pe lângă o poartă care avea la partea superioară o icoană mare a Maicii Domnului cu pruncul în braţe primind darurile magilor ai înălţat rugăciune către Domnul Dumnezeu şi sa auzit un sunet înfricoşător iar Duhul sfânt S-a revărsat asupra ta ridi-cându-te în văzduh cu mâinile ridicate iar la revenire pe pământ faţa îţi strălucea ca soarele iar slava Domnului a prefăcut greutatea corpului tău într-o uşoară nepătimire, însă noi cântăm aşa:

Bucură-te că te-ai dus la biserica sfântului mucenic Anastasie.

Bucură-te că s-au închis gurile cele rele ale chefuitorilor.

Bucură-te că Domnul Dumnezeu a auzit rugăciunea ta.

Bucură-te că ai avut evlavie la Maica Domnului.

Bucură-te că ai îmbinat rugăciunea cu smerenia.

Bucură-te că ai auzit sunetul Duhului Sfânt.

Bucură-te că Duhul Sfânt S-a pogorât la rugăciunea ta.

Bucură-te că Duhul Sfânt S-a revărsat peste tine.

Bucură-te că ai fost ridicat în văzduh rugându-te.

Bucură-te că ai coborât viu pe pământ.

Bucură-te că faţa ta strălucea ca soarele.

Bucură-te că greutatea corpului tău sa uşurat.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 5.

Înainte de culcare aşterneai pe jos un rând de pietre apoi peste ele pu-neai o pătură mică după care cântai imnuri de înmormântare, apoi te însemnai cu semnul sfintei cruci şi ziceai pe de rost patru slujbe din cartea Apostolul şi patru pericope din sfânta Evanghelie iar sub căpătâi puneai o piatră şi cântai Domnului: Aliluia!

Icos 5

Văzând duhurile întunericului că te odihneşti în condiţii grele, năvă-leau în somn peste tine. Voind unul să te lovească în somn cu un târnă-cop, Maica Domnului te-a ocrotit iar duhul rău a fugit răcnind aşa: ,,O, Marie pretutindeni mă arzi, ocrotind pe acesta tare de cap”. Şi de atunci te ungeai pe frunte şi la urechi cu untdelemn sfinţit din candela Maicii Domnului. Văzând şi noi sfinţenia ungerii cu untdelemn sfinţit cântăm cu smerenie:

Bucură-te că patul tău a fost din pietre.

Bucură-te că făceai multă rugăciune înainte de culcare.

Bucură-te că te-ai însemnat cu semnul sfintei cruci.

Bucură-te că ştiai pe de rost sfintele evanghelii.

Bucură-te că piatra îţi ţinea drept pernă.

Bucură-te că dădeai de furcă duhurilor rele.

Bucură-te Bucură-te că erai prevăzător şi în somn.

Bucură-te că Maica Domnului te-a ocrotit.

Bucură-te că duhurile rele fugeau răcnind.

Bucură-te că te ungeai cu untdelemn sfinţit.

Bucură-te că toate simţurile ţi se sfinţeau.

Bucură-te că această lucrare şi alţii au învăţat.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 6.

Fiind văzător cu duhul ai observat cum duhurile rele îi învrăjbeau pe oameni iar oamenii din motive neînsemnate se luau la ceartă fără să îşi dea seama că sunt ispitiţi. Însă tu sfinte ierarh Nifon te-ai mâhnit văzând cum este semănată duşmănia între oameni iar noi apelând la tine pentru motiv de apărare spirituală cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6.

Trecând pe lângă o casă de creştini săraci i-ai văzut pe toţi stând la o masă iar în jurul lor erau sfinţi îngeri ce apăreau ca nişte tineri frumoşi îmbrăcaţi în haine strălucitoare însă te-ai lămurit prin descoperire Divină căci la masa creştinilor cinstiţi, smeriţi şi curaţi la suflet vin sfinţii îngeri iar dacă la masă se vorbeşte de rău atunci sfinţii îngeri pleacă şi în locul lor vin duhurile rele care învaţă cuvinte deşarte, însă noi care am auzit toate acestea zicem aşa:

Bucură-te că ai văzut ceia ce oamenii nu vedeau.

Bucură-te că relele meşteşuguri ale viclenilor ţi sau descoperit.

Bucură-te că ai certat duhurile rele care inspirau la fărădelegi.

Bucură-te că ce ai văzut sa scris.

Bucură-te că ai văzut sfinţii îngeri la masa creştinilor.

Bucură-te că multe ţi sau descoperit.

Bucură-te că ai primit sfinte învăţături în chip luminat.

Bucură-te că învăţăturile tale sau scris şi se transmit creştinilor.

Bucură-te pentru cei care au citit cartea sfântă a vieţii tale.

Bucură-te pentru toţi ce iau aminte la cele scrise despre viaţa ta.

Bucură-te că pe toate le-ai văzut în viaţa ce ai trăit-o pe pământ.

Bucură-te pentru toţi cei ce au evlavie la tine.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 7.

Întrebat fiind de mai mulţi oameni cât şi de ucenicul tău ales care a scris viaţa şi minunile tale, sfinte ierarh Nifon ai dat răspunsuri cu multă cuvioşenie, cu multă dragoste şi cu mult folos duhovnicesc şi de aceia noi cântăm din toată inima cântarea sfântă: Aliluia!

Icos 7.

Cei ce vor să lucreze pentru Domnul Savaot trebuie să îşi pregătească sufletul de luptă în orice timp şi în orice loc căci în tot locul este mântuire pentru cei ce fac strădanie sfântă fiindcă Domnul Dumnezeu luminează mintea fiecărui rugător, postitor sau împlinitor al poruncilor lui, iar noi auzind toate acestea strigăm:

Bucură-te că ai fost inspirat de către Domnul Dumnezeu.

Bucură-te că inspiraţia ta a fost de bun folos.

Bucură-te că învăţăturile tale au fost minunate,

Bucură-te că pe toate le-ai expus frumos.

Bucură-te că ucenicul tău a scris faptele tale cele minunate.

Bucură-te lucrătorule neobosit al Domnului Savaot.

Bucură-te că sufletul l-ai pregătit mereu pentru luptă.

Bucură-te că nu ai lâncezit.

Bucură-te că pe toate cele bune le-ai folosit.

Bucură-te că ai fost iluminat de cele cereşti.

Bucură-te că ai fost un sfânt pe pământ.

Bucură-te că ai fost ierarh cu minte luminată.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 8.

Mergând pe drum ai văzut un duh rău făcând război cu un călător creş-tin care se apăra straşnic şi nerăbdând lucrarea lui cea rea i-ai spus să înceteze dar el a răspuns că este vai şi amar de acel duh rău care se lene-veşte la război. Auzind răspunsul vrăjmaşului i-ai poruncit să se ascundă într-o gaură de şarpe şi să plângă pentru nesuferitul foc care i sa pregătit, drept pentru care înnegritul a dispărut iar tu ai cântat Domnului: Aliluia!

Icos 8

Ai văzut în vedenie pe Preasfânta Fecioară Maria cu sfinţii apostoli în biserica sfântului Anastasie cercetând virtuţile fiecărui creştin şi rugându-se pentru pocăinţa unora. Văzând un demnitar bogat care nu dădea milos-tenie şi era în biserică, Maica Domnului a întrebat pe sfântul înger EVTHEEL care era păzitorul aceluia, dacă acel bogat are bani acasă şi i sa răspuns că are dar este înşelat de un întunecat al adâncurilor. Omul bogat a pătimit, fiind bolnav, apoi şi-a cheltuit averea şi a pierdut totul fiindcă nu şi-a pus nădejdea în Domnul Dumnezeu, iar noi cu toţii să luăm amin-te zicând:

Bucură-te sfinte ierarh Nifon căci ai văzut creştini luptându-se cu duhurile întunericului.

Bucură-te că duhul întunericului a vorbit despre ce făcea.

Bucură-te că şefii înnegriţilor dau pedepse duhurilor lor.

Bucură-te că pe duhul rău, straşnic l-ai mustrat.

Bucucură-te că duhul întunericului nu a răbdat şi a fugit.

Bucură-te că ai văzut pe Maica Domnului şi pe sfinţii apostoli

Bucură-te că Maica Domnului se roagă pentru creştini.

Bucură-te că Maica Domnului cerceta virtuţile creştinilor.

Bucură-te că ai auzit şi ai văzut convorbirea ei cu sfântul înger Evtheel care păzea un bogat nemilostiv.

Bucură-te că Maica Domnului se interesa de soarta creştinilor iubitori de Dumnezeu.

Bucură-te pentru numele îngereşti lăsate scrise nouă.

Bucură-te pentru cei ce acceptă conlucrarea cu sfintele personalităţi cereşti.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 9.

Când ai trăit pe pământ ai avut o vedenie despre înfricoşata judecată de la cea de a doua venire a Domnului Iisus Christos şi ai văzut totul cu dea-mănuntul, precum şi darurile binefăcătorilor iar după două săptămâni de la începutul vedeniei ai revenit la starea normală prin bunăvoinţa Domnu-lui Iisus Christos drept pentru care ai cântat: Aliluia!

Icos 9.

Atunci când mergeai la sfânta biserică, mulţime mare de îngeri te în-conjurau sfinte ierarh Nifon şi toţi aveau cruci strălucitoare iar cei ce erau înaintea ta purtau o cruce care strălucea ca aurul iar toate crucile sfinţilor îngeri te înconjurau făcând zid sfânt. Când între cruci se făcea câte o mică deschizătură, vrăjmaşii aruncau săgeţi, însă rugându-te ai izgonit grupul duhurilor războinice şi pe întunecatul lor conducător, dar noi în mod smerit să zicem aşa:

Bucură-te pentru vedenia avută despre înfricoşata judecată.

Bucură-te căci pe toate le-ai văzut aşa cum vor fi.

Bucură-te că vedenia a durat două săptămâni.

Bucură-te că Domnul Iisus Te-a eliberat de toate relele.

Bucură-te că ai înălţat rugăciune smerită pentru cele văzute

Bucură-te că ai fost apărat de sfinţii îngeri.

Bucură-te că îngerii făceau zid de cruci strălucitoare în jurul tău spre a fi apărat de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi.

Bucură-te că vrăjmaşii nimic nu au izbutit contra ta.

Bucură-te că s-au înfricoşat toţi duşmanii tăi.

Bucură-te că întunecatul conducător al înnegriţilor a dat ordin de fugă celor care erau cu el şi ţi se împotrivea.

Bucură-te că tu râdeai de fuga duhurilor necurate.

Bucură-te că sfinţii îngeri straşnic te păzeau.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 10.

O dată pe când te rugai cu privirea aţintită spre cer ai văzut un sfânt înger îmbrăcat în veşminte diaconeşti cădind cu o cădelniţă de aur şi des-chizându-se totul în faţa ta ai văzut înfricoşatele vămi ale văzduhului şi pe sfinţii îngeri certându-se cu duhurile întunericului pentru fiecare suflet în parte iar noi auzind toate acestea cântăm cu mult respect sfânt: Aliluia!

Icos 10.

Ai văzut cum vrăjmaşii târau un suflet în iad care era al unui om ce se spânzurase iar în urma lui era sfântul înger păzitor care se tânguia cu amar pentru pierderea lui şi zicea cu lacrimi că omul de deznădejde sa sinucis. Iar pe când se tânguia a apărut un alt sfânt înger din ceruri care i-a zis: Tatăl nostru, Domnul Savaot îţi porunceşte să mergi la Roma unde se botează copilul unui ostaş. Primeşte-l şi păzeşte-l prin Duhul Sfânt care ţi l-a dat o dată cu botezul. Iar îngerul ce a adus vestea avea poruncă de pedepsire a stăpânului celui ce îşi luase viaţa însă noi cutremuraţi de toate acestea zicem:

Bucură-te că ai văzut un sfânt înger cădind.

Bucură-te că ai văzut înfricoşatele vămi ale văzduhului.

Bucură-te că ai văzut lucrarea din vămile văzduhului.

Bucură-te că sfinţii îngeri ocroteau sufletele creştine.

Bucură-te că sfinţii îngeri au afecţiune sfântă faţă de creştini.

Bucură-te că ai văzut cum se primesc misiunile cereşti.

Bucură-te că misiunile cereşti se îmbină cu cele pământeşti.

Bucură-te că sfântul înger păzitor al celui spânzurat a primit o nouă misiune sfântă de la Tatăl Ceresc.

Bucură-te că ai văzut pe sfântul înger plecând la Roma.

Bucură-te că răutatea nu rămâne nepedepsită.

Bucură-te că dreptatea Divină este vădită.

Bucură-te pentru cei ce se bucură de sfânta dreptate Divină.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 11.

Ai auzit sfinte ierarh Nifon tânguirea duhurilor rele şi viclene care vor-beau de un sfânt înger pedepsitor ( sau nemilostiv în raport cu ei) care i-a legat cu o funie pe toţi şi i-a bătut aplicându-le mii de lovituri iar de urle-tele şi de văietul lor sa speriat lumea. Sfântul înger împlinindu¬-şi cu străşnicie misiunea îi mustra cumplit şi după pedepsire i-a slobozit pe toţi cu nenumărate suferinţe pentru relele care le-au făcut iar noi cu smerenie şi cu mult respect cântăm: Aliluia!

Icos 11.

Fiind în biserica de lângă palatul Aftonia ai vorbit cu sfântul înger păzi-tor al bisericii care a povestit despre faptul că toate rugăciunile făcute în biserică se duc în Împărăţia Cerurilor iar acolo în ceruri se vorbeşte şi despre faptele celor de pe pământ. Despre cei mai înflăcăraţi iubitori de Dumnezeu se spune că sunt pomeniţi de sfinţii îngeri şi Arhangheli în ceruri iar noi minunându-ne cântăm din toată inima:

Bucură-te că sunt îngeri care pedepsesc duhurile rele.

Bucură-te că înnegriţii se înspăimântă de puterile cereşti.

Bucură-te că îngerii pedepsitori nu au milă de întunecaţi.

Bucură-te că ai auzit duhuri rele tânguindu-se.

Bucură-te că multe duhuri rele au fost mustrate şi bătute.

Bucură-te că ai întînlit pe sfântul înger păzitor al bisericii de lângă palatul Aftonia.

Bucură-te că ai vorbit cu minunatul înger păzitor al bisericii

Bucură-te că rugăciunile creştinilor sunt duse în ceruri de sfinţii îngeri păzitori ai bisericilor (creştine).

Bucură-te că sfântului înger păzitor i-a părut bine.

Bucură-te că ai fost pomenit de îngeri şi Arhangheli.

Bucură-te că adevărul cel sfânt de către un înger ţi sa spus.

Bucură-te de colaborarea îngerilor cu devotaţii creştini.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 12.

Fiind la rugăciune şi uitându-te spre apus ai văzut o adunare mare de înnegriţi iar unul îşi aranja oştirea sa nelegiuită pe când alţii veneau din iad cu arme( de ale lor) cu uniforme( demonice) şi planuri în număr de 365 care reprezintă patimile şi păcatele supărătoare la adresa Domnului Dumnezeu. Când sa spus ca să priveşti spre răsărit ai văzut un câmp lumi-nos cu îngeri frumoşi la vedere aşezaţi în mii şi mii de cete iar între ei era cineva măreţ şi preafrumos care îi pregătea să lupte spre a-i apăra pe creş-tini. După ce toate oştirile îngereşti au fost trimise la luptă acel preafru-mos conducător s-a ridicat la ceruri iar noi cu smerenie şi cu dragoste să cântăm: Aliluia!

Icos 12.

Întrebat fiind sfinte ierarh Nifon cum va fi în viitor ai spus: În zilele cele mai de pe urmă adevăraţii slujitori ai lui Christos se vor ascunde de oameni. Şi dacă nu vor face semne şi minuni mari ei vor călători pe calea cea strâmtă cu toată smerenia. În vremea lor nu va mai fi cineva să facă semne minunate şi chiar văzându-i nu vor vrea să se înţelepţească în lup-tele duhovniceşti. Cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea de virtute. Va domni peste tot iubirea de arginţi, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii, însă noi cu smerenie zicem aşa:

Bucură-te că ai văzut oştile potrivnice Domnului.

Bucură-te că le-ai văzut armele şi uniformele.

Bucură-te că ai fost pregătit să vezi toate acestea.

Bucură-te că nu ţi-a fost frică de înnegritele oşti.

Bucură-te că ai privit spre răsărit.

Bucură-te că ai văzut sfinte oştiri îngereşti.

Bucură-te că toţi îngerii străluceau.

Bucură-te că au fost pregătiţi pentru apărarea creştinilor.

Bucură-te că ai văzut pe mai marele îngerilor.

Bucură-te că ai avut darul profeţiei sfinte.

Bucură-te că ai văzut viitorul

Bucură-te că ai spus sfântul adevăr.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 13.

Viaţa ta pământ a fost o lumină pentru noi sfinte ierarh Nifon că multe fapte bune ai făcut, multe învăţături sfinte ai lăsat, multe rugăciuni au ră-mas nouă drept mărturie a credinţei nestrămutate pe care ai avut-o. La sfârşitul vieţii tale ai avut vizitatori cereşti pe sfinţii apostoli, pe sfinţii mucenici, pe prooroci şi cuvioşi, pe cei din ceata drepţilor, apoi pe prea-sfânta fecioară Maria iar la urmă Domnul Iisus Christos a venit şi Te-a chemat zicând: Vino la mine suflete care ai purtat smerenia Mea şi dându-ţi duhul în mâinile Domnului Iisus ai trecut la cele veşnice iar noi cântăm: Aliluia!  (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul întâi

Tatăl nostru cel ceresc cunoscând sufletele şi inimile aleşilor săi a ve-gheat cu străşnicie lucrarea harului pe pământ făcând să te naşti într-o familie bună din Egipt tatăl tău fiind guvernator pe nume Agatit te-a dat la învăţătură în Constantinopol locuind în casa generalului Savatie unde ai început să înveţi cu multă sfintele scripturi apoi mergând in biserică as-cultai cu multă evlavie toate slujbele iar vieţile sfinţilor le cântai cu multă sete ajungând să fiţi înţelept de tânăr iar noi îţi cântăm aşa.

Bucură-te că te-ai născut în Egipt. Bucură-te că tatăl tău a fost guvernator.

Bucură-te că ai fost dat la învăţătură

Bucură-te că ai învăţat în casa guvernatorului Savatie.

Bucurẳ-te că ai învăţat în casa generalului Savatie.

Bucură-te că ai învăţat sfintele scripturi.

Bucură-te că te-ai dus la sfânta biserică.

Bucură-te căci ai evlavie la Domnul Dumnezeu.

Bucură-te că ai aflat cine erau sfinţii.

Bucură-te că din tinereţe ai citit vieţile sfinţilor.

Bucură-te că ai devenit înţelept.

Bucură-te că ai fost foarte sârguincios.

Bucură-te că ai avut mult folos sufletesc.

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul.

Condac 1

Cel ce ai fost ales din tinereţile tale să slujeşti lui Dumnezeu cu credin-ţă cu nădejde şi cu dragoste sfântă ai învins toate patimile trupului şi ai trecut toate obstacolele vieţii acesteia trecătoare făcându-te vas ales al Domnului Savaot iar ca cel ce ai multă îndrăzneală către bunul Dumnezeu roagă-te şi pentru noi ca să –ţi strigăm; Bucură-re Sfinte Ierarh Nifon al Constanţianiei mare văzător cu duhul.

RUGĂCIUNE.

Sfinte ierarh Nifon al Constanţianei care din tinereţe ai fost un ales al Domnului Dumnezeu şi ai lucrat pentru luminarea şi înţelepţirea creştini-lor, te rugăm din tot sufletul şi din toată inima să ne ajuţi pe noi şi să ne scoţi din nevoile şi din greutăţile care ne împresoară din toate părţile. Roagă-te şi pentru noi care suntem acum pe pământ şi vino în ajutorul nostru când suntem înconjuraţi de duhurile cele întunecate. Te mai ru-găm sfinte ierarh Nifon să fii bun şi îngăduitor şi cu urmaşii noştri căci poate şi din ei vor ieşi sfinţi în viitor care să fie vrednici de laudă înaintea Domnului Dumnezeu cum au fost mulţi alţii în trecut. Iar la obştescul nostru sfârşit pune un cuvânt bun şi pentru noi păcătoşii. Poate se va milostivi preabunul Domn Iisus Christos aşa cum sa milostivit de tine şi de mulţi alţii ori să trimită un sfânt înger spre a ne proteja pe noi cei de acum şi spre a ne călăuzi spre sfânta Împărăţie a cerurilor.  Amin.

 

Acatistul Sfintei Eugenia – Sfântă Muceniţă ( 24 Decembrie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

CONDACUL 1

Luminandu-te cu lumina dumnezeiestii cunoasteri ai fugit de slava cea desarta, parasind dulceata lumii si casa parintilor tai, si iesind din cetate de frumusetea cantarii de psalmi te-ai ranit, si primind in inima ta feciorelnica dumnezeiasca dragoste ai impartasit duh si celor ce calatoreau impreuna cu tine, Sfanta Cuvioasa fecioara, Mucenita Eugenia. Pentru aceasta si noi iti cinstim praznuirea, cantandu-ti: Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

ICOSUL 1

Din randuiala dumnezeiasca inger din cer a fost trimis sa-ti deschida, fecioara, calea spre mucenicie, aratandu-te slujitoare aleasa a imparatului tuturor. Iar noi, vazand vietuirea ta cea minunata iti inaltam cantari de laude ca acestea:

Bucura-te, ceea ce nume de bun neam ai purtat:

Bucura-te, ca frumoasa la chip fiind si viteaza cu duhul te-ai aratat;

Bucura-te, ca intelepciunea cea elineasca si filozofia ritorilor cu inlesnire ai invatat;

Bucura-te, ca logodna cu nici unul din tinerii cei luminati cu neamul, cu marirea si cu bogatia nu ai primit;

Bucura-te, ca fecioria cea curata ai ravnit;

Bucura-te, ca prin randuiala dumnezeiasca Epistolele Sfantului Apostol Pavel ai citit;

Bucura-te, ca de la el ai aflat ca unul este Dumnezeu cel adevarat;

Bucura-te, ca, iesind din cetate si auzind cantarea cea dulce a psalmilor, cu lumina dumnezeiestii cunoasteri te-ai luminat;

Bucura-te, ca de ratacirea parintilor te-ai rusinat si de idolii cei facuti de mana omeneasca te-ai lepadat;

Bucura-te, ca cele trecatoare ai lasat;

Bucura-te, ca de Mirele tau Hristos ai fost inteleptita;

Bucura-te, purtatoare de cununa preafericita;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 2-lea

Cand te-ai logodit cu Hristos, l-ai adus Lui de bunavoie, ca o zestre insufletita, slugile care, urmand tariei tale, fecioara binecuvantata Eugenia, au stralucit lamurit cu credinta si cu harul, deprinzandu-se cu toata fapta buna, ca niste adevarati mucenici intelepti ai lui Dumnezeu, cantandu-l: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 2-lea

intelegerea cea neinteleasa cautand, Mucenita, sa o intelegi, ai lepadat slava cea desarta, si lipindu-te de Hristos ai grait catre slugile tale: „eu nu ma voi mai numi doamna a voastra, ci sora si impreuna slujitoare a lui Dumnezeu cel adevarat”; pentru aceasta si noi iti cantam:

Bucura-te, ca parul cel fecioresc ti-ai taiat si cu dorire spre manastirea lui Teodor ai plecat;

Bucura-te, ca imbarbatata de har fiind, firea femeiasca ti-ai uitat;

Bucura-te, ca impreuna cu cei doi fameni slujitori ai tai spre lucrarile barbatesti ai alergat;

Bucura-te, ca Dumnezeu cu vederea cea-mai-inainte te-a povatuit;

Bucura-te, ca, din purtare de grija, Dumnezeu toate cele despre tine fericitului episcop Elen Ie-a descoperit;

Bucura-te, ca arhiereul Elen cu Sfantul Botez in Hristos v-a imbracat;

Bucura-te, ca luminandu-va, jugul Lui ati dorit;

Bucura-te, ca luand chip si nume barbatesc cu ceata monahilor te-ai unit;

Bucura-te, ca urmand tie, din robi cu trupul, slugile tale libertatea duhului au dobandit;

Bucura-te, ca a stralucit in inima ta binecuvantarea lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai inflorit ca un crin in pustiul paganatatii;

Bucura-te, ca bunul neam al sufletului l-ai pazit nevatamat;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 3-lea

Fericita fecioara, cea acoperita cu haine si cu nume barbatesti, bine vietuind si slujind lui Dumnezeu atata ai sporit in dumnezeiasca invatatura incat si Sfanta Scriptura o cunostea pe de rost si multora le erai mirare si pilda pentru bucuria cea nepieritoare, cantand: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 3-lea

Pururea fiind impodobita, fecioara, cu viata curata, cu bun cuvant si cu har, jertfa te-ai adus pe tine Celui ce pentru noi a luat trup din Fecioara; pentru aceasta si noi iti cantam:

Bucura-te, smerenie blanda si imblanzitoare;

Bucura-te, a celor mahniti calda mangaietoare;

Bucura-te, ca si darul tamaduirii ai primit;

Bucura-te, ca mai mult decat toti pustnicii ai stralucit;

Bucura-te, ca taina ta cea acoperita de Dumnezeu fratii nu o cunosteau;

Bucura-te, ca, murind egumenul si adunandu-se obstea, cu multa rugare la staretie te sileau;
Bucura-te, ca a-L intreba mai intai pe Hristos i-ai indemnat;

Bucura-te, ca urmand cuvantul Domnului tuturor sluga si rob te-ai aratat;

Bucura-te, ca pentru toti te-ai ostenit in grele slujiri manastiresti;

Bucura-te, ca slujind fratilor cu dor si fara incetare te rugai lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca mult iubeai slujbele cele bisericesti;

Bucura-te, ca in toate ti-ai pazit inima curata;

Bucura-te, Mucenita Eugenia de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 4-lea

Vifor de ispite a asmutit asupra ta sarpele cel pierzator de suflete vazandu-te purtatoare de biruinta, indreptata spre mantuire, dar luminandu-te cu lumina cea intelegatoare l-ai batjocorit cu puterea Celui Preainalt, cantand: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 4-lea

Vazand Melantia cea bogata cu averea dar saraca de fapte bune frumusetea ta, s-a ranit de dragostea cea fara de randuiala, nestiind firea cea femeiasca ce se tainuia in chipul si in numele cel barbatesc; dar tu, mustrand-o cu asprime, i-ai spus ca una iti este nunta, dorirea de Hristos. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, ca ai vindecat-o de friguri pe Melantia ungand-o cu untdelemn sfintit;

Bucura-te, ca cele trei vase de argint pline de bani de la ea nu le-ai primit;

Bucura-te, ca la saraci sa-i daruiasca o invatai;

Bucura-te, ca tu cu dragostea lui Dumnezeu te indestulai;

Bucura-te, ca saracind cu Hristos, bogatie adevarata ti-ai agonisit;

Bucura-te, ca marturisindu-ti aceea pofta ei desfranata cu asprime o certai;

Bucura-te, de Dumnezeu inteleptita ca in tarie cu nimic nu ai slabit;

Bucura-te, ca pe cea aprinsa de taciunii desfranarii ai alungat;

Bucura-te, primitoare de intelepciune;

Bucura-te, ca te desfatai cu dragostea de cumpatare;

Bucura-te, rugatoare pentru alungarea ispitelor;

Bucura-te, Mucenita Eugenia de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 5-lea

Ca un orb care si-a pierdut lumina ochilor cea innegrita cu fapta si cu numele a cautat sa-ti aduca ocara si ducandu-se la judecatorul cetatii tatal tau a mintit fara de rusine ca ai voit sa o silesti spre desfranare. Dar tu nu te dezlipeai de Mirele tau cel ceresc strigandu-l: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 5-lea

Umplandu-se judecatorul de manie si trimitand indata sa fii legata si adusa la judecata impreuna cu toti monahii de sub ascultarea ta, ai rabdat ocara si defaimare. Dar nevoind tu sa se faca de batjocura haina calugareasca ti-ai sfasiat haina rostind: „Se cuvine ca noi, calugarii sa suferim cu multumire ocarile batjocura si chinuirea trupului. Dar pentru ca sa nu se faca de batjocura haina calugareasca iata va spun ca sunt femeie; judecatorul este preaiubitul meu tata sotia lui e mama mea acestia de langa mine imi sunt frati nu-i numesc robi”. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, ceea ce nu ai dat somn genelor tale pana nu ai omorat toata patima desfatarii;

Bucura-te, ca te-ai facut lacas curat Ziditorului tau;

Bucura-te, statornicie fara clatinare;

Bucura-te, a calugarilor povatuitoare;

Bucura-te, ca ai aratat nebunia patimii celei trupesti;

Bucura-te, aparatoarea hainei calugaresti;

Bucura-te, ca ai purtat candela fecioriei nestinsa;

Bucura-te, ca parintii tai, vazandu-te, cu bucurie mare s-au bucurat;

Bucura-te, ca Domnul a pedepsit-o pe necredincioasa Melantia, foc trimitand peste casa si averea ei;

Bucura-te, ca tatal tau Filip, vazand cele petrecute, de toata marirea, bogatia si desfatarea vietii s-a lepadat;

Bucura-te, ca impreuna cu mama ta Claudia si cu fratii tai s-a botezat;

Bucura-te, ca si el muceniceste viata si-a savarsit;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 6-lea

Marturisitor si purtator de Dumnezeu devenind Filip, tatal tau, Precuvioasa Eugenia, si ritor bine graitor fiind, pe multi din elinii cei mai de frunte i-a sfatuit si i-a adus la Hristos, iar pe cei slabi la suflet si pe cei ce se indoiau in credinta i-a intarit; si impartindu-si averea, a lepadat dregatoria, ajungand pastor crestinilor din Alexandria. Dar din zavistia vrajmasului, fericitul episcop Filip a fost ucis in ascuns de uratorii de Dumnezeu pagani care nu stiau sa cante: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 6-lea

Stralucind tu cu duhul ai atras la tine multime de fecioare si impreuna cu ele ai slujit lui Hristos, Mirele cel ceresc, biruind toata patima si uraciunea; pentru care noi, minunandu-ne, sa strigam:

Bucura-te, ca ai trecut fara sa te arzi prin focul ipitelor;

Bucura-te, ca fara sa ti se inmoaie vitejia ai trecut prin apa cea nestatornica a clevetirii;

Bucura-te, ca din toate nevointele ai iesit biruitoare;

Bucura-te, ca slabiciunea femeiasca ti-a fost intarita de puterea lui Hristos;

Bucura-te, ca celor curati cu fecioria le esti ocrotitoare;

Bucura-te, ca lui Hristos imparatul tuturor, ai logodit multe fecioare;

Bucura-te, ca le-ai daruit Lui ca pe o zestre cuvantatoare;

Bucura-te, ca pe toti i-ai uimit cu lumina intelepciunii;

Bucura-te, ca pe multi i-ai condus sa creada luminat in Hristos, Lumina lumii;

Bucura-te, ca ai risipit negura inchinarii la idoli;

Bucura-te, ca nu incetezi sa te rogi pentru noi, cei osteniti de truda fara randuiala;

Bucura-te, ca nu ne lasi pe noi, cei intunecati de intunericul acestui veac;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 7-lea

Voind fericita Claudia, maica ta, sa se intoarca in Roma, ai urmat-o impreuna cu fratii si casa ta, facandu-va acolo pricinuitoare de intoarcere la Dumnezeu pentru multe suflete, vaduvele avand scapare la maica ta, iar fecioarele la tine, Sfanta Eugenia, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 7-lea

Vazand marita Vasilisa viata ta cea purtatoare de Dumnezeu, pe tine cu dragoste te-a urmat, ca s-a logodit cu Hristos parasind toate desfatarile trupesti si s-a invrednicit de bucuria mucenicilor. Pentru aceasta si noi iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca ai lucrat la inmultirea Bisericii lui Hristos;

Bucura-te, ca nu te-a oprit focul prigoanei paganilor;

Bucura-te, ca multime de inimi ai deschis dulcelui Mantuitor;

Bucura-te, ca si pe marita Vasilisa cea de neam imparatesc ai adus-o imparatului tuturor;

Bucura-te, ca descoperire ai primit de la Domnul pentru mucenicia Vasilisei;

Bucura-te, ca Sfanta Vasilisa ti-a marturisit descoperirea cea despre indoita ta cununa muceniceasca;

Bucura-te, ca te-ai rugat cu inflacarare pentru fecioarele incredintate tie;

Bucura-te, ca esti pururea rugatoare pentru cei ce-si pazesc fecioria;

Bucura-te, ca ii plangi pe cei ce aleg veselia cea vremelnica;

Bucura-te, ca ii jeluiesti pe cei din durerea cea vesnica;

Bucura-te, ca L-ai propovaduit pe Hristos prin viata ta;

Bucura-te, ca te-ai mutat la lumina cea neinserata;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 8-lea

Locuind acum in locasurile cele ceresti, marita, lamurit te-ai invrednicit de desfatarile raiului. Cu fecioarele si cu mucenitele, curata fecioara Eugenia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca vazand nevointa straina sa ne instrainam cu mintea la cersi sa cantam: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 8-lea

Lamurit-ai tuturor adevarul Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, preacinstita Eugenia, imbarbatand partea cea femeiasca si logodind lui Hristos multime nenumarata de fecioare care cu dragoste te-au urmat. Pentru aceasta iti cantam si noi unele ca acestea:

Bucura-te, bucurie luminata de lumina cea neinserata;

Bucura-te, mireasa a lui Hristos cu inima curata;

Bucura-te, feciorielnica gingasie cu har imbarbatata;

Bucura-te, nevinovata copila si povatuitoare preainte-leapta;

Bucura-te, duhovniceasca ocrotitoare si mangaietoare;

Bucura-te, ca intunecimea necredintei ai risipit;

Bucura-te, ca fecioria ta in Hristos a rodit insutit;

Bucura-te, ca Duhul Sfant ti-a daruit har peste har;

Bucura-te, ca lupta nu ti-a fost in zadar;

Bucura-te, ca esti fecioara si maica duhovniceasca;

Bucura-te, ca luminezi si incalzesti cu raze de iubire cereasca;

Bucura-te, ca ai biruit ceata cea idoleasca si blestemata;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 9-lea

Dobandit-ai dorirea cea mai presus de minte si de pricepere, ajungand inainte la dorita Lumina, Sfanta Mucenita Eugenia, ca inca in bezna temnitei fiind, razele stralucitoare ale Treimii celei stapanitoare lamurit te-au luminat pe cand cantai: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 9-lea

Ai infierat cu tarie prin dumnezeiestile tale invataturi nebunia idoleasca, prealaudata, logodind lui Hristos, imparatul tuturor, multime nenumarata de fecioare, luminandu-se cu sangiuirile muceniciei. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, faclie aprinsa de dorirea de Dumnezeu;

Bucura-te, candela cu untdelemn de intelepciune;

Bucura-te, potir de lumina plin de har sfintitor;

Bucura-te, mireasa a Mirelui Mantuitor;

Bucura-te, dorire de mucenicie pentru Hristos;

Bucura-te, nadejde si pentru noi cei pacatosi;

Bucura-te, bucuria celor ce iti urmeaza in calugarie;

Bucura-te, indrumatoare a celor ce traiesc in feciorie;

Bucura-te, floare binemirositoare a pustniciei;

Bucura-te, podoaba stralucitoare a muceniciei;

Bucura-te, mijlocitoare neobosita pentru cei cazuti;

Bucura-te, liman al celor bolnavi si deznadajduiti;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACULal 10-lea

Purtand candela fecioriei nestinsa, intru-tot-laudata Mucenita Eugenia, ca o jertfa fara prihana te-ai adus Stapanului, dobandind cununa muceniciei; si acum nu inceta rugandu-te, ca prin rugaciunile tale sa ne mantuim si noi, cei ce te laudam si cu dragoste te cinstim, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 10-lea

Hristos, Mirele tau, dupa cuviinta te impodobeste cu indoite cununi, de Dumnezeu inteleptita Eugenia, si Cel drept in camara luminata pe drept te asaza, ca inca in bezana lumii fiind ai dobandit lumina cea neinserata. Pentru aceasta iti cantam:

Bucura-te, ca piatra cea mare singura de tine s-a dezlegat;

Bucura-te, ca apa Tibrului nu te-a inecat;

Bucura-te, ca intocmai ca Petru mergeai peste ape, dar nu te scufundai;

Bucura-te, ca pentru Lumina lumii ai patimit;

Bucura-te, ca L-ai urmat si te-ai luminat;

Bucura-te, ca ai fost aprinsa de focul adus de Hristos pe pamant;

Bucura-te, ca focul cel materialnic ti s-a facut rob ascultator;

Bucura-te, ca in zadar te-au aruncat chinuitorii in cuptor;

Bucura-te, ca focul s-a facut racoare si nu te-a vatamat;

Bucura-te, ca in temnita cea intunecoasa Domnul luminii te-a cercetat;

Bucura-te, ca Domnul milei ranile ti-a vindecat si in lumina Lui te-a imbracat;

Bucura-te, ca paine alba si mai dulce ca mierea de la ingeri ai primit;

Bucura-te, Mucenita Eugenia de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACULal 11-lea

Catre dumnezeiasca racoare ai iesit trecand prin focul cel de nesuferit al chinurilor si prin apa cea nestatornica a supararilor preabuna Mucenita Eugenia; nu inceta sa te rogi pentru noi cei cufundati in noroiul patimilor ca mantuindu-ne sa cantam impreuna cu tine: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 11-lea

inchisa fiind in temnita ti s-a aratat Hristos zicand: „Eu sunt Cel ce am primit cruce si moarte pentru tine, precum si tu pentru dragostea Mea rabzi niste cumplite munci ca acestea. De aceea de multe daruri si de preamare slava am sa te invrednicesc in imparatia Mea cea vesnica si te vei desparti de lumea aceasta vremelnica si stricacioasa in ziua in care M-am nascut Eu om”. Pentru aceasta si noi, nevrednicii, te laudam strigand:

Bucura-te, ca te topeai ca ceara de focul dorului dumnezeiesc;

Bucura-te, ca te revarsat ca un rau de dragoste catre Mirele cel ceresc;

Bucura-te ca apa Tibrului nu ti-a stins focul iubirii de Hristos;

Bucura-te, ca focul nu ti-a ars trupul inflacarat de iubire dumnezeiasca;

Bucura-te, ca de cutremurul rugaciunii tale capistea idoleasca s-a prabusit;

Bucura-te, ca si idolii facuti de mana omeneasca s-au zdrobit;

Bucura-te, ca toti cu uimire s-au cutremurat;

Bucura-te, ca Lumina lumii in bezna temnitei ti-a vorbit;

Bucura-te, ca pentru Nasterea Domnului vistieriile inimii ti le-ai golit;

Bucura-te, ca in loc de smirna sangele ti l-ai daruit;

Bucura-te, ca in locul aurului ai adus credinta in focul Duhului curatita;

Bucura-te, ca in loc de tamaie ai adus duhul tau inmiresmat de rugaciune curata;

Bucura-te, Mucenita Eugenia de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 12-lea

in rau barbateste si in foc cu tarie ai fost incercata; pe cele potrivnice firii cu tarie le-ai trecut slavind pe Hristos si cu dragoste si credinta cantand: Aliluia!

