S-A INTORS APA IORDANULUI DE BOBOTEAZA! 19 ianuarie 2010!

Relatarea intamplarii (voia Domnului!) care ne-a dus in fata apei Iordanului, nu in ajun ci chiar in ziua de Boboteaza, in 2010, cand  grupul condus de Pr Isaia a vazut clar minunea, in foto-reportajul de mai jos. Ultimele secvente din film arata clar intoarcerea apei Iordanului, dar nu cu toata albia, ci doar pe jumatate de curs!!!

17 ianuarie 2010, Egipt: furtuna in desertul Sinai, cer luminat de fulgere ca in joc de artificii. Grupul de pelerini romani participanti la programul “Boboteaza la Apa Iordanului” se indreapta spre granita, grabit sa ajunga in Israel pentru a participa a doua zi la procesiunea din ajunul Bobotezii de la Raul Iordan. Politia egipteana blocheaza drumul, se formeaza convoi de masini; noi facem presiuni, cerem sa fim lasati sa ajungem la granita pe raspunerea noastra ( mai aveam 2 ore de mers pana sa intram in Israel). Raspuns: pentru siguranta voastra, nu treceti; ordin de la guvernator. Telefoanele raman fara semnal in noapte, intelegem ca s-ar putea sa devenim sinistrati, fara apa potabila si mancare, in plin desert. Ploua torential, dormim in masina. Pe la 1.30 noaptea gasesc o retea telefonica activa si dau sms Maicii Teodora de la Biserica Romana din Ierusalim: “ nu ne mai asteptati cu cazarea si masa, rugati-va pentru noi; anuntati ambasada romana.”. Maica Teodora imi raspunde: “si la noi ploua cu furtuna”.

18 ianuarie, Egipt: dimineata aflam ca un microbus care trecuse inaintea noastra fusese luat de ape si este de negasit, iar un autocamion e rasturnat in drum. Nu e gluma, deci. Se pare ca in toata peninsula Sinai drumurile sunt inundate sau blocate de pietre aduse din munti de torenti; nici o alta cale terestra spre Israel nu este practicabila. Porturile sunt si ele inchise. Singura alterantiva este calea intoarsa spre Cairo.

Nu putem iesi din Egipt decat pe calea aerului. E ajunul Bobotezii, amarati ne gandim ca am ratat procesiunea de sfintire a apei de la Iordan, scopul principal al pelerinajului nostru. Am aflat apoi ca si acolo a plouat torential, a fost lume multa, distanta mare pana la malul apei impusa de armata israeliana si nu s-a stiut pana la urma daca apa Iordanului s-a intors sau nu.

Cairo: azi e marti, urmatorul zbor direct spre Tel Aviv este vineri. O minte luminata din grup spune: Amman!  Noaptea la 11, zburam spre Amman, cu tot programul turistic organizat ad-hoc, prin telefon. Iesisem din cea mai puternica furtuna din desertul Sinai din ultimii 16 ani!

Si astfel, din aproape in aproape, Domnul ne-a indrumat pasii catre ceea ce aveam sa descoperim cu uluire: locul original al Botezului Domnului, in interiorul pamantului iordanian, la 600 m distanta de actuala albie (deviata) a Raului Iordan! Acelasi cu locul in care poporul lui Israel a trecut apa plecand de pe Muntele Nebo catre Pamantul Fagaduintei, locul in care Sf Prooroc Ilie s-a inaltat la Cer in carul de foc, locul in care a vietuit timp de 47 de ani, in adancul pustiei, Sf Maria Egipteanca!

19 ianuarie, Iordania; Boboteaza ( asa cum se sarbatoreste in Tara Sfanta). Ammanul este superb, curat, civilizat, hotelul foarte bun. Dimineata rece, dar insorita!