 

 

ICOSUL al 12-lea

Harul lui Dumnezeu stralucitor luminandu-te te-a impodobit pentru locasurile ceresti, pe care prin rugaciunile tale ajuta-ne sa le dobandim si noi, cei ce-ti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, ca ne vestesti bucuria Nasterii Stapanului;

Bucura-te, ca lisus cel preadulce ti-a indulcit cu aratarea Sa chinul si ti-a vindecat ranile trupului;

Bucura-te, ca de praznicul Nasterii Domnului paganii ti-au taiat frumosul tau cap;

Bucura-te, ca iubita ta maica si cei din casa in locul numit „Calea romanilor” te-au ingropat;

Bucura-te, ca moastele tale impreuna cu moastele sfintilor mucenici de tine mai inainte ingropati s-au odihnit;

Bucura-te, ca plangandu-te maica ta cu plangere multa, i te-ai aratat in vis stralucita si impodobita si de multe fecioare insotita;

Bucura-te, ca fericita Claudia mult s-a bucurat, iar tu vremea mutarii la Domnul i-ai anuntat;

Bucura-te, ca ai biruit cu harul slabiciunea femeiasca;

Bucura-te, mijlocitoare pentru toata neputinta omeneasca;

Bucura-te, purtatoare de nebiruita putere dumnezeiasca;

Bucura-te, calauza luminata pentru cei ce ratacesc inca pe cale;

Bucura-te, grabnic ajutatoare pentru cei ce cauta alinare in rugaciunile tale;

Bucura-te, Mucenita Eugenia, de Dumnezeu binecuvantata!

 

 

CONDACUL al 13-lea

O Sfanta Cuvioasa fecioara si Mucenita Eugenia, primeste acum de la noi aceasta smerita si putina rugaciune de lauda pe care ti-o aducem cu buze necurate si scoate-ne cu rugaciunile tale din toata intunecimea pacatului, din toate nevoile si durerile sufletesti si trupesti, si cere pentru noi de la Mirele tau sa ne intareasca in pazirea poruncilor Sale, sa ne daruiasca mila Lui cea dumnezeiasca si sa nu ne lepede in ziua cea infricosata a Judecatii, ca impreuna cu tine sa-i cintam: Aliluia!(de trei ori)

 

Dupa aceea se zice

Icosul intai: Din randuiala dumnezeiasca inger din cer a fost trimis sa-ti deschida, fecioara, calea spre mucenicie…

si Condacul intai: Luminandu-te cu lumina dumnezeiestii cunoasteri ai fugit de slava cea desarta,…

 

Rugaciune catre Sfanta Mucenita Eugenia

Sfanta Cuvioasa fecioara si Mucenita Eugenia, mireasa cu totul frumoasa a lui Hristos Datatorul frumusetilor, Facatorul de bine si Mirele sufletelor, fiind tu infrumusetata cu ostenelile pustnicesti si stralucind luminat cu luptele mucenicesti, intocmai cu ingerii petrecand pe pamant, cu ei dantuiesti acum in casa Parintelui Ceresc! Te rugam, luminata fecioara si mucenita, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, cei aflati in nevoile acestei vieti trecatoare, sa ne daruiasca harul Lui cel de viata datator; cere pentru noi credinta curata, viata luminata de har, rabdare in incercari, barbatie in luptele impotriva patimilor, tarie nestramutata, bucuria implinirii poruncilor dumnezeiesti, dragoste nefatarnica, iubire de vrajmasi, smerenie si blandete, iertare de pacate si raspuns bun la infricosatoarea Judecata, ca sa mostenim si noi Lumina cea neinserata si sa proslavim Numele cel Sfant al Domnului, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Si se face otpustul.

 

Evadarea din Iad (carte)

Cuvânt înainte

Doamna Norica Ion trudeste din greu în satul Homojdia, Com. Curtea, Jud. Timis, pentru a-si creste cei opt copii minori. Suferă alături de sotul atins de o boală necrutătoare si priveste cu nădejde în viitor. Spune oricui vrea să o asculte experienta ei religioasă si-l îndeamnă să-si păstreze credinta crestină ortodoxă neîntinată de influente străine. Cu posibilitătile pe care le are, dânsa a devenit un neobosit misionar al Domnului Hristos.

Doamna Norica Ion a ajuns prin împrejurări nefericite într-un mediu pseudo-religios. Cu toate acestea, dânsa a avut tăria si curajul să nu se piardă cu firea si să rămână ea însăsi. A avu tăria să apeleze la valorile dintotdeauna ale crestinismului autentic: Sfânta Scriptură, Sfânta Traditie, Sfânta Cruce, Sfintele Taine, postul, rugăciunea, fiind convinsă că fără de acestea nu poate ajunge pe calea cea adevărată a mântuirii. A adăugat convingerilor sale intime o credintă puternică si o practică neîntreruptă a rugăciunii, a postului si a faptelor bune. Usor-usor, Dumnezeu a venit în întâmpinarea acestor căutări si strădanii si nu a lăsat un suflet în rătăcire. Dumnezeu i-a descoperit că în afara Bisericii Ortodoxe nu este mântuire. La aceeasi concluzie au ajuns si Sfintii Părinti din primele veacuri ale crestinismului, spunând că „extra ecclesia nulla salus” (în afara Bisericii nu este mântuire).

Doamna Norica a aflat adevărul; a aflat limitele până la care poate fi încercat omul si, mai mult, a învătat să biruiască răul – diavolul si uneltele lui. Nu păstrează doar pentru sine cele învătate din propria experientă, ci le spune tuturor pentru a-i feri pe unii de pierzare si pentru a-i ajuta pe altii să se mântuiască. Este un gest deosebit, care o onorează, prin care ea îsi face de fapt datoria de adevărat crestin fată de cei din jur.

Dacă avem în vedere concluziile la care ajunge autoarea, putem îndemna pe oricine caută calea cea adevărată spre mântuire să urmeze zicala românească: „La orice treabă pe Stan Pătitu-l întreabă!”. Autoarea este într-adevăr un Stan Pătitu’.

Cine are urechi de auzit si minte de priceput să audă si să priceapă.

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Copilăria

Am avut o viată foarte grea. M-am născut într-o familie de penticostali, fiind cea mai mică dintre cele sase fete. Când eram de trei ani, am rămas orfană de mamă. La putin timp după aceea, tata s-a însurat cu o femeie mult mai tânără decât el. O iubea mult si nu-i iesea din vorbă. Noi fetele primeam bătaie de multe ori, nefiind vinovate. Si azi îmi aduc aminte de bătăile de la vârsta de trei ani.

Locuiam în Simeria. La început mama vitregă nu ne putea suferi. Ea avea o fată cu primul ei sot si pe aceea o spăla, o hrănea si o îngrijea cum se cuvine. Patru dintre surorile mele bune erau mai mici decât sora noastră vitregă, însă nici pe ele nu le îngrijea. Eram pline de păduchi si bube. Eu eram cea mai prăpădită. Eram plină de bube si nimănui nu-i păsa. Mă culcau pe jos, pe o scândură. Mama mamei mele vitrege, venind într-o zi pe la noi, m-a văzut în ce hal eram si m-a luat la ea acasă, la Gurasada. Ea era văduvă din tinerete si făcea parte din secta baptistilor. La Gurasada acea femeie m-a îngrijit ca o adevărată mamă. O iubeam foarte mult.

Mama vitregă i-a cerut tatei să cumpere casă în satul ei, la Gurasada. Tata i-a împlinit dorinta si cu venirea lor la Gurasada au început si chinurile mele. Au cumpărat capre si de la ele m-am umplut de râie si păduchi. Când a venit medicul la scoală si m-a văzut cum eram, s-a dus la tata si i-a spus situatia mea. Tata m-a bătut rău cu cureaua si apoi a aruncat cu apă rece pe mine. Nici nu-mi treceau bine vânătăile si îmi făceau altele: când tata, când mama. Câteodată, când nu mai puteam să suport durerea, mă duceam pe malul Muresului cu gând să mă arunc în apă.

Când aveam sase ani obisnuiam să merg la biserica ortodoxă din sat la cununii. Nu stia nimeni din casă. Mă înghesuiam în biserică, mă urcam pe un scaun sau mă băgam în fată să văd mai bine. Pâinea ce rămânea de la miri mi-o dădea preotul mie. Ce usurare sufletească simteam când mă apropiam de biserică, desi eram doar un copil! Întotdeauna în Joia Pastelui mergeam cu ceilalti copii si ne jucam în cimitir. Când băteau clopotele bisericii, parcă mă cuprindea o dragoste în inimă si o dorintă de a intra în biserică. În fiecare duminică eram dusă de cei din familie la adunarea baptistilor. Nu mă simteam bine acolo. Eram tot tristă si coplesită de necazuri. Asa au trecut anii.

Vara, în vacante, mă duceam ca slujnică plătită, mai cu seamă la preotul din sat. Mergeam cu vitele la păscut. Mereu când plecam cu oile doamna preoteasă îmi dădea un pachet cu mâncare. Îi iubeam pe amândoi pentru că aveau milă de mine. Din banii câstigati vara îmi cumpăram toamna haine de scoală.

Îmi amintesc că pe la 11 ani m-am îmbolnăvit de apendicită. O soră a mea, de 13 ani, m-a dus cu salvarea la spitalul din Ilia. Am fost operată si dusă la reanimare, dar nimeni dintre ai mei nu era lângă mine. Ceream deseori apă si ceilalti bolnavi îmi puneau pe buze un pansament muiat în apă. Mamă nu aveam, iar pe tata nu-l interesa de mine. Strigam deseori după el, uneori si în somn. Odată a venit sora mea la mine si i-am zis: „Du-te după tata, că eu mor!” S-a dus si l-a rugat să vină la spital că eu mor. Tata i-a spus că va veni el la spital cu cureaua, să mă învie.

As fi avut nevoie de compot sau supe după operatie, însă nimeni nu mi-a adus. De la spital m-am dus singură acasă. Nu mă durea operatia cât mă durea lipsa dragostei părintesti.

Adolescenta

Toată copilăria mea tata nu mi-a dat un leu măcar să-mi cumpăr bomboane. Nici el nu ne cumpăra, desi avea salariu si primea alocatie pentru noi. Cu banii strânsi împlinea dorintele sotiei sale.

M-a dus la Deva în clasa a noua, la Liceul Industrial, însă am stat putin timp acolo pentru că nu aveam bani să-mi plătesc cantina. Am stat acolo flămândă trei zile. Văzându-le pe celelalte fete cu geamantanele pline de haine, mă rusinam. Eu nu aveam decât uniforma cumpărată cu banii câstigati pe timpul verii. Îmi trebuiau acum bani pentru unele cărti, iar când am apelat la surorile mele măritate, mi-au spus că nu mă pot ajuta pentru că au soti si soacre si nu le dau voie. Nu exista nici o solutie.

Căsătoria

Eram foarte săracă. Asa am luat o hotărâre: dacă voi găsi pe cineva să mă ia, mă mărit. O cunostintă mi-a recomandat un băiat orfan de mamă. Ne-am căsătorit, însă tatăl si bunica lui n-au fost prea bucurosi când m-au văzut. Eram prea săracă si ar fi vrut pe altcineva pentru băiatul lor.

Eram săraci lipiti pământului, însă ne iubeam si asa am rămas împreună. La 17 ani aveam deja doi copii. Ne-am căsătorit la primărie si, când am avut al doilea copil, am mers la biserică. M-am botezat eu întâi, m-am cununat cu bărbatul meu si am botezat si copilul. Asa am devenit o familie de crestini ortodocsi.

Necazurile nu m-au ocolit. Sotul meu era sofer. După ce s-au născut copiii, nu i-a mai plăcut de mine. Orice făceam nu era bine. A venit si al treilea copil si necazurile au devenit mai mari. Nu stiam ce să mai cred. Nu citisem Sfânta Scriptură si nu stiam care-i calea cea adevărată. Încă nu stiam că prin suferintă poti ajunge mai usor la mântuire.

Apostazia

Între timp m-am îmbolnăvit. Mă durea mereu capul. Am fost la doctor, însă nu mi-a putut spune ce am. Credeam că asa mă pedepseste Dumnezeu pentru că nu mai mergeam la adunarea baptistă. M-am dus în schimb la o mănăstire din apropiere, unde m-am spovedit si m-am împărtăsit pentru prima oară. După aceea m-am simtit foarte bine o vreme. Mă rodea însă mereu gândul si mă mustra cugetul că mă lăsasem de sectă. Nu stiam ce se întâmplă cu mine. Mi-au revenit durerile, parcă mai chinuitoare acum.

Atunci m-am hotărât să mă duc la penticostali, acestia fiind mai vestiti pentru puterile lor. Având o adunarea de-a lor în sat, m-am alăturat lor. Mi-au cerut să mă lepăd de Ortodoxie si să mă botez în legea lor. Am făcut o declaratie publică prin care m-am lepădat de dreapta credintă. Botezul s-a făcut în ascuns, fără martori. Nici nu am auzit într-al cui nume am fost botezată.

Nu stiam care este calea cea adevărată a mântuirii, însă o căutam cu tot mai multă râvnă. Penticostalii lucrează cu niste duhuri. Ei sustin că e vorba de însusi Duhul Sfânt si că cine nu îl are, va rămâne pe pământ când va veni Domnul Iisus Hristos să răpească Biserica.

Am trăit sapte ani în mijlocul penticostalilor. Citeam mereu Biblia si am învătat lucruri foarte importante. Mă opream deseori la cartea proorocului Daniel, citind tainele pe care i le descoperise Dumnezeu. Citeam, de asemenea, si în Evanghelia după Matei despre venirea proorocilor mincinosi. Mi se părea că de fiecare dată când citeam din Sfânta Scriptură găseam ceva nou. Unde nu întelegeam, socoteam că este o enigmă pentru mine. Neavând pe cine să întreb, încercam să pătrund singură întelesul textelor. Uneori îl întrebam pe pastor, dar din păcate el era mai încuiat la minte decât mine. Nu făcea decât să repete întruna credinciosilor lui, dintre care făceam parte si eu, că ei sunt poporul ales, botezat cu Duhul Sfânt si cu foc.

Îmi amintesc de cele scrise în Epistola a II-a a Sf. Pavel către Tesaloniceni, unde scrie că potrivnicul va fi cinstit cu închinare, dându-se pe sine Dumnezeu (2 Tes. 2:3-4). Acest lucru era adevărat, pentru că ne adunam cu totii la rugăciune si îl imploram cu lacrimi pe Domnul să vină în mijlocul nostru să ne mângâie si să ne vorbească prin proorocii nostri. Cum Domnul Iisus nu mai vine în cămări (Mat. 24:26), venea bucuros un alt „domn”, Satana. Acesta ne arăta prin gura proorocilor necazurile în care ne aflam.

Totusi, cred că Dumnezeu a îngăduit să ni se spună mie si unei surori că ne va scoate ca pe Lot din mijlocul lor (Fac. 19). Nu ni se spunea însă clar din mijlocul căror oameni vom fi scoase. Până la urmă aveam să fim scoase chiar din ceata rătăcitilor. Mergând pe drum către casă, încercam să mă smeresc cât mai mult si să mă pocăiesc tot mai mult în inima mea. Desi eram o rătăcită, îngerul meu păzitor nu m-a părăsit nici o clipă si-l simteam mereu că mă ajută în necazuri.

Timpul a trecut. Aveam acum patru copii botezati la ortodocsi si alti doi „binecuvântati”, cum spuneau penticostalii. La sectanti, în loc de botez, pastorul ia copiii în brate si se roagă ca Domnul să-i binecuvânteze.

Necazurile mele cresteau mereu. Deseori primeam câte o bătaie zdravănă si câte o fugăreală de la sot. Îsi găsise alte femei si îmi spunea tot mai des că mă va părăsi si că va pleca cu copiii.

Vorbirea în limbi

Pastorul nostru ne zicea mereu că cine nu are Duhul Sfânt nu va fi răpit la cer înainte de strâmtorarea cea mare. Eu mă gândeam că nu sunt vrednică să am Duhul Sfânt în mine. El ne presa însă tare, îndemnându-ne să postim, să facem nopti de veghe si să stăruim în rugăciune pentru a primi Duhul Sfânt. Încet-încet am început să sper că poate îl voi primi si eu.

Într-o zi m-am dus cu o soră a mea, tot penticostală, la o adunare de stăruintă într-un sat vecin. Aici ne-au învătat să spunem întruna „Sângele Domnului să mă curătească”, până ni se va îngrosa limba. Abia atunci, ne spuneau ei, vom începe să vorbim în limbi îngeresti. Asa am făcut. Către miezul noptii am simtit că mi se îngroasă limba. Deodată am simtit o stare de înviorare. Am strigat: „Iisus Hristos”. În preajma mea era 10-12 persoane care vorbeau în limbi. Nu întelegeam ce spuneau. Când am strigat eu, toti au tăcut si nimeni nu a mai putu vorbi în limbi. S-au ridicat si mi-au zis: „Soro, nu esti pregătită pentru lucrarea Domnului. Nu esti curată, cum vrea Domnul!”

Cei care aveau darul proorociei ne-au spus că Domnul ne va conduce către casă. Adunarea s-a terminat si ne-am despărtit. Eram împreună cu alte trei persoane. Am trecut pe lângă o pădure, unde se auzeau numai fosnete, însă nu ne-a fost frică. Am găsit o masină care ne-a dus mai aproape de casă.

După acea adunare de stăruintă eu am rămas pe gânduri, întrucât mi se părea ceva anormal. Îmi stiam bine viata particulară si nu credeam că trebuie să-mi spună ei că sunt nepregătită. Aveam o dragoste foarte mare pentru Dumnezeu si mă rugam mult. Ceva însă mi se părea neclar. Nu întelegeam de ce se opriseră cu totii din vorbirea în limbi când am strigat eu „Iisus Hristos”. Când spusesem acele cuvinte, parcă mă înviorase cineva cu aer rece. Mă rugasem mult până în clipa aceea si eram foarte transpirată pentru că în casă era cald. Când am rostit numele Mântuitorului, am simtit un aer răcoritor.

Descoperirea

Muncindu-mă acest gând, am postit trei zile si m-a rugat Creatorului lumii. Îi spuneam că sunt nestiutoare si că dacă voi primi vreodată un dar, de la El să-l primesc si El să-mi descopere lucrurile pe care nu le înteleg. Mă rugam să fiu luminată precum fusese proorocul Daniel. Rugându-l pe Dumnezeu, aveam credinta că tot ce voi cere în numele Domnului Iisus voi primi.

Într-o noapte am avut un vis. Afară se făcuse cerul într-o singură fiintă. Nu o puteam privi din pricina strălucirii ei. Am căzut cu fata la pământ, căci am priceput că e o putere dumnezeiască. Am auzit un glas spunându-mi: „Priveste aceasta! Cine nu stie ce este aceasta nu va vedea Împărătia Cerurilor niciodată!” Cum stăteam cu fata la pământ, am ridicat putin capul ca să pot privi ce-mi arăta. Cam pe unde îi era fata se vedeau numai fulgere, iar când vorbea parcă tuna. Privind spre mâna înfricosător de mare, am văzut că tinea o inimă de om în care era foarte multă mizerie. Am auzit iar acel glas de tunet: „Priveste si să stii că cine nu cunoaste ce este aceasta nu va vedea Împărătia Cerurilor!”

Visul m-a speriat foarte tare. Trei zile n-am fost în stare să fac nimic. Tremuram tot timpul si rămăsesem cu sperietură, desi nu întelesesem prea multe.

După un timp am postit iarăsi ca să primesc Duhul Sfânt. Pastorul nostru ne amintea mereu că cine nu are Duhul sfânt va rămâne pe pământ la venirea lui Hristos. Atunci, după mintea mea cea încuiată si fiindcă cerusem dezlegarea tainei, Dumnezeul cel adevărat a îngăduit pentru mine încercarea de a călca pragul mortii.

Pragul mortii

Obisnuiam să vizitez bolnavi, în special pe cei din adunare. Făceam asta desi eram deseori certată si bătută de sotul meu. Într-o zi m-am dus în Făget, la o bătrână foarte bolnavă. Era în sectă de doisprezece ani si avea duhul vorbirii în limbi. Cum intrase în sectă, cum căzuse la pat. Cobora din pat doar pentru rugăciune, dar si atunci cu mare greutate. Proorocea după cum îi zicea duhul. Mi-a zis: „Tu ai ceva de la Dumnezeu. Să stii că-ti va descoperi ceva, dar îti trebuie trei zile de post.”

Am tinut trei zile post negru. Plânsesem de multe ori în rugăciunile mele, când mă rugam lui Dumnezeu pentru familia mea, ca sotul să nu se depărteze de mine si ca cei sase copii ai mei să nu rămână pe drumuri. Asa am făcut si atunci. M-am rugat fierbinte ca Dumnezeu să nu-i îngăduie sotului meu să-mi ia copiii. Ei erau bucuria mea, viata mea. Îi crescusem cu multă trudă si nopti nedormite. Aveam o mare încredere că Dumnezeu nu va îngădui să vină un asemenea rău peste mine.

După trei zile de post negru, am început să merg zilnic la femeia din Făget. Timp de trei săptămâni am mers cu drag, crezând că însusi Domnul Hristos îmi vorbeste prin acei prooroci. Într-o zi, când eram cu sora mea acolo, a venit un bărbat, sectant si el. Îl chema Vasile si avea vreo 53 de ani. Ne-a întrebat dacă am primit darul Duhului Sfânt. I-am spus că nu, iar el ne-a spus că a fost trimis la noi pentru stăruinta pentru Duhul Sfânt. Am început să ne rugăm iar acel om m-a uns cu ulei pe frunte, dar nu în semnul Sfintei Cruci. Mi-a pus doar un deget pe frunte. Deodată am început să vorbesc în alte limbi. Nu stiam ce limbi sunt, dar în timp ce vorbeam aveam mintea foarte limpede, căci îi vedeam si auzeam pe toti ce vorbesc.

La noi în Homojdia sunt oameni săraci care-si câstigă pâinea făcând trocuri, linguri si alte lucruri din lemn pentru a le vinde. Cei din celelalte sate îi numesc tigani, însă ei nu stiu să vorbească tigăneste. Acel om care m-a uns pe frunte le-a spus celorlalti că eu am primit darul vorbirii în limba tigănească. Eu mă simteam putin rusinată, dar nu-mi puteam stăpâni gura. Nu stiam ce vorbesc, dar eram bucuroasă. Sora mea striga într-una: „Tată din cer, ai milă de mine!” O unsese si pe ea pe frunte si la un moment dat a început să cânte, dar fără cuvinte. Omul acela i-a spus să strige mai tare.

În timp ce vorbeam vorbe neîntelese, am întins mâna dreaptă către sora mea. Printre cuvintele care mi se amestecau în gură, i-am spus în româneste: „Gândul la Golgota!”. Atunci ea a început să strige Haliluia, nu Aliluia. La terminarea rugăciunii, acel om ne-a zis: „Surorilor, ati primit Duhul Sfânt!” Pe mine m-a atentionat că primisem lucrare cu proorocie si că nu trebuie să mă opresc deoarece Domnul are de vorbit poporului.

Fereastra spre cer

Am mers acasă si de atunci a început un adevărat calvar. Din prima noapte am început să simt o mare apăsare. Am visat că eram făcută mireasă într-un loc necunoscut. Cu mare greutate am scăpat de acolo, am urcat într-un tren si am fugit.

Îmi venea tot mai mult în minte o vedenie pe care o avusesem cu putin înainte de a primi duhul vorbirii în limbi.

Mă dusesem la sora mea. Era pe la nouă dimineata. Noi obisnuiam să ne rugăm de trei ori pe zi, spunând Tatăl Nostru înainte de alte rugăciuni. M-am asezat pe genunchi, dar nu am apucat să spun nimic. Am văzut ca o fereastră spre cer, de formă ovală. Prin ea curgeau spre pământ raze mai puternice ca ale soarelui, care se revărsau peste noi în timp ce eram asezate pe genunchi.

În stânga lângă mine am văzut o fiintă înfricosătoare. Semăna cu un urs, cu păr negru pe tot corpul, iar la degete părul era alb. Lucrul acesta nu l-am visat, ci l-am văzut, dar nu stiu dacă aveam ochii deschisi sau l-am văzut numai cu inima. Abia mai târziu am înteles vedenia, după o discutie cu diavolul.

Înselătorul

Revin cu firul povestirii. Acel duh locuia în mine de sase zile. În acest timp am primit vizita mai multor femei, între care si sotia pastorului. Să explic mai pe larg.

În mine era un duh. La rugăciune acest duh chema o putere mai mare si vorbea din mine următoarele: „Eu sunt domnul în trup.” Apoi începea să vorbească în mine. Tot trupul mi se deplasa, ca fiind purtat de o putere. Mâna mi se îndrepta spre acela căruia îi era adresat mesajul. Mă ridica în sus si mă scutura cu un tremur specific celor care au astfel de duhuri. Pentru toate femeile venite la mine au fost mesaje rele. Chiar si pentru sotia pastorului. Dânsa era o femeie în vârstă, iar mie îmi era foarte rusine de cele ce îi strigase duhul prin mine. Dânsa mi-a spus: „Vai de tine, nu te mai scutura toată degeaba!” Duhul din mine i-a răspuns: „Pe ea o scutur acum, iar pe voi, când vă voi scutura, nu va fi bine de voi!”

Aceste duhuri au o putere foarte mare. S-au întâlnit cazuri când oameni bolnavi de boli incurabile au fost vindecati. De aceea duhul din mine mi-a spus să merg în satul unde am copilărit, unde era o femeie bolnavă care striga după vindecare. Duhul mi-a spus că însusi Domnul va veni acolo să facă vindecarea, eu urmând să fiu martoră. Toate cele proorocite de duhul din mine le-a auzit si sora mea. Eu i-am zis duhului: „Nu am ceas si nu stiu când să plec.” El mi-a răspuns: „Te voi anunta eu când să pleci.”

Când duhul din mine mi-a spus să mă duc, am socotit că e momentul să-l ispitesc. Asa cum am spus, acest duh îmi dădea un tremur specific oamenilor posedati. Când venea acea putere mai mare, tremurul devenea si el mai puternic.

Când mi-a zis să mă îmbrac, i-am zis: „Duhule, chiar Domnul Iisus Hristos vine acolo unde mă trimiti?” Duhul mi-a zis: „Da, El vine! Esti necredincioasă?” „Nu, i-am zis eu, dar acum voi putea să-i sărut palmele cu semnele cuielor, căci s-a jertfit si pentru mine pe Golgota!” Zicând eu acestea, am simtit o schimbare mare. Duhul nu mai vorbea cum vorbise până atunci, iar tremurul dispăruse. Nu stiam ce să mai zis. La un moment dat am crezut că Domnul Iisus s-a supărat pe mine pentru că i-am cerut să-mi arate semnele sfinte. Cineva parcă îmi soptea însă că Domnul Iisus e blând si că nu s-a supărat nici pe ucenicul Lui care îi ceruse să vadă urmele cuielor.

M-am îmbrăcat si am pornit cu sora mea spre tata. În drum spre statia de autobuz am simtit o stare de tristete si de părere de rău în suflet. Eu nu jignisem niciodată pe nimeni, dar acum, prin gura mea, fusese jignită sotia pastorului. Îmi curgeau lacrimile. În statie i-am spus surorii mele: „Nu puteam eu să rămân asa cum eram înainte?” În timp ce plângeam întruna, duhul din mine a zis: „Nu mai plânge, căci Domnul nu mai vine!”. Neîntelegând bine aceste cuvinte, am plecat spre casă. Ajungând acasă la sora mea, ne-am asezat pe genunchi să ne rugăm. Sora mea a zis: „În numele lui Iisus Hristos, să iesi din noi căci tu nu esti Duhul Sfânt!” Duhul nu-i răspundea nimic. Am simtit atunci că a venit peste mine un fel de adiere ca o întărire. Cu glas poruncitor, i-am spus: „Iesi din mine, în numele lui Iisus Hristos! Îti poruncesc!” „Da, am să ies, căci voi nu sunteti vrednice de lucrările mele. Dar mai întâi am să vă spun cine sunt. Eu sunt domnul, dar domnul dracilor. Acesta este poporul meu, ei sunt copiii mei. Să nu uitati, căci eu i-am luat în brate pe copiii vostri si i-am binecuvântat. Când vor fi mari, să le spuneti.” „Iesi mai repede, i-am zis eu poruncitor, iesi mai repede că m-am săturat de tine! Iesi!”

A iesit. L-am simtit cum a iesit tot asa cum îl simtisem când intrase. După ce a iesit simteam că zbor, nu alta. Stătuse în mine de vineri până joi. În tot acest timp tinusem post negru. Mâncasem putin doar într-una din zile. După aceea, i-am zis surorii mele: „Tu fă ce vrei, eu mă duc la preot să-i spun ce-am pătit!” Citisem în Biblie că duhul rău se întoarce cu alte duhuri si îmi era frică. Sora mea m-a înteles si a mers cu mine.

Salvatorul

Preotul satului era părintele Vasile Hotica, un preot foarte bun. Îsi trăia viata mai mult în post si rugăciune. Văzându-mă, s-a mirat foarte, căci nu se astepta să-l caut. Stia că sunt de altă religie. I-am zis: „Părinte, am venit la dumneata să-mi explici. Ati făcut ani multi de Teologie si de aceea să-mi spuneti, vă rog, cum e cu vorbirea în limbi, cu proorocirea. Uitati ce am pătit…” I-am povestit toate cele întâmplate. A făcut semnul Sfintei Cruci, s-a gândit si a zis: „Doamne, fereste-ne!”

A urmat o convorbire de trei ore. Era într-o zi de joi, după-masă. La sfârsit i-am spus hotărârea mea: „Părinte, duminică îi aduc la biserică pe cei trei copii ai mei care-s nebotezati. Vă rog să-i botezati. Vreau să mă întorc în Biserica Ortodoxă si să-mi recunosc rătăcirea. Părinte, mă tem însă să nu mi se întâmple ceva până duminică. Mă va ajuta oare Dumnezeu?” „Ai credintă”, mi-a spus preotul.

Am plecat. Pe drum m-am întâlnit cu o penticostală, care fusese la mine să-i proorocesc. M-a întrebat râzând: „Soro, e bun duhul tău?” „Ferească Dumnezeu s pe puiul de sarpe de asa duhuri”, i-am răspuns eu si nu am mai continuat discutia.

Răzbunarea diavolului

Abia am ajuns acasă că duhul s-a întors să mă omoare. Eram la capătul puterilor si m-am târât până la pat. Simteam valuri de căldură de la vârful picioarelor până în gât, sufocându-mă. Abia am putut să strig: „Mor!”

Copiii au strigat după sora mea. Socrul meu, văzând în ce hal eram, s-a dus la nasul meu, cantorul bisericii, rugându-l să deschidă biserica. Acesta mi-a trimis Sfântul Mir, tămâie, o carte de rugăciuni si Acatistul Maicii Domnului. Până a ajuns socrul meu acasă, eu începusem să spun rugăciunile pe care le stiam. Îmi simteam sufletul în gât, gata să iasă. Cei sase copilasi plângeau si mă strigau. Trupul îmi era ca de gheată, nu-l puteam misca, însă eram constientă. În gândul meu ziceam: „Doamne, ajută-mă să mă rog, căci mult Te-am iubit! Doamne, Creatorul lumii, tie mă rog, iartă-mă, căci am hulit Duhul Tău cel Sfânt. Te rog, o Doamne, nu mă lăsa să mor, căci îmi rămân copiii ai nimănui, asa cum am fost si eu, Doamne. Arată-mi si descoperă-mi adevărata cale pe care să pot ajunge la mântuire, ca să o arăt si eu copiilor mei!” Simteam că mă înec. N-am terminat eu bine rugăciunea că a intrat socrul meu pe usă. Mi-a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte si m-a tămâiat. A pus cartea de rugăciuni pe pieptul meu si atunci am simtit cum se trage sufletul încet-încet înapoi în trup.

Toată noaptea m-am simtit rău. Am luat medicamente, dar degeaba. Simteam că mă strânge ceva de inimă. Era îngrozitor. Toti cei din casă dormeau. Eu nu puteam să dorm. Când s-a crăpat de ziuă, l-am strigat pe socrul meu, care dormea în altă cameră: „Tată, nu mă lăsa să mor ca un câine! Du-te după preot!”

Socrul meu s-a sculat degrabă si a pornit spre casa preotului. După putin timp a venit cu preotul si cu un membru din Consiliul Parohial, ca martor. A intrat în casă si ne-a salutat. Până la venirea lui se adunaseră toti vecinii, cu mic cu mare. Nu le-a fost frică, desi diavolul ar fi putut iesi din mine si să treacă în ei. Doar însotitorul preotului s-a pierdut cu firea. A început să plângă. Eu eram în pat, acoperită cu o pătură, ca zguduită de friguri, desi nu-mi era frig. Aveam o stare de neputintă si nu mă puteam ridica. Preotul mi-a zis: „Femeie, dacă nu te încrezi în Sfânta Cruce, nu are rost să-ti fac slujbă!” Mi-a explicat că nu are voie să-mi facă slujbe pentru că eram de altă religie. Venise doar la chemarea mea. I-am spus: „Părinte, fă ce trebuie, numai să trăiesc, să-mi cresc copilasii, ca să nu rămână orfani cum am fost eu.”

Preotul mi-a dat Sfânta Cruce s-o tin în mână si mi-a pus epitrahilul pe cap. Când am luat Crucea în mână am simtit intrând în mine o putere de viată. Minune dumnezeiască! Preotul mi-a făcut o slujbă scurtă pentru îndepărtarea diavolilor si a farmecelor. Mi-a spus că după ce voi reveni la dreapta credintă îmi va face moliftele Sfântului Vasile cel Mare. M-a stropit apoi cu apă sfintită. I-am spus că la noi în casă nu s-a făcut sfestanie (sfintire) de multă vreme. El mi-a promis că se va întoarce spre seară pentru sfintirea casei. Era o zi de vineri. Mi-a lăsat Sfânta Cruce vreme de trei zile.

După plecarea preotului m-am sculat, am mâncat si am făcut treabă în casă. Spre seară m-a cuprins iarăsi o moleseală, însă nu mai tremuram ca înainte. Când a venit preotul m-am bucurat, căci puteam să-i pun întrebări din Scriptură. După săvârsirea sfestaniei, am discutat îndelung cu dânsul. Îi puneam întrebări din Biblie, iar el îmi răspundea. Mi-a împrumutat chiar Biblia lui. Discutia a durat până la unsprezece noaptea.

Descoperirea diavolului

După ce i-am condus până la poarta (preotul venise împreună cu acel martor), m-am întors în casă. Pornise un vânt puternic si-mi deschisese toate geamurile dinspre grădină. Le-am închis si m-am pregătit de culcare. Am stins lumina si am adormit. Era cam douăsprezece noaptea.

Deodată am fost trezită din somn de un glas necunoscut, un glas înăbusit. Mi-a zis: „Scoală-te, am venit să-ti spun.”

M-am speriat, căci nu cunosteam glasul acela si simteam că e ceva necurat. Am înteles că e diavolul. Nu vedeam nimic în odaie, căci era întuneric. De fapt, nici nu voiam să văd ceva. Am luat perna si mi-am pus-o pe urechi, ca să nu-l mai aud. Glasul s-a auzit din nou: „Scoală-te. Degeaba îti pui perna pe urechi, că tot mă auzi si tot îti voi spune ce am de zis. Iar dacă ai întrebări, îti voi răspunde la toate. Am venit fiind trimis si mustrat de Dumnezeu, să-ti spun care e calea cea adevărată care duce la mântuire.”

În acele moment mi-am amintit că mă rugasem deseori la Dumnezeu să-mi descopere calea cea adevărată. Auzind atunci acel glas, m-am hotărât să încep discutia.

Convorbirea cu diavolul

I-am zis:

– Bine, răspunde-mi, care este calea cea adevărată spre mântuire?

Diavolul mi-a răspuns:

– Credinta ortodoxă este dreapta credintă, iar Biserica Catolică este aproape soră.

– M-am lămurit acum, i-am zis, dar ortodocsii au numai un copil sau doi, fac avorturi, beau, trăiesc în desfrâu. Nu am văzut la ei fapte care să dovedească dreapta credintă.

Diavolul mi-a spus:

– A fi ortodox e lucru mare. Trebuie să te împărtăsesti în fiecare lună cu Sfintele Taine. Mai întâi de spovedesti de tot ce ai făcut si după aceea, dacă duhovnicul îti dă voie, te împărtăsesti. Credinta ortodoxă nu-ti dă voie să mai faci păcate după Sfânta Împărtăsanie. Ea îti cere să te feresti de toate păcatele, te învată să nu fii betiv, să nu fii lacom, să nasti copii, nu să-i omori.

La sfârsit mi-a zis:

– Dacă vrei să mai stii ceva, întreabă-mă.

– Mai am o singură întrebare: Maica Domnului a mai avut copii sau nu?

Eu învătasem de la penticostali că Maica Domnului a mai născut patru copii după nasterea Domnului Iisus.

– Maica Domnului, mi-a spus diavolul, fecioară a fost si fecioară a rămas, căci Iosif era bătrân si el doar făcea pe îngrijitorul Maicii Domnului si al lui Iisus Hristos.

– Si atunci, am zis eu, cum se poate că atâtia oameni de la penticostali, care strigă cu atâta foc către Dumnezeu, să nu se mântuiască?

– Pot ei să strige, zise diavolul, dar armă împotriva puterilor satanice este numai Crucea. Pentru că ei nu fac acest semn sfânt, rugăciunile lor sunt luate de duhurile mele.

Discutia cu diavolul a mai durat o vreme. Începuse să mă sperie, spunându-mi că nu mai pleacă. Ba chiar îmi spunea să fac aia sau aia. Nu reuseam deloc să mă opresc din discutie. M-am ridicat, am băut apă sfintită si am citit rugăciunea de sâmbătă, dar el tot nu pleca. Până spre dimineată nu mi-a dat pace. Putere asupra mea nu avea pentru că eu purtam mereu o cruce de la biserică. Mi-o dăduse preotul s-o port la mine si mi-o lăsase definitiv. Preotul venea la mine de vineri până duminică, să vadă cum mă simt. Îl întrebam din Sfânta Scriptură, iar el îmi tălmăcea fiecare cuvânt pe care nu-l întelegeam. Asa îmi dăduse si Sfânta Cruce.

Evadarea

După toate cele prin care trecusem, aveam o credintă foarte puternică în Dumnezeu. În prima duminică m-am dus cu cei trei copii ai mei nebotezati la biserică. Am trimis vorbă părintelui că vreau să-o botez în credinta ortodoxă. Preotul a anuntat de îndată crestinii să vină la biserică în acea duminică, căci este ceva deosebit si se va face o mărturisire publică.

În biserică fiind, am luat Sfânta Cruce în mână si am mărturisit în fata Altarului ce mi se întâmplase. Unii din cei de fată plângeau. După mărturisire, s-a săvârsit Taina Sfântului Botez. Eu si ceilalti membri ai familiei am fost pecetluiti cu Sfântul Mir.

Ajungând acasă, mi-a venit o ameteală puternică. M-am asezat pe pat si am auzit iarăsi vocea. Avea să fie însă pentru ultima oară.

– Ti-ai atins scopul. Acum trebuie să plec, că începe popa ăsta cu blestemele Marelui Vasile.

După ce mi s-au slujit 40 de Sfinte Liturghii în trei biserici, m-am simtit mai bine. Cu multumire spun acestea. Dumnezeu m-a ascultat în al doisprezecelea ceas al vietii mele si, când sufletul era gata să plece, o rugăciune din capătul puterilor mele mi-a salvat viata si am putut să rămân pe acest pământ pentru a-mi face datoria de mamă.

Tot pătitu-i priceput…

Voi spune tuturor dacă e nevoie. Am să strig în fata lumii, în fata oricui, chiar dacă-mi va fi viata în primejdie. Nu mai vreau să trăiesc pentru mine. Vreau să trăiesc pentru Hristos. Simt cum o putere divină mă ajută si-mi dă curaj să spun care e dreapta credintă, calea lui Hristos. Ca un om să-l cunoască pe Hristos, mai ales dacă e nestiutor ca mine, e un drum lung si foarte greu. Nu oricine e în stare să cunoască Adevărul. Poate si dintre eretici ar primi Sfânta Cruce, cum o iubim si o primim noi, dacă ar sti ce stiu eu. Dar ei nu cunosc si nu vor să o primească, pentru că le-a intrat în sânge acest lucru, învătând de la părinti cum am învătat si eu de la sora mea. Ei se multumesc cu ceea ce aud si nu au dorinta de a cunoaste mai mult. Eu i-am cerut lui Dumnezeu să-mi descopere taina, asa cum i-a descoperit proorocului Daniel atâtea taine.

Multi dintre sătenii mei, în special eretici, mă socotesc nebună. Eu le spun:

– Voi mă credeti nebună, dar nu mă supăr. Lasă să fiu eu nebună, fiindcă mărturisesc pe Domnul Hristos si dreapta credintă, fiindcă mărturisesc descoperirea minunată pe care mi-a făcut-o Dumnezeu. Asa păcătoasă si nebună cum mă faceti voi, sunt totusi roaba lui Dumnezeu.

Văd răutatea lumii si mă înspăimânt. Se duc grămadă la credintele eretice. Ereticii au cărti cu miile, de tot felul. Foarte putini caută cărtile ortodoxe. După Revolutie s-au lepădat multi, deoarece Satana are acum o putere foarte mare. Face vindecări la rugăciunile lor. Vorbeste din ei, îi face să proorocească. Satana se întrupează în ei. Adunându-se laolaltă, îl roagă să vină în mijlocul lor să le vorbească si să-i mângâie. Acest domn nu se lasă mult rugat si îsi face aparitia. El este domnul dracilor, asa cum mi s-a descoperit mie. Sărmanii de ei! Proorocii lor detin această putere satanică pe care ei o numesc „duh sfânt”. Un duh de la diavolul, un „duh sfânt” făcut de Satana ca să-i poată amăgi pe oameni si să le ia rugăciunile.

Când cineva are necazuri în familie cu sotia, cu sotul, părinti, socrii, diavolul le spune că-i va mângâia, ajutându-i să se răzbune. Se întâmplă ca multi din cei care merg la biserica ortodoxă să aibă necazuri, asa cum am avut si eu. Am rămas însă statornică în hotărârea mea de a merge la Biserică si de a mă lăsa de rătăciri. Diavolul a vrut să mă omoare. Acum nu mi-e frică, fiindcă Domnul Iisus Hristos este cu mine si am puterea dumnezeiască a Sfintei Cruci. Am convingerea că voi birui pe Satana până la sfârsit.

Stând de vorbă cu mai multi preoti, am văzut că unora le e frică de Satana. Când i-am întrebat de ce, mi-au spus că de câte ori au făcut slujbe mai mari pentru păcatele grele ale unor oameni, ori le-au murit animale, ori li s-au îmbolnăvit copiii, si de aceea caută să evite asemenea situatii. Credinta este rece chiar si la multi din cei care binevestesc Sfânta Evanghelie. Se tem de diavol. Oare de ce? Fiindcă au ceva din al lui. Sfânta Scriptură ne învată: „Împotriviti-vă diavolului si el va fugi de la voi” (Iac. 4:7). Dar dacă omul are ceva, cât de mic, din ale diavolului, atunci îi este frică. Oricât s-ar strădui omul să fie complet neprihănit, nu va putea, fiindcă numai Domnul Iisus Hristos a fost cu adevărat drept si neprihănit. Avem însă datoria să ne străduim mereu, din răsputeri. Trebuie să părăsim idolii care au câstigat acum mare faimă: lăcomia, pofta de avere si altele. Acestea i-au dus pe multi la pierzare.

Nu poti face avere iubind pe Dumnezeu. Dacă Îl iubesti cu adevărat, vezi pe cel sărac si flămând si simti nevoia să împarti cu el. O bucată de pâine dacă ai, iar altul nu are, trebuie să înveti s-o împarti cu el. Atunci când miluiesti pe cel necăjit, cresti în credintă. La fel si când postesti si când te rogi. Un crestin adevărat nu-si face vilă, ci îsi foloseste economiile spre a dovedi că e într-adevăr crestin. În zilele noastre se văd rar asemenea fapte de milostenie care să însotească credinta.

De vorbă cu Împăratii

Nu demult mi s-a arătat Domnul Iisus Hristos în vis. Era într-un Sfânt Potir si am îndrăznit să-l întreb:

– Doamne, ai simtit si Tu durerea cum o simtim noi?

Domnul Iisus a clătinat din cap în semn că da. Era împodobit cu o lumină puternică, mai strălucitoare decât a soarelui. Era însă foarte trist. Am văzut atunci că putini crestini se mai împărtăsesc cu Sfintele Taine. Multi au ajuns să înjure chiar si în biserică. Multi dintre slujitorii Sfântului Altar nu iubesc ei însisi Biserica. Nici chiar unii preoti nu mai tin credinta adevărată si nu mai sunt lumină pentru oameni. Răutatea a ajuns la culmile cele mai înalte. Putini sunt cei alesi. Putini dintre cei care merg la Sfântul Altar pentru cununie sunt cu adevărat curati. Cel care vorbeste altora despre adevărata credintă e socotit nebun.

Prin toate am trecut cu bine. Dragostea pentru Dumnezeu si credinta în El mi-au fost arme prin care am reusit să scap cu viată. În post si rugăciune, toate le-am cerut în numele Domnului Iisus Hristos. Nu am cerut avere sau ranguri. Am cerut pace în familie si descoperirea tainelor ce tin de credintă.

La un an după ce mi s-a arătat Domnul Iisus Hristos am avut altă vedenie în vis. Se făcea că eram la Mănăstirea Sfântul Miron din apropiere. Eram în genunchi si mă rugam. Deodată am văzut că icoana Maicii Domnului se dezlipeste de perete. Maica Domnului a iesit pe usa altarului si a venit spre mine. Mi-a zis:

– Am venit să-ti spun că vei avea mântuire, fiindcă nu ai păcătuit împotriva Bisericii.

După ce mi-a mai vorbit putin, s-a retras spre usa altarului. Am început să plâng. Mi-a zis:

– Am să mă arăt tie, fiindcă văd că-ti pare rău că plec.

După exact o săptămână mi s-a arătat iarăsi, tot în vis si tot la Mănăstirea Sfântul Miron. Îi sărutam poala hainei, iar ea era îmbrăcată în vesminte preotesti.

În loc de încheiere

Voi mărturisi în fata oricui că nici o credintă nu este adevărată dacă nu are la bază Sfânta Scriptură, Sfânta Traditie si Sfânta Cruce, adevăratul altar al Jertfei divine.

 

Acatistul Sfântului Nicodim cel Sfinţit de la Tismana – Preacuvios părinte! Arhimandritul Lavrei Sfintei Mănăstiri Tismana din Oltenia (26 decembrie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1:

Aratatorului nostru de cele ceresti si grabnic folositor, cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai indrazneala catre Domnul, izbaveste-ne pe noi dintru toate nevoile, ca sa cantam tie: Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Icosul 1

Ingerii din ceruri te lauda pe tine, Preacuvioase Parinte, minunandu-se de viata ta cea mai presus de fire; iar multimea calugarilor, lacrimi de bucurie iti aduc tie, cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, a ingerilor mirare;

Bucura-te; a demonilor pierzare;

Bucura-te, desfatarea raiului;

Bucura-te, ingere al Darului;

Bucura-te, a cuviosilor cununa;

Bucura-te, a sufletelor noastre duhovniceasca arvuna;

Bucura-te, a Lavrei tale ocrotitor;

Bucura-te, al monahilor indrumator;

Bucura-te, cereasca lumina;

Bucura-te, a nevoitorilor odihna;

Bucura-te, vas de Duhul Sfant, purtator;

Bucura-te, al pustnicilor veselitor;

Bucura-te, Parinte Nicodime, facatorule de minuni!

 

 

Condacul al 2-lea:

Ravnitor al vietii ingeresti din copilarie te-ai aratat, Parinte Nicodime si, mergand in Sfantul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevointe monahicesti, incat se mirau toti sihastrii Atonului de vapaia dragostei dumnezeiesti ce ardea intru tine si, slavind pe Dumnezeu, cantau: Aliluia!

 

 

Icosul al 2-lea:

Lavra Hilindarului se veseleste primind la sine odrasla preabinecuvantata din os domnesc crescuta si, in care Duhul lui Dumnezeu se odihneste, iar noi, uimiti de puterea Harului ce lumineaza intru tine, Parinte, cantam cu bucurie unele ca acestea:

Bucura-te, lauda Sfantului Munte; Bucura-te, de Dumnezeu prea luminata minte;

Bucura-te, iubitorul sfintelor nevointe;

Bucura-te, ravnitorul dumnezeiestilor stiinte;

Bucura-te, a Basarabilor lumina;

Bucura-te, inima, de bucuriile Duhului plina;

Bucura-te, tamaia cea cu bun miros;

Bucura-te, a noastra daruire a celor de folos;

Bucura-te, impreuna cu a ta rudenie dupa trup, Sava cel Sfintit;

Bucura-te, ca in sfanta lui lavra bine te-ai nevoit;

Bucura-te, cela ce ai fost om ceresc;

Bucura-te, cela ce esti inger pamantesc;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 3-lea:

Intaistatator al marelor lavre athonite fiind, preacuvioase parinte, chip al nevointelor duhovnicesti te-ai aratat, iar noi, pe tine ocrotitor avandu-te, cantam Domnului cu bucurie: Aliluia!

 

 

Icosul al 3-lea:

Chemare de la Dumnezeu avand, sfinte, sa vii in Vpatria ta si sa ridici vetre de lumina duhovniceasca dupa randuiala Sfantului Munte Athos, gradina Maicii Domnului cea binecuvantata, n-ai zabovit a o implini, preacuvioase, iar acum multimile calugarilor, chip al nevointelor monahicesti, pe tine avandu-te, laude ca acestea iti aduc neincetat, graind asa:

Bucura-te, a monahilor lumina;

Bucura-te, a noastra mangaiere, care orice durere alina;

Bucura-te, dulce ostenitor;

Bucura-te, al darurilor dumnezeiesti cuprinzator;

Bucura-te, oranduitorul vietii monahicesti;

Bucura-te, cela ce pe pustnici ii intaresti;

Bucura-te, parinte, al oropsitilor ajutator;

Bucura-te, al duhurilor necurate izgonitor;

Bucura-te, purtatorule de Dumnezeu;

Bucura-te, ocrotitorul nostru de orice rau;

Bucura-te, prea blandule pastor;

Bucura-te, al Ortodoxiei aparator;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 4-lea:

Vazand marele Antonie ti-a poruncit sa treci in Tara Romaneasca, n-ai zabovit, sfinte, si haina intinzand-o peste ale Dunarii valuri, ai trecut, parinte, pe tarmul romanesc, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 4-lea:

La Orastie trecand in Tara Romaneasca, pentru a ridica sfanta manastire, te-ai sarguit parinte, iar Vlaicu Voda ti-a implinit dorirea, zicand catre tine intru umilinta unele ca acestea:

Bucura-te, inger binevestitor;

Bucura-te, al oranduielii monahicesti incepator;

Bucura-te, ca valurile Dunarii te-au ascultat;

Bucura-te, ca marele Antonie, patronul tau, te-a binecuvantat;

Bucura-te, al Basarabilor bucurie;

Bucura-te, ca ei, rudenie dupa trup vor sa te stie;

Bucura-te, ca Ungro-Vlahia se veseleste;

Bucura-te, ca fiu prea iubit pe tine te primeste;

Bucura-te, ca la Vodita asezare de sihastri ai ridicat;

Bucura-te, ca truda ta Dumnezeu o a binecuvantat;

Bucura-te, a Banatului lumina;

Bucura-te, ca ai tai fii duhovnicesti intru adanca smerenie lui Dumnezeu se inchina;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 5-lea:

Cum cerbul insetat alearga spre izvoarele apelor, asa sufletul tau, parinte, prin dumnezeiasca chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline si in pestera salasluindu-te, cu ingerii impreuna cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 5-lea:

Dupa ce ai izgonit din pestera balaurul ce te ameninta, parinte, patruzeci de zile si patruzeci de nopti ai petrecut in neincetata rugaciune, ca Dumnezeu sa-ti descopere vointa Sa, unde sa ridici marea lavra inchinata Preacuratei Sale Maici si implinindu-ti dorirea, cu bucurie iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, cela ce in pestera te-ai nevoit;

Bucura-te, ca cererile tale s-au implinit;

Bucura-te, iubitorule de sfinte nevointe;

Bucura-te, cunoscatorul inaltelor stiinte;

Bucura-te, asezatorule de cele dumnezeiesti;

Bucura-te, indrumatorul cetelor monahicesti;

Bucura-te, cela ce te-ai suit la inaltime;

Bucura-te, mangaietorul inimilor crestine;

Bucura-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locasuri;

Bucura-te, cela ce pregatesti ale Duhului salasuri;

Bucura-te, parinte, al nostru invatator;

Bucura-te, al dumnezeiestilor Daruri cuprinzator;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 6-lea:

Stand pe o piatra la rugaciune trei zile si trei nopti, parinte, o dumnezeiasca lumina tea cuprins si ca un stalp de foc, de la cer si pana la pamant sa facut, din care Domnul ti-a poruncit ca pe acel loc Jertfelnic sa ridici; luminat de raza Duhului Sfant fiind, cu lacrimi de bucurie cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 6-lea:

Multime de ucenici adunand, parinte, la Tismana mare lavra ai ridicat, unde, zi si noapte, rugaciuni neincetate se inaltau la Dumnezeul indurarilor, Care savarsea prin tine lucruri mari si prea slavite; iar noi, fiii tai, intru caldura Duhului iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, parinte, al nostru indrumator;

Bucura-te, cel catre Domnul pentru noi, fierbinte rugator;

Bucura-te, vistierie a rugaciunii celei de taina cuprinzatoare;

Bucura-te, a Duhului Sfant placuta asezare;

Bucura-te, a noastra mangaiere;

Bucura-te, in rugaciuni neincetata veghere;

Bucura-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;

Bucura-te, ca prin varsarea acestora, locas Sfantului Duh te-ai facut;

Bucura-te, al monahilor pastor;

Bucura-te, al crestinilor ocrotitor;

Bucura-te, a Valahiei lumina; Bucura-te, lira, de duhovniceasca viersuire plina;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 7-lea:

Prin sfintenia vietii tale, parinte, de mari daruri te-ai invrednicit; ca si duhurile necurate, din cei cuprinsi de ele le izgoneai; si la credinta ortodoxa pe multi i-ai adus, preacuvioase, pentru care si cu bucurie te laudam pe tine, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 7-lea:

Cand imparatul Sigismund a alergat la tine, parinte, cerand indurarea ta pentru fiica lui, care era chinuita rau de duhul necurat din copilaria ei si vazand-o izbavita si cu totul sanatoasa prin mijlocirea ta catre Domnul, cu lacrimi de recunostinta iti canta unele ca acestea:

Bucura-te, parinte al mangaierii;

Bucura-te, al inimilor credincioase alinatorul durerii;

Bucura-te, izbavitorul celor ce alearga la tine;

Bucura-te, doctoria duhovniceasca a sufletelor crestine;

Bucura-te, a lui Sigismund mirare;

Bucura-te, a lui Mircea prea luminoasa stare;

Bucura-te, ca Sigismund tea ascultat;

Bucura-te, ca el prin apa botezului sa luminat;

Bucura-te, propovaduitorul Ortodoxiei;

Bucura-te, risipitorul ereziei;

Bucura-te, iubitorul pravilelor sfinte;

Bucura-te, propovaduitorul dreptei credinte;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 8-lea:

Pirea focului ai biruit, parinte, ca in mijlocul jera-tecului stand ca la doua ceasuri si mai mult, nevatamat ai ramas, preafericite si, impreuna cu ucenicul tau, in mijlocul flacarilor fiind, cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 8-lea:

In mare uimire fiind Sigismund cu Mircea si multimile credinciosilor care erau de fata vazandu-te stand in mijlocul flacarilor fara a te vatama, parinte, preamarind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, iti cantau unele ca acestea:

Bucura-te, cela ce depasesti legile firii;

Bucura-te, cel plin de Harul dumnezeirii;

Bucura-te, ca firea focului ti sa supus;

Bucura-te, ca in mijlocul vapailor stand, cu duhul erai sus;

Bucura-te, minte dumnezeiasca;

Bucura-te, inger in fire omeneasca;

Bucura-te, ca orice minte coplesesti;

Bucura-te, ca pe cei ce ispitesc, ii umilesti;

Bucura-te, ca toti au ramas fara de glas;

Bucura-te, parinte, de focul dragostei crestine ars;

Bucura-te, a Duhului Sfant iubire;

Bucura-te, a sfintei tale lavre, marire;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 9-lea:

Sosind vremea trecerii tale din aceasta viata, catre Domnul, preacuvioase parinte, mai inainte ai fost instiintat. Si pentru ultima data coborand din pestera in sfanta lavra, la prealuminatul praznic al Nasterii Domnului, impreuna cu ucenicii tai cantai Dumnezeiescului Prunc: Aliluia!

 

 

Icosul al 9-lea:

Intristare mare ia cuprins pe toti, parinte, auzind despre trecerea ta din aceasta viata; dar incre-dintandu-i ca vei mijloci inaintea lui Dumnezeu pentru ei si pentru toti acei care vor cere ajutorul tau in necazurile lor, de bucurie iti cantau unele ca acestea:

Bucura-te, al lavrei tale mijlocitor;

Bucura-te, al tuturor celor ce alearga la tine dulce mangaietor;

Bucura-te, hrana duhovniceasca;

Bucura-te, a noastra tarie sufleteasca;

Bucura-te, al Tismanei inger pazitor;

Bucura-te, al monahilor dulce indrumator;

Bucura-te, corabie duhovniceasca;

Bucura-te, liman sigur celor ce vor sa se mantuiasca;

Bucura-te, a noastra binecuvantare;

Bucura-te, a sufletelor obidite scapare;

Bucura-te, far purtator de-a Duhului lumina;

Bucura-te, ingereasca minte, de intelepciune dumnezeiasca plina;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 10-lea:

Prea slavita mutarea Preacuviosului Parintelui nostru Nicodim cel Sfintit de la pamant la cer, si noi sa ne instrainam de lumea cea desarta si la cele dumnezeiesti sa ne suim, ca impreuna cu dansul sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 10-lea:

Veniti credinciosilor, sa laudam pe cel minunat Vintre sfinti, pe povatuitorul monahilor si lauda credinciosilor, pe cel din lavra Tismanei si a Gorjului cununa, pe marele intre cuviosi Nicodim, si cu un glas sai cantam cantare de bucurie, asa:

Bucura-te, cela ce in caile Domnului ne esti indrumator;

Bucura-te, al celor nestiutori invatator;

Bucura-te, a raiului desfatare;

Bucura-te, stea, de dumnezeiasca lumina purtatoare;

Bucura-te, ca din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defaimat;

Bucura-te, ca pe umerii tai jugul cel bun si sarcina cea usoara a Domnului ai luat;

Bucura-te, izgonitorul duhurilor necurate si grabnic ajutator al celor bantuiti;

Bucura-te, izbavitorul copilei indracite si bucuria cea negraita a credinciosilor ei parinti;

Bucura-te, al crestinilor grabnic sprijinitor;

Bucura-te, al sufletelor celor scarbite mangaietor;

Bucura-te, a oropsitilor imbarbatare;

Bucura-te, izbavitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 11-lea:

Niciodata nu vom inceta a spune minunile tale, Parinte Nicodime, ca toate bolile tamaduiesti si pe toti care cer ajutorul tau cel bogat in mila, din necazuri ii izbavesti. Pentru aceasta cu bucurie laudandu-te, cantam lui Dumnezeu, Celui ce tea proslavit pe tine: Aliluia!

 

 

Icosul al 11-lea:

Spre tine totdeauna nadajduind, te fericim, Preacuvioase Parinte Nicodime, ca ai impodobit cununa vietii duhovnicesti prin dumnezeiasca ta sfintenie, care peste veacuri pilduieste sufletelor dornice de Dumnezeu si bucurandu-ne, noi robii tai, cu evlavie te preamarim si laudandu-te, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, margaritarul cel de mult pret, intarirea vietii duhovnicesti;

Bucura-te, a cuviosilor cununa si ocrotitorul Tarii Romanesti;

Bucura-te, cela ce cu preacuviosii si toti sfintii esti impreuna-vietuitor;

Bucura-te, al dumnezeiestii slave mostenitor;

Bucura-te, buna conglasuire a celor credinciosi;

Bucura-te, crestere aleasa, celor evlaviosi;

Bucura-te, ca prin sfintenia vietii tale pe toti i-ai umplut de evlavie;

Bucura-te, lucratorul rugaciunii celei de taina, care este a Duhului sabie;

Bucura-te, cela ce sabia nevazutilor vrajmasi o ai sfaramat;

Bucura-te, ca duhovniceasca ta mostenire lui Dumnezeu o ai inchinat;

Bucura-te, candela aprinsa a sfintelor nevointe;

Bucura-te, ca toti credinciosii alearga la tine cu credinta;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 12-lea:

Minunandu-ne de dumnezeiescul Har, care lucreaza puteri preaslavite prin sfintele tale moaste, Parinte Nicodime si gandind la razele stralucirii cu care Dumnezeu tea impodobit, de bucurie negraita cantam noi, credinciosii, Facatorului de bine: Aliluia!

 

 

Icosul al 12-lea:

Chip al infranarii te-ai facut, parinte, si de dumnezeiescul Har umplandu-te, pe toti i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovniceasca mireasma um-plandu-ne, iti cantam unele ca acestea:

Bucura-te, parinte;

Bucura-te, arhimandrite;

Bucura-te, a Darului salasluire;

Bucura-te, a Duhului Sfant iubire;

Bucura-te, luceafar preaslavit;

Bucura-te, de Domnul preamarit;

Bucura-te, preacuvioase parinte;

Bucura-te, iti spunem, prin sfinte simtaminte;

Bucura-te, al nostru bun pastor;

Bucura-te, al saracilor partinitor;

Bucura-te, a celor napastuiti scapare;

Bucura-te, a ratacitilor luminare;

Bucura-te, facatorule de minuni, Parinte Nicodime!

 

 

Condacul al 13-lea:

O, Preafericite Parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui Preainalt, si izbavindu-ne din toata ispita, scoate-ne din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce te laudam pe tine si cantam lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

 

Apoi se zice

Icos I: Ingerii din ceruri te lauda pe tine…

si Condacul 1: Aratatorului nostru…, dupa care se citeste aceasta

 

RUGACIUNE

Sfinte Preacuvioase Parinte Nicodime, primind a noastra umila rugaciune, mijloceste noua mila Celui Preainalt. Izbaveste-ne cu folosinta ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastra, ca neincetat sa te slavim pe tine. Stii neputinta firii noastre, dar si credinta o vezi si suspinurile auzi; nu ne lasa, parinte, cand alergam la tine. Roaga te Stapanului, pentru noi nevrednicii, sa ierte greselile noastre si sa ne dea dragoste curata si putere a face tot binele, spre slava Preasfantului Sau Nume. Pe tine te cerem si tie ne rugam: ajuta-ne, parinte, ca desi am gresit din ispita celui rau, dar cu inima zdrobita la tine alergam sa ne ocrotesti de sageata cea ucigatoare a vrajmasului nostru diavol, care raneste de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toti care au alergat la tine cu credinta, tamadu-indu-i de neputintele lor si pe fata chinuita de duhul necurat ai izbavit-o, asa si pe noi, parinte, ne izbaveste de neputintele noastre sufletesti si trupesti si, prin mijlocirea ta fiind mantuiti, slava, multumita si inchinaciune totdeauna sa inaltam: Tatalui si Fiului, si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

 

Acatistul Sfântului Ştefan – – Sfânt Arhidiacon (27 decembrie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacele şi Icoasele:

 

Condacul 1:

Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărire Mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai Sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Icosul 1:

Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:

Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa Mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 2:

Nesuferind iudeii râvna ta cea dumnezeiască, cu care grăiai împotriva lor şi-i mustrai cu îndrăzneala, s-au pornit asupra ta să te ucidă pentru că ei nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul 2:

Înverşunata răutate a iudeilor şi locul nebuniei lor le-au vărsat asupra ta; şi s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind râvna ta, zicem:

Bucură-te, suflet de diamant;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, voinţa înfocată către Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că raza Dumnezeirii ai văzut;
Bucură-te, Că pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;
Bucură-te, că ei din pricina aceasta au înnebunit;
Bucură-te, că faţa lor s-a îngălbenit;
Bucură-te, că sufletul lor s-a amărât;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 3:

Sfinţii Apostoli vorbind cu îndrăzneală la adunarea lor creştinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sărmanilor, spre a-i învăţa să cânte: Aliluia!

Icosul 3:

Fiind ales arhidiacon, ai făcut multe minuni cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, spre întărirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic eşti de acestea:

Bucură-te, arhidiacone;
Butura-te, apostole minunate;
Bucură-te, că pe bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, că pe credincioşi ai întărit;
Bucură-te, că pe evrei cu îndrăzneală ai mustrat;
Bucură-te, că pe Hristos L-ai arătat Mesia cel adevărat;
Bucură-te, că fariseii de aici s-au îndemnat spre a te ucide;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 4:

Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon şi în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cei sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia!

Icosul 4:

Stând tu în mijlocul celor nedrepţi, ca un înger între ucigaşi, ai zis: “O, barbaţilor, nu vă înşelaţi, că Iisus Hristos Mesia nu în locaşuri făcute de mâini omeneşti locuieşte, ci în sufletele celor ce strigă cu credinţă: Hristos este Dumnezeu Adevărat”; iar noi zicem ţie acestea:

Bucură-te, că stând între iudei ca un înger te-ai arătat;
Bucură-te, că gura lor cea înveninată o ai astupat;
Bucură-te, că ochii lor au sângerat privindu-te;
Bucură-te, că toată istoria de la Adam şi Moise le-ai arătat;
Bucură-te, că ei acestea auzind, şi-au astupat urechile;
Bucură-te, că i-ai mustrat ca Ilie râvnitorul;
Bucură-te, că i-ai arătat pe ei a fi împotrivitori Duhului Sfânt;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 5:

Dumnezeiescul har întărindu-te pe tine, înaintea iudeilor ai zis cu îndrăzneală, că a venit Mesia cel adevărat; iar ei necrezând, s-au pornit asupra ta cu mânie. Dar tu, vesel fiind, râdeai de nebunia lor, cântând: Aliluia!

Icosul 5:

În zădar s-au tulburat iudeii asupra ta, ca stând la loc înalt ai strigat cu mare glas: “iată văd cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui”; iar noi mirandu-ne de îndrăzneala ta, grăim ţie acestea:

Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, îngere pământesc;
Bucură-te, piatră nesfărâmată;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos;
Bucură-te, următorule al blândului Iisus;
Bucură-te, că ai biruit cu puterea Lui;
Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;
Bucură-te, că în ceruri te sălăşluieşti;
Bucură-te, că acolo vezi pe Sfânta Treime;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 6:

Mucenice şi Arhidiacone Ştefane, ca să întăreşti pe credincioşi, ai făcut rugăciuni pentru ucigaşii tăi; deci roagă-te şi pentru noi şi ne izbăveşte de toate nevoile şi de vrăjmaşii noştri şi păzeşte pe credincioşii creştini de erezii, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Neamul evreiesc fiind învăţat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de mânie, şi te-a scos afară din cetate, ca să te ucidă; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;
Bucură-te, că afară de porţi ai pătimit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;
Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 7:

Saul, fiind foarte râvnitor după Legea cea părintească, sufla cu îngrozire asupra ta, vrând cu mii de mâini să te ucidă; dar neputând el face aceasta, a păzit hainele ucigaşilor, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul 7:

Valea lui Iosafat fiind îndestulată de pietre, iudeii cei blestemaţi acolo te-au scos ca să te ucidă, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem ţie acestea:

Bucură-te, suflet nevinovat;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a umbrit;
Bucură-te, că Saul, rudenia ta, la credinţă creştinească a venit;
Bucură-te, că şi el asemenea a pătimit;
Bucură-te, că răbdarea ta pe mulţ i-a întărit;
Bucură-te, că prin tine Domnul s-a preaslăvit;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 8:

Preasfânta Fecioară, Maica Domnului Iisus, împreună cu ucenicul cel iubit stând la loc înalt şi privind spre pătimirea ta, se ruga pentru tine, învăţându-ne pe noi ca să ne rugăm unul pentru altul, şi să cântăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Mucenice al lui Hristos Ştefane, dulci şi lesnicioase ţi se păreau chinurile, când vedeai pe Iisus privindu-te şi pe Sfânta Maica Sa rugându-se pentru tine; iar noi, încredinţându-ne îndrăznelii tale celei către Dumnezeu, cântăm ţie aceste laude:

Bucură-te, că ele ţi s-au făcut tie flori spre încununare;
Bucură-te, că prin ele ai câştigat mare îndrăzneală la Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule pentru sufletele noastre;
Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de vrăjmaşi;
Bucură-te, cel ce împaci sufletele celor învrăjbiţi;
Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;
Bucură-te, că rugându-te pentru noi vei fi ascultat;
Bucură-te, întaiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 9:

Fiii piericiunii cei băutori de sânge, întunecaţi fiind la minte de tatăl lor satana, şi-au plinit pofta lor ucigându-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Dumnezeiască pronie a sădit în inima ta frica Sa, şi te-a îndemnat a răbda azvârliturile de pietre, a ne întări pe noi spre dragostea lui Dumnezeu şi a grăi ţie acestea:

Bucură-te, purtătorule de chinuri;
Bucură-te, biruitorul iudeilor;
Bucură-te, fierbinte rugătorule al Mântuitorului;
Bucură-te, cel ce te milostiveşti de toţi credincioşii;
Bucură-te, Apostole preaminunate;
Bucură-te, apărătorule de taine adevărate;
Bucură-te, că rugându-te ai adormit;
Bucură-te, că sufletul tău Dumnezeu ca o jertfă l-a primit;
Bucură-te, scăparea celor necăjiţi;
Bucură-te, ocrotirea diaconilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 10:

Împăratul slavei, Domnul Iisus, primind Sfântul tău suflet în cerul cel văzut de tine deschis, şi sălăşluindu-te lângă scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinşi de multe nevoi şi de ispitele vieţii; ci te roagă pentru noi şi ne întăreşte în răbdarea şi în dragostea cea către Dumnezeu, spre a cânta: Aliluia!

Icosul 10:

Trupul tău cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mâncare fiarelor şi păsărilor, zăcea neîngropat; dar măritul Gamaliel, cu fiul său, l-au îngropat cu cinste, zicând către tine aşa:

Bucură-te, soare strălucitor;
Bucură-te, blândule mieluşel;
Bucură-te, mântuitorule de suflete;
Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;
Bucură-te, al Evangheliei propovăduitor;
Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;
Bucură-te, mustrătorul iudeilor;
Bucură-te, binefăcătorul tuturor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 11:

Împărăteasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului şi aflând locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sărutat pământul cel roşit cândva cu sângele tău; şi zidind biserica preafrumoasă, ca să se preaslăvească Dumnezeul minunilor, a pus întrinsa cinstitele tale moaşte, ca văzându-te credincioşii să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

Împărate Sfinte, preadulce Iisuse, primeşte pe pătimitorul Tău ca mijlocitor pentru mântuirea noastră şi pentru sporirea în fapte bune; pentru ca îndreptându-ne viaţa, să grăim cu dragoste către pătimitorul Tău, unele ca acestea:

Bucură-te, viteazule ostaş;
Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, moştenitorule al cereştii împărăţii;
Bucură-te, al lumii învăţător;
Bucură-te, păzitorule al legii strămoşeşti;
Bucură-te, ocrotitorule al ţărilor creştineşti;
Bucură-te, întărirea ostaşilor creştini;
Bucură-te, cel ce surpi pe vrajmaşii văzuţi şi nevăzuţi;
Bucură-te, împodobitorul bisericilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 12:

Făclie luminoasă fiind tu, nu putem a te lăuda pe tine, cel ce ai pus în uimire pe îngeri prin pătimirile tale; ci tu cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, învaţă-ne pe noi a avea evlavie şi credinţă către toţi Sfinţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Întrupându-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorât mulţime de Mucenici, între care tu ai fost cel dintâi, arătându-le calea spre pătimire şi îndemnându-ne pe noi a zice ţie unele ca acestea:

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru neamul creştinesc;
Bucură-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângăi pe toţi;
Bucură-te, cel ce prin pătimirile tale goneşti demonii;
Bucură-te, ca pe cei ce te cinstesc, îi faci sănătoşi;
Bucură-te, că cei ce te laudă vor câştiga mila ta;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce te cheamă;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul 13: (de trei ori)

O, preadulce Mucenice al lui Hristos, Ştefane, primeşte această puţina rugăciune din gurile noastre cele de tină şi te roagă pentru noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să fim mântuiţi de mânia lui Dumnezeu şi de ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:

Bucură-te, înger întrupat;
Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;
Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;
Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;
Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;
Bucură-te, uşa Mucenicilor;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, lauda nevoitorilor;
Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

şi Condacul 1:

Apostole al lui Hristos cel mai întai intre diaconi, întărire Mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai Sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

După aceea zicem această rugăciune: 

Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos Ştefane, cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de nevoi şi ispite; ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea, şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmaşul cel pornit asupra noastră, prin mânia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

Roagă-te, Sfinte al lui Dumnezeu cu aceeaşi căldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi; roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi, poporul Său cel nou ales, ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm bunătatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor. Amin!

 

Acatistul Sfinţilor 14 000 de prunci ucişi de Irod (29 Decembrie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Ca cei ce pentru Christos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

 

Icosul 1

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de sus, Christos s-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă :

Bucuraţi-vă, că pentru Christos aţi fost ucişi

Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri aţi fost liturghisiţi

Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate

Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă

Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori bine-mirositoare pus la icoana Întrupării

Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu

Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit

Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit

Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame

Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare

Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare

Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 2

Lacrimile mamelor nemângâiate s-au amestecat cu sângele vostru, stropind pământul inimilor cu puterea înfricoşată a jertfei. În sfinţenie aţi fost îmbrăcaţi, Pruncilor, zguduind porţile întunericului cu solia izbăvirii. Pentru aceasta, cântăm împreună cu voi: Aliluia!