In drum spre granita cu Israelul, cerem partenerului iordanian sa accepte o scurta deviere de la traseu, pentru a vizita malul iordanian al raului, sa ne bucuram macar acum, cu intarziere, de vederea locului Botezului Domnului. Iordanianul se pune la dispozitia noastra (agreabil mod de a face turism!).  In loc de a ajunge doar la apa sfintita a Iordanului pentru a o atinge, aflam ca vom vizita un intreg sit arheologic, in care accesul este permis doar cu ghid, in anumite conditii de securitate (fiind la granita cu statul Israel). Pe drum, multe indicatoare in limba engleza cu Locul Botezului. Desi 90% din populatie este musulmana, totusi ei considera o mare onoare faptul ca pe teritoriul tarii lor se afla al treilea loc important al crestinatatii, dupa locul Rastignirii si Invierii Domnului Iisus Hristos (Ierusalim) si locul Nasterii Sale (Bethleem).

Vedere generala a siteului arheologic Betabara ( Bethany  Beyond the Jordan), cu dealul de pe care s-a inaltat la cer Sf Ilie ( palmierul), biserica de pe malul iordanian si, in departare, Israel – Jerihon; locul intrarii poporului ales in Tara Canaanului, locul Botezului Domnului.

Pana in anul 1994, cand s-a semnat tratatul de pace dintre Iordania si Israel, zona a fost militarizata. In 1997 au inceput lucrarile arheologice pentru descoperirea unor vestigii crestine, cautand localitatea “ Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan” ( Ioan 1,28; 3,26). Nu este vorba de Betania – localitatea Martei si Mariei ci de cealalta Betania, de pe malul opus al Iordanului, asa cum prevedea Noul Testament.

S-au descoperit astfel in areal 11 situri religioase foarte importante, printre care:

• Locul Botezului Domnului Iisus, ramas necunoscut in ultimii 1000 de ani. Actuala albie a Iordanului este modificata fata de albia initiala ( vizibila inca), iar pe cursul albiei secate se gaseste un loc in forma de cruce, marcat de scari de marmura, piloni si fundatii ale unor biserici din primele veacuri crestine, locul fiind extrem de cautat de catre pelerini intre secolele 5 si 12.

Zona este mentionata ca atare in cateva marturii ale unor pelerini si calatori din primele veacuri. Astfel, Teodosie scrie (530 d. H.): “ la cinci mile nord de Marea Moarta, in locul in care Domnul a fost botezat, exista un simplu pilon si pe acesta a fost fixata o cruce de fier. Tot aici se gaseste Biserica Sf Ioan Botezatorul, care a fost construita de catre Imparatul Anastasius ( 451 – 518); aceasta biserica este foarte mare, fiind construita peste cateva sali inalte, pentru ca s-a tinut cont de revarsarea raului Iordan”. 40 de ani mai tarziu, Antonin martirul din Piacenza scria ( la anul 570): “ pe raul Iordan, acolo unde a fost botezat Iisus, in locul in care apa se intoarce… trepte de marmura coboara in apa.”. Un secol mai tarziu, Arculfus din Franta face observatii interesante ( 670 d.H.): “ la marginea raului se gaseste o micuta biserica patrata, construita, dupa cum se spune, pe locul in care au fost pastrate hainele Domnului la momentul Botezului Sau. Aceasta este ridicata pe 4 piloni de piatra, astfel incat sa fie inaccesibila, deasupra apei care se poate revarsa.” Prin urmare, exista acolo un imens bazin in forma de cruce pentru botez, in care pelerinii se cufundau pasind pe scari de marmura. In nord a fost descoperit ipsosul original, incrustat cu mii de cruci de catre cei botezati. Este de fapt singurul bazin in forma de cruce de pe Pamant care a utilizat apa Iordanului ca apa de botez. In prezent s-au descoperit vestigii a cinci biserici crestine si a unei imense sali de rugaciune ridicata inainte de secolul al 4-lea.