 

Icosul 2

Darul vieţii nestricăcioase l-aţi primit şi binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, întru sfinţenie să liturghisiţi iubirea prin jertfă, slujind dumneze-ieştii pronii întru mântuirea lumii. Pentru aceasta strigăm vouă :

Bucuraţi-vă, potolirea mâniei tiranilor

Bucuraţi-vă, rodirea rugăciunii mamelor

Bucuraţi-vă, încetarea urii şi răzbunării

Bucuraţi-vă, curcubee ale iertării şi împăcării

Bucuraţi-vă, acoperământ al celor prigoniţi

Bucuraţi-vă, luminare de ziuă a conştiinţei

Bucuraţi-vă, ca sânul Raiului v-a alăptat

Bucuraţi-vă, pregătitori ai înfricoşatei Jertfe

Bucuraţi-vă, îmbolditori ai curăţiei

Bucuraţi-vă, surpători ai invidiei

Bucuraţi-vă, alungători ai iubirii de stăpânire

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 3

La Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Binevoind El a vă îmbrăca întru desăvârşirea sfinţeniei, în chiar zorii vieţii pământeşti, cerurile s-au minunat slăvind nespusa purtare de grijă şi înţelepciune dumnezeiască. Pentru aceasta, smerindu-ne cugetele, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 3

Preînchipuind pe Pruncul Iisus jertfit în potirul înfricoşat al Sfintei Euharistii, v-aţi împărtăşit, Sfinţilor Prunci, de dulceaţa Duhului Sfânt, fiind tare nădejde celor ce caută statornic pruncia inimii. Pentru aceasta strigăm vouă :

Bucuraţi-vă, luminători ai nopţii sufletului

Bucuraţi-vă, vestitori ai primăverii de taină

Bucuraţi-vă, solitori ai Învierii

Bucuraţi-vă, raze ale Bisericii biruitoare

Bucuraţi-vă, ruguri aprinse de cereasca cântare

Bucuraţi-vă, făclii nestinse de rugăciune

Bucuraţi-vă, pietre de temelie duhovnicească

Bucuraţi-vă, Chipuri ale nevinovăţiei

Bucuraţi-vă, potire ale bucuriei

Bucuraţi-vă, adieri ale Duhului

Bucuraţi-vă, seminţe ale Cuvântului

Bucuraţi-vă, prunci înfrăţiţi la sânurile Tatălui

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 4

Lumină din Lumina cea adevărată aţi primit, fiind mutaţi la Învierea Domnului în Raiul cel descuiat, de unde vă rugaţi neîncetat pentru noi, întru curăţia şi simplitatea sufletelor. Pentru aceasta, nădejde luând, ne unim glasurile întru a cânta: Aliluia!

 

Icosul 4

Vai, cum lăcrimaţi, Sfinţilor Prunci, văzând întinzându-se în lume lepra uciderii de prunci, cum vărsaţi izvoare de lacrimi pentru nemângâiaţii copii ai lui Dumnezeu, lipsiţi de darul luminii şi vieţii! Cum plângeţi sufle-tele părinţilor, strivite sub povara neiubirii! Pentru aceasta strigăm vouă :

Bucuraţi-vă, înduioşarea şi aducerea la pocăinţă a lepădătorilor de prunci

Bucuraţi-vă, opritorii gândului înfricoşător al avortului

Bucuraţi-vă, îndulcitorii durerilor naşterii

Bucuraţi-vă, comori ale ţarinii inimii

Bucuraţi-vă, păzitori ai fecioriei minţii

Bucuraţi-vă, întăritori ai credinţei

Bucuraţi-vă, candele aprinse la icoana Întrupării

Bucuraţi-vă, bucuria Maicii Domnului

Bucuraţi-vă, că ruga ei dulce durerea v-a alinat

Bucuraţi-vă, că în icoana Raiului aţi păşit

Bucuraţi-vă, că graiul cel nestricăcios l-aţi dobândit

Bucuraţi-vă, că din Pomul Vieţii v-aţi împărtăşit

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 5

Cu rugăciunile voastre, Sfinţilor Prunci, ca nişte liturghisitori ai tainei naşterii, chemaţi milostivirea lui Dumnezeu pentru zămislirea şi ocrotirea pruncilor şi alinarea durerilor naşterii. Pentru aceasta, rugându-vă a înde-părta de la noi toată boala cea sufletească şi trupească, cântăm împreună cu voi: Aliluia!

 

Icosul 5

In încercări şi prigoane ajutaţi pe cei fără de apărare, ca încredinţându-se cu totul Domnului, să poată a săvârşi în pace voia Sa cea sfântă. Pentru aceasta, Sfinţilor Prunci, ne închinăm icoanei nevinovăţiei voastre, stri-gând unele ca acestea :

Bucuraţi-vă, picături din roua Duhului

Bucuraţi-vă, verigi între legea cea veche şi nouă

Bucuraţi-vă, flori ale Crucii

Bucuraţi-vă, lăstare ale schimbării minţii

Bucuraţi-vă, izvoare de gingăşie duhovnicească

Bucuraţi-vă, firimituri de mană cerească

Bucuraţi-vă, că v-aţi alăturat îngerilor lui Christos

Bucuraţi-vă, surparea zidului gros de patimi

Bucuraţi-vă, altare ale Duhului

Bucuraţi-vă, muşchi crescuţi pe Piatra din capul unghiului

Bucuraţi-vă, mlădiţe ale vieţii neîntinate

Bucuraţi-vă, înmuguriri ale dragostei de frate

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi pentru Domnul Christos !

 

Condacul 6

Preasfânta Fecioară Maria mult s-a îndurerat la trecerea voastră din viaţa pământească, Sfinţilor, rugând fierbinte pe Fiul ei şi Dumnezeu ca pururi să vă fie aproape cu Tatăl şi cu Duhul. Iar aceasta împlinindu-se, mijlociţi acum înaintea Sfintei Treimi pentru sufletele noastre, cântând cu îngereştile cete: Aliluia!

 

Icosul 6

Văzând cu mintea Sfântă Fecioară pe mamele deznădăjduite şi plânse lângă trupurile voastre fără viaţă, Sfinţilor Prunci, a pus în sufletul ei chi-pul sabiei ce urma să-i străbată inima la moartea Domnului Iisus. Să pri-vim dar şi noi în chip înţelegător la sfârşitul acestei vieţi trecătoare ca la o trecere de taină prin Cruce către Înviere, şi să strigăm unele ca acestea :

Bucuraţi-vă, ploi de lumină în lutul uitării

Bucuraţi-vă, mugurii duhovniceşti ai Lucrării

Bucuraţi-vă, mugurii vieţii celei noi întru Christos

Bucuraţi-vă, descoperitorii sfatului dumnezeiesc

Bucuraţi-vă, privitorii Chipului Preafrumos

Bucuraţi-vă, struguri zdrobiţi în teascul iubirii

Bucuraţi-vă, că puterea lui Dumnezeu v-a umbrit

Bucuraţi-vă, că lacrimile Maicii Sale v-au răcorit

Bucuraţi-vă, purtătorii patimilor cei neprihăniţi

Bucuraţi-vă, icoane ale iubirii răscumpărate

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 7

Luceferi de dimineaţă v-aţi arătat, Sfinţilor Prunci şi vestitori ai Răsări-tului de Sus. Pentru aceasta, cu smerenie ne închinăm Celui ce v-a încu-nunat pe voi, căzând înaintea Lui şi cântând: Aliluia!

 

Icosul 7

Steaua Domnului v-a luminat naşterea, iar Crucea Lui v-a luminat Paştile. De îngereştile cete aţi fost slujiţi ca nişte mucenici înaintemergă-tori lui Christos. Pentru aceasta strigăm vouă :

Bucuraţi-vă, faguri plini de mierea Cuvântului

Bucuraţi-vă, pene strălucitoare ale porumbiţei Duhului

Bucuraţi-vă, înseninări în furtuna vieţii

Bucuraţi-vă, picuri de ploaie în arşiţa pustiului

Bucuraţi-vă, tainice înmuguriri ale smochinului neroditor

Bucuraţi-vă, că aţi fost însufleţiţi de duhovnicescul zbor

Bucuraţi-vă, văi ale rodirii suferinţei

Bucuraţi-vă, albii ale luminării conştiinţei

Bucuraţi-vă, înaintemergătorilor Pruncului Christos

Bucuraţi-vă, străji ale dumnezeiescului Iisus

Bucuraţi-vă, întoarcere din păcat a celor căzuţi

Bucuraţi-vă, ruşinare a judecătorilor şi cârmuitorilor nedrepţi

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 8

Tulburarea inimilor o potoliţi, Sfinţilor, cu darul mângâietor al rugă-ciunii neprihănite. Pentru aceasta vă chemăm să ne sloboziţi sufletele din grija îmbătrânitoare, ca în pace să putem cânta pururi: Aliluia!

 

Icosul 8

Din mormântul păcatului izbăvindu-ne cu rugăciunea, ca nişte stele călăuzitoare către Lumina cea neapropiată ne sunteţi, Sfinţilor Prunci. Pentru aceasta strigăm vouă :

Bucuraţi-vă, trezitorii din desfrânare

Bucuraţi-vă, îndulcitorii lacrimilor amare

Bucuraţi-vă, călăuzitorii orfanilor

Bucuraţi-vă, mângâietorii mamelor nemângâiate

Bucuraţi-vă, că aţi fost închinaţi Dumnezeului celui Viu

Bucuraţi-vă, binecuvântaţii Maicii Domnului

Bucuraţi-vă, flori în grădina raiului

Bucuraţi-vă, purtătorii cununilor de spini

Bucuraţi-vă, sfinţi însuliţaţi prin mărăcini

Bucuraţi-vă, însuliţarea nesimţitoarelor inimi

Bucuraţi-vă, gene de speranţă în noianul tristeţii

Bucuraţi-vă, ţărmuri de care se sparg valurile morţii

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 9

Nerăutatea învăţând de la voi şi nefăţărnicia gestului, Sfinţilor Prunci, ca cei ce aţi fost încununaţi cu lumina nepieritoare vă fericim şi împreună cu voi cântăm: Aliluia!

 

Icosul 9

N-aţi slujit deşertăciunii şi chipului înşelător al lumii, ci Domnului cu Care, în acelaşi răstimp născuţi fiind, de Dânsul aţi şi fost suiţi la cer, spre veşnică pomenire. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, întoarcere din drum a fiilor risipitori

Bucuraţi-vă, tresărire de conştiinţă a celor nepăsători

Bucuraţi-vă, ramuri pe care se odihneşte porumbiţa Duhului

Bucuraţi-vă, alipire de viaţa cea nepieritoare

Bucuraţi-vă, lepădare a păcatelor îmbătrânitoare

Bucuraţi-vă, că strigătul vostru a mişcat cerurile

Bucuraţi-vă, că lacrimile Rahilei au frânt tăcerile

Bucuraţi-vă, pregătitorii Cinei celei de taină

Bucuraţi-vă, coşmaruri ale voii împotrivitoare

Bucuraţi-vă, adâncuri de rugăciune curată

Bucuraţi-vă, odihnire în lumina neapropiată

Bucuraţi-vă, ghiocei izbucniţi din pământul Domnului

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi pentru Domnul Christos !

 

Condacul 10

Cu moartea pe moarte călcând, Domnul v-a îmbrăcat în luminoasă haină de nuntă, cântarea voastră mijlocind tuturor bucurie şi mare milă. Iar auzindu-vă glasurile îngereşti, inimile împietrite se trezesc şi la viaţa cea duhovnicească renasc, cântând: Aliluia!

 

Icosul 10

Durerea mamelor alinând, chipul gingăşiei îl plămădiţi în suflete, Sfin-ţilor Prunci, cu mireasma rugăciunii curate. Din darul de care v-aţi împăr-tăşit, dăruiţi fără încetare tuturor celor ce cheamă numele Domnului, pentru care strigăm vouă :

Bucuraţi-vă, gângurit al conştiinţei

Bucuraţi-vă, spice ce potolesc foamea neputinţei

Bucuraţi-vă, pâini ale punerii înainte

Bucuraţi-vă, icoane ale înmulţirii darurilor crucii

Bucuraţi-vă, călăuze în taina curăţiei

Bucuraţi-vă, că aţi cunoscut durerile naşterii bucuriei

Bucuraţi-vă, mădulare ale Bisericii lui Christos

Bucuraţi-vă, învăţătorii smereniei neprefăcute

Bucuraţi-vă, găsitorii comorilor pierdute

Bucuraţi-vă, dezlegătorii de falsa înţelepciune

Bucuraţi-vă, întărirea celor ce se bucură de ocări şi prigoane

Bucuraţi-vă, izbăvirea celor dispreţuiţi de lume

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 11

Crudul împărat Irod a murit în grele chinuri urmărit de mânia lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi, zăbovind cu mintea în păcat şi potrivnici întrupării duhovniceşti a lui Christos, ne primejduim sufletele de moartea cea nevăzută a simţirii înţelegătoare. Pentru aceasta chemăm milostivirea Domnului, strigând neîncetat: Aliluia!

 

Icosul 11

Mamele voastre, Sfinţilor Prunci, au plâns cu lacrimi amare pierderea scumpilor copii. Precum ele, plângem şi noi pierderea darului lui Dumnezeu. Însă precum ele s-au bucurat mai pe urmă de acoperământul sfinţeniei voastre, tot aşa ne rugăm şi noi pentru întoarcerea durerii în bucurie, strigând unele ca acestea :

Bucuraţi-vă, alinătorii durerilor părinteşti

Bucuraţi-vă, că aţi păşit pe trepte de icoană

Bucuraţi-vă, ca a înflorit nespusa voastră rană

Bucuraţi-vă, struguri în via lui Christos

Bucuraţi-vă, bucuria celor ce nasc întru simplitatea inimii

Bucuraţi-vă, că îi chemaţi pe ucigaşii de prunci la pocăinţă

Bucuraţi-vă, că îi apasă poveri pe conştiinţă

Bucuraţi-vă, că se vor smeri din trufia înălţării

Bucuraţi-vă, că le rămâne nădejdea mărturisirii şi iertării

Bucuraţi-vă, că vă cuprind braţele Maicii Domnului

Bucuraţi-vă, în duhul icoanei pascale

Bucuraţi-vă, de duhovniceasca întrupare

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 12

Duhul iubirii de stăpânire, al invidiei şi răzbunării ne face următori lui Irod. Iar duhul blândeţii, al iubirii şi al păcii străluceşte din icoana voastră, Sfinţilor Prunci, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria celor ce cu credinţă cântă: Aliluia!

 

Icosul 12

Dulceaţa raiului treziţi în inimile noastre, Sfinţilor Prunci, picurând mir din înălţime peste cei însetaţi de viaţă. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, leagăne de închinare

Bucuraţi-vă, certarea slujirii neînţelegătoare

Bucuraţi-vă, învietorii memoriilor neprihănite

Bucuraţi-vă, dezvelitorii măştilor ipocrite

Bucuraţi-vă, luminătorii golului necredinţei

Bucuraţi-vă, martorii Stelei neapuse

Bucuraţi-vă, înfricoşarea ucigaşilor de prunci

Bucuraţi-vă, ruşinarea celor ce batjocoresc taina naşterii

Bucuraţi-vă, mustrătorii încălcătorilor de jurământ hipocratic

Bucuraţi-vă, îmblânzitorii fiarelor gândite

Bucuraţi-vă, că lacrimile noastre de pocăinţă le purtaţi înaintea Scaunului Sfintei Treimi

Bucuraţi-vă, aluat al iubirii sfinţitoare

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 13

O, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod, rugaţi-vă pentru sufletele noastre să învie din mormântul păcatelor încă din viaţa aceasta, întru dragoste neamăgitoare şi dăruire duhovnicească, pentru ca întrupând Iubirea lui Dumnezeu în viaţa noastră, să putem cânta împreună cu voi, la Înfricoşata Judecată: Aliluia! (de 3 ori)

 

Apoi se repetă

Icos 1

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de sus, Christos s-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă :

Bucuraţi-vă, că pentru Christos aţi fost ucişi

Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri aţi fost liturghisiţi

Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate

Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă

Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori bine-mirositoare pus la icoana Întrupării

Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu

Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit

Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit

Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame

Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare

Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare

Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Christos!

 

Condacul 1

Ca cei ce pentru Christos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

 

MĂRTURIA UNEI PUSTNICE CE TRĂIEŞTE NEVĂZUT ÎN MUNŢII NEAMŢULUI DESPRE CEI CE PLÂNG ŞI SE ROAGĂ PENTRU LUME

8.01.2001

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!^[1]

Îmi cer iertare, Preacuvioase Părinte Ioanichie^[2], că aşa târziu v-am trimis aceste rânduri. Mărturisesc că eu am scris pe hârtie întâmplarea întâlnirii mele cu monahia Teodora, aşa cum m-aţi sfătuit când eram sub mantie, chiar în acele zile cât am stat la Sihăstria, după călugărie, căci m-am gândit să nu mai uit din acea întâlnire anumite vorbe sau cuvinte.

Deoarece am scris repede şi grăbit, şi fiind presat de timp, inevitabil am scris şi mai urât şi greu de înţeles, aşa că m-am gândit să scriu mai clar şi mai citeţ şi să vă trimit scrisoarea. Dar, pe de o parte, din lâncezeală şi, pe de altă parte, din lipsa de timp a unui program încărcat, am tot amânat. Iată însă că în această seară, după ce am venit de la înmormântarea Părintelui Ieroschimonah Onufrie, pe care l-am cunoscut personal, mişcat profund de această viaţă înşelătoare şi pătruns de această tainică filosofie a morţii, pentru cei împăcaţi cu Dumnezeu şi cu aproapele – bucurie, iar pentru cei roşi de viermele conştiinţei şi neîmpăcaţi cu cei din jur – groază şi cutremur; cuprins deci de aceste sentimente, ignorând oboseala şi celelalte neputinţe ale mele, m-am hotărât să vă scriu cele ce urmează:

În seara zilei de 14 august 1999, fiind paracliser la biserică, am văzut în jurul orelor 17 o maică ce prin îmbrăcăminte părea o oarecare monahie de chinovie şi nu dădea de bănuit că este o pustnică. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost faptul că era cu totul absorbită de o altă lume şi plângea domol şi liniştit, rugându-se cu un şirag de metanii, retrasă lângă un colţ al bisericii. Deoarece toţi părinţii erau la masă, înainte de privegherea Adormirii Maicii Domnului, eu am fost singurul care am văzut-o, fiind încă la biserică. Invitând-o la masă, m-a refuzat delicat, în sensul că nu mi-a mai permis să-i fac o a doua invitaţie, spunându-mi: Părinte, nu mănânc deoarece eu ticăloasa, nimic lucrând, nici nu trebuie să mănânc; la care cuvinte am renunţat şi am plecat la ale mele treburi, în biserică.

Trebuie să menţionez starea de permanentă umilinţă şi plângere în care se afla chiar şi când vorbea cu mine, neputând a se stăpâni. În timp ce aprindeam candelele în biserică, s-a apropiat cu sfială de locul unde eram şi m-a rugat, zicându-mi: Părinte, v-aş ruga ceva, că eu sunt străină şi aici nu cunosc pe nimeni, aşa că am îndrăznit la Sfinţia Voastră. Iar eu am răspuns: Dacă îmi stă în putinţă, v-aş ajuta. Şi întrebând-o de la ce mănăstire este, mi-a zis că de la mănăstirea Pasărea (Bucureşti). Părinte, eu am fost trimisă de ascultare de duhovnicul meu să trimit un plic la poştă, însă n-am prin cine să-l trimit. Şi la sugestia mea de a-l pune singură la poştă atunci când se întoarce, de-abia atunci, silită de împrejurări, mi-a zis că nu poate, căci stă undeva în pădure. Când am auzit aceasta, m-am uitat la ea cu neîncredere, gândind în sinea mea că o fi o „pustnică de ogradă”, cum se zice celor ce stau de capul lor în pustie, fără binecuvântare, şi au rânduiala de sine neîntemeiată pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi care sunt într-o amăgire de sine. Dar Dumnezeu avea să-mi arate că eu aveam de fapt în faţa ochilor o cuvioasă „de care toată lumea nu este vrednică”, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel, pe care eu, prostul şi trufaşul, o dispreţuisem la prima vedere.

Am întrebat-o dacă nu se teme de fiare, la care ea mi-a răspuns:

Părinte, eu de mică am fost obişnuită cu pădurea, cu muntele şi singurătatea, căci satul unde am copilărit era situat în astfel de locuri şi nu mă tem de animale, ci mai mult de oameni. La care am început să-i spun de pericolul înşelării zugrăvit în Filocalie şi mai ales la Sfântul Ignatie Briancianinov, la care mi-a răspuns, suspinând:

Părinte, vai de noi, că nu ştim ce ne aşteaptă în ceasul morţii, ce chinuri suferă cei ce nu s-au pocăit!

După aceea am întrebat-o de scrisoare şi mi-a spus că vrea să o trimită la Pasărea, la maica la care a fost uceniţă, pe nume Timoteia, urmând ca aceasta să-i trimită un colet pe adresa mea. Iar această maică ce se numea Teodora (ca rasoforă o chema Elisabeta) urma să revină pe data de 14 octombrie sau 8 noiembrie să ia coletul de la mine. Dar nici până în ziua de astăzi n-a mai venit şi nici colet sau răspuns n-am primit de la maica Timoteia din Pasărea.

După aceasta i-am răspuns (intenţionat făcând aceasta, căci începusem să-mi dau seama că este o persoană care ascunde taine mari) să-mi dea plicul după priveghere, nădăjduind să-mi spună mai multe lucruri despre pustie.

A început privegherea, iar ea a stat într-un colţ întunecat în pridvor. După Slujbă, am aşteptat să plece toţi părinţii la chilii, după care am început s-o întreb mai multe lucruri, la care mi-a spus că a stat mai întâi în munţii Rarăului, dar era o zonă foarte rece şi aspră, iar pustnici foarte puţini, iar de câtva timp stă în munţii Neamţului, unde clima este mai blândă iar pustnicii mai mulţi, iar din locul unde stă ea cea mai aproape mănăstire e Sihla şi i-a luat cinci ore de mers până aici.

M-a întrebat de numele meu ca să mă pomenească, la care i-am răspuns să pomenească pe Părintele Pahomie^[3] cu obştea, căci intru şi eu acolo. Iar ea mi-a zis:

Părinte, acolo, în acea zonă unde stau, sunt mai mulţi Părinţi şi doar două maici de care m-am folosit numai privindu-le, fără să mai vorbesc cu ele, deşi ei petrec în eremitism total, neieşind nici măcar la mănăstiri pentru Spovedanie (căci au duhovnici acolo) sau pentru a agonisi cele de nevoie; ei pomenesc la rugăciuni pe Părintele Pahomie cu obştea, precum şi pe Părintele Victorin^[4] cu soborul, de aceea v-am întrebat de numele personal. Aceşti Părinţi se întâlnesc noaptea de câteva ori pe an la Peştera Sfintei Teodora şi se roagă împreună. După care am întrebat-o: Dacă ar vrea cineva să vină să trăiască acolo, ar fi primit lângă acei Părinţi? La care mi-a răspuns: Eu, când m-am dus prima oară, am trăit singură câţiva ani şi chinuindu-mă, fără să ştiu că mai există cineva împrejur; de abia într-un târziu am aflat de ei, fără să vreau, deci nu se pune problema dacă primesc pe cineva, ci poţi umbla toată pădurea fără să dai de ei, dacă Dumnezeu nu-i descoperă. După aceea mi-a spus cum a dat de un schimnic adormit întru Domnul, într-un bordei de mult timp, neputrezit, răspândind bună-mireasmă. Apoi mi-a povestit despre un Părinte care a avut o vedenie despre Părintele Paisie Olaru şi despre slava de care s-a învrednicit de la Domnul. Dar nu-mi aduc aminte exact ce mi-a spus.

În sfârşit, am luat plicul, iar ea a plecat spre peştera Sfintei Teodora, spunându-mi că va sta la peşteră, iar dimineaţa va pleca. M-am dus la chilie şi, pe când îmi făceam rugăciunile de seară, mi-a venit un gând insistent, zicându-mi: Nu cumva a fost un demon venit în chip de maică să te înşele, scoţându-te din obşte înainte de vreme la pustie? (căci atunci aveam dorinţa puternică de a merge la pustie, iar această întâmplare era un argument puternic, motivând plecarea). Du-te la peşteră şi te încredinţează. M-am luptat cu acest gând, dar până la urmă m-am dus. Era ora 1 noaptea. Vă mărturisesc cu lacrimi în ochi că am stat un sfert de oră în gura peşterii fără să pot rosti un cuvânt, deşi voiam, dar de-abia deschideam gura, parcă eram paralizat. Ea nu m-a simţit, căci am mers uşor, iar afară bătea vântul puternic, vrând parcă a spune de viforul ispitelor sălbatice pe care le îndură pustnicii, de te înfiorezi numai gândindu-te. Ea era într-un colţ al peşterii şi plângea, iar printre lacrimi spunea numai atât: Sfântă Teodora, ajută-mă, nu mă lăsa! Voiam să o chem pe nume, dar nu puteam. O putere nevăzută mă ţinea pe loc. Am trăit clipe de o mare intensitate şi atunci mi-am dat seama de ce nu pierde Dumnezeu lumea, fiindcă încă mai are plăcuţi „care nu şi-au plecat genunchii lui Baal”.

După un timp, am putut să o chem pe nume şi i-am spus să stea în faţa icoanei Sfintei Teodora, cerându-i să zică: Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale, cu rugăciunile Sfintei Teodora şi cu ale tuturor Sfinţilor Tăi, miluieşte-mă şi mă mântuieşte pe mine, păcătoasa. Amin. Să-şi facă cruce şi să sărute icoana Sfintei Teodora. Toate acestea le-a făcut cu multă evlavie şi umilinţă, încredinţându-mă din mărturiile Sfinţilor Părinţi că nu este demon (de fapt, mai târziu mi-am dat seama că de la Dumnezeu a fost acest gând, ca să-şi descopere din tainele Sale prin plăcuţii Săi).

Deci, după ce a făcut ce i-am cerut, mi-a făcut o dezvăluire înfricoşată, spunându-mi:Părinte, eu ticăloasa am trăit în Mănăstirea Pasărea vreo 10 ani şi am fost trimisă de ascultare la Locurile Sfinte ca paraclisieră la o biserică românească. De când am intrat în mănăstire, am citit şi am râvnit Vieţile Sfinţilor, dar nu le-am urmat şi în fapte, ci mi-am petrecut viaţa în lenevire şi nepăsare. Acolo m-am îmbolnăvit de moarte şi mult am pătimit în acea suferinţă cumplită prin spitale. Dar într-o zi a venit o maică la mine la spital şi mi-a spus: „Roagă-te, soră Elisabeta, la Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, Hozevitul, că şi el a fost chinuit tot de aceeaşi boală şi tot în acest spital a pătimit”. După ce a plecat, eu am început să mă rog la Sfântul Ioan să mă tămăduiască, fiindcă nu mai puteam răbda. Şi mi s-a întâmplat un lucru înfricoşător(zicând aceste cuvinte, a izbucnit în plâns): am murit; pur şi simplu mi-am văzut sufletul uşor ca un fulg plutind în aer, iar trupul zăcând pe patul spitalului, hâd şi scârnav. S-a oprit apoi puţin, fiind inundată de lacrimile ce-i curgeau şiroaie şi a spus:Părinte, fac această mărturisire fraţilor mei în Hristos care doresc mântuirea, ca să ştie ce ne aşteaptă pe fiecare din noi la moarte. Şi a continuat, zicând: După ce am murit, au venit demonii şi m-au luat cu ei în iad – şi ce am văzut acolo şi ce am simţit este greu de exprimat în cuvinte şi necuprins de mintea omenească. De deznădejdea ce m-a cuprins, am început să urlu de durere şi mă rugam Maicii Domnului şi Sfântului Ioan Iacob să mă scoată din acea muncire înfricoşată. Vai, părinte, pentru o dulceaţă trecătoare a păcatului şi dezmierdare înşelătoare, ne facem singuri pricinuitori de pierzare, neştiind ce ne aşteaptă! Acolo, Părinte, am văzut arhierei, preoţi, arhimandriţi, stareţi şi călugări din neamul nostru, care se munceau mai mult decât toţi, ca unii ce au ştiut voia şi poruncile lui Hristos, dar nu le-au împlinit. După un timp, a apărut Maica Domnului cu Sfântul Ioan Iacob, cu multă slavă şi lumină, şi m-au scos din acele chinuri, spunând către demoni: „De ce aţi răpit acest suflet fără să fie judecat?” Imediat Maica Domnului a dispărut şi am rămas singură cu Sfântul Ioan, într-o câmpie întinsă şi înverzită. Sfântul Ioan m-a dus să vizitez locaşurile drepţilor şi, mergând, am văzut multe frumuseţi de nedescris şi de neînchipuit ale Raiului. Şi, zicând aceste cuvinte, începuse a iradia faţa ei de o bucurie străină de această lume, dar ea imediat şi-a strunit mintea, având o trezvie ascuţită, prihănindu-se pe sine şi zicând: Ticăloasa asta, în loc să cugete la chinurile ce o aşteaptă pentru răutăţile săvârşite, ca una ce a mâniat pe Dumnezeu mai mult decât toţi, visează la Rai! Şi a izbucnit iarăşi în plâns. Şi atunci mi-am adus aminte de cuvântul Părintelui Cleopa despre paza minţii şi de cuvântul Avvei Visarion: „Dacă eşti în pace şi linişte, atunci mai mult smereşte-te, ca nu cumva bucurie străină să intre în sufletul tău şi, lăudându-ne, să fim daţi la război”. Iar ea a continuat: Ajungând la porţile Împărăţiei Cerurilor, s-a auzit un glas ca de tunet: „Alung-o pe aceasta de aici, căci nimic necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor”. Atunci Sfântul Ioan m-a întors înapoi lângă trupul meu şi mi-a zis: „Suflete, să ştii că Dumnezeu ţi-a mai dăruit ani de viaţă ca tu să te pocăieşti, căci în viaţa ta ai râvnit sfinţilor, dar nu le-ai urmat şi în fapte, ci ai petrecut în lenevire; ia deci aminte la restul zilelor tale cum petreci”. Şi, zicându-mi aceste cuvinte, s-a făcut nevăzut, iar eu am început să intru înapoi în trupul meu. Dar atâta scârbă mi s-a făcut, încât preferam să intru în toate necurăţiile lumii decât în trupul meu. Deci, când am intrat, doctorii s-au mirat că mă văzuseră moartă şi înviasem, iar boala de care sufeream dispăruse complet. Însă, din pricina chinurilor pe care le-am trăit în iad, mă comportam ciudat şi după un timp toţi m-au luat de nebună, aşa încât nici duhovnicul meu nu mă înţelegea, crezând că am luat-o razna din pricina bolii suferite. Bineînţeles că nici nu m-au mai ţinut la Ierusalim, căci nu mai eram bună de treabă, şi m-au trimis în ţară. Ajunsă aici, nu m-am mai întors la Pasărea, deoarece nu mai puteam trăi într-o comunitate, fiind marcată profund de experienţa trăită. Iar atunci când îmi amintesc acele chinuri, le retrăiesc pierzându-mi orice simţire exterioară^[5], de multe ori durând o zi sau chiar o săptămână această stare, iar cine m-ar vedea s-ar înfricoşa că nu mai mişc deloc, ci doar ţip şi mă vaiet ca o persoană care doarme şi visează ceva urât şi înfricoşat.

Aici, Preacuvioase Părinte Ioanichie, aş vrea să vă fac o paranteză, aducându-mi aminte de cuvintele acelui pustnic aghiorit cu care a discutat ÎPS Hierotheos de Nafpaktos, discuţie relatată pe larg în cartea „O noapte în pustia Sfântului Munte”, iar acel pustnic spunea: trebuie ca un monah să se gândească la iad nu ca la ceva abstract, ci ca la un lucru concret, să participe cu toată inima la chinurile iadului, să se simtă pe el însuşi că este osândit; preluând cuvintele Sfântului Siluan: Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui. Şi încă un aspect al experienţei acestei maici îl voi relata la sfârşitul scrisorii în anexă, pentru a nu face greoaie istorisirea. Iar ea a continuat: Părinte, nu vă puteţi da seama ce răutate au diavolii asupra neamului omenesc şi de câte ori nu m-au bătut şi chinuit, dar m-a salvat harul dumnezeiesc, mai ales că eu port la brâu cingătoarea Sfântului Ioan Iacob. Locul unde stau este foarte sălbatic şi înfricoşător, unde n-a călcat picior de om vreodată şi am pătimit multe. Am fost atacată de urs, de lup, dar m-a scăpat Bunul Dumnezeu. De multe ori se adunau demonii să mă bată, dar îi ardea Harul dumnezeiesc primit de Sfântul Ioan Iacob şi revărsat peste lucrurile şi locurile pe unde a umblat. Şi atunci strigau turbaţi: „Nu ne putem apropia de blestemata aceasta, căci este încinsă cu farmece” – aşa numeau ei cingătoarea Sfântului Ioan pe care o am de la o maică bătrână de la Ierusalim, care, la rândul ei, o avea de la Părintele Ioanichie Pârâială, ucenicul Sfântului Ioan. Zicând aceasta, am rămas uimit de această mărturisire şi am început să o întreb câte ceva despre rugăciune, dar ea, ca o smerită cugetătoare, nu s-a grăbit să-mi dea sfaturi şi să facă pe povăţuitoarea (caracteristic celor căzuţi în părere de sine şi în înşelare), ci m-a trimis la „Sbornicul” ca să citesc. Apoi, întrebând-o iarăşi o problemă care mă frământa, mi-a zis cu smerenie: Părinte, dar duhovnicul ce v-a spus? I-aţi cerut sfat? La care i-am răspuns că da, dar să-mi spună şi părerea ei, la care mi-a răspuns: Apoi, dacă duhovnicul v-a sfătuit, Dumnezeu Însuşi l-a insuflat; cine sunt eu, păcătoasa, să-mi pun cuvântul meu deasupra unui duhovnic?

După aceasta, eu am plecat, lăsând-o la peşteră, căci se lumina de ziuă, în nădejdea că o voi revedea peste câteva luni, când urma să-şi ia coletul de la mine. Dar, după cum v-am spus mai sus, nici colet n-am mai primit şi nici pe acea pustnică nu am mai întâlnit-o până în ziua de astăzi. Nişte taine ce numai Dumnezeu le ştie.

În încheiere, aş vrea să mai scriu câteva lucruri. Am citit odată, în cartea Mitropolitului Hierotheos de Nafpaktos „Viaţa după moarte”, nişte lucruri foarte importante, oprindu-mă numai asupra unui aspect care tratează morţile clinice, citând cartea unui doctor protestant american ce dă multe mărturii de morţi clinice cu revenire la viaţă a unor pacienţi trataţi de el. Acest mitropolit combate acea carte folosind scrierile Sfinţilor Părinţi şi ale unor părinţi contemporani precum Ieromonahul Serafim Rose, care demonstrează că majoritatea cazurilor de morţi clinice sunt rodul înşelărilor demonice şi al halucinaţiilor unor minţi bolnave. Dar spune ÎPS Hierotheos că sunt şi unele cazuri adevărate, de la Dumnezeu, cum a fost cu Ostaşul Taxiot, cu Egumenul Cosma, cu Cuviosul Areta de la Pecerska şi altele care sunt scrise în Vieţile Sfinţilor. Dar o condiţie şi un indiciu că acestea sunt de la Dumnezeu o reprezintă felul în care persoanele respective îşi trăiesc restul zilelor. Dacă ele îşi petrec restul zilelor în adâncă pocăinţă şi profund schimbate, atunci de la Dumnezeu a fost, spre mântuire; şi dă un exemplu cu Mitropolitul Calinic al Edessei, duhovnicul său, care a trăit o astfel de experienţă de dincolo de moarte, dar când şi-a revenit plângea mereu şi spunea: Aş vrea să mă întorc la Scaunul Mitropolitan şi să spun numai atât: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!” Pe când în cazurile de înşelare enumerate de doctorul american, toţi care au avut aceste halucinaţii şi-au continuat firul vieţii în nepăsare şi în nepocăinţă, reluându-şi viaţa păcătoasă de mai înainte, fără vreo schimbare bruscă spre mântuire. Am adăugat aceste rânduri încercând a trasa o paralelă cu experienţa autentică a acestei pustnice, care a avut o astfel de moarte clinică, chemând-o Dumnezeu la pocăinţă şi sfinţenie.

ANEXĂ

După un an de la această întâlnire, am avut o discuţie cu monahul Firmilian, de metanie din Sihăstria, care actualmente este plecat la pustie, şi am aflat încă un amănunt despre maica Teodora. El mi-a relatat că, pe când era paznic de noapte, a fost cazat la Sihăstria cu încă o femeie, care ajuta în acea noapte la bucătărie. Iar ea a venit speriată la Părintele Firmilian şi i-a spus că maica Teodora, în timp ce dormea, a început a vorbi în somn, înfricoşată parcă de un vis urât; i-a zis Părintelui că pare a fi epileptică. Stând un timp lângă patul ei, au observat că ea este în cu totul altă lume şi trăieşte o adevărată tragedie, dar în acelaşi timp se ruga la Maica Domnului şi la Sfântul Ioan Iacob. Chiar acea femeie a spus: Părinte, dar parcă nu-i epileptică, fiindcă aceştia nu se roagă aşa cum face ea. Şi îmi zicea Părintele Firmilian că a stat în această stare nemişcată o zi şi o noapte, fără să-şi revină deloc în acest timp; şi l-a chemat şi pe Părintele Dometian, care a văzut şi el acelaşi lucru.

_____________________________________ 

^[1]  Această scrisoare a fost găsită în chilia unui monah de la Schitul Sihla – Neamţ, după plecarea acestuia în Sfântul Munte.

^[2]  Din scrisoare reiese că ar fi vorba de Părintele Ioanichie Bălan.

^[3]  Egumenul de atunci al Schitului Sihla.

^[4]  Stareţul Mănăstirii Sihăstria.

^[5]  „Un alt oarecare, locuind aici, în aşa zisa Thola, din pricina acestui gând al morţii, îşi ieşea de multe ori din sine. Şi aflat de fraţi de parcă era leşinat sau cuprins de epilepsie, era dus de ei aproape fără suflare” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul VI, Despre pomenirea morţii).

 

Acatistul Sfintei Anisia (30 decembrie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1:

Veniţi toţi iubitorii de prăznuiri să încununăm cu laude, pe ceea ce a măr-turisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începăto-rul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi văzând biruinţele ei cu veselie să-i cântăm:

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Icosul 1:

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi văzând acestea te lăudăm zicând:

Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;

Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;

Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;

Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;

Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;

Bucură-te, că buna cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânăra cu vârsta;

Bucură-te, că adeseori udai pământul în rugăciunile tale;

Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfitele cărţi;

Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;

Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;

Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la locaşurile cele cereşti;

Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 2:

Trecerea părinţilor tăi la cele veşnice ai socotit-o a fi bun prilej de a îm-părţi averea ta cea multă la săraci, dorind mai bine a trăi în sărăcie decât în bogăţie, pe care o socoteai piedică în calea mântuirii; drept acea noi, văzând acestea, cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 2:

Lui Iov te-ai asemănat în răbdare, lui David în blândeţe, lui Solomon în înţelepciune, căci cu rugăciunea ai biruit toate poftele şi patimile acestei lumi trecătoare, făcându-te templu al Duhului Sfânt, Care te umbrea şi te ocrotea de năvălirile vrăjmaşilor, iar credincioşii văzând biruinţele tale cele mari, îţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, că înţelepciunea ta a întrecut cu mult pe cea a înşelătorului;

Bucură-te, că ai călcat puterea lui cu rugăciunile tale;

Bucură-te, ceea ce ţi-ai făcut comoară în ceruri;

Bucură-te, că nu ţi-a părut rău după bogăţia cea pieritoare;

Bucură-te, că pe cei săraci ai mângâiat dându-le cele trebuincioase vieţii;

Bucură-te, că aceia te binecuvântau pentru binefacerile ce le-au primit de la tine;

Bucură-te, îţi cântau ţie orfanii şi văduvele;

Bucură-te, că nu ţi-ai oprit nimic din toată avuţia ci pe toată ai împărţit-o săracilor şi scăpătaţilor;

Bucură-te, că ai lucrat cu mâinile tale pentru a-ţi câştiga hrana cea de fiecare zi;

Bucură-te, că ai scăpat de toate grijile cele lumeşti;

Bucură-te, că vrăjmaşul a pierit cu sunet, neizbutind nimic împotriva ta;

Bucură-te, că milostivirea ta nu are margini;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 3:

Multe ispite ai răbdat din pricina râvnei tale pentru Domnul, căci diavolul voia cu orice chip să te abată de pe calea cea bună şi să te împiedice a urma calea mântuirii, dar tu cu rugăciunile tale l-ai biruit; iar credincioşii de toate vârstele cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 3:

„Să împărţim toate, ca să luăm apoi toate însutit”, ziceai fecioară întru tot lăudată, bucurându-te că ai scăpat de cursele diavolului, ca o pasăre din mâna vânătorului, zburând către înălţimile cereştii împărăţii, unde te aştepta Stăpânul Hristos Cel ce a făcut toate şi te-a păzit nevătămată, pentru aceea primeşte şi de la noi laudele acestea:

Bucură-te, credincioasă slugă a Domnului;

Bucură-te, că ai înmulţit talantul cel dat ţie de Stăpânul Hristos;

Bucură-te, că nu l-ai îngropat în pământ după sfatul celui viclean;

Bucură-te, că în cer s-a înmulţit vistieria ta;

Bucură-te, că ţi-ai pus inima ta acolo unde era şi comoara;

Bucură-te, că împăratul ceresc a dorit frumuseţea sufletului tău;

Bucură-te, căci cu toată osârdia ţi-ai păzit fecioria trupului şi a sufletului;

Bucură-te, că până la cea din urmă a ta suflare ai luptat împotriva unelti-rilor diavolului;

Bucură-te, căci cu amar se tânguia vrăjmaşul când s-a văzut biruit;

Bucură-te, că spre Domnul ai aruncat grija ta după îndemnul proorocului David;

Bucură-te, mieluşeaua cea fără de răutate a Păstorului Cel Bun;

Bucură-te, că ai moştenit pământul celor blânzi;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 4:

Ca o mlădiţă roditoare a Pomului Vieţii te-ai arătat în nevoinţele tale mu-ceniţa Anisia, căci Tatăl te-a curăţit că mai multă roadă să aduci prin suferin-ţele cele de multe feluri, pe care le-ai luat ca pe o băutură prea dulce şi bine mirositoare căci nu ai cârtit împotriva Ziditorului, ci cu multă veselie ai cân-tat lui Dumnezeu: Aliluia;

 

Icosul 4:

Dragostea ta pentru cei săraci şi nevoiaşi, pururea ne îndeamnă spre a te lăuda fără încetare, căci pe cei din legături şi din temniţe îi cercetai adesea şi îi mângâiai pe fiecare dintre ei cu ce aveau nevoie, iar pe cei mâhniţi îi alinai cu vorbe bune umplându-i de nădejdea mântuirii, iar noi bine ştiind a ta iu-bire de aproapele şi de Dumnezeu, îţi aducem în dar unele ca acestea:

Bucură-te, bună sfătuitoare a celor deznădăjduiţi;

Bucură-te, că din vistieria cea bună a inimii tale ai scos lucruri bune;

Bucură-te, că le-ai împărţit tuturor cu dărnicie;

Bucură-te, căci cu dărnicie ai secerat spicele vieţii veşnice;

Bucură-te, că pentru biruinţă ai primit de la Domnul apa cea vie;

Bucură-te, că însetând după dreptate, îndată o ai dobândit;

Bucură-te, că nădejdea ta în Domnul nu a fost ruşinată;

Bucură-te, că Domnul te-a încununat pentru vitejia luptelor tale;

Bucură-te, că deşi femeie fiind ai avut tărie întocmai ca un bărbat;

Bucură-te, că vârsta ta nu te-a împiedicat a lua cununa biruinţei;

Bucură-te, că te-ai lepădat de orice mângâiere trupească;

Bucură-te, că vieţuirea ta s-a asemănat cu a îngerilor;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 5:

Ca un stâlp de foc se înalţau rugăciunile tale către Tronul Prea Sfintei Treimi, când cereai să fii învrednicită a fi părtaşă Patimilor Domnului, căci doreai să-ţi primeşti sfârşitul prin nevoinţă mucenicească. Noi însă văzând această dorinţă a ta neîndoită, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu Celui ce te-a întărit pe tine: Aliluia!

 

Icosul 5:

Ca un zid nezdruncinat ţi-a fost rugăciunea cea neîncetată în lupta cu pu-terile întunericului, că deşi vrăjmaşul îţi aducea deseori lenevire, tu cu rugă-ciunile tale îi strica-i toate uneltirile lui iar el fugea departe, neputând a se apropia de tine multă vreme, iar noi creştinii, văzând darul lui Dumnezeu care locuia întru tine, cu umilinţă grăim acestea:

Bucură-te, că ai strălucit ca o lumină în mijlocul întunericului;

Bucură-te, că ai fost stăpână peste patimile cele stricătoare de suflet;

Bucură-te, că le-ai stins pe ele cu ploaia rugăciunilor tale;

Bucură-te, că nevoinţele tale nimeni nu le poate spune;

Bucură-te, ocrotitoarea şi sprijinitoarea celor ce-ţi poartă numele cu vrednicie

Bucură-te, că nimeni nu rămâne fără ajutor din cei ce aleargă la tine cu credinţă;

Bucură-te, că eşti grabnică ajutătoare celor nevoiaşi;

Bucură-te, că rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu nu rămân neascul-tate;

Bucură-te, ceea ce te înduri de cei asupriţi;

Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de balaurul cel cu multe capete;

Bucură-te, că l-ai surpat pe el cu toată viclenia lui;

Bucură-te, că niciodată nu te-a putut supune voii lui;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 6:

Văzându-se începătorul răutăţii biruit şi călcat în picioare de către o tână-ra fecioară, se tânguia cu amar neştiind ce să mai facă pentru a stârpi cu totul pe creştinii cei nevinovaţi, s-a folosit de sluga sa cea credincioasă împăratul Maximian, care a poruncit că oricine poate să omoare pe creştini fără teamă de judecată, neştiind necuratul că se osândeşte pe sine prin aceasta, iar noi minunându-ne de iconomia lui Dumnezeu, îi cântăm Lui: Aliluia!

 

Icosul 6:

Inimă înfrantă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, grăieşte proorocul David, iar tu frumoasă fecioară ai adus lui Dumnezeu această jertfă bine plă-cută a nevoinţei muceniceşti, care te-a făcut strălucitoare ca şi soarele în îm-părăţia lui Dumnezeu, pe care ai dorit-o cu tot sufletul tău, tu ajută-ne nouă cu rugăciunile tale cele bine primite înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca să-ţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, că ai alergat spre mucenicie ca spre un ospăţ mare;

Bucură-te, că dragostea ta a întrecut cu mult răutatea tiranului împărat;

Bucură-te, că ţi-ai întors ochii de la deşertăciuni;

Bucură-te, că i-ai deschis doar pentru a vedea cele bune şi folositoare;

Bucură-te, că ai fost afierosită lui Dumnezeu încă din pântecele maicii tale

Bucură-te, că prin semnul sfintei Cruci ai spulberat puterea vrăjmaşilor;

Bucură-te, că ţi-ai aşteptat sfârşitul ca pe o zi de mare sărbătoare;

Bucură-te, fecioară de Dumnezeu înţelepţită;

Bucură-te, comoară de Dumnezeu păzită;

Bucură-te, că întocmai ca o albină ai adunat mierea dreptei credinţe;

Bucură-te, că întunecimea închinării la idoli ai luminat-o cu învăţăturile tale cele drepte;

Bucură-te, mireasa lui Hristos Dumnezeu cea înţeleaptă;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 7:

Drumul vieţii tale a fost scurt pe acest pământ, căci ţi-a fost curmat de către un ostaş întunecat cu închinarea idolească, deoarece nu ai vrut să te alături celor nebuni şi spurcaţi la inimă şi la minte, ci ai ales mai bine a muri creştină decât a trăi în păgânătate, pentru aceea noi văzând curajul tău, cântăm lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

 

Icosul 7:

Întreitele valuri ale lumii acesteia trecătoare care îneacă pe toţi cei ce intră în ea, nu te-au putut vătăma pe tine care ţi-ai pus nădejdea în Domnul Hristos, căci te-a păzit nevătămată, pentru aceea cu smerenie îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că toată viclenia lui Veliar ai vădit-o;

Bucură-te, că deşi a supus pe mulţi, pe tine nu te-a putut supune;

Bucură-te, că gândirea ta era tot timpul la Ziditorul;

Bucură-te, că neclintită ţi-a rămas hotărârea ta de a rămâne creştină;

Bucură-te, că inima ta era plină de dorul lui Hristos;

Bucură-te, că doreai să mori cât mai degrabă pentru a ajunge în împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, că Heruvimii ţi-au făcut cărare către Tronul Prea Sfintei Treimi

Bucură-te, că serafimii şi toate Puterile cereşti s-au bucurat pentru tine;

Bucură-te, că ai fost rânduită în ceata fecioarelor celor înţelepte;

Bucură-te, că Hristos te-a răsplătit cu multe daruri pentru nevoinţa ta;

Bucură-te, că diadema frumuseţii şi a fecioriei ai luat;

Bucură-te, că în ceruri cu sfinţii te veseleşti;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 8:

Pământul s-a sfinţit cu sângele tău, pe care ţi l-ai vărsat pentru credinţa cea dreaptă în Hristos Dumnezeu Cel ce şi-a vărsat sângele Său pentru noi şi pentru a noastră mântuire, Căruia în vecii nesfârşiţi Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!

 

Icosul 8:

Suspinurile tale s-au auzit la cer înaintea lui Dumnezeu, drept aceea, degrab a împlinit cererea ta şi te-a luat la Sine spre a-L lăuda împreună cu îngerii, cu Arhanghelii şi cu toate Puterile Cereşti, drept aceea primeşte şi de la noi nevrednicii aceste laude:

Bucură-te, că ai fost ca o mama pentru sărmani;

Bucură-te, povăţuitoarea orbilor;

Bucură-te, sprijinul şi îmbărbătarea celor slabi la suflet;

Bucură-te, mijlocitoarea păcătoşilor către Dumnezeu;

Bucură-te, că demonii se izgonesc cu rugăciunile tale;

Bucură-te, folositoarea celor ce aleargă la mijlocirea ta;

Bucură-te, că ai oprit năvălirile demonilor celor cumpliţi;

Bucură-te, că puterea lor s-a arătat înaintea ta ca praful în faţa vântului;

Bucură-te, că şi după moarte faci minuni;

Bucură-te, că eşti ajutătoare celor ce se primejduiesc pe marea vieţii aces-teia;

Bucură-te, că alini durerile celor suferinzi;

Bucură-te, că întăreşti bătrâneţile cele slabe;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 9:

Tinerii de toate vârstele te laudă pe tine sfântă muceniţa Anisia şi cu dra-goste şi credinţă se închină chipului tău celui cinstit, deoarece cuvintele omeneşti nu pot să spună bărbăţia sufletului de care ai dat dovadă deşi tânără fiind, pentru aceasta iÎ cântăm Celui ce te-a întărit pe tine, laudă de mulţumire: Aliluia!

 

Icosul 9:

Ziua trecerii tale din această viaţă la cele veşnice, ne aminteşte mereu de osârdia cu care ai mers pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ca o mieluşea fără prihană ai urmat Păstorului Celui Bun care te-a chemat în sta-ulul oilor Sale care au ascultat de glasul Lui, iar noi văzând iconomia Sa cea pentru noi şi minunându-ne de ascultarea ta, îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că nu te-ai infricosat sa marturisesti pe Hristos, Dumnezeu adevarat;

Bucură-te, că şi El te-a mărturisit înaintea Tatălui şi a îngerilor;

Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit-o;

Bucură-te, că fără greutate ai purtat jugul cel bun;

Bucură-te, că sarcina cea uşoară cu veselie ai primit-o;

Bucură-te, că până la sfârşit ai suferit ispitele vieţii;

Bucură-te, că mântuire ţi-au pricinuit ţie toate acestea;

Bucură-te, că în cer ţi-ai agonisit plată faptelor şi a ostenelilor tale;

Bucură-te, că sfinţii te-au primit în locaşurile lor;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sălăşluită în sânurile lui Avraam;

Bucură-te, că mare plată ai dobândit de la Hristos pentru nevoinţa ta;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a vedea pe Dumnezeu în ceruri;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 10:

Prin viaţa ta cea pământească, ne-ai lăsat pildă de vieţuire cu adevărat creştinească, arătându-ne că mântuirea se dobândeşte fără prea multă oste-neală, dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu care poate să ne mântuiască şi Căruia Îi cântăm cântare de biruinţă: Aliluia!

 

Icosul 10:

Pomenirea ta cea vrednică de laudă o prăznuim astăzi noi credincioşii care te cinstim cu multă evlavie şi bucurie, deoarece credem cu adevărat că mijloceşti împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii pentru izbăvirea noastră din cursele vrăjmaşului cel pierzător de suflete şi urâtorul de bine, iar noi păcătoşii nu ne pricepem ce să zicem, fără numai aceste laude:

Bucură-te, că cetele îngerilor s-au mirat de tăria ta;

Bucură-te, că te-au însoţit până la tronul Prea Sfintei Treimi;

Bucură-te, că demonii nu au avut cu ce să te învinuiască;

Bucură-te, că a fost ruşinată viclenia lor;

Bucură-te, că nu ai fost amăgită de răutatea lor;

Bucură-te, că i-ai supus pe ei sub picioarele tale;

Bucură-te, că se tânguiau de pierderea ta;

Bucură-te, că ţi-ai făcut scut nebiruit rugăciunea cea neîncetată;

Bucură-te, că ai frânt toate legăturile lor;

Bucură-te, că în laţurile lor s-au prins cei ce le-au făcut;

Bucură-te, că i-ai ocărât pe ei pentru îndrăzneala lor cea neruşinată;

Bucură-te, că Domnul a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 11:

Cine a auzit vreodată că o fecioară tânără să biruiască pe demonii cei cumpliţi, care s-au ostit cu toţii împotriva ei să o înşele cu diferite meşte-suguri născocite de răutatea lor, dar fecioara nu şi-a plecat urechea la sfatul lor, ci ca o porumbiţă fără prihană a zburat la Cel ce a zidit-o pe ea, Căruia acum iÎ cântă în vecii nesfârşiţi cântarea de biruinţă: Aliluia!

 

Icosul 11:

Vieţuind puţin timp pe pământ, ai plinit ani îndelungaţi, că deşi ai avut trup de fecioară tânără, mintea şi înţelepciunea ţi-au fost ca a unui bătrân iscusit, căci ţi-ai cheltuit viaţa cu folos, atât pentru tine cât şi pentru semenii tăi, pentru aceasta noi netrebnicii robii tăi îţi aducem laudele acestea:

Bucură-te, că înţelepciunea pe care o ai iubit ţi-a fost călăuză în viaţă;

Bucură-te, că nu ai râvnit nimic din cele trupeşti;

Bucură-te, că dorirea ta ţi-ai îndreptat-o spre Hristos Mirele tău;

Bucură-te, că nu ai părăsit calea cea îngustă şi cu chinuri;

Bucură-te, că ai umblat pe ea fără şovăire;

Bucură-te, că ai dat mulţumire lui Dumnezeu pentru toate în viaţa;

Bucură-te, că ţi-ai dus crucea ta cu faţa veselă;

Bucură-te, că ai ruşinat pe ostaşul care te silea pe tine la închinarea ido-lească;

Bucură-te, că ai socotit a fi mai înţelept lucru a cinsti pe Ziditor iar nu zidirea;

Bucură-te, că haina botezului tău o ai păzit neîntinată;

Bucură-te, că ai avut dreapta socoteală întru toate;

Bucură-te, că sfântul înger păzitorul tău te-a păzit până la cea din urmă a ta suflare;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 12:

Vremea sfârşitului nostru este aproape şi vine moartea de care nimeni nu poate să scape, căci pământ suntem şi în pământ vom merge cu toţii; drept aceea cădem cu umilinţă înaintea ta sfântă muceniţă Anisia, care pentru numele lui Hristos ai pătimit şi ţi-ai vărsat sângele, pe care roagă-L să ne dea vreme de pocăinţă şi întoarcere la calea mântuirii mai înainte de sfârşit, ca să-I cântăm cântarea: Aliluia!

 

Icosul 12:

Nimeni din cei legaţi cu poftele şi cu patimile nu este vrednic a sluji Ziditorului nostru Dumnezeu, căci a sluji lui Dumnezeu este lucru mare şi înfricoşat, însă tu frumoasă fecioară de Dumnezeu purtătoare te-ai dovedit a fi plină de râvnă dumnezeiască şi ne-ai arătat cum se poate apropia cineva de Dumnezeu prin post, rugăciune şi milostenie, iar noi păcătoşii nu ne price-pem cum să te lăudăm după vrednicie, ci îţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, ceea ce cu îndârjire ai luptat împotriva răutăţii diavoleşti;

Bucură-te, că eşti de aceeaşi râvnă cu apostolii;

Bucură-te, că te-ai încununat cu mucenicii;

Bucură-te, că dănţuieşti cu cetele cuvioşilor;

Bucură-te, că plată de mărturisitoare ai luat;

Bucură-te, că ai vieţuit îngereşte în trup de lut;

Bucură-te, că te-ai asemănat Serafimilor în slăvirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că diavolii nu pot suferi numele tău;

Bucură-te, că i-ai izgonit ca pe nişte neputincioşi;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte izvorăsc minuni de tămăduiri;

Bucură-te, că opreşti năvălirile demonilor întocmai ca o stavilă;

Bucură-te, că stârpeşti întunecimea idolească cea pierzătoare de suflete;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 13:

O, prea lăudată muceniţă Anisia pururea pomenită, fii mijlocitoare pentru noi păcătoşii care alergăm la ajutorul şi la folosinţa ta, cu care poţi să ne ajuţi nouă celor ce ne aflăm în noianul patimilor lumeşti, că izbăvindu-ne cu rugăciunile tale, să-I cântăm lui Dumnezeu, în împărăţia Sa cea Cerească, cântare de biruinţă; Aliluia! (de 3 ori)

 

Apoi se zice iarăşi                         

Icosul 1

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi văzând acestea te lăudăm zicând:

Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;

Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;

Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;

Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;

Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;

Bucură-te, că buna cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânăra cu vârsta;

Bucură-te, că adeseori udai pământul în rugăciunile tale;

Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfitele cărţi;

Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;

Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;

Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la locaşurile cele cereşti;

Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Condacul 1:

Veniţi toţi iubitorii de prăznuiri să încununăm cu laude, pe ceea ce a măr-turisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începăto-rul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi văzând biruinţele ei cu veselie să-i cântăm:

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

 

Despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA

 Profetia Sfantului Anatolie al Optinei

“Fiul meu, sa stii ca in zilele de pe urma vor veni vremuri grele, dupa cum spune Apostolul vei vedea ca din pricina imputinarii credintei, ratacirile si dezbinarile vor aparea in biserici si, cum mai dinainte au spus Sfintii Parinti, pe scaunele ierarhilor si in manastiri nu va mai fi atunci niciun barbat incercat in viata duhovniceasca. Din care pricina, ratacirile se vor raspandi pretutindeni si pe multi vor insela. Vrajmasul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducand in ratacire, de e cu putinta, si pe cei alesi. Nu va incepe prin lepadarea dogmelor despre Sfanta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Nascatoarea de Dumnezeu ci pe nesimtite va incepe a stramba invataturile Sfintilor Parinti primite de la Duhul Sfant- insasi invatatura Bisericii. Viclenia vrajmasului si uneltirile lui vor fi indreptate impotriva unui numar foarte mic, al celor incercati in viata duhovniceasca. Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile, iar viata religioasa va fi lepadata. Insa Domnul nu lasa pe robii Sai fara aparare si intru nestiinta. El a spus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“ (Matei 7, 16-20). Si sarguieste-te sa-i osebesti de pastorii adevarati; acei furi de cele ale Duhului, care sfasie turma duhovniceasca, „nu intra pe usa in staul, ci sar pe aiurea“, dupa cum a spus-o Domnul, adica vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca oranduiala- pe acestia Mantuitorul ii numeste „talhari” (Ioan 10, 1). Dupa lucrare, adevarata lor slujire este prigonirea adevaratilor pastori, intemnitarea lor, caci fara aceasta slujire, turma duhovniceasca ar putea sa nu fie prinsa. Drept aceea, fiul meu, cand vei vedea in biserica batjocorindu- se lucrarea dumnezeiasca, invataturile Parintilor si oranduirea lasata de Dumnezeu, sa stii ca ereticii au si aparut, chiar daca pentru o vreme s-ar putea sa-si tainuiasca relele voiri sau vor stramba pe nesimtite credinta dumnezeiasca pentru a izbuti mai bine, inselandu-i pe cei neiscusiti. Ii vor prigoni nu doar pe pastori, ci si pe slujitorii lui Dumnezeu, caci diavolul, care ocarmuieste ratacirea, nu poate suferi vietuirea dupa randuiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor in piei de oaie, vor fi cunoscuti dupa firea lor ingamfata, iubirea de desfatari si pofta de putere- aceia vor fi tradatori care vor pricinui ura si rautate pretutindeni; si de aceea a spus Domnul ca se vor cunoaste „dupa roade” (Luca 6, 43-45). Adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supusi, iubitori de frati si ascultatori de Biserica. In vremea aceea, monahii vor indura mari stramtorari din partea ereticilor, iar viata monahala va fi luata in batjocura. Obstile monahale vor fi saracite, numarul monahilor se va imputina. Cei ramasi vor indura silnicii. Acesti uratori ai vietii monahale, care au numai infatisarea credintei, se vor nevoi sa-i atraga pe monahi de partea lor, fagaduindu-le ocrotire si inlesniri lumesti, dar amenintandu-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor amenintari, cei imputinati cu sufletul vor fi foarte umiliti, chinuiti de propria neputinta. De vei trai sa vezi acel veac, bucura-te, caci in vremea aceea cei credinciosi care nu au alte virtuti, vor primi cununi numai pentru staruinta in credinta, dupa cuvantul Domnului: „Oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, marturisi-l-voi si Eu inaintea Tatalui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32). Sa ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primita, ca sa nu fii lepadat de Hristos in intunericul cel cumplit si in vesnicul chin. Stai tare in credinta si, daca e nevoie, indura cu bucurie prigonirile si alte necazuri, caci atunci Domnul iti va ajuta tie; iar Sfintii Mucenici si Marturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta. Insa, in acele zile, vai monahilor legati de averi si bogatii si care de dragul celor materialnice se invoiesc ca insisi sa se robeasca ereticilor. Isi vor adormi constiinta spunand: „Vom cruta manastirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociti si orbi, ei nici nu gandesc ca prin rataciri (erezii) si rataciti, diavolul va intra in manastire si ca apoi nu va mai fi o sfanta manastire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci. Dar Dumnezeu este mai puternic decat diavolul si nu-i va parasi niciodata pe robii Sai. Vor exista mereu crestini adevarati, pana la sfarsitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice si pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa ratacire, caci ea izgoneste harul si desparte de Hristos; din care pricina, Domnul a poruncit ca in asa fel sa-l socotesti pe eretic, incat „sa-ti fie ca un pagan si un vames” (Matei 18, 17). Si asa, intareste-te, fiul meu, in harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grabeste-te la marturisire si la indurarea suferintei ca bun ostas al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, cinste si slava in vecii vecilor. Amin”.

 

Acatistul Sfântului Ierarh Vasile cel Mare 1/14 Ianuarie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul 1

Pe tine trîmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cerească albină, care din florile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimii şi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi, cu dulce cîntare te lăudăm, cîntînd ţie:

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Icosul 1

Cel ce prin curăţia vieţii tale cea asemenea cu îngerii te-ai ridicat la dumnezeieştile înălţimi şi, străbătînd printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care le-ai lăsat Bisericii comoară nejefuită, Sfinte Vasile, primeşte de la noi nevrednicii laudele acestea:

Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;

Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;

Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios;

Bucură-te, stîlpul Bisericii cel prealuminos;

Bucură-te, al treimii apărătorule;

Bucură-te, de cele cereşti arătătorule;

Bucură-te, ocîrmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;

Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti;

Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei;

Bucură-te, povăţuitorul preaînţelept al pustniciei;

Bucură-te, deşteptătorul păcătoşilor către pocăinţă;

Bucură-te, mîngîietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 2-lea

Al Păstorului păstorilor de aproape slugă făcîndu-te, Sfinte Vasile, ai îmbogăţit Biserica cu înţeleptele tale învăţături; pentru care cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 2-lea

Ai fost, preasfinte părinte, totdeauna la înălţimile vredniciei arhiereşti şi întru adîncul smereniei; pentru care noi minunîndu-ne cîntăm ţie:

Bucură-te, cel ce te veseleşti în Biserica biruitoare;

Bucură-te, cel ce de la Împăratul Hristos primeşti binecuvîntare;

Bucură-te, turn preaînalt al privirilor cereşti;

Bucură-te, înţeleptul tîlcuitor al celor teologiceşti;

Bucură-te, magistrul ştiinţelor frumoase;

Bucură-te, că ţi-ai ales pe cele nemincinoase;

Bucură-te, cu serafimii liturghisitorule;

Bucură-te, cu heruvimii de Dumnezeu văzătorule;

Bucură-te, prietenul apostolilor;

Bucură-te, întîistătătorul arhiereilor;

Bucură-te, cu mucenicii împreună-şezătorule;

Bucură-te, cu proorocii bine-vorbitorule;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 3-lea

Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvîntul, tărie bună Bisericii sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amuţeşti gurile ereticilor; iar noi credincioşii, bucurîndu-ne, cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 3-lea

Împotrivindu-te, părinte, lui Iulian prea păgînul împărat şi mărturisind Dumnezeirea lui Hristos, ai ruşinat păgînătatea lui, făcîndu-te mucenic de bunăvoie; pentru care auzi de la noi:

Bucură-te, sabie ascuţită cu focul Duhului;

Bucură-te, mărturisitor fără de frică al adevărului;

Bucură-te, propovăduire puternică a Treimii;

Bucură-te, luptător tare împotriva nedumnezeirii;

Bucură-te, predicator mare al Dumnezeirii;

Bucură-te, gură adînc-grăitoare a Treimii;

Bucură-te, către Sfînta Treime al credincioşilor mijlocitor;

Bucură-te, al Bisericii a toată lumea luminător;

Bucură-te, că pe cei zgîrciţi, spre îndurare i-ai plecat;

Bucură-te, cel ce pe popor de foame l-ai scăpat;

Bucură-te, al iubirii de argint săgetătorule;

Bucură-te, la milostenie îndemnătorule.

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 4-lea

Văzut-ai, mare ierarhe Vasile, pe Născătoarea de Dumnezeu înconjurată de cetele îngereşti şi poruncind mucenicului Mercurie să nimicească pe păgînul Iulian, vrăjmaşul Fiului său; iar după ce te-ai încredinţat că ai fost ascultat, îndată ai cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 4-lea

Pe Valent cel orbit cu eresul lui Arie, care tulbura Biserica lui Hristos, cu multă bărbăţie l-ai mustrat, preaînţelepte părinte; pentru care te lăudăm pe tine zicînd:

Bucură-te, ochiul Bisericii cel pătrunzător;

Bucură-te, de pleava clevetirilor vînturător;

Bucură-te, al viei lui Hristos înţelept lucrătorule;

Bucură-te, al tainelor mare învăţătorule;

Bucură-te, munte aspru al pocăinţei;

Bucură-te, cetate nejefuită a credinţei;

Bucură-te, privighetoarea Bisericii cea dulce glăsuire;

Bucură-te, vulturul teologiei, cel cu înaltă suire;

Bucură-te, al preoţiei povăţuitorule;

Bucură-te, al dascălilor învăţătorule;

Bucură-te, mare învăţător al fecioriei;

Bucură-te, grădina cea împodobită a curăţiei;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 5-lea

Venit-a la tine, Sfinte Ierarhe Vasile, femeia ce fusese nedreptăţită de eparhul cetăţii, cerînd de la tine a-i face mijlocire; iar tu, înfricoşîndu-l cu judecata lui Dumnezeu, l-ai plecat ai face dreptate; de care ea, bucurîndu-se, ţi-a adus mulţumire, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 5-lea

Următor făcîndu-te Mîntuitorului, preaînţelepte părinte, te-ai arătat mare apărător celor nedreptăţiţi; pentru care zicem:

Bucură-te, apărătorul văduvelor;

Bucură-te, părintele săracilor;

Bucură-te, sprijinitorul celor nedreptăţiţi;

Bucură-te, bogăţia celor lipsiţi;

Bucură-te, cel ce pe împăraţii cei fără de lege i-ai mustrat;

Bucură-te, că pe eparhul spre milă l-ai plecat;

Bucură-te, cel ce cunună mucenicească ai dorit;

Bucură-te, că mărturisitor a fi te-ai învrednicit;

Bucură-te, cel ce bogăţie pierzătoare n-ai adunat;

Bucură-te, că întru sărăcie lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, asemenea lui Ilie rîvnitor;

Bucură-te, ca Isaia mare glăsuitor;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 6-lea

Primit-ai, mare arhipăstrătorule Vasile, putere de la Dumnezeu asupra diavolului, încît l-ai silit a trimite prin văzduh tînărului prin care se vîndu-se; de care minune spăimîntîndu-ne, cîntăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamărit pe tine, cîntare: Aliluia!

 

 

Icosul al 6-lea

Se îngrozesc mulţimile diavolilor numai auzind de numirea ta, părinte al părinţilor Vasile; iar noi credincioşii cîntînd, aducem ţie laudele acestea:

Bucură-te, fulger care arzi pe duhurile satanei celei spurcate;

Bucură-te, tunetul care risipeşti sfaturile cele necurate;

Bucură-te, cel ce cu armele duhului te-ai îmbrăcat;

Bucură-te, că prin acelea pe puterile cele potrivnice le-ai sfărîmat;

Bucură-te, cel ce pe fiul împăratului l-ai vindecat;

Bucură-te, că pe mulţi din adîncul păcatului ai ridicat;

Bucură-te, că pe cel lepros l-ai tămăduit;

Bucură-te, că pe cei cu fapte bune prin Duhul i-ai cunoscut;

Bucură-te, îngerul cel pămîntesc;

Bucură-te, omul cel ceresc;

Bucură-te, sare tainică a învăţăturii;

Bucură-te, luminat povăţuitor al mîntuirii;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 7-lea

Descoperindu-i Dumnezeu viaţa ta cea plină de sfinţire, părinte Vasile, cuviosul Efrem în pustie vedea un stîlp de foc care se înălţa la cer şi a auzit glas zicînd: „În acest fel este Vasile”. De care minunîndu-se, a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 7-lea

Avut-ai, preasfinte părinte, inima ta din pruncie locaş curat Sfîntului Duh, prin care te-ai făcut mare între aleşii lui Dumnezeu; pentru care cîntăm ţie:

Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neînserate;

Bucură-te, fîntîna scripturilor celor de Dumnezeu insuflate;

Bucură-te, porumbul Domnului cel cu aripi aurite;

Bucură-te, al teologului Grigorie prietene iubite;

Bucură-te, cu Gură de Aur întru Dumnezeu unire;

Bucură-te, cu amîndoi a lor pecetluire;

Bucură-te, muză de credinţă învăţătoare;

Bucură-te, înţelepciunea Bisericii trebuitoare;

Bucură-te, că de înţelepciunea ta s-au mirat împăraţii;

Bucură-te, că de frumoasa ta grăire au amuţit ereticii;

Bucură-te, rîu de apele vieţii revărsător;

Bucură-te, crin ca de mireasă împodobitor;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 8-lea

Precum cînd erai în viaţa aceasta aduceai jertfa cea fără de sînge pentru păcatele poporului, aşa acum, prealăudate ierarhe, stînd lîngă scaunul Dumnezeirii, înalţă ca o jertfă rugăciunile tale cele bine-primite pentru noi, care te lăudăm pe tine cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 8-lea

Stîlp luminător ai fost pe pămînt Bisericii lui Hristos, Vasile, şi îndrăzneala ta către Hristos o ai dovedit şi după moarte; pentru care auzi-ne pe noi care zicem ţie:

Bucură-te, cu numele împărăţiei numite;

Bucură-te, al Bisericii mare părinte;

Bucură-te, diamantul credinţei cel nezdrobit;

Bucură-te, apărătorul dogmelor cel nebiruit;

Bucură-te, oglinda descoperirilor celor dumnezeieşti;

Bucură-te, paharul tainelor celor cereşti;

Bucură-te, cerb la izvorul nemuririi alergător;

Bucură-te, celor credincioşi către aceea povăţuitor;

Bucură-te, crinul arhiereilor cel cu dumnezeiască mirosire;

Bucură-te, făclia cuvîntătorilor de Dumnezeu cea cu cerească strălucire;

Bucură-te, seceră apostolească, de neghinele eresurilor tăietoare;

Bucură-te, rouă cerească de arşiţa păcatelor răcoritoare;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 9-lea

Zis-ai preaînţelepte părinte, că „filosofia cea adevărată este gîndirea la moarte”. dă-ne deci nouă cu rugăciunile tale cele bine-primite la Dumnezeu să trecem fără primejdie prin porţile morţii şi, ajungînd la viaţa cea fericită, să cîntăm împreună cu tine lui Dumnezeu cîntare: Aliluia!

 

 

Icosul al 9-lea

Împodobit-ai, preaminunate, scaunul arhieriei cu înţelepciunea ta preaînaltă şi cu dumnezeiasca sfinţenie; pentru care aducem ţie laudele acestea:

Bucură-te, ostaşul cel ager al armelor celor duhovniceşti;

Bucură-te, slujitorule cu puterile cele cereşti;

Bucură-te, cel ce întru împodobirea Bisericii pe mulţi ai întrecut;

Bucură-te, că vestirea ta la margini a străbătut;

Bucură-te, cel ce în norul privirilor ai intrat;

Bucură-te, că teologului Ioan ai urmat;

Bucură-te, piatra cea scumpă a arhieriei;

Bucură-te, podoaba cea luminoasă a preoţiei;

Bucură-te, noule David de la turmele pustnicilor chemat;

Bucură-te, că prin uşa oilor în staul ai intrat;

Bucură-te, cel ce turma la verdeaţa Scripturilor o ai păscut;

Bucură-te, că a păstoriei icoană vie te-ai văzut;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 10-lea

Venit-a la tine, părinte, femeia cea păcătoasă şi dîndu-ţi hîrtia cea pecetluită în care erau scrise păcatele sale, pe care se ruşina a le mărturisi, tu degrab, alergînd la rugăciune către Dumnezeu, ai făcut prin minune a se şterge păcatele ei. Pentru aceea noi, minunîndu-ne de îndrăzneala ta cea mare către Dumnezeu, cîntăm: Aliluia!