• Pestera in care a locuit Sf Ioan Botezatorul si in care acesta a fost vizitat de catre Domnul nostru Iisus Hristos.
• Dealul de pe care s-a inaltat la cer Sf Prooroc Ilie
• Izvorul Sf Ioan Botezatorul, cu apa dulce, izvorand dintr-un punct al Dealului Sf Ilie si folosit de asemenea si pentru botez.
• Locul in care a trait in pustiu Sf Maria Egipteanca, nu departe de locul Botezului

A fost singura zi insorita, frumoasa, calda, a acestei perioade, in contrast cu vijelia zilelor anterioare si cu ploaia si frigul celor care au urmat.

Iar la malul raului Iordan am mai avut o alta surpriza de proportii: desi apa ar fi trebuit sa curga de la dreapta la stanga ( spre Marea Moarta), pe langa malul israelian – pazit si acum de soldati – curgea in sens invers ( catre amonte), pentru ca pe langa malul iordanian sa curga firesc, spre aval !!! Prea mult soare, ca sa nu observam cu totii clar minunea: apa Iordanului s-a intors si in acest an, intreg grupul pelerinilor romani aflat acolo prin voia Domnului poate depune marturie!

Maria Chirculescu, Miriam Turism

 

19 ianuarie 2010: in ziua Bobotezei s-a intors Iordanul!

 

Ce este aghiazma?

Ce inseamna cuvantul “Aghiasma” (Aiasma)?

Αγιασμα (-ατος, το)

1. Apa care a fost sfinţită / binecuvântată de Biserică prin slujba numită αγιασμος.
2. La plural, τα Αγιασματα : lucrurile / obiectele sfinţite, adică toate cele ce au fost consacrate şi binecuvântate de Biserică, cum ar fi Sfânta Împărtăşanie, apa sfinţită, pâinea sfinţită etc.

Scriptura spune “că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă” (II Petru, 3, 5).

Tot cu ajutorul apei “şi prin apă”, care e şi materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou, “din apă şi din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Aşadar apa, ca element fundamental al Creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Lucrarea aceasta se face în primul rând prin apa Botezului, şi apoi prin aghiazmă.
De cate feluri e Aghiasma in intelesul ei de slujba?

De doua feluri: mare si mica. Cea mica se mai numeste in popor si sfestanie, care inseamna luminare, sau slujba luminilor, pentru ca la inceput se intelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si ziua luminilor sau a luminarii, deoarece atunci se botezau catehumenii.

Cand se savarseste Sfintirea cea mica a apei?

In biserica, de regula la fiecare zi intai a lunii, iar in case, oricand cer credinciosii, mai ales in zilele de miercuri si vineri dimineata. Cand preotii, potrivit hotararilor Sf. Sinod merg sa boteze casele credinciosilor, acestia sunt datori sa-i primeasca pe preoti cu bucurie si cu dragoste, deoarece preotii aduc binecuvantarea si ajutorul lui Dumnezeu asupra casei si a familiei lor, prin apa sfintita cu care-i stropesc.

Care sunt roadele si folosul acestei slujbe?

«Stiut sa fie ca prea bun obicei este si folositor de suflet sa se faca in biserici, in manastiri si in case, Sfintirea apei la toate zilele dintai ale lunii si a stropi pe oameni in manastiri si in chilii, asisderea si in casele mirenilor si toate ale lor. Aceasta apa sfintita pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia Sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta de pacatele cele mici de peste toate zilele, adica nalucirile diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de lucrurile cele spurcate si indreptata spre rugaciune se face; aduce dar paza, inmultirea castigului si indestulare; bolile goneste si da sanatate trupeasca si sufleteasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare. Pentru aceasta dar, datori sunteti si voi, preotilor, sa va invatati enoriasii vostri ca sa o primeasca pe ea cu credinta, spre marele folos al lor»562 (Molitfelnicul, Povatuirea din fruntea slujbei Aghiazmei mici, ed. 1984, p. 167).

Dar Sfintirea cea mare a apei cand se face?

La Boboteaza, atat in ajun, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele crestinilor, cantand troparul Botezului: «In Iordan, botezandu-Te Tu, Doamne…», cat si in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie, rand se sfinteste apa pe care o iau crestinii pe la casele lor pentru tot anul.

De ce se spune