 

 

Icosul al 10-lea

Te-ai arătat lui Hristos, prealuminate părinte, zid nebiruit ridicat prin înţelepciunea Lui la înălţime; pentru care cu laude ca şi cu nişte flori te încununează pe tine, zicînd:

Bucură-te, vioara Duhului cea dulce răsunătoare;

Bucură-te, albina raiului cea de viaţă adunătoare;

Bucură-te, muză de cele cereşti cîntătoare;

Bucură-te, grădina Scripturilor cea veselitoare;

Bucură-te, al doilea Moise care marea eresurilor despărţeşti;

Bucură-te, că a trece prin aceasta pe noul Israel îl povăţuieşti;

Bucură-te, stîlpul credinţei cel de viaţă purtător;

Bucură-te, fagure de miere din izvorul cel începător;

Bucură-te, hrănitorul celor săraci de cunoştinţă;

Bucură-te, ajutătorul grabnic celor ce te cheamă cu credinţă;

Bucură-te, cel întîi în treimea arhiereilor;

Bucură-te, că împodobeşti ceata păstorilor;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 11-lea

Avut-ai, Sfinte Părinte Vasile, semn minunat văzut de venirea Sfîntului Duh, în sfinţirea dumnezeieştilor Taine. Pentru aceasta, înfruntînd neluarea aminte a diaconului, ai făcut a se despărţi prin perdele altarul de adunarea credincioşilor; de care minunîndu-ne cîntăm lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

 

 

Icosul al 11-lea

Minune mare s-a văzut la trecerea ta din viaţa aceasta, bine-plăcutule al lui Dumnezeu Vasile, căci sculîndu-te de pe patul morţii, ai botezat pe evreul Ioasaf cu toată casa lui, pentru care te lăudăm, zicînd:

Bucură-te, că după a ta cerere, Dumnezeu a primit a-ţi prelungi viaţa;

Bucură-te, că ţi s-a încredinţat ca evreul să dobîndească credinţa;

Bucură-te, cel ce comoara cea din Evanghelie ai aflat;

Bucură-te, că pe aceasta prin ostenelile arhiereşti o ai scăpat;

Bucură-te, cerbul cel sprinten al munţilor cereşti;

Bucură-te, înger iubit al puterilor îngereşti;

Bucură-te, cela ce haina cea de nuntă prin înfrînare ţi-ai împodobit;

Bucură-te, că vezi pe Acela pe care L-ai dorit;

Bucură-te, că acum auzi cîntările ce nu se pot grăi cu limbi omeneşti;

Bucură-te, că acum te desfătezi în cîntări dumnezeieşti;

Bucură-te, spic ceresc cel cu însutită rodire;

Bucură-te, cel ce însetezi de a noastră mîntuire;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 12-lea

Prealuminate ierarhe Vasile, caută cu milostivire din înălţimea munţilor cereşti spre noi care luptăm cu multe necazuri în marea acestei vieţi şi, primind micile noastre laude, dă-ne ajutor cu rugăciunile tale, ca, mîntuindu-ne, să ne învrednicim a cînta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 12-lea

Arătîndu-ţi-Se Însuşi Mîntuitorul cu Sfinţii Apostoli, vrednicule de laude părinte, te-a învăţat lucrarea dumnezeieştii Liturghii, pe care o ai lăsat Bisericii podoabă de mare cuviinţă; pentru care, cu smerenie lăudîndu-te, zicem ţie:

Bucură-te, al altarului diamant nepreţuit;

Bucură-te, al păstorului fluier aurit;

Bucură-te, cunoscătorul dogmelor şi al canoanelor;

Bucură-te, luminătorul păstorilor şi al soboarelor;

Bucură-te, smirna cea cu dumnezeiască mireasmă a Liturghiei;

Bucură-te, vrednicia cea îngerească a preoţiei;

Bucură-te, a Bisericii făclie luminătoare;

Bucură-te, a celor leneşi trîmbiţă deşteptătoare;

Bucură-te, ca Pavel Bisericii luminător;

Bucură-te, ca Petru de cerească împărăţie descuietor;

Bucură-te, gura Cuvîntului din cer tunătoare;

Bucură-te, văpaia Duhului de eretici mistuitoare;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul al 13-lea

O, preaminunate părinte al părinţilor, Sfinte Ierarhe Vasile, primind puţina noastră cîntare, precum Mîntuitorul banii văduvei, soleşte pentru noi trecere fără primejdii în ceasul morţii, ca învrednicindu-ne a intra în cămara dumnezeieştii Împărăţii, să cîntăm cu tine împreună cîntare lui Dumnezeu: Aliluia!  (de 3 ori)

 

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul întîi

Cel ce prin curăţia vieţii tale cea asemenea cu îngerii te-ai ridicat la dumnezeieştile înălţimi şi, străbătînd printre cetele heruvimilor, ai descoperit dogmele Treimii, pe care le-ai lăsat Bisericii comoară nejefuită, Sfinte Vasile, primeşte de la noi nevrednicii laudele acestea:

Bucură-te, lauda cea strălucită a arhiereilor;

Bucură-te, dumnezeiescule învăţător al dogmelor;

Bucură-te, următorul apostolilor cel credincios;

Bucură-te, stîlpul Bisericii cel prealuminos;

Bucură-te, al treimii apărătorule;

Bucură-te, de cele cereşti arătătorule;

Bucură-te, ocîrmuitorul corăbiei celei duhovniceşti;

Bucură-te, îndreptătorul vredniciei arhiereşti;

Bucură-te, luminătorul ceresc al preoţiei;

Bucură-te, povăţuitorul preaînţelept al pustniciei;

Bucură-te, deşteptătorul păcătoşilor către pocăinţă;

Bucură-te, mîngîietorul celor ce adorm întru dreapta credinţă;

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

 

Condacul 1

Pe tine trîmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cerească albină, care din florile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimii şi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi, cu dulce cîntare te lăudăm, cîntînd ţie:

Bucură-te, mare ierarhe Vasile!

 

Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni 2/15 Ianuarie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

 

Condacul 1

Făcatorule de minuni şi preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutătorule şi rugătorule al nostru, Sfinte Părinte Serafime, mărind pe Domnul cel ce te-a preaslăvit pe tine, cântare de laudă iţi aducem ţie. Tu dar, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile slobozeşte-ne pe noi, cei care strigăm către tine:

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Icosul 1

Creatorul îngerilor te-a ales pe tine de la început ca să preaslăveşti prin viaţa ta cea minunată Numele Sfintei Treimi, căci te-ai arătat cu adevărat înger pe pământ şi serafim în trup şi, ca o rază prealuminată a veşnicului soare al dreptăţii, viaţa ta a strălucit. Iar noi văzând nevoinţele tale cele prealăudate, cu evlavie şi cu bucurie ţie cântăm acestea:

Bucură-te, dreptarul credinţei şi al evlaviei;

Bucură-te, chipul blândeţei şi al smereniei;

Bucură-te, mărirea cea preaslăvită a drepţilor;

Bucură-te, mângâierea cea lină a mâhniţilor;

Bucură-te, lauda preaiubită a monahilor;

Bucură-te, ajutorarea preaminunată a trăitorilor în lume;

Bucură-te, slava şi apărarea ţării Ruseşti;

Bucură-te, împodobirea Sfântă a pământului Tambovului;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 2-lea

Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viaţa călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine şi, ca pe un dar desăvârşit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea îngustă a călugăriei cu a sa Sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârşitul vieţii, arătându-ţi dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toţi cu umilinţă să-I cântăm: Aliluia!

 

 

Icosul al 2-lea

Cuget ceresc ţi s-a dăruit ţie, Sfinte al lui Dumnezeu, căci din tinereţile tale, necontenit năzuind la cele cereşti, ai lăsat casa părintească pentru împărăţia lui Dumnezeu şi adevărul ei. Pentru aceasta primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, fiu de Dumnezeu ales, al oraşului Kursk;

Bucură-te, al părinţilor celor cucernici odraslă preaslăvită;

Bucură-te, cel ce ai moştenit virtuţile maicii tale;

Bucură-te, cel ce ai învăţat de la dânsa evlavia şi rugăciunea;

Bucură-te, că de la maica ta la lupte duhovniceşti, cu crucea ai fost binecuvântat;

Bucură-te, că până la moarte această binecuvântare cu sfinţenie o ai păstrat;

Bucură-te, că din dragoste către Domnul casa părintească o ai lăsat;

Bucură-te, cel ce frumuseţile lumii acesteia de nimic le-ai socotit;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 3-lea

Din tinereţile tale puterea celui Preaînalt cu adevărat te-a acoperit, preacuvioase, tu, căzând din înălţimea bisericii, nevătămat păzindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boală cumplit pătimeai, însăşi Stapâna lumii s-a arătat aducându-ţi vindecare din ceruri căci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neîncetat cântându-I: Aliluia!

 

 

Icosul al 3-lea

Având stăruinţa către lucrarea vieţii călugăreşti celei asemenea îngerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te închina Cuvioşilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca să-ţi îndreptezi calea ta în Pustia Sarovului, căci cu credinţă venind de departe ai sărutat acel Sfânt loc şi, acolo sălăşluindu-te, ai sfârşit viaţa ta cea plăcută lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o aşa purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce de lumeasca deşertăciune te-ai lepădat;

Bucură-te, cel ce patria cerească cu ardoare o ai dorit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, căci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat;

Bucură-te, cel ce ai fost desăvârşit ascultător;

Bucură-te, păzitorul cel adevărat de poruncile dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce mintea şi inima ta, prin rugăciune, către Dumnezeu le-ai întărit;

Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 4-lea

Viforul năpastelor celor rele potolindu-l, ai străbătut toată calea cea îngustă şi îndurerată a nevoinţei călugăreşti purtând jugul vieţii pustniceşti al zăvorârii, al tăcerii şi al privegherii de multe nopţi şi astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere în putere, de la fapte către contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat în locaşurile de sus unde cu îngerii îi cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

 

 

Icosul al 4-lea

Auzind şi văzând viaţa ta cea Sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, obştea toată s-a mirat de tine şi, venind, lua învăţătură din cuvintele şi din faptele tale slăvind pe Domnul cel ce este minunat întru Sfinţii Săi. Iar noi cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm, preacuvioase Părinte, cântându-ţi aşa:

Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dumnezeu te-ai adus;

Bucură-te, cel ce înălţimea nepătimirii ai ajuns;

Bucură-te, ostaşule al lui Hristos, cel cu bună biruinţă;

Bucură-te, bun şi credincios slujitor al Cerescului Stăpân;

Bucură-te, înainte stătătorule cel neînfricat pentru noi către Domnul;

Bucură-te, rugătorule al nostru cel neobosit către Născătoarea de Dumnezeu;

Bucură-te, al crinului din pustie minunată mireasmă;

Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas fără prihană;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 5-lea

Lumina dumnezeiască a strălucit în casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind şi pe patul morţii zăcând, însăşi Preacurata Fecioara a venit la tine cu Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan şi a zis: „Acesta este din neamul meu!”- şi s-a atins de capul tău. Îndată dar, făcându-te sănătos, cu mulţumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

 

 

Icosul al 5-lea

Văzând pizmaşul neamului omenesc viaţa ta cea curată şi Sfântă, prea-cuvioase Părinte Serafime, a vrut să te piardă pe tine trimiţând asupra ta oameni răi care fără milă te-au bătut lasându-te abia viu. Tu însă, Părinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai îndurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta nerăutate, noi toţi îţi cântăm ţie:

Bucură-te, căci cu blândeţea şi smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost următor;

Bucură-te, căci cu nerăutatea ta pe duhul răutăţii l-ai biruit;

Bucură-te, al curăţiei sufleteşti şi trupeşti sârguincios păzitor;

Bucură-te, pustnice cu darurile Duhului plinit;

Bucură-te, ascetule de Dumnezeu preaslăvit şi înainte văzător;

Bucură-te, povăţuitorule al monahilor cel minunat şi de Dumnezeu înţelepţit;

Bucură-te, a Sfintei Biserici laudă şi bucurie;

Bucură-te, a Mănăstirii Sarovului slavă şi lăudare;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al-6-lea

Pustia Sarovului propovăduieşte nevoinţele şi ostenelile tale, de Dumnezeu purtătorule, plăcutule al lui Hristos, căci desişurile şi pădurile ei de bună mireasmă cu rugăciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, proorocul lui Dumnezeu, şi Botezătorului Ioan, te-ai arătat vlăstar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a cărui putere multe şi preaslăvite fapte ai săvârşit, îndemnând pe credincioşi să-I cânte lui Dumnezeu, dătătorului de bunătăţi: Aliluia!

 

 

Icosul al-6-lea

Răsărit-a întru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, văzător asemenea lui Moise căci, fără prihană slujirea la altarul Domnului săvârşind, te-ai învrednicit a-L vedea pe Hristos în Biserică, cu puterile cele netrupeşti venind. Iar noi, de această bunăvoinţă a lui Dumnezeu minunându-ne, îţi cântăm ţie acestea:

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu preaslăvit;

Bucură-te, cel ce cu Lumina cea întreit strălucită ai fost luminat;

Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios;

Bucură-te, al Duhului Sfânt lăcaş împodobit;

Bucură-te, cel ce pe Hristos împreună cu îngerii, cu ochii trupeşti L-ai văzut;

Bucură-te, că încă în trupul cel putrezitor fiind, dulceaţa Raiului mai înainte ai gustat;

Bucură-te, cel ce cu pâinea vieţii ai fost îndestulat;

Bucură-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adăpat;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al-7-lea

Voind iubitorul de oamneni, Dumnezeu să arate întru tine, preacuvioase, a Sa nespusă milostivire către oameni, cu adevărat luminător de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, căci cu faptele şi cuvintele tale pe toţi îi aduci la evlavia şi la dragostea dumnezeiască. Astfel, cu strălucirea faptelor tale fiind luminaţi şi cu pâinea învăţăturii tale fiind îndestulaţi, pe tine cu sârguinţă te mărim şi lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit pe tine îi cântăm: Aliluia!

 

 

Icosul al-7-lea

Văzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri îndepărtate au alergat la tine credincioşii în necazuri şi suferinţe fiind, iar tu pe cei apăsaţi de nevoi nu i-ai depărtat, revărsând vindecari, dăruind alinare, cu rugăciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta în tot pământul rusesc vestea minunilor tale se răspândea, iar fiii tăi duhovniceşti te slăveau pe tine aşa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun;

Bucură-te, părinte milostiv şi blând;

Bucură-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutător şi plin de har;

Bucură-te, tămăduitorul neputinţelor noastre cel milostiv;

Bucură-te, în nevoi şi împresurări grabnic ajutătorule;

Bucură-te, mai înainte văzătorule al celor ce vor să fie;

Bucură-te, înainte văzătorule şi mustrătorule al greşealelor celor ascunse;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al-8-lea

Străină minune vedem la tine, preacuvioase, căci, împovărat de ani, slăbit şi obosit fiind, o mie de zile şi o mie de nopţi pe piatră în rugăciune ai petrecut. Cine este dar îndreptăţit să vestească suferinţele şi luptele tale pe care le-ai răbdat, fericite Părinte, ridicându-ţi mâinile către Dumnezeu, pe Amalec cel închipuit biruindu-l şi Domnului cântându-I: Aliluia!

 

 

Icosul al-8-lea

„Întru totul eşti dorire, întru totul dulceaţă, preadulce Iisuse!” – Aşa strigai în rugăciune, Părinte, în liniştea deplină a pustiei tale. Iar noi, cei întunecaţi cu deşertăciunile şi în păcate toată viaţa petrecând, dragostea ta către Dumnezeu preamărim şi ţie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc şi te cinstesc pe tine;

Bucură-te, cel ce aduci pe păcătoşi la îndreptare;

Bucură-te, sihastru tăcut şi preaminunat;

Bucură-te, rugătorul pentru noi cel stăruitor;

Bucură-te, cel ce ai arătat înflăcărată dragoste către Domnul;

Bucură-te, cel ce cu focul rugăciunii săgeţile vrăjmaşului le-ai ars;

Bucură-te, lumânare nestinsă prin rugăciune, în pustie strălucind;

Bucură-te, luminătorule ce încălzeşti şi luminezi cu daruri duhovniceşti;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al-9-lea

Toată firea îngerească s-a mirat de această deosebită vedere când Stare-ţului în zăvorâre aflat, Împărateasa Cerului şi a Pământului S-a arătat, poruncindu-i să iasă din pustie şi să nu-i oprească pe oamenii credincioşi să vină la el, ci pe toţi să-i înveţe a cânta lui Hristos: Aliluia!

 

 

Icosul al-9-lea

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, căci împlinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine în slujire te-ai predat, iar celor nepricepuţi ai fost sfetnic bun, celor întristaţi mângâietor, celor rătăciţi blând povăţuitor, celor bolnavi lecuitor şi tămăduitor. Pentru aceasta ţie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că din lume în pustie te-ai sălăşluit ca să agoniseşti virtuţi;

Bucură-te, că din pustie în mănastire te-ai întors ca sămânţa virtuţilor să o semeni;

Bucură-te, cel ce eşti luminat de harul Duhului Sfânt;

Bucură-te, cel ce eşti plin de blândeţe şi smerenie;

Bucură-te, al celor ce aleargă către tine Părinte iubitor de fii;

Bucură-te, cel ce îmbărbătare şi întărire prin cuvinte de iubire acestora le dai;

Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine bucurie şi comoară îi numeai;

Bucură-te, că pentru dragostea ta cea Sfântă de bucuriile Împăraţiei Cereşti te-ai învrednicit;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcator de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 10-lea

La sfârşitul mântuitoarelor nevoinţe ajungând, preacuvioase, în rugăciune plecându-ţi genunchii, sufletul tău cel Sfânt în mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care Sfinţii îngeri l-au înălţat sus, la Tronul Atoateţiitorului, ca împreună să te înfăţişezi întru slava cea neînserată, cântare de laudă cântând Cuvântului celui mai Sfânt decât Sfinţii: Aliluia!

 

 

Icosul al 10-lea

Zid tuturor Sfinţilor şi mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ţi s-a arătat înaintea sfârşitului tău vestindu-ţi că aproape este strămutarea ta către Domnul. Deci noi, minunându-ne de o aşa cercetare a Maicii Domnului, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că pe împărăteasa Cerului şi a Pământului la faţă ai văzut-o;

Bucură-te, că prin arătarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie;

Bucură-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutării tale la cele cereşti;

Bucură-te, că prin glasul tău cel fără prihană Sfinţirea vieţii tale ai arătat;

Bucură-te, că în rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului duhul tău cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat;

Bucură-te, căci cu sfârşitul tău fără durere, prevestirea ta mai înainte o ai împlinit;

Bucură-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atoateţiitorului ai fost încununat;

Bucură-te, că fericirea Raiului împreună cu toţi Sfinţii ai moştenit;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcator de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 11-lea

Cântare neîncetată Preasfintei Treimi înălţând preacuvioase, prin întreaga ta viaţă mare ascet al evlaviei te-ai arătat: celor rătăciţi spre povăţuire, celor bolnavi cu trupul şi cu sufletul spre tămăduire, iar noi, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru mulţimea cea nemăsurată a milelor Lui, neîncetat îi cântăm: Aliluia!

 

 

Icosul al 11-lea

Făclie dătătoare de lumină în timpul vieţii fiind, Părinte de Dumnezeu fericit, şi după moarte ca o stea strălucitoare a pământului rusesc ai luminat, căci reverşi de la cinstitele tale moaşte râuri de minuni celor ce cu credinţă şi cu dragoste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce eşti fierbinte rugător pentru toată lumea şi făcător de minuni, ţie-ţi cântăm acestea:

Bucură-te, cel ce cu mulţimea minunilor de Dumnezeu eşti preaslăvit;

Bucură-te, cel ce cu dragostea ta lumea întreaga o ai luminat;

Bucură-te, iubirii lui Hristos urmaşule cel credincios şi drept;

Bucură-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor;

Bucură-te, izvor nesecat al minunilor;

Bucură-te, al celor bolnavi şi neputincioşi lecuitor;

Bucură-te, al apei celei tămăduitoare, fântână nesecătuită;

Bucură-te, că toate marginile pământului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 12-lea

Cunoscând harul şi îndrăzneala ta cea mare înaintea lui Dumnezeu cădem la tine, preacuvioase Părinte, roagă-te fierbinte către Domnul ca să apere Sfânta Sa Biserica de necredinţă şi dezbinare, de nevoi şi necazuri, ca să cântăm împreună cu tine Făcătorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!

 

 

Icosul al 12-lea

Cântând preaslăvirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi către Domnul, ca pe un mângâietor şi apărător, şi cu dragoste îţi cântăm ţie acestea:

Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe;

Bucură-te, scut şi îngrădire a creştinătăţii;

Bucură-te, călăuză ce-i îndreaptă pe toţi către ceruri;

Bucură-te, apărătorul şi ocrotitorul nostru;

Bucură-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai săvârşit;

Bucură-te, cel ce cu veşmântul tău pe mulţi bolnavi ai vindecat;

Bucură-te, cel ce toate uneltirile diavoleşti le-ai biruit;

Bucură-te, cel ce jivinele sălbatice cu blândeţea ta le-ai supus;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul al 13-lea

O, preaminunate Sfinte şi mare făcător de minuni, preacuvioase Părinte Serafime, primeşte această sărmană rugăciune a noastră ce se înalţă spre lauda ta şi stând acum înaintea Tronului Împăratului împăraţilor, al Domnului nostru Iisus Hristos, roagă-te pentru noi toţi ca să aflăm mila Lui în Ziua Judecăţii, cu bucurie cântându-I: Aliluia!  (de 3 ori)

 

 

Apoi iarăşi se zice

Icosul 1

Creatorul îngerilor te-a ales pe tine de la început ca să preaslăveşti prin viaţa ta cea minunată Numele Sfintei Treimi, căci te-ai arătat cu adevărat înger pe pământ şi serafim în trup şi, ca o rază prealuminată a veşnicului soare al dreptăţii, viaţa ta a strălucit. Iar noi văzând nevoinţele tale cele prealăudate, cu evlavie şi cu bucurie ţie cântăm acestea:

Bucură-te, dreptarul credinţei şi al evlaviei;

Bucură-te, chipul blândeţei şi al smereniei;

Bucură-te, mărirea cea preaslăvită a drepţilor;

Bucură-te, mângâierea cea lină a mâhniţilor;

Bucură-te, lauda preaiubită a monahilor;

Bucură-te, ajutorarea preaminunată a trăitorilor în lume;

Bucură-te, slava şi apărarea ţării Ruseşti;

Bucură-te, împodobirea Sfântă a pământului Tambovului;

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Condacul 1

Făcătorule de minuni şi preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutătorule şi rugătorule al nostru, Sfinte Părinte Serafime, mărind pe Domnul cel ce te-a preaslăvit pe tine, cântare de laudă îţi aducem ţie. Tu dar, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile slobozeşte-ne pe noi, cei care strigăm către tine:

Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

 

 

Rugăciunea întâi

către Sfântul Serafim

O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toţi cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, în zilele vieţii tale nimeni de la tine sărman n-a ieşit, ci tuturor plăcută le-a fost vederea feţei tale şi glasul cel cu bună întâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea şi darul tămăduirilor, darul înainte vederii şi darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu îmbelşugare în tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământeşti la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi şi nu este cu putinţă a număra minunile tale care s-au înmulţit ca stelele cerului căci iată, în toate marginile pământului te arăţi oamenilor credincioşi şi le dăruieşti tămăduiri. Pentru aceasta şi noi strigăm ţie: O, preabunule şi blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu îndrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, înalţă pentru noi bine-făcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să întărească poporul nostru binecredincios şi să ne dăruiască nouă cele de trebuinţă în viaţa aceasta şi toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne pazească de caderi în păcat şi să ne înveţe pocăinţa cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm în Împărăţia Cerurilor unde tu acum străluceşti în slavă neapusă, şi să cântăm cu toţi Sfinţii, lăudând Treimea cea de Viaţă dătătoare, în veci! Amin.

 

 

Rugăciunea a doua

către Sfântul Serafim

O, preasfinte Cuvioase şi de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriţi şi neputincioşi, împovăraţi cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor şi mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate şi ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ţinem cu tărie credinţa ortodoxă, cu sârguinţă să-I aducem lui Dumnezeu pocăinţă pentru păcatele noastre în evlavie creştinească, cu harul bine să sporim şi să fim vrednici de ajutorul şi mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credinţă şi cu dragoste ne rugăm ţie şi nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum şi în ceasul sfârşitului nostru ajută-ne şi apără-ne cu rugăciunile tale de săgeţile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moşteni fericirea lăcaşurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire şi adună-ne la lumina cea neînserată a vieţii veşnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim şi să cântăm împreună cu toţi Sfinţii Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

 

 

Troparul Sfântului Serafim

(glasul al 4-lea)

Din tinereţe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, şi numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujeşti, prin rugăciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilinţă dobândind iubirea lui Dumnezeu şi arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ţie: Mântuieşte-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

 

Condacul Sfântului Serafim

(glasul al 2-lea)

Frumuseţea lumii şi cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălăşluit în Mănăstirea Sarovului şi acolo, îngereşte vieţuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta şi Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogăţindu-te cu darul tămăduirilor şi al minunilor. Drept aceea îţi cântăm ţie:

Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

 

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo, ocrotitoarea celor căsătoriţi (2/15 Ianuarie)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

 

Condacul 1:

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

 

Icosul 1:

Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătoreşti pe marea vieţii cu cei ce se roagă ţie, izbăvindu-i de vifor şi ducându-i la limanul cel liniştit al raiului, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, mlădiţă a Bisericii dreptslăvitoare;

Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;

Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii;

Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie;

Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase;

Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a copiilor lor;

Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;

Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;

Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se pocăiască;

Bucură-te, ajutătoare celor ce pun început bun mântuirii;

Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 2-lea:

Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumuseţile cereşti, ai iubit postul şi rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de o vârstă cu tine şi nu te-ai scârbit când erai defăimată pentru nevoinţele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea:

Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăieşti ca o vrednică fiică a Maicii Domnului, şi la ea ai căutat sprijin şi ocrotire. Şi, prigonită fiind de rudele care nu înţelegeau asprimea vieţii tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că, între oameni trăind, ai ales a fi cu mintea la cele cereşti;

Bucură-te, că, lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor şi a copiilor lipsiţi de dragostea părintească;

Bucură-te, alinare a suferinţelor celor apăsaţi de singurătate;

Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a împiedicat să dobândeşti Duhul cel Sfânt;

Bucură-te, că nu te înduplecai să renunţi la nevoinţele tale;

Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări duhovniceşti;

Bucură-te, că îţi ascundeai virtuţile cu smerenie;

Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai încununat;

Bucură-te, că nu ai căutat înţelegere la oamenii slabi în credinţă;

Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai dispreţuită pentru vieţuirea ta;

Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat şi te rogi pentru cei lipsiţi de răbdare;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 3-lea:

Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soţul tău, după predania Sfinţilor Părinţi v-a călăuzit să trăiţi în viaţa de familie, sporind în iubire, în rugăciune şi nevoinţă, ca să cântaţi împreună cu toţi sfinţii: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea:

Stavilă eşti celor care defaimă căsătoria zicând că este o cale a poftelor şi a patimilor, pentru că ai adeverit că nunta este o mare binecuvântare şi un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos şi în Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, apostolul neamurilor. Şi drept mulţumire îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre rai;

Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei şovăitori;

Bucură-te, adeverire a vieţii trăite după Evanghelie;

Bucură-te, următoare a poveţelor Sfântului Apostol Pavel;

Bucură-te, întărire a celor care aleg să se unească în Taina cununiei;

Bucură-te, praznic al inimilor care caută să dobândească sfinţenia;

Bucură-te, floare care aduci bunămireasmă în casele creştinilor;

Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi;

Bucură-te, mărturisitoare a iubirii prin care familia se întăreşte;

Bucură-te, că goneşti diavolii semănători de dezbinare;

Bucură-te, că izgoneşti tulburarea şi neînţelegerea;

Bucură-te, pace a familiilor credincioase;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 4-lea:

Ai înţeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă urmează credinţei şi faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de vieţuirea sfântă a soţiei sale şi să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea:

Ai vrut să îl duci şi pe soţul tău Gheorghe la măsura nevoinţelor tale, vrând să se vadă şi în fapte credinţa sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoinţelor, făcându-te pildă pentru soţii credincioşi ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, şi pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, sfeşnic aprins de Dumnezeu în noaptea îndepărtării de credinţă;

Bucură-te, că pe soţul tău l-ai sfătuit cu multă pricepere;

Bucură-te, că de la tine învaţă soţii să se ajute în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, sfătuire cu pricepere şi mustrare blândă;

Bucură-te, nădejde a celor biruiţi de deznădejde;

Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele şovăitoare;

Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu te scârbeşti;

Bucură-te, că ne arăţi cum să îi ajutăm pe cei de lângă noi;

Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne înveţi să îi sfătuim;

Bucură-te, cuvânt bun spus la vremea potrivită;

Bucură-te, tăcere roditoare binecuvântată de Dumnezeu;

Bucură-te, rugătoare pentru toţi cei ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 5-lea:

Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, şi vie roditoare ai fost, după cuvântul Psalmistului David. Dar greutăţile creşterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ţi-au fost pricină de înmulţire a virtuţilor, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea:

Cum te vom lăuda, mamă cu mulţime de copii şi sfântă cu mulţime de fii duhovniceşti? Că prin faptele tale i-ai ruşinat pe cei care fug de crucea facerii de copii şi de cea a creşterii lor în Hristos, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, laudă a soţilor care nu îşi îngroapă talanţii;

Bucură-te, urmaşă a sfintelor mame din vechime;

Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii;

Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii din ei;

Bucură-te, că ţi-ai crescut copiii în dreapta credinţă;

Bucură-te, că i-ai învăţat să trăiască pentru Hristos;

Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupeşte, ci şi duhovniceşte;

Bucură-te, mărturisitoare a virtuţii şi osândire a păcatului;

Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să lepede pruncii;

Bucură-te, că îi cerţi pe soţii care nu vor să facă copii;

Bucură-te, că, aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc pentru păcatele lor;

Bucură-te, că mică biserică a fost familia ta;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 6-lea:

Nu ne este lesne să înţelegem cum, purtând grija familiei, ai găsit vreme să te ocupi şi de mulţime mare de săraci şi de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulţimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe credincioşi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea:

În loc să asculte poruncile Evangheliei şi să poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor şi tuturor necăjiţilor, mulţi creştini se îngrijesc numai de binele lor şi al rudelor lor, dobândind bunătăţile pământeşti şi pierzând Împărăţia Cerurilor, dar tu ai ţinut poruncile şi ai dobândit raiul cel gătit sfinţilor. Iar noi, învăţându-ne din jertfelnicia ta, îţi cântăm:

Bucură-te, că te osteneai lucrând nopţile pentru a-i ajuta pe săraci;

Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi şi însetaţi;

Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiţi;

Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi;

Bucură-te, că aveai grijă ca morţii să fie înmormântaţi după lege;

Bucură-te, că nici casnicii tăi nu ştiau milosteniile tale;

Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească;

Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă socoteală;

Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te ocărau;

Bucură-te, că ai răbdat defăimările lor fără să te mâhneşti;

Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă de vieţuire;

Bucură-te, că ne îndemni să îţi urmăm în milostenie;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 7-lea:

Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmaşul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat rugăciunea şi te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulţime de diavoli care încercau să te omoare. Dar, rugându-te Maicii Domnului şi Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, şi pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 7-lea:

Sfântul Nicolae ţi-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare şi puternică şi nu te înfricoşa de ameninţările diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli şi de oamenii cei răi”, iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum ieşea ca un fulger din camera ta, deşi uşa era închisă. Te lăudăm cu toţii, cinstită Iuliana, pentru că eşti fiică duhovnicească a sfântului din Mira Lichiei:

Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuţi să ne ferim;

Bucură-te, că celor înfricoşaţi de diavol le aduci pacea;

Bucură-te, sprijin al preoţilor care se luptă cu puterile întunericului;

Bucură-te, că îi ajuţi să izgonească diavolii care îi chinuie pe oameni;

Bucură-te, că Domnul ţi-a dat putere împotriva duhurilor necurate;

Bucură-te, că pe cei robiţi de păcate îi îndrepţi spre pocăinţă;

Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului înşelător îi descoperim cursele;

Bucură-te, că ai arătat că mirenii pot ajunge la măsurile monahilor;

Bucură-te, că, precum ai fost ajutată de Sfântul Nicolae, ne ajuţi şi tu pe noi;

Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci şi de oamenii răi te-a apărat sfântul ierarh;

Bucură-te, că, cinstindu-i pe sfinţi, ai fost ajutată de ei;

Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăveşti pe Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 8-lea:

Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae şi i-a gonit, dar unul din ei a strigat fugind că la bătrâneţe vei muri de foame şi nu vei mai putea să ajuţi pe nimeni după obicei, dar tu nu te-ai înfricoşat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruinţă: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea:

Mii şi mii de creştini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu însă te-ai străduit să nu laşi nici un sărac să plece neajutorat de la uşa casei tale. Şi, ştiind că nici acum nu îi laşi lipsiţi de ajutorul tău pe cei necăjiţi, îţi zicem:

Bucură-te, că în vremuri grele credinţa nu ţi s-a împuţinat;

Bucură-te, că atunci când puţin-credincioşii se tulburau tu ţi-ai păstrat pacea;

Bucură-te, că în lume ai trăit ca şi cum nu ai fi fost din lume;

Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine să se mulţumească cu ce aveau;

Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alţii i-ai învăţat să ceară de la Dumnezeu;

Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovnicească;

Bucură-te, că în necazuri a fost încercată credinţa ta;

Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei fără să cârteşti;

Bucură-te, că răbdând sărăcia nu L-ai hulit pe Dumnezeu;

Bucură-te, că ştiind greutăţile vieţii îi ajuţi pe cei lipsiţi;

Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul încercării noastre;

Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuinţă;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 9-lea:

Cum oare să vieţuim, ca să Îi fim bineplăcuţi lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală, rânduind cum trebuie postul şi rugăciunea? Ştiindu-ne micimea, ne rugăm ţie, Sfântă Iuliana, să te rogi să fim îndrumaţi prin părinţii noştri duhovniceşti, ca lui Dumnezeu, Care te-a întărit, să Îi putem cânta cu toţii cântarea de laudă: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea:

Nu te-ai uitat la neputinţa firii femeieşti, ci ai adăugat nevoinţă peste nevoinţă, simţindu-te acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoinţe, ruşinându-i pe toţi cei care spuneau că vremea nevoinţelor a trecut, şi pentru râvna ta îţi zicem:

Bucură-te, că însetai după cuvintele înţelepte ale Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ţi-ai pus nădejdea;

Bucură-te, că ai fugit de lenevie şi de împrăştierea minţii;

Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îţi intre în suflet;

Bucură-te, că ai dispreţuit făţărnicia şi purtarea fariseică;

Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tău;

Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să îşi găsească duhovnici iscusiţi;

Bucură-te, că, ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost şi tu ascultată de El;

Bucură-te, că nopţile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul;

Bucură-te, că, rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curăţit cămara inimii tale;

Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din vâltoarea lumii;

Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai aşteptat ca o fecioară înţeleaptă;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 10-lea:

După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ţi înmulţi nevoinţele şi te-a frământat gândul plecării la mănăstire. Dar soţul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiţi în înfrânare, ca fraţii. Iar tu, fiind soţie ascultătoare şi mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea:

Ai arătat că nu dispreţuieşti nunta, trăind viaţă legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat şi că scopul vieţii de familie este dobândirea raiului. Iar după ce ţi-ai făcut datoria de mamă, născând şi crescând mulţi copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuţilor, şi ai trăit lângă soţul tău ca lângă un frate în Hristos. Şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că ai vrut să urmezi cuvioşilor părinţi şi cuvioaselor maici;

Bucură-te, că, fără să depui voturile călugăreşti, ai trăit ca o maică;

Bucură-te, că, rămânând în aceeaşi cameră cu soţul tău, ai trăit îngereşte;

Bucură-te, că, după moartea acestuia, te-ai pregătit pentru propria moarte;

Bucură-te, că, fără să porţi pe tine haina monahală, ai purtat haina nevoinţelor;

Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat;

Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat că Duhul Sfânt sălăşluieşte în tine;

Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te rogi la biserică, nevoindu-te;

Bucură-te, că, deşi era foarte frig, i-ai dat ascultare, necruţându-ţi ostenelile;

Bucură-te, că, sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simţit bunămireasmă;

Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii cinstită pentru sfinţenia ta;

Bucură-te, că, pentru evlavia ta, oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

 

Condacul al 11-lea:

Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieţii tale, nu ţi-ai împuţinat nevo-inţele, ci ai înmulţit rugăciunile. Şi când, slăvindu-L pe Dumnezeu, ai părăsit această lume s-a văzut pe capul tău o coroană de aur şi o lumină albă, pentru care toţi I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea:

Bucurie mare au avut cei care au aflat moaştele tale nestricate şi de mir izvorâtoare, şi au dus de îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii au primit tămăduire. Vestind şi noi binecuvântarea sfintelor tale moaşte, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul tău o coroană de aur;

Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu pentru sfinţenia ta;

Bucură-te, că, după moarte, ai cerut să fii înmormântată lângă soţul tău;

Bucură-te, că şi prin aceasta ai arătat cinstea familiei;

Bucură-te, adeverind că taina căsătoriei nu se sfârşeşte în lumea aceasta;

Bucură-te, că îi chemi pe creştini să se pregătească pentru viaţa cea veşnică;

Bucură-te, că şi după moarte L-ai mărturisit cu putere pe Hristos;

Bucură-te, că aflarea sfintele tale moaşte a fost pricină de bucurie;

Bucură-te, că mulţimea mirului izvorât a arătat mulţimea minunilor tale;

Bucură-te, că celor care îşi întinează trupurile prin păcate le vădeşti rătăcirea;

Bucură-te, că celor care dispreţuiesc trupul le arăţi greşeala;

Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 12-lea:

Arătându-te după moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „Mergi la biserică şi sărută icoana Sfintei Iuliana”, iar ea, tămăduindu-se, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea:

Mulţime mare de minuni ai făcut nouă, credincioşilor, şi pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare zi a vieţii noastre, apărându-ne în necazuri şi ispite, ca să îţi cântăm cu inimile pline de bucurie:

Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să sărute icoana ta;

Bucură-te, că şi pe noi ne chemi să te cinstim ca pe o ajutătoare a noastră;

Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini şi din picioare i-ai vindecat;

Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi;

Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-ţi mulţumi;

Bucură-te, că din ostenelile lui ne învăţăm şi noi să fim mulţumitori;

Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de biserică;

Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârşit prin harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, primind puţinele noastre cuvinte de laudă;

Bucură-te, că din Rusia în toată lumea s-a întins lauda ta;

Bucură-te, că moaştele tale au binecuvântat ţinuturi îndepărtate;

Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru întărirea adevăratei credinţe;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase şi a întregii Biserici, primeşte acum această rugăciune care se aduce ţie ca mulţumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creştinesc, şi întăreşte-ne ca până la sfârşitul vieţii noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (de 3 ori)

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1:

Tu eşti bucuria noastră, mângâierea şi ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătoreşti pe marea vieţii cu cei ce se roagă ţie, izbăvindu-i de vifor şi ducându-i la limanul cel liniştit al raiului, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, mlădiţă a Bisericii dreptslăvitoare;

Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;

Bucură-te, înger al curăţiei şi al rugăciunii;

Bucură-te, dreptar al vieţuirii creştine în familie;

Bucură-te, pildă pentru soţiile credincioase;

Bucură-te, pavăză a mamelor creştine şi a copiilor lor;

Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;

Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;

Bucură-te, mână întinsă celor ce vor să se pocăiască;

Bucură-te, ajutătoare celor ce pun început bun mântuirii;

Bucură-te, glas al sfinţeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Condacul 1:

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos şi a mărturisit că familia este o cale de sfinţenie, biruind cu iscusinţă cursele vrăjmaşului şi ispitele trupeşti, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând:

Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creştine!

 

Rugăciune

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei şi reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine şi te rugăm:  vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, aşa cum şi Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, sfântă, să arăţi puterea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioşi. Vino, Sfântă Iuliana, vino şi stai lângă inimile noastre apăsate de durere şi de tulburare. Roagă-te să ne întărim credinţa, să părăsim păcatele şi să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăţiei şi iubirii celor căsătoriţi, îndrumătoare a copiilor şi a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor şi a celor întristaţi şi grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, aşa cum ai fost şi celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor. Ai grijă de toţi creştinii, de copii, de părinţii lor, de toţi monahii şi monahiile, de toţi preoţii şi ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghiţiţi de duhul lumii acesteia şi să nu lepădăm credinţa cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfinţeniei, pe calea rugăciunii şi a virtuţilor, ca, acoperiţi de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor. Amin.

 

Scurtă pravilă de rugăciune dată de Precuviosul Serafim de Sarov

Părintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugă­rească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…
„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul Dumnezeu…„ (o dată).
Săvârşind această rânduială de dimineaţă, fiecare creştin, de orice neam şi stare ar fi el, bărbat sau femeie, poate să meargă cu pace la lucrul său, la care este rânduit, sau chemat. Iar când mergi pe cale, sau te ocupi cu lucrul undeva, să zici mereu încet, în taina inimii tale: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” Când se va întâmpla ca acolo unde lucrezi să fie mai multă lume care-ţi tulbură liniştea rugăciunii, atunci zi în minte numai atât: „Doamne miluieşte”, continuând aşa până la vremea prânzului. Iar înaintea prânzului să mai săvârşeşti o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus.
După prânz, îndeplinind iarăşi lucrul tău, zi de asemenea încet: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, continuând aşa până la vremea somnului. Iar când se va întâmpla cuiva să petreacă vremea singuratic, bucurându-se de mai multă linişte, atunci poate să zică aşa: „Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii tale, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Şi apropiindu-te de ceasul când vrei să te culci, să mai repeţi încă o dată aceeaşi rânduială de dimineaţă, cum s-a arătat mai sus, după care poţi să te culci să dormi în pace, însemnându-te cu semnul Sfintei Cruci”
Preacuviosul Serafim spunea că orice creştin, ţinând această mică rânduială ca pe o ancoră mântuitoare în mijlocul valurilor de griji ale lumii şi îndeplinind-o cu smerenie, poate să ajungă la măsura desăvârşirii creştine şi a dragostei dumnezeieşti, deoarece aceste trei rugăciuni formează temelia Creştinătăţii. Prima, Tatăl nostru, conţine însăşi cuvintele Domnului, pe care El le-a dat ca model al oricărei rugăciuni. A doua, „Născătoare de Dumnezeu…”, adusă din cer de Arhanghelul Gavriil, ca închinare Preasfintei Fecioare, Maicii Domnului, este ca o piatră unghiulară a Noului Testament. Şi, în sfârşit, a treia, Crezul, cuprinde pe scurt toate dogmele credinţei creştine.
Dacă bunul creştin, care cunoaşte şi îndeplineşte această uşoară pravilă de rugăciune, se întâmplă să aibă mai multă vreme liberă, atunci poate, după râvna ce o are către Dumnezeu, să mai adauge şi alte rugăciuni şi citiri mântuitoare: acatiste, paraclise, canoane, psalmi, citiri din Sfânta Evanghelie, scrierile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, ş.a.m.d, mulţumind lui Dumnezeu, că l-a învrednicit să-I aducă asemenea jertfe curate.
Prin aceasta omul se poate înălţa încetul cu încetul deasupra faptei bune a creştinului de rând. Şi dacă, dimpotrivă, cineva nu are vreme să zică nici această scurtă rânduială, din cauza prea multor ocupaţii însemnate, sau nu dispune singur de timpul său, atunci poate, învăţând pe de rost cele trei rugăciuni, să le zică cu gândul în vremea lucrului şi chiar dacă ne aflăm în pat, încredinţându-se, după cuvântul Scripturii, că tot cel ce cheamă numele Domnului se va mântui (Fapte 2, 21). Mai mult ca orice însă, Preacuviosul Serafim învăţa pe toţi să săvârşească rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, povăţuind şi el acum pe alţii – cum îl povăţuise şi pe el oarecând Cuviosul Dositei de la Pecerska, zicând: „întru aceasta să-ţi fie toată strigarea şi învăţătura ta. Mergând ori şezând, lucrând sau fiind în biserică, acest strigăt să fie necontenit în gura şi în inima ta. Cu dânsul vei afla liniştea lăuntrică, vei dobândi curăţia sufletească şi trupească şi se va sălăşlui întru tine Duhul Sfânt, Vistierul tuturor bunătăţilor, care va călăuzi paşii vieţii tale spre sfinţenie şi spre toată evlavia şi curăţia…”.

Sfântul Serafim de Sarov

 

 

Acatistul Sfantului Efrem cel Nou(5 mai, moartea muceniceasca) (3 ianuarie, aflarea cinstitelor sale Moaste)

Sfantul Efrem cel Nou este cinstit ca un mare Tamaduitor, fiind cunoscut drept ocrotitor al celor dependenti de droguri, al celor cuprinsi de depresie si al celor deznadajduiti.

Troparul Sfantului Efrem cel Nou

Ai stralucit ca soarele pe Colina Neprihanitilor si ai urcat la Domnul pe calea martiriului, dandu-ti sufletul sub loviturile necredinciosilor, Sfinte Parinte Efrem, Mare Mucenic al lui Hristos. Pentru aceasta, ai facut ca dumnezeiescul har sa se reverse neincetat spre cei ce cu evlavie iti striga tie: slava Celui Ce ti-a daruit putere, slava Celui Ce ti-a daruit harul tamaduirilor, slava Celui Care da tuturor tamaduiri prin tine.

Condacul Sfantului Efrem cel Nou

Pe Colina Neprihanitilor te-ai intarit vietuind intru nevointa, Parinte de Dumnezeu inteleptite, si de acolo ai purces pe calea muceniciei. Pentru aceasta, Cel Care daruieste lumii viata cu indoita cununa te-a incununat, Mare Mucenice Efrem, si te-a daruit noua ca in tot locul sa te avem ajutator si sa te rugam cu staruinta: miluieste-i pe cei ce te cinstesc pe tine.

Condacul 1

Stralucitu-ne-ai tuturor, ca o noua stea, cand s-au descoperit sfintele tale moaste, Parinte, iar cu stralucirea minunilor tale luminezi intreaga lume. Prin mila si smerenia ta, plineste cererile celor care se apropie cu credinta si care iti striga tie: Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Icosul 1

Ca un Inger nemaivazut ai fost trimis din Cer si ne-ai aratat noua harul Preasfantului Duh, cu care ii mangai pe toti credinciosii, Sfinte Mucenice Efrem. Pentru aceasta, „Preafericit” te numim si iti strigam tie:
Bucura-te, caci odinioara lupta cea buna ai purtat;
Bucura-te, caci acum tu stralucesti prealuminat.
Bucura-te, cela ce ne daruiesti noua veselie;
Bucura-te, caci pricinuiesti in Ceruri bucurie.
Bucura-te, stea cu totul noua a Bisericii lui Hristos-Dumnezeu;
Bucura-te, sabie cu doua taisuri impotriva nebuniei celui rau.
Bucura-te, caci tuturor te-ai facut pilda de sfanta nevointa;
Bucura-te, caci in ale tale lupte ai dobandit cununi de biruinta.
Bucura-te, intarirea cea noua a credintei;
Bucura-te, rana si surparea necredintei.
Bucura-te, ca esti putere daruita celor credinciosi
Bucura-te, ca preschimbi inimile celor necredinciosi.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 2-lea

Viata ta sfanta si sfarsitul preafericit au fost nestiute de oameni, dar prin descoperirea sfintelor tale moaste, Preafericite Efrem, te-ai facut cunoscut pana la marginile pamantului, indemnandu-I pe toti sa laude dumnezeiasca Iconomie si sa cante Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Dobandind noi cunostinta dumnezeiasca a vietii tale intru Domnul, prin aratarea sfintelor tale oseminte, laudam pe Cel Care te-a proslavit prin multime mare de minuni, Preafericite Efrem. Prin ele tu daruiesti mangaiere celor care iti canta cu umilinta:
Bucura-te, ca lui Hristos-Dumnezeu ii esti slujitor;
Bucura-te, ca al luminii nematerialnice esti vazator.
Bucura-te, urmator plin de sarg al nevointei pustnicesti;
Bucura-te, fierbinte ravnitor al luptelor mucenicesti.
Bucura-te, vas preacurat, ce ai primit dumnezeiasca insuflare;
Bucura-te, floare sfanta raspandind tainica inmiresmare.
Bucura-te, intelepte care ai lepadat desertaciunea cea lumeasca;
Bucura-te, caci in chip tainic ai vazut lumea cea Cereasca.
Bucura-te, caci multime de inviforari ai potolit;
Bucura-te, ca dorirea cea buna a duhului ti-ai hranit.
Bucura-te, ca prin dragostea ta sfanta pavaza ne esti;
Bucura-te, ca inselaciunile diavolesti tu le starpesti.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 3-lea

Prin sfintele tale aratari, ai descoperit celor ce te-au vazut, o Sfinte Efrem, Mucenice al Domnului, slava cea ascunsa pe care ai dobandit-o de la Dumnezeu. Iar prin multimea minunilor umpli de nadejde pe toti cei ce striga Domnului cu credinta: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Ai stralucit odinioara pe Colina Neprihanitilor, aratandu-te placut lui Hristos prin sfanta vietuire, iar acum, Sfinte, sfintesti cu sfintele tale moaste manastirea ta, care se veseleste duhovniceste si iti striga:
Bucura-te, luminator preastralucit al isihiei;
Bucura-te, chip al cumpatarii si trezviei.
Bucura-te, caci veselesti mintile cele credincioase;
Bucura-te, ca amesteci cugetele inimilor necredincioase.
Bucura-te, ca vesmintele sufletului tau sunt cu sange impurpurate;
Bucura-te, caci cu pecetea muceniceasca faptele ti-s incrustate.
Bucura-te, caci caznele paganilor le-ai indurat cu rabdare;
Bucura-te, ca ai ravnit sa dobandesti cununile nepieritoare.
Bucura-te, far straluminat ce ne scoti la neclatit liman;
Bucura-te, cela ce indepartezi sagetarile celui viclean.
Bucura-te, ca manastirii tale ii esti bucurie roditoare;
Bucura-te, cupa vesnic primitoare a Intreitului Soare.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 4-lea

Risipind tulburarea si aducand incredintare, te-ai aratat cinstitei egumene si i-ai descoperit in chip limpede ca sfintele oseminte pe care le gasise erau ale tale. Iar ea, vazandu-te, s-a umplut de dumnezeiasca insuflare si a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Egumena, careia i te-ai aratat, o, intru tot Fericite, ti-a auzit glasul si te-a vazut ca ii vorbeai, iar tu i-ai descoperit numele si chipul mortii tale. Pentru aceasta, iti canta unele ca acestea:
Bucura-te, Mare Mucenic din ceata calugarilor,
Bucura-te, cel proslavit intru soborul Sfintilor,
Bucura-te, caci ai vietuit in chipul ingeresc,
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de rodul cel ceresc,
Bucura-te, cununa aurita a sfintei tale manastiri,
Bucura-te, pom pururea nevestejit, plin de sfintele rodiri,
Bucura-te, ca pe Colina Neprihanitilor ai vietuit intru nevointa,
Bucura-te, ca dragostea de Dumnezeu ti-a fost arma si iscusinta,
Bucura-te, ca ai sfaramat puterea celui pizmas si dusmanos,
Bucura-te, ca te-ai impodobit cu frumusetea Domnului Hristos,
Bucura-te, caci sufletele intinate de pacat le curatesti,
Bucura-te, caci multimea credinciosilor o veselesti.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 5-lea

Prin uimitoare minuni si prin multimea aratarilor tale, tu descoperi tuturor, in vis ori in stare de trezie, slava pe care ai dobandit-o de la Dumnezeu, Sfinte Parinte Efrem! Pentru aceasta,privind cu bucurie catre slava ta, strigam Celui Care te-a invesmantat in lumina: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Racla cu sfintele tale moaste revarsa tamaduiri, bucurie si sanatate celor care vin sa se inchine in sfanta manastirea ta si-ti cer staruitor ajutorul, Sfinte Parinte Efrem. De aceea, coplesiti fiind de darurile tale care se revarsa atat de bogat, strigam catre tine cu credinta:
Bucura-te, cela care ne esti izvor de tamaduire,
Bucura-te, ca suferinzilor le esti neincetata izbavire,
Bucura-te, ca te arati celor ce dorm, dar si celor ce vegheaza,
Bucura-te, ca vii degrab la cei ce dupa ajutorul tau inseteaza,
Bucura-te, ca tainic ii sfintesti pe cei ce cheama numele tau,
Bucura-te, veselia negraita a celor ce vad slava chipului tau.
Bucura-te, caci tu tamaduiesti de bolile ce nu au vindecare,
Bucura-te, ca ne ridici poverile ce le purtam prin draceasca insuflare.
Bucura-te, ca prin Pronia de Sus, multor credinciosi te-ai aratat;
Bucura-te, caci ii umpli de bucurie pe cei care ti s-au rugat.
Bucura-te, caci Cortului ceresc ii esti locuitor;
Bucura-te, preafierbinte si minunat ocrotitor.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 6-lea

Cei care au dobandit facerile tale de bine s-au facut solitori ai minunilor tale celor fara de numar si prin razele cuvintelor au intraripat sufletele tuturor credinciosilor. Pentru aceasta, Sfinte Parinte Efrem, multimile alearga la sfanta manastirea ta si dobandesc har din belsug prin sfintele tale moaste, cantand Preasfantului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Stralucind ca un alt soare, te-ai aratat si ti-ai facut auzit glasul
pogorat din Cer, pe Colina Neprihanitilor. Nestiut fiind de catre
pamanteni, te-ai facut cunoscut acum Bisericii lui Hristos, prin
descoperirea sfintelor tale moaste, facandu-i pe toti oamenii sa
iti aduca dulce cantare:
Bucura-te, stalp al patimirilor mucenicesti,
Bucura-te, vita a dreptarelor dumnezeiesti,
Bucura-te, sfesnic al luminii lui Hristos,
Bucura-te, cel nou aratat noua, celor de jos.
Bucura-te, scara nou zidita a Bisericii Mantuitorului;
Bucura-te, ca nevointa virtutilor ti-a zugravit chipul teoforului.
Bucura-te, piatra cea din capul unghiului a luptelor mucenicesti,
Bucura-te, ca tiranilor cugetului trupesc li te impotrivesti,
Bucura-te, ca intru slava muceniciei ai suit calea cea cereasca,
Bucura-te, cel ce preamaresti bunatatea dumnezeiasca.
Bucura-te, cela ce ti-ai vadit barbatia sufletului;
Bucura-te, tu, care abati turbarea vrajmasului.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 7-lea

In sanurile pamantului ai ramas ascuns vreme de mai multe veacuri, Purtatorule de Dumnezeu, iar in anii din urma te-ai aratat prin bunavoirea Domnului, ca o comoara sfanta, Parinte Efrem, imbogatindu-i cu harul tau pe cei care-I striga lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Te-ai aratat ca un nou astru in Biserica lui Hristos, luminand-o cu dumnezeiestile raze ale minunilor tale, iar pe cei care cer cu ravna mijlocirea ta cea calda ii izbavesti din asuprirea intunecatelor patimi. Pentru aceea, si noi, Sfinte Parinte Efrem, iti strigam fara de incetare:
Bucura-te, ciorchine ce cu veselie ne-ndulcesti,
Bucura-te, caci amarele mahniri tu risipesti.
Bucura-te, tamaduire minunata a celor aflati in grele patimiri;
Bucura-te, izbavire a celor ce sunt impovarati de multe ispitiri,
Bucura-te, ca esti purtator de Dumnezeu si Sfintilor urmator,
Bucura-te, atlet preaiscusit si Mucenic al Imparatului tuturor,
Bucura-te, ca nevointa cu lupta muceniceasca ai impreunat,
Bucura-te, cela care slava cea de Sus ne-ai aratat,
Bucura-te, ca intunericul patimilor tu il risipesti,
Bucura-te, ca in inima dreptilor bucurie zamislesti.
Bucura-te, ca sangerosilor pagani le-ai biruit nebunia;
Bucura-te, ca fara de stramutare ti-ai purtat mucenicia.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 8-lea

Harul pe care-l daruiesti, Preafericite Efrem, tuturor celor ce te cheama in ajutor se revarsa asupra lor in chip preaminunat. Pentru aceasta, vestea minunilor tale s-a raspandit in toata Attica, iar noi, care alergam cu grabire la sfintele tale moaste, Ii strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Intru totul luminat fiind de stralucirea dumnezeiasca, nu te indepartezi nici o clipa de sfanta ta manastire, Sfinte Mare Mucenice Efrem, aratandu-te in felurite chipuri celor cu inima curate si daruind har imbelsugat celor ce cu ravna iti canta tie:
Bucura-te, slava a calugariei;
Bucura-te, stalpule al Ortodoxiei.
Bucura-te, curcubeu al luminii nezidite;
Bucura-te, ca esti partas al firii indumnezeite.
Bucura-te, alabastru plin cu mirul lacrimii de umilinta,
Bucura-te, suras de bucurie izvorat din aspra nevointa.
Bucura-te, jertfa sfintita prin razboi pana la sange,
Bucura-te, ca prin tine nebunia necredintei se infrange.
Bucura-te, viata invesmantata cu monahiceasca haina;
Bucura-te, mireasma buna a vietuirii fara de prihana.
Bucura-te, stea care pe Colina Neprihanitilor rasare;
Bucura-te, ca in bezna vremurilor noastre esti precum un soare;
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 9-lea

Tu dezlegi legaturile celor slabanogi, ii tamaduiesti pe cei indraciti si faci sa inceteze multimea bolilor fara de leac. Pentru aceasta, atenienii, locuitorii din Pireu si din imprejurimi se zoresc in numar mare spre manastirea ta, Parinte Efrem, laudandu-te pe tine si cantand Celui Care te-a incununat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

O, preaminunate Parinte Efrem, cand tanara cea evlavioasa te-a vazut stralucind cu o slava care nu era din lumea aceasta si a auzit dumnezeiestile tale cuvinte, a marturisit tuturor grija pe care tu o porti manastirii tale. Pentru acestea toate, dupa cuviinta iti cantam:
Bucura-te, slava calugarilor din vremea de acum,
Bucura-te, ca spre Cer suit-ai pe mucenicescul drum.
Bucura-te, ca ocrotitor neobosit al manastirii tale esti,
Bucura-te, caci cu Sfintii Ingeri dimpreuna locuiesti.
Bucura-te, ca i-ai tamaduit pe cei cuprinsi de noianul durerii,
Bucura-te, ca pe paralitic tu l-ai ridicat prin harul infierii,
Bucura-te, caci cu darul tau ai risipit groaznice dureri de cap,
Bucura-te, ca boala diabetului tot prin darul tau a incetat,
Bucura-te, potir ceresc ce te pogori in revarsari de har
Bucura-te, nestemata data firii omenesti in dar,
Bucura-te, Mare Mucenice, podoaba nevoitorilor,
Bucura-te, icoana preaslavita a cetei calugarilor.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 10-lea

Cuvioasele monahii te-au vazut in dumnezeiasca vedenie ori in vis, preumblandu-te prin locasul tau, Sfinte Parinte Efrem, si umplandu-se ele de o mare bucurie, te-au ales drept Sfantul lor ocrotitor. Pentru unele ca aceste daruri, dintru smerenia inimii striga catre Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Adunand in sufletul tau mirul cel de taina dobandit intru adancul smereniei, daruiesti mangaiere inimilor celor credinciosi, iar din racla cu sfintele tale moaste raspandesti minunata mireasma tuturor celor care, cu capetele plecate, iti canta cu evlavie:
Bucura-te, mir al smereniei preabinemirositor,
Bucura-te, ca turmei tale ii esti dumnezeiesc pastor.
Bucura-te, rai ce raspandesti ale nestricaciunii bune-nmiresmari;
Bucura-te, chiparos inalt al sfintei nepasari,
Bucura-te, ca pe potrivnicul cu rastignirea ta l-ai biruit,
Bucura-te, ca prin chinurile mucenicesti Hristos te-a proslavit.
Bucura-te, ca moastele tale in tainita pamantului s-au aflat,
Bucura-te, caci din dumnezeiasca porunca tu te-ai aratat.
Bucura-te, ca intinaciunea sufletelor noastre tu o curatesti,
Bucura-te, ca rautatea credinciosilor degrab o parjolesti.
Bucura-te, ca tu in toata vremea daruiesti tamaduire,
Bucura-te, caci ne ocrotesti fara de contenire.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 11-lea

Noroadele credinciosilor de pretutindeni L-au laudat pe Domnul cand au fost aflate sfintele tale moaste, caci El, prin dumnezeiasca Sa iconomie, le-a tinut tainuite in pamant si nestricate de curgerea atator ani. Pe acestea cinstindu-le, Sfinte Efrem, si noi ne inchinam inaintea Imparatului Vietii, zicand: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Prin mijlocirea ta la tronul Mantuitorului Hristos pazeste-ti manastirea de toata nevoia si necazul, daruindu-i binecuvantarea ta, Parinte Efrem, caci iat-o alergand spre dobandirea darului tau si strigand cu umilinta catre tine:
Bucura-te, zidul nostru nesurpat,
Bucura-te, al credinciosilor turn nestramutat.
Bucura-te, pazitorul de nadejde al manastirii tale,
Bucura-te, caci pe copii ii tii sub ocrotirea trezviei tale.
Bucura-te, sprijin nebiruit al monahiilor celor cu sarguinta,
Bucura-te, tainica slava a maicilor iubitoare de nevointa.
Bucura-te, cela care cererile credinciosilor plinesti,
Bucura-te, caci rugamintile copiilor tai primesti.
Bucura-te, ca ne daruiesti toate bunatatile,
Bucura-te, ca alungi de la noi toate rautatile.
Bucura-te, ca pentru lumea intreaga te rogi neincetat;
Bucura-te, ca prin tine mangaiere mare am aflat.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 12-lea

Din destul reversi daruri si belsug de veselie si de fericire dumnezeiasca, Parinte Efrem, iar racla cu sfintele tale moaste veseleste sufletele noastre si ne sfinteste chiar si trupurile, noua, celor sarmani, ce indraznim sa graim Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Laudandu-ti luptele in cantarile noastre, Parinte Mucenice Efrem, slavim darul de care te-ai invrednicit si, apropiindu-ne de sfintele tale moaste, iti cerem sa ne ocrotesti pana in sfarsitul vietii noastre pamantesti. Iar pentru tainica ocrotire ce ne-o arati in toata vremea, iti aducem aceasta cantare:
Bucura-te, cela ce esti asemenea cu toti Sfintii;
Bucura-te, cela ce te numeri dimpreuna cu Mucenicii.
Bucura-te, caci ai dobandit cununile netrecatoare,
Bucura-te, ca ai cuprins lumina Intreitului Soare.
Bucura-te, aparator nepretuit al celor ce traiesc in manastire;
Bucura-te, temelia nou aratata Bisericii, vrednicule de cinstire.
Bucura-te, ca multimi de credinciosi ai umplut de veselie,
Bucura-te, ca tu inalti sufletele, intarindu-le in curatie.
Bucura-te, caci tu ma slobozesti de grijile pierzatoare;
Bucura-te, ca ma scoti din patimile cele stricatoare.
Bucura-te, ca la tronul lui Hristos esti mijlocire,
Bucura-te, cela ce ma izbavesti dintru mahnire.
Bucura-te, Sfinte Parinte Efrem, de-a pururi fericite!

Condacul al 13-lea

O, de trei ori Preafericite Parinte, Sfinte Mucenice Efrem, impreuna-locuitorule cu Sfinfii, roaga-L pe Hristos, dimpreuna cu ei, sa ne izbaveasca din toate nevoile, facandu-ne partasi Vietii celei Vesnice, pe noi, cei ce-I strigam lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest condac se rosteste de trei ori.
Apoi se zic din nou Icosul si condacul intai.

Rugaciune catre Sfantul Efrem cel Nou

O, Sfinte Parinte Efrem, cazand inaintea ta, cu umilinta ridicam acum glasul nostru spre tine. Cum se cuvine oare sa te numim: minunat urmator al Domnului Hristos, mare Nevoitor si Pustnic, Cuvios Parinte, Mare Mucenic, Preot al Dumnezeului Celui Preainalt, Izvorator de mir, Facator de minuni, Grabnic ajutator, mare Tamaduitor de multe feluri de boli, Slobozitor din multe necazuri si primejdii, Mangaietor in deznadejde sau Ajutator intru toate nevoile? Cu adevarat, toate aceste numiri le porti dintru darul Duhului Sfant si de aceea te rugam sa nu ne treci cu vederea, ci degraba venind intru intampinarea noastra, mijloceste-ne mare mila de la Domnul si Mantuitorul nostru lisus Hristos. Si fie ca prin puterea minunata a rugaciunilor si a pildei tale sa dobandim intarire in a purcede si noi pe calea cea stramta ce duce spre Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Amin.

 

De ce trebuie să sufere păcătoșii în mod veșnic pentru niște păcate temporale?

 Iadul personal nu se formează după moarte, ci din timpul vieții, pentru că tot ceea ce facem și suntem ne arată ori intimizându-ne cu Dumnezeu continuu ori distanțându-ne interior de El și, implicit, de normalitatea noastră și de împlinirea noastră personală.Așa stând lucrurile, noi ne formatăm/ne pregătim continuu pentru Iad sau Rai, cu bună știință și cu multă trudă. Atât binele cât și răul se face cu sârguință, cu pasiune.Iar dacă ne creăm de acum interior pentru un anume mod de-a fi, trecerea noastră, prin moarte, în veșnicie, nu înseamnă decât o potențare a stării noastre interioare și nu o schimbare de calitate a vieții. Calitatea vieții interioare e dată de ceea ce facem în relație cu Dumnezeu, cu noi înșine, cu semenii noștri și cu întreaga existență. Dacă, în mod fundamental, noi suntem plini de dorința de a ne trăi parazitar viața temporală și veșnicia, posibilitatea de a trăi în slava lui Dumnezeu ar însemna un chin imens.

Chinurile Iadului sunt tocmai neputința interioară de a ne împărtăși/de a ne intimiza cu slava lui Dumnezeu, care e atmosfera vieții veșnice.
Iadul nu e în afara slavei și a prezenței lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu ține și îmbrățișează toate, inclusiv pe demoni și pe oamenii care se vor chinui în Iad, adică în neacceptarea lui Dumneezeu.
Existența și ținerea în existență a întregii creații e asigurată de către Dumnezeu însă creaturile raționale sunt libere și nu constrânse în perimetrul vieții și al veșniciei lor.
A face binele e conform cu statutul nostru de oameni creați după chipul lui Dumnezeu. A cădea din rațiune, adică a înfăptui păcatul/răul e un chin imens, cu consecințe imense, care, permanentizate, ne fac să trăim o viață sufocantă, saturată de demonism, de neiubire, de necomuniune cu Dumnezeu și cu întreaga creație.
Dumnezeu cunoaște neputința noastră la modul absolut și știe ce suferință, ce dramă e păcatul. Tocmai de aceea marea Taină vindecătoare a Spovedaniei: pentru ca păcatele să fie scoase în mod continuu din noi.
A nu-ți înfăptui dreptul vindecării interioare prin Spovedanie de multe sute și mii de ori într-o viață înseamnă a nu-ți da dreptul la fericire personală, aici și în veșnicie.
Tocmai de aceea suferința veșnică e urmarea suferinței continue interioare pe care am trăit-o aici, cu indiferență maximă. Pentru că nu am dat doi lei pe problemele conștiinței și ale foamei și setei sufletului după bine și adevăr, din acest motiv nu avem creată nicio deschidere către iubirea lui Dumnezeu.
Iar suferința veșnică nu e provocată de ura lui Dumnezeu, ci de iubirea și sfințenia Lui. El dorește și în Iad să ne îmbrățișeze și să ne umple de slava Sa, dar noi suntem nedoritori de El și trăim iubirea Lui ca pe o urgie, ca pe o pedeapsă personală.

Pr. Dorin Octavian Picioruș

 

Binecuvântaţi şi nu blestemaţi – cuviosul Paisie despre blestem şi roadele lui

 M-a intrebat cineva: „Ceea ce cantam in Postul Mare, adica: „Adauga lor rele, Doamne, celor mariti ai pamantului” (Is.26,15), de ce o spune, caci este blestem ?” „Cand navalesc barbarii – i-am spus – si merg si distrug un popor fara vreo pricina, iar poporul se roaga ca sa-i ajunga cele rele, adica sa li se strice carutele, iar caii lor sa pateasca ceva, ca sa fie impiedicati, e bine sau rau asta ? Aceasta se intelege: sa le vina piedici. Nu inseamna ca sunt blestemati”.

– Parinte, cand prinde blestemul ?

– Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Daca, de pilda, o oarecare femeie isi bate joc de alta ce este mahnita sau ii face vreun rau, iar cea mahnita o blesteama, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adica atunci cand fac rau cuiva, si acela ma blesteama, se prind blestemele lui. Ingaduie Dumnezeu si se prind, precum de pilda ingaduie ca unul sa omoare pe altcineva. Cand insa nu exista nedreptate, atunci blestemul se intoarce la cel ce l-a rostit.

– Si cum se slobozeste cineva de blestem ?

– Prin pocainta si spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovati, dar care, atunci cand au inteles ca au fost blestemati, s-au pocait, s-au spovedit si s-au indepartat. Daca cel ce a fost vinovat spune: „Dumnezeule, am facut asta si asta, iarta-ma”, si se spovedeste cu durere si sinceritate, atunci Dumnezeu il va ierta. El este Dumnezeu.

– Este pedepsit numai acela care primeste blestemul sau si acela ce il spune ?

– Cel ce primeste blestemul se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieste si in viata aceasta si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi. Pentru ca, sa zicem, poate cineva sa te necajeasca, insa tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca si cum ai lua pistolul si l-ai omori. Cu ce drept faci asta ? Orice fi-ar fi facut celalalt, nu ai dreptul sa-l omori. Ca sa ajunga sa blesteme cineva, inseamna ca are rautate. Cineva blesteama atunci cand o spune cu patima, cu inversunare.

Blestemul cand vine de la omul care are dreptate are mare putere; mai ales blestemul vaduvei. Imi aduc aminte de o batrana care avea un calut si il lega la marginea padurii sa pasca. Fiindca era putin zburdalnic, l-a legat cu o funie mai tare. Odata au mers trei femei in padure sa taie lemne. Una era bogata, una vaduva, iar cealalta orfana si foarte saraca. Au vazut calul ce era legat cu funia si pastea si au zis: „Nu luam funia sa legam lemnele ?” Au taiat-o in trei, si fiecare din ele au luat cate o bucata sa isi lege sarcina ei. Fireste, calul a fugit. Cand a venit batrana si n-a aflat calul, s-a mahnit mult. A inceput sa-l caute peste tot; s-a ostenit mult pana sa-l gaseasca. In cele din urma, dupa ce l-a aflat, a spus suparata: „Pe ceea ce a facut asta s-o duca cu aceeasi funie”. Intr-o zi, fratele femeii bogate facea glume cu o pusca, crezand ca e goala – era din cele ce le lasasera italienii – si a impuscat-o pe sora-sa in gat. Trebuia s-o duca la spital si trebuia funie ca sa o lege pe o scara de lemn. In ceasul acela s-a gasit o bucata de funie, aceea furata, dar n-a ajuns. Au adus si cele doua vecine ale ei cele doua bucati furate si au legat-o de scara si au dus-o la spital. Asa s-a infaptuit blestemul batranei: „Sa o duca cu aceeasi funie”. In cele din urma a murit sarmana; Dumnezeu s-o odihneasca. Vedeti, a prins blestemul la cea bogata, care nu avea nevoie materiala. Celelalte isi aveau saracia lor, avusesera oarecare indreptatire.

Boli si nenorociri din blestem

Multe boli carora doctorii nu le gasesc pricina, pot fi din blestem. Cum sa gaseasca doctorii, blestemul? Odata mi-au adus la Coliba un paralitic. Un barbat zdravan nu putea sta jos. Trupul ii era intarit ca un lemn. Unul il ducea in spate, iar altul il tinea de picioare. I-am pus doua lemne, de care s-a sprijinit sarmanul. Cei care il insoteau mi-au spus: „De la varsta de 15 ani este in starea asta si au trecut 18 ani de atunci”. „Dar cum sa pateasca asta pe neasteptate?” am intrebat. „Nu se poate. Ceva se intampla”. Am cautat pe ici – pe colo si am aflat ca l-a blestemat cineva. Ce s-a intamplat? Odata merge cu autobuzul la scoala si statea intins pe o banca. La o statie s-au urcat un preot in varsta si un batran si stateau in picioare langa el. Atunci cineva i-a spus: „Scoala-te, sa stea varstnicii”. Acela insa s-a intins si mai mult pe banca, fara sa dea importanta la cele zise. Atunci batranul care statea in picioare ii spune: „Intins sa ramai si niciodata sa nu poti sedea” Si blestemul a prins. Vezi, tanarul a fost obraznic. Ca si cum ar fi spus: „De ce sa ma scol, daca am platit locul?” Da, dar si celalalt a platit, si este in varsta, respectabile si sta si in picioare, iar tu esti un copil mic de 15 ani si stai jos. „Din pricina asta este – i-am spus. Cauta sa te pocaiesti, daca vrei sa te faci bine. E nevoie de pocainta”. Sarmanul cum a inteles putin si a recunoscut, indata s-a facut bine. Cate de acestea ce se intampla azi sunt din blestem, din suparare peste masura. Cand se distrug familii intregi sau mor multe persoane intr-o familie sa stiti ca este sau din nedreptate, sau din vraji sau din blestem. Un tata avea un copil ce nu mai statea acasa. Odata tatal sau ii spune foarte suparat: „Sa vii odata pentru totdeauna”. Baiatul, in noaptea aceea, cum venea acasa, exact in fata casei sale l-a lovit o masina si a murit. Prietenii lui l-au ridicat si l-au dus in casa. A venit dupa aceea si tatal lui la Coliba mea si plangea. „Copilul a murit in fata usii casei mele”, spunea. Luindu-l pe ici – pe colo, mi-a spus mai apoi: „I-am spus un cuvant”. „Ce i-ai spus?” – l-am intrebat. „M-am inversunat ca umbla noaptea si i-am spus: „Sa vii pentru totdeauna!”. Nu cumva a fost din asta?”. „Ei din ce altceva?” – i-am spus. „Cauta sa te pocaiesti si sa te spovedesti”. „De data asta sa vii odata pentru totdeauna”, i-a spus, si l-au adus pe copil mort. Si dupa aceea durere si plans pe tatal lui.

Blestemul parintilor prinde mult

Sa stiti ca blestemul parintilor prinde mult; chiar si supararea lor. Desi nu l-ar blestema parintii pe copil, ci numai de s-ar inversuna impotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viata lui va fi numai un chin. Se va chinui mult in viata aceasta. Fireste, se va usura in cealalta viata, pentru ca achita aici ceva. Se face ceea ce spune Avva Isaac: „Mananca din iad”, adica imputineaza din chinul iadului prin chinurile de aici, din aceasta viata. Pentru ca si chinul din viata aceasta mananca din iad. Adica atunci cand lucreaza legile duhovnicesti, se micsoreaza putin din iad, din chinuri. Dar si parintii care dau pe copiii lor „necuratului”, ii fagaduiesc diavolului si apoi diavolul are drepturi asupra lor. „Mi i-ai fagaduit” – iti spune. In Farasa era o familie. Aveau un copil care plangea iar tatal lui il dadea „necuratului”. Si iata ce s-a intamplat. Odata cand tatal sau l-a trimis pe copil „necuratului”, a ingaduit Dumnezeu ca sa dispara copilul din leagan. Atunci nenorocita mama se duce la Hagi efendi spunandu-i: „Hagi efendi, sa am binecuvantarea ta, mi-au luat diavolii copilul”. S-a dus Hagi efendi, a citit rugaciuni deasupra leaganului si s-a intors copilul. Treaba aceasta se facea mereu. Sarmana mama spunea: „Hagi efendi, sa am binecuvantarea ta, cat o sa mai mearga asta?” „Eu nu obosesc sa vin, ii spunea, ci tu te obosesti sa vii sa ma chemi. Va obosi diavolul si il va lasa”. De atunci nu mai disparea copilul. Dupa ce s-a facut mare ii spuneau: „chipul diavolului”. Tulbura tot satul; ii zapacea pe toti. Ce a mai tras tatal meu!  Mergea la unul si-i spunea: „Cutare a spus asa despre tine”. Mergea si la altul si spunea la fel. Dupa aceea se certau unul cu altul si se bateau. Cand au priceput asta, au mers la el ca sa-l prinda si sa-l pedepseasca. Dar acesta i-a sucit si i-a facut ca ei sa-si ceara iertare de la el. Atat de indracit era. Chipul diavolului. A iconomisit Dumnezeu ca si ceilalti sa vada in continuare urmarile, ca sa le vina mintea, sa se infraneze pe ei insisi si sa fie foarte atenti. Acum, cum il va judeca Dumnezeu pe acesta, este alt subiect. Fireste ca are si multe circumstante atenuante. Cea mai mare avere pentru lume este binecuvantarea parintilor. Dupa cum in viata monahiceasca cea mai mare binecuvantare este sa primesti binecuvantarea staretului tau. De aceea se spune: „Sa iei binecuvantarea parintilor”. O mama, imi aduc aminte, avea patru copii si se plangea sarmana. „Voi muri de suparare – imi spunea. Nu s-a casatorit nici un copil. Fa rugaciune”. Femeie vaduva aceea, copii orfani, mi-a fost mila de ei. Fac rugaciune, fac rugaciune, nimic. imi spun: „Se intampla ceva aici”. „Ni s-au facut vraji”, spuneau copiii. „Nu sunt vraji aici; se vede cand este din vraji. Nu cumva v-a blestemat mama voastra?”, ii intreb. „Da, Parinte, imi spun. Cand eram mici, fiindca eram foarte zburdalnici, mama ne spunea mereu de dimineata pana seara: „Ca lemnele sa ramaneti; ca lemnele sa ramaneti”. „Mergeti si scuturati-o pe mama voastra, le-am spus, si sa-i spuneti sa se pocaiasca si sa se spovedeasca si de acum inainte sa va dea mereu binecuvantari”. Intr-un an si jumatate s-au casatorit toti patru. Aceea, sarmana, era femeie vaduva si se pare ca si fara rabdare, iar copiii zburdalnici fiind au scos-o dn rabdari si astfel i-a blestemat.

– Daca parintii blesteama copiii si dupa aceea mor, cum se vor slobozi copiii de blestem?

– Daca copiii cauta in ei insisi vor afla ca, pentru a fi blestemati de parintii lor, se pare ca au fost nerozi si i-au chinuit pe aceia. Dar daca isi simt greseala lor si se pocaiesc cu sinceritate si se spovedesc, se indreapta. Iar daca sporesc duhovniceste copiii, ajuta si pe parintii lor.

– Parinte, cand am plecat la manastire si pe mine m-au blestemat parintii mei.

– Acestea sunt singurele blesteme care se transforma in binecuvantari.

Blestemul „politicos”

– Parinte, este corect sa spuna cineva despre cel ce l-a nedreptatit : „S-o afle de la Dumnezeu”?

– Cel ce spune asa este batjocorit de cel viclean si nu intelege ca in felul acesta blesteama intr-un mod politicos. Sunt unii care spun ca sunt sensibili si au dragoste si finete si suporta nedreptatile ce li se fac de oameni, dar spun: „S-o afle de la Dumnezeu”. In viata aceasta toti oamenii dam examene pentru ca in cealalta viata, cea vesnica, sa ne invrednicim de rai. Gandul imi spune ca acest blestem politicos este sub nivelul de plutire duhovniceasca si nu ii este ingaduit crestinului, pentru ca Hristos nu ne-a invatat un astfel de mod de dragoste, ci: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac”. Tot astfel binecuvantarea cea mai mare dintre toate este atunci cand suntem blestemati pe nedrept, iar noi primim aceasta in tacere si cu bunatate. Cand suntem clevetiti sau nedreptatiti fie de oamenii superficiali, fie de cei vicleni, care au rautate si stramba si adevarul, daca putem, e bine sa nu dorim sa ne indreptatim atunci cand nedreptatea priveste numai persoana noastra. Nici sa spunem: „S-o gaseasca de la Dumnezeu”, pentru ca si asta e tot blestem. E bine sa-i iertam cu toata inima noastra si sa rugam pe Dumnezeu sa ne intareasca astfel ca sa putem ridica greutatea clevetirii si sa continuam viata duhovniceasca pe cat putem in ascuns. Oamenii care au ca tipic sa judece si sa osandeasca, sa continue sa ne nedreptateasca deoarece in felul acesta ne pregatesc mereu cununi de aur, pentru viata cea adevarata. Fireste, cei ce sunt aproape de Dumnezeu niciodata nu pot fi blestemati pentru ca nu au rautate, ci numai bunatate si orice rau ar arunca cineva asupra acestor oameni sfintiti se sfinteste, iar ei simt o bucurie mare si tainica.

Deochiul

Invidia, atunci cand are si rautate, poate pricinui rele. Acesta e deochiul. E o lucrare diavoleasca.

– Parinte, deochiul este primit de Biserica?

– Da, exista si o rugaciune speciala . Cand cineva spune ceva cu invidie, atunci este „deochiat”.

– Parinte, multi cer „talismanul” pentru prunci, ca sa nu fie deochiati. E bine sa poarte asa ceva?

– Nu, nu e bine. Sa spuneti mamelor sa le puna cruciulite.

– Parinte, daca cineva lauda un lucru frumos si cei care l-au facut primesc lauda cu un gand de mandrie si se pricinuieste un rau, acesta este deochi?

– Nu este deochi lucrul acesta. In cazul acesta lucreaza legile duhovnicesti. Dumnezeu retrage harul Sau de la om si atunci se pricinuieste paguba. Deochiul exista in cazuri rare. In mod special oamenii care au invidie si rautate – putini sunt de acestia -, sunt cei care deochiaza. De pida, o femeie vede un copilas dragalas cu mama lui si spune cu rautate : „De ce n-am avut eu acest copil? De ce l-a dat Dumnezeu acesteia?” Atunci copilasul acela poate pati rau; sa nu poata dormi, sa planga, sa se chinuiasca, pentru ca aceea a spus-o cu rautate. Si daca copilul s-ar imbolnavi si ar muri, acea femeie ar simti bucurie in sinesi. Altul vede un vitelus, il pofteste, si indata acela piere. De multe ori insa se poate ca sa se chinuiasca copilul, dar sa fie de vina mama lui. Adica se poate ca mama sa fi vazut candva un copil slab si sa fi spus: „Ce copil e acesta? Ce schelet de copil!” Sa se fi laudat cu al ei si sa judece pe cel strain. Si ceea ce a spus cu rautate despre copilul strain, prinde la al ei. Apoi din pricina mamei se chinuieste fara sa fie vinovat. Se topeste sarmanul ca sa se pedepseasca mama si sa-si inteleaga greseala. Fireste, copilul va fi mucenic. Judecatile lui Dumnezeu sunt abis.

Binecuvantarea ce iese din inima este binecuvantare dumnezeiasca

Sa va dau si eu acum un „blestem!”. Dumnezeu sa va umple inima de bunatatea, si de multa Sa dragoste pana ce o sa „innebuniti”, astfel ca sa va plece mintea de pe pamant si sa va aflati de pe acum langa El, in cer. Sa innebuniti cu nebunia cea dumnezeiasca a dragostei lui Dumnezeu! Sa va aprinda Dumnezeu inimile voastre cu dragostea Sa! Sa nu ma mai siliti alta data sa va mai dau si un al doilea, pentru ca „blestemul” meu (cel bun) prinde, fiindca iese din inima mea. Si atunci cand eram in Sanatoriu (in 1966) mi-a fost mila de voi. Unele asteptau de opt ani spunand: „Vom face manastire”, dar manastire nu s-a facut. Proiectul se vestejea. Atunci am spus: „Cum voi iesi din spital manastirea va rasari ca o ciuperca. Intr-un an veti fi in manastire!”. Si intr-adevar, intr-un an s-a facut manastirea. Am spus aceasta cu toata inima mea. Ati avut dispozitie buna, de aceea nu v-a lasat Dumnezeu. Altfel nu se explica. Cand te doare de un om care are smerenie si cu toata inima sa iti cere sa te rogi, de pilda, pentru o patima ce il chinuie si-i spui: „nu te teme, te vei face mai bun”, ii dai o astfel de binecuvantare, care este o binecuvantare dumnezeiasca. Ea are multa dragoste si durere, de aceea prinde. Este placut lucrul acesta lui Dumnezeu si Dumnezeu implineste binecuvantarea. Adica si numai durerea ce o simte cineva pentru altul este ca o binecuvantare. Odata, pe cand eram militar, m-a trimis comandantul sa implinesc o fagaduinta la o bisericuta a Sfantului Ioan Inaintemergatorul pentru ca atunci, in razboi, ne-a ajutat Sfantul. Eram trimis sa duc doua sfesnice pentru bisericuta si in acelasi timp sa insotesc pe cineva care trebuia sa treaca pe la Tribunalul militar din Plavpacto. Ceilalti militari i-au spus comandantului: „Ai si gasit om care sa-l predea”. Era din Epir, sarmanul, cantaret ambulant, casatorit, cu copii, si era judecat ca s-a ranit singur ca sa scape de razboi. Se gandea: „Mai bine ca am doar un picior, decat sa mor”. Am coborat la Agrinio, unde avea niste cunoscuti. „Sa mergem sa-i vad”, imi spune. „Sa mergem”, ii spun. „Sa mergem aici, sa mergem acolo”. Ce sa fac, am mers si eu cu el. Mare osteneala. Si nu voia sa mearga sa-l predau. Imi era mila si mie de el sarmanul. M-a durut foarte mult de el si i-am spus: „Vei vedea, ca tu o vei duce mai bine decat toti. Si comandantul va trimite scrisoare ca sa te bage in vreo slujba, si vei putea sa iti randuiesti si copiii si vei avea si viata in siguranta”. In cele din urma, cand am ajuns la Navpacto, am aflat ca si comandantul a trimis o scrisoare si l-a scapat; altfel ar fi fost executat. In timp de razboi lucrurile sunt severe. Comandantului i-a fost mila de el, fiindca era cu familie, si l-a pus bucatar la Centrul de Mobilizare. Si-a adus si familia aproape de el si a petrecut o viata mai buna decat toti. Si fiindca militarii nu mergeau intotdeauna sa manance acolo, mancarea prisosea si astfel isi hranea si copiii sai. Dupa asta toti ii spuneau: „Tu o duci mai bine decat noi toti!” Pentru ca noi toti ceilaiti eram pe munti in zapezi. Ceea ce i-am dorit a fost placut lui Dumnezeu, pentru ca am spus-o cu durere, din adancul inimii mele si de aceea Dumnezeu a implinit-o. Imi aduc aminte de un alt caz, la Konita, cand eram la Sf. Manastire Stomiu. Dupa praznicul Maicii Domnului de la 8 septembrie, inchinatorii au lasat toate in neoranduiala. Pe cand mai aranjam cate ceva, vad ca a ramas sora mea cu o alta fata sa aranjeze lucrurile. Sarmana aceea mai avea inca doua surori – una mai mica si care se maritase, numai ea ramasese nemaritata. Ce marime de suflet avea! A ramas si le-a aranjat pe toate si la urma mi-a spus: „Parinte, daca e nevoie, putem ramane sa facem si alte treburi”. „Atata marime de suflet!”, imi spun. Merg in bisericuta si spun cu toata inima mea: „Maica Domnului, randuieste tu cele pentru ea. Eu nu am ce sa-i dau”. Si daca as fi avut nu ar fi primit. Ei bine, cum a mers acasa o astepta unul cu care facusem armata impreuna, un baiat foarte bun, un bulgare de aur, si dintr-o familie buna. S-au casatorit indata. Cum a rasplatit-o Maica Domnului!

Cuviosul Paisie Aghioratul

Din „Cu durere si dragoste pentru omul contemporan„

 

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului 7/20 Ianuarie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

 

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cîntăm:

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Icosul 1

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:

Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;

Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;

Bucură-te, cădere de pieire demonilor;

Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi;

Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;

Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor;

Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii;

Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;

Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;

Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor;

Bucură-te, prin care se luminează făptura;

Bucură-te, prin care se goneşte necazul;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 2-lea

Văzînd toţi prealuminată vedenia ta, proorocule, şi noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci atingîndu-te cu mîna de creştetul Stăpînului, ai grăit aşa: Aliluia!

 

Icosul al 2-lea

Înţelegere din buze întinate, cum este cu putinţă a lăuda numele tău, dumnezeiescule Ioane proorocule şi cel mai întîi tuturor cetelor drepţilor? Ci rugăciune cu cîntare aducem ţie aşa:

Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobişnuite;

Bucură-te, plinirea a multă lumină;

Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos;

Bucură-te, cer cinstit al drepţilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cîntăreţilor tăi;

Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor;

Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;

Bucură-te, cel ce eşti rană demonilor de mult plîns;

Bucură-te, lumină mai strălucită decît soarele;

Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, luminarea şi dulceaţa credincioşilor;

Bucură-te, povaţă şi lumină orbilor;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 3-lea

Putere din cer, Ioane proorocule, dăruieşte nouă celor ce lăudăm înfricoşătoarea şi uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină şi ca aurul strălucitoare şi preamărită, că luminezi inimile credincioşilor, celor ce cu credinţă cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 3-lea

Toată lumea te are pe tine mare apărător şi bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioşilor, şi grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, şi întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, făcătorule de multe minuni;

Bucură-te, înţelepte dătător de poruncă nouă;

Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmaşi;

Bucură-te, mîngîietor al firilor celor necăjite;

Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;

Bucură-te, că tu pe tiranul îl goneşti de la noi;

Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;

Bucură-te, că îndepărtezi gîndurile cele pline de răutate;

Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;

Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;

Bucură-te, prin care se luminează lumea;

Bucură-te, prin care s-a gonit vicleşugul;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 4-lea

Din toate necazurile slobozeşti pe toţi, care cu dragoste şi bucurie săvîrşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule şi botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cîntare: Aliluia!

 

Icosul al 4-lea

Soare purtător de lumină, sfeşnic cu strălucire de aur, sfinţeşte, curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoşează toţi, grăind ţie aşa:

Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neapuse;

Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;

Bucură-te, mîngîierea sufletească a pămîntenilor celor necăjiţi;

Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;

Bucură-te, stîlpul de bucurie cel în chip de foc al drepţilor;

Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, şi frumuseţea oamenilor;

Bucură-te, cîrmaci prealuminat celor ce înoată;

Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămînzi;

Bucură-te, stea mai luminată decît soarele;

Bucură-te, sfeşnic strălucitor cu raze de aur;

Bucură-te, dătătorule de daruri înţelepţilor;

Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 5-lea

Proorocule, vrînd să mîntuiască Domnul pe pămînteni din înşelăciune, ai ieşit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului şi ai înmulţit pe pămînt darul din destul, sfinte, şi toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoştinţă; pentru aceea cîntăm lui Dumnezeu aşa: Aliluia!

 

Icosul al 5-lea

Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mîna ta, cînd s-a atins să boteze pe Domnul şi s-au înfricoşat şi cîntare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cînta ţie aşa:

Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;

Bucură-te, înţelepciunea tuturor neamurilor;

Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;

Bucură-te, gonitorul cel înfricoşător al demonilor;

Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeuţ

Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;

Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;

Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;

Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;

Bucură-te, luminătorule al măriţilor mucenici;

Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoţilor;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 6-lea

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ţi-se, Ioane proorocule Irodiada purtîndu-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; şi acum ca un înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iar ucenicii văzînd tăierea ta, tînguindu-se, au cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 6-lea

Proorocule, cînd ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoşat toţi auzind acestea, pînă cînd au văzut pe Acela botezat, şi cîntînd au grăit către tine unele ca acestea:

Bucură-te, mărgăritar de mult preţ;

Bucură-te, gura cîntărilor celor cinstite;

Bucură-te, lauda cea dulce a proorocilor;

Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor;

Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;

Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoţi;

Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioşilor;

Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;

Bucură-te, hrănitorul săracilor şi al străinilor;

Bucură-te, vindecătorul orbilor şi al şchiopilor;

Bucură-te, piatră scumpă de mult preţ;

Bucură-te, făclie mult-luminoasă;

Bucură-te, Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 7-lea

Mare acoperitor şi folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce eşti mai cinstit decît toţi pămîntenii, şi de cît toţi drepţii şi preacuvioşii şi arhiereii, că se spăimîntează toţi cunoscîndu-ţi viaţa ta cea nematerialnică şi de aceea cîntă lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă Stăpînul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creştetul Stăpînului de mîna ta care tremura, ne-a sfinţit pe noi, şi a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:

Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeieşti;

Bucură-te, pierzătorul blestemului înşelăciunii celei diavoleşti;

Bucură-te, luminarea şi lauda sfinţilor;

Bucură-te, desfătarea şi bucuria dreptcredincioşilor;

Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;

Bucură-te, crin cu bun miros;

Bucură-te, vedenie înfricoşătoare;

Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;

Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pămîntenilor;

Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioşilor;

Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;

Bucură-te, prin care se închină cele de sus;

Bucură-te, Ioane preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 8-lea

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spăimîntat cînd a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut pînă cînd te-ai născut, şi îndată a cîntat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 8-lea

Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi ocîrmuitorilor slavă şi stăpînie, că prin tine, Ioane, credincioşii biruiesc toate seminţiile vrăjmaşilor şi, lăudîndu-te, te măresc cu tocmită cîntare aşa:

Bucură-te, izbăvirea şi curăţirea păcatelor;

Bucură-te, vas cinstit al Domnului;

Bucură-te, cîntare înfrumuseţată a Stăpînului;

Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită şi rai de hrană;

Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii;

Bucură-te, că ai înflorit rodul curăţiei,

Bucură-te, că izvorăşti rîul înţelepciunii;

Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;

Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;

Bucură-te, prin care ne-am luminat toţi;

Bucură-te, prin care s-au mîntuit credincioşii;

Bucură-te, că ivorăşti luminarea dreptei credinţe;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 9-lea

Înfricoşatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dînsa la închinare, şi pruncul în pîntecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi, toate, luminează-ne şi pe noi care cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 9-lea

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei, înţelegînd dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toţi s-au minunat şi au grăit aşa:

Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;

Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întîi-zidit;

Bucură-te, dătătorul cunoştinţei de cele ce vor să fie;

Bucură-te, surpătorul mîndriei celor potrivnici;

Bucură-te, reazem şi tărie dreptmăritorilor ocîrmuitori;

Bucură-te, tărie şi folositor credincioşilor domni;

Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;

Bucură-te, că întuneci gîndurile cele rele;

Bucură-te, cîntare frumoasă şi cu bun miros;

Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;

Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;

Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 10-lea

Sfinte izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, şi poţi să izbăveşti din nevoi pe cei ce cu dragoste Îi cîntă Lui: Aliluia!

 

Icosul al 10-lea

Zid eşti oamenilor, Sfinte Ioane, şi turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberele vrăjmaşilor; iar noi, fiind mîntuiţi, grăim către tine unele ca acestea:

Bucură-te, folositorul cel tare al pămîntenilor;

Bucură-te, alungătorul cel tare al duşmanilor;

Bucură-te, cel ce biruieşti tabere în zile de război;

Bucură-te, cel ce dăruieşti sfaturi de taine;

Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;

Bucură-te, trandafirul cel neveştejit al mirosului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că izvorăşti rîul vindecării;

Bucură-te, că din tine curg pîraie minunate;

Bucură-te, steaua care luminezi lumea;

Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;

Bucură-te, umblarea şi tăria şchiopilor;

Bucură-te, povaţa şi lumina orbilor;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 11-lea

Proorocule sfinte botezătorule, pentru mulţimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ţi-am aduce cîntări şi glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvîrşim cu vrednicie, faţă de darurile tale, pe care le dăruieşti nouă celor ce cîntăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 11-lea

Purtătorule de lumină şi dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfrico-şătoarele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi graiuri ca acestea:

Bucură-te, folositorul săracilor şi al văduvelor;

Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioşi şi bolnavi;

Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiţi;

Bucură-te, mîngîierea frumoasă a celor osteniţi;

Bucură-te, întărirea cea preamărită şi minunată a credincioşilor;

Bucură-te, proorocia şi îngrădirea de apărare a Bisericilor;

Bucură-te, că celor ce înoată tu le eşti povăţuitor;

Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;

Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;

Bucură-te, pacea vieţii celei nestricăcioase;

Bucură-te, ţărină a pomilor celor înfloriţi;

Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 12-lea

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cîntăreţilor tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioşi, şi arzi pe cei ce nu cîntă cinstitei tale biserici şi lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul al 12-lea

Se luminează credincioşii de a ta vedere, lăudîndu-te cu cîntări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc şi stăpînesc, botezătorule, sfinte, înmiresmezi, sfinţind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbinţeală şi-ţi cîntă aşa:

Bucură-te, mărgăritarul cel frumos şi de mult preţ;

Bucură-te, izvorul cel preafrumos şi preabogat;

Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor şi oamenilor;

Bucură-te, numele cel scump al proorocilor şi al apostolilor;

Bucură-te, sabie înfricoşătoare asupra ereticilor;

Bucură-te, pecetea celor două Testamente;

Bucură-te, că izbăveşti din nevoi pe cei robiţi;

Bucură-te, că biruieşti pe cei potrivnici credincioşilor;

Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credinţe;

Bucură-te, mirul celor cu bun dar;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul al 13-lea

Sfinte Ioane proorocule, dulceaţa lumii, frumuseţea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăveşte pe toţi din toate nevoile, şi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credinţă, cîntînd lui Dumnezeu: Aliluia!  (de 3 ori)

 

Apoi iarăşi se zice

Icosul întîi:

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:

Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;

Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;

Bucură-te, cădere de pieire demonilor;

Bucură-te, ridicarea pămîntenilor celor căzuţi;

Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;

Bucură-te, adînc mare văzut de gîndurile credincioşilor;

Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mîntuirii;

Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;

Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;

Bucură-te, pierzătorul blestemului pămîntenilor;

Bucură-te, prin care se luminează făptura;

Bucură-te, prin care se goneşte necazul;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cîntăm:

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

 

Acatistul Sfântului Antipa de la Calapodeşti 10/23 Ianuarie

Rugăciunile începătoare, obligatorii:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

 

Condacul 1

Ca pe o vistierie a nevoinţelor sihăstreşti, te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Antipa; ca cel ce te-ai învrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobândi împlinirea virtuţilor şi lucrarea rugăciunii celei curate, înstrăinându-te de patria şi neamul tău. Pentru aceasta, într-un glas, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Icosul 1

Din pruncie ai fost ales să fii sălaş al Duhului Sfânt, Care te-a întărit pururea în lucrarea faptelor bune şi în râvna către viaţa cea pustnicească, plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea ta, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, Cuvioase, zămislit în rugăciune;

Bucură-te, că a ta mamă te-a născut fără suspine;

Bucură-te, floare rară, pe plaiuri moldoveneşti;

Bucură-te, că ieşit-ai din satul Calapodeşti;

Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinţi;

Bucură-te, că pruncia ţi-a fost cale către sfinţi;

Bucură-te, că Alexandru la botez ai fost numit;

Bucură-te, copil ager, luminat de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cel ce Domnul ţi-a pus sufletu-n lumină;

Bucură-te, că de Duhul, toată inima ţi-e plină;

Bucură-te, bunătate, şi a ochilor lumină;

Bucură-te, pustnic mare al întinselor cuprinderi;

Bucură-te, făclierul simţitoarelor deprinderi;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 2

Auzind cuvintele psalmistului care zice: “Arată-mi, Doamne, calea pe care trebuie să merg, că la Tine am ridicat sufletul meu”, ai plecat la Mănăstirea Neamţ unde ţi-ai închinat viaţa slujind lui Hristos şi ascultării necondiţionate potrivit regulilor sfinte, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 2

Dacă ai părăsit casa părintească şi satul natal, ai intrat în obştea fraţilor şi călugărilor din lavra Neamţului unde ai căutat neîncetat să urmezi pravila Bisericii şi să te înduhovniceşti din viaţa părinţilor îmbunătăţiţi. Pentru aceasta, primeşte de la noi cântarea aceasta:

Bucură-te, că de tânăr ai plecat spre nevoinţă;

Bucură-te, că te mângâi din iubire şi credinţă;

Bucură-te, că la Neamţu ai intrat în mănăstire;

Bucură-te, că Fecioara ţi-a fost ţie ocrotire;

Bucură-te, că dorit-ai sfânta viaţă îngerească;

Bucură-te, că-ntru tine Domnu’ a vrut să locuiască;

Bucură-te, că virtutea ai avut-o ca arvună;

Bucură-te, că vrăjmaşii n-au putut să te răpună;

Bucură-te, că în suflet ai purtat pe Duhul Sfânt;

Bucură-te, cel ce cerul l-ai coborât pe pământ;

Bucură-te, că viaţa nu ţi-a fost decât o cruce;

Bucură-te şi primeşte lauda ce ţi-o aducem;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 3

După ani îndelungaţi petrecuţi în smerenie şi pocăinţă în obştea Mănăstirii Neamţ, ai avut sfatul îmbunătăţitului Părinte Dimitrie ca să pleci în Muntele Sfânt al Athonului. Iar acesta, dăruindu-ţi binecuvântare, ai plecat să te nevoieşti în Schitul Prodromu, cântând neîncetat: Aliluia!

 

Icosul 3

Puterea Celui Preaînalt pogorându-se peste tine, Părinte Antipa, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a făcut cunoscut între Părinţii Athonului, pentru care lucru îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, bun Părinte, plin de har dumnezeiesc;

Bucură-te, că în suflet razele iubirii-ţi cresc;

Bucură-te, pustnic vrednic şi înger înaripat;

Bucură-te, că viaţa ţi-ai ferit-o de păcat;

Bucură-te, floare rară udată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că avut-ai viaţă sfântă pe pământ;

Bucură-te, piatră-aleasă şi frumosul giuvaer;

Bucură-te, că din lacrimi ţi-ai gătit cunună-n cer;

Bucură-te, trandafirul cu petalele-n lumină;

Bucură-te, că virtutea îmbrăcat-ai ca o haină;

Bucură-te, că pustia ţi-a fost rai duhovnicesc;

Bucură-te, că în juru-ţi flori mirositoare cresc;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 4

Văzându-te pe tine vrăjmasul, de Dumnezeu purtătorule, Părinte, sporind în viaţa cea duhovnicească, îţi pregătea mulţime de ispite ca să te piardă; însă, după puţin timp, s-a ruşinat de statornicia ta în lucrarea virtuţilor, căci cântai lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

 

Icosul 4

Având permanent conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu în fiinţa ta, Părinte Antipa, nu ţi-ai lipit inima de trecătoarele desfătări ale vieţii acesteia, făcân-du-te pildă bună celor ce vor să se mântuiască; pentru aceasta îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, că fiinţa ţi-o pătrunzi cu nepătrunsul;

Bucură-te, cel ce ruga ţi-ai împletit-o cu plânsul;

Bucură-te, pustnic mare cu desăvârşită minte;

Bucură-te, că’mplinit-ai toate poruncile sfinte;

Bucură-te, pildă bună şi profet între profeţi;

Bucură-te, îndreptătorul tinerilor înţelepţi;

Bucură-te, că în noapte umpli cerul de-ncântare;

Bucură-te, viers de taină pe lăuntrică suflare;

Bucură-te, cel ce viaţa ţi-a fost Sfântă Liturghie;

Bucură-te, geană’nchisă peste-a văzului trezvie;

Bucură-te, auroră cu raze strălucitoare;

Bucură-te, că în Athos ai luminat ca un soare;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 5

Precum cerbul care caută să se adape din izvoarele cele limpezi ale munţilor, aşa şi sufletul tău dorea să se adape din izvoarele cele nesecate ale Harului întru linişte. Pentru aceea, te-ai depărtat în pustie pentru a petrece împreună cu îngerii şi a cânta neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 5

După o vreme ai fost nevoit să părăseşti sălaşele Athosului, Părinte, călătorind până în părţile Novgorodului, unde ai şi rămas până la sfârşitul vieţii tale pământeşti. Întâmpinând şi acolo ispite şi greutăţi, nu te-ai despărţit de dragostea Stăpânului Hristos, pentru care îţi aducem această pioasă cântare:

Bucură-te, că fiinţa ţi-a fost plină de Treime;

Bucură-te, că răbdarea te-a suit la înălţime;

Bucură-te, că pe diavol de ruşine l-ai umplut;

Bucură-te, că de dânsul toată viaţa ai fugit;

Bucură-te, minte, plină de smerită cugetare;

Bucură-te, că psalmii ţi-au fost pururea cântare;

Bucură-te, ochi lăuntric văzător prin orice gând;

Bucură-te, cel ce harul ţi-l împropriezi plângând;

Bucură-te, fericite, tu, preascump al nostru rod;

Bucură-te, că viaţa ţi-ai dus-o în Novgorod;

Bucură-te, mândră floare a grădinii româneşti;

Bucură-te, că te-aşteaptă plaiurile strămoşeşti;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 6

De puterea Duhului Sfânt umbrit fiind, Sfinte, cu îndrăzneală te-ai ridicat împotriva începătoriilor şi stăpânitorilor răutăţilor celor din lume; şi, izgonind vicleşugurile lor, toate faptele tale cele bune le-ai săvârşit cântând Atotputernicului Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 6

Voind Preabunul Dumnezeu să arate lumii că nu în zadar se ostenesc toţi cei ce împlinesc voia Lui, a împodobit, aici pe pământ, pe Cuviosul Antipa cu smerită cugetare şi darul înainte-vederii ca să se preamărească numele Lui între prietenii Săi, iar nouă, tărie să zicem:

Bucură-te, cel ce-n tine chipul Lui s-a împlinit;

Bucură-te, că Acela pe tine te-a preamărit;

Bucură-te, cel ce-n dar primeşti şi dărui;

Bucură-te, c-ai dat totul tuturor şi fiecărui;

Bucură-te, rugăciune răsucită pe mătănii;

Bucură-te, văzătorul de dumnezeieşti vedenii;

Bucură-te, cel ce-n taină glasul Domnului asculţi;

Bucură-te, că viaţa ţi-a fost plină de virtuţi;

Bucură-te, fântână cea cu apă cristalină;

Bucură-te, focul sacru din a Duhului lumină;

Bucură-te, cel ce trupul cu rugăciune îl saturi;

Bucură-te, că Scriptura ţi-a fost pravilă şi sfaturi;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 7

Nici frigul, nici aspra vieţuire, nici primejdiile ţinutului auster al Novgorodului îngheţat nu te-au despărţit de dragostea lui Hrisots, Care ţi-a încălzit sufletul prin energia Duhului Sfânt. Preasfânta Treime te-a păzit în viaţa aceasta, ca să foloseşti multora şi să înveţi pe toţi a cânta: Aliluia!

 

Icosul 7

Dumnezeu Cel negrăit şi necuprins de gând şi de cuvânt, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi Acelaşi fiind, Cel care a iubit lumea atât de mult, încât pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, ca lumea viaţă să aibă şi s-o aibă din belşug, te-a ales pe tine, Părinte Antipa, să-I slujeşti cu bunăcuviinţă. Drept aceea, numele tău, Sfinte, a rămas în memoria celor ce ţi-au urmărit viaţa ta îmbunătăţită, dar şi nouă, celor ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cuvioase şi dascăl al rugăciunii;

Bucură-te, paravanul vânturilor şi furtunii;

Bucură-te, fericite, uns cu mir dumnezeiesc;

Bucură-te, floare rară cu miros duhovnicesc;

Bucură-te, că te bucuri, încetând a’ tale plângeri;

Bucură-te, împreună cu soboarele de îngeri;

Bucură-te, nume paşnic şi frumos, cu chip de avvă;

Bucură-te urcând trepte, fericit, din slavă’n slavă;

Bucură-te, că întrat-ai în timpul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că de haru-I te-ndulceşti mereu, mereu;

Bucură-te, că stai veşnic între cetele de sfinţi;

Bucură-te, că şi nouă multă milă ne trimiţi;

Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitor;

Bucură-te, că la Domnul ne eşti pururi rugător;

Bucură-te, Părintele Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 8

Voind Hristos să arate lumii că nu în zadar se ostenesc cei ce fac voia Lui aici, pe pământ, ci mare plată se găteşte lor întru Împărăţia Cerurilor, a preamărit pe alesul Său, Antipa, la săvârşirea din viaţa aceasta cu aşezarea în ceata prietenilor Lui, cu care împreună cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 8

Credinţa cea dreaptă păzind, calea săvârşind, încărcat de fapte bune, când Bunul Dumnezeu a voit, te-a chemat pe tine, Părinte Antipa, de la cele vremelnice la cele nepieritoare, primind cununa cea nevestejită a slavei Lui. Pentru aceasta, îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, cel ce-n pace lumea o ai părăsit;

Bucură-te, că în ceruri Hristos – Domnul te-a primit;

Bucură-te, că te bucuri, încetând a tale plângeri;

Bucură-te, împreună cu soboarele de îngeri;

Bucură-te, nume paşnic şi frumos, cu chip de avvă;

Bucură-te urcând trepte, fericit, din slavă’n slavă;

Bucură-te, că intrat-ai în timpul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că de haru-I te-ndulceşti mereu, mereu;

Bucură-te, că stai veşnic între cetele de sfinţi;

Bucură-te, că şi nouă multă milă ne trimiţi;

Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitor;

Bucură-te, că la Domnul ne eşti pururi rugător;

Bucură-te, Părintele Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 9

Trupul tău plin de mireasma ostenelilor a fost îngropat în Mănăstirea Valaam, alături de ale acelor cuvioşi părinţi nevoitori, iar sufletul tău sălăşluieşte pururea în locaşurile cereşti, slăvind neîncetat pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

 

Icosul 9

Nu după multă vreme trupul tău s-a dovedit a fi sălaş al Duhului Sfânt, Părinte Antipa. De aceea, cu evlavie sfintele tale oseminte au fost scoase şi puse cu cinste, ca o comoară de mult preţ, spre închinare credincioşilor. Iar vestea preamăririi tale de către Dumnezeu s-a răspândit în toată lumea ortodoxă, dar mai curând în patria şi neamul tău din care ai plecat. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;

Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;

Bucură-te, că de-a pururi vezi faţa Sfintei Treimi;

Bucură-te, că în juru-ţi cresc mulţime de lumini;

Bucură-te, trup de slavă inundat de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că pământul nu te-a socotit pământ;

Bucură-te, podoabă scumpă care ceru ‘mpodobeşti;

Bucură-te, cămară-n care pururi cu Hristos vorbeşti;

Bucură-te, chip de înger, în văzduhul necuprins;

Bucură-te, rază sfântă, lumină şi foc nestins;

Bucură-te, că din slavă har pogoară să ne-adape;

Bucură-te îndepartare care, totuşi, eşti aproape;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

 

Condacul 10

În ceata aleşilor Tăi ai aşezat pe Cuviosul Antipa, cel mult nevoitor. Căci acesta a ştiut pe pământ să preamăreasca numele Tău, iar în ceruri Te laudă neîncetat împreună cu îngerii, cântând: Aliluia!

 

Icosul 10

Ca un zid tare împotriva ispitelor eşti pentru noi, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa; roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru neamul românesc, ca întru bucuria inimii să-ţi cântăm:

Bucură-te, stea cerească în lumină negrăită;

Bucură-te, dătătorule de energie nenăscută;

Bucură-te, ştiutorul neştiutelor mistere;

Bucură-te, dătătorul de ştiinţă şi putere;

Bucură-te, trandafirul înflorit pe veşnicie;

Bucură-te, sfeşnic sacru care-n alte zări învie;

Bucură-te, că stai veşnic între cetele mărite;

Bucură-te, că prin tine, Hristos milă ne trimite;

Bucură-te, lecuirea bolilor nevindecate;

Bucură-te, dătătorul de puteri şi sănătate;

Bucură-te, hrănitorul cel cu pâinea mântuirii;

Bucură-te, purtătorul de balsamul lecuirii;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 11

Făclie purtătoare de lumină te avem pe tine, Părinte Antipa, că luminezi toată Biserica Ortodoxă, de la o margine la alta, izvorând bună mireasmă şi revărsând tămăduiri celor ce cinstesc cu dragoste şi se închină sfintelor tale moaşte. Pentru aceasta, lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, îi cântăm împreuna cu tine: Aliluia!

 

Icosul 11

Lăudăm nevoinţele tale, Cuvioase Părinte, cinstim sfintele tale moaşte, preamărim răbdarea ta pentru Hristos, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri şi te rugăm, cu osârdie, să ne ajuţi pe noi în vremea ispitelor şi necazurilor, care ne împresoară, ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, că în lume te-a umbrit cereasca rază;

Bucură-te, că prin tine creştinii se luminează;

Bucură-te, biruinţă, în a lumii osteneală;

Bucură-te, îndrăznire, în a noastră îndoiala;

Bucură-te, vindecare bolilor nevindecate;

Bucură-te, că eşti baie spălătoare de păcate;

Bucură-te, cort de aur şi ancoră a nădejdii;

Bucură-te, apărare celor ce sunt în primejdii;

Bucură-te, mângâierea celor slabi de suferinţă;

Bucură-te, alinare celor ce vin cu credinţă;

Bucură-te, scară tare şi putere nevăzută;

Bucură-te, izbăvirea celor ce cad în ispită;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 12

Dăruieşte, Părinte, şi nouă din darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, ca să putem birui uneltirile vrăjmaşilor, să mergem pe calea Adevărului şi a dreptăţii, că împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul 12

Cel ce vezi pururea faţa Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţită, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, primeşte lauda şi cântarea noastră:

Bucură-te, păzitorul,  sihaştrilor din munţi;

Bucură-te zi de pace şi alesul între sfinţi;

Bucură-te, uşurinţă în ale noastre mari necazuri;

Bucură-te, biruinţă si-ajutor în negre ceasuri;

Bucură-te, săturarea celor care îţi cer hrană;

Bucură-te, încălzirea celor goi fără de haină;

Bucură-te, cale bună şi podoaba fecioriei;

Bucură-te, crin de aur şi sadul cuvioşiei;

Bucură-te, scut tare şi sabie nedreptăţii;

Bucură-te, adevărul şi solia demnităţii;

Bucură-te, miluirea celor ce se pocăiesc;

Bucură-te, ajutorul celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 13

O, preaminunate Părinte Antipa, omul rugăciunii şi podoaba cuvioşilor, cel ce ai câştigat moştenirea veşnicelor bunătăţi, primeşte această cântare de laudă şi, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, cere nouă iertare păcatelor şi izbăvire de chinurile veşnice, că împreuna cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

 

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Din pruncie ai fost ales să fii sălaş al Duhului Sfânt, Care te-a întărit pururea în lucrarea faptelor bune şi în râvna către viaţa cea pustnicească, plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta, noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea ta, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, Cuvioase, zămislit în rugăciune;

Bucură-te, că a ta mamă te-a născut fără suspine;

Bucură-te, floare rară, pe plaiuri moldoveneşti;

Bucură-te, că ieşit-ai din satul Calapodeşti;

Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinţi;

Bucură-te, că pruncia ţi-a fost cale către sfinţi;

Bucură-te, că Alexandru la botez ai fost numit;

Bucură-te, copil ager, luminat de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cel ce Domnul ţi-a pus sufletu-n lumină;

Bucură-te, că de Duhul, toată inima ţi-e plină;

Bucură-te, bunătate, şi a ochilor lumină;

Bucură-te, pustnic mare al întinselor cuprinderi;

Bucură-te, făclierul simţitoarelor deprinderi;

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!

 

Condacul 1

Ca pe o vistierie a nevoinţelor sihăstreşti, te lăudăm pe tine, Cuvioase Părinte Antipa; ca cel ce te-ai învrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobândi împlinirea virtuţilor şi lucrarea rugăciunii celei curate, înstrăinându-te de patria şi neamul tău. Pentru aceasta, într-un glas, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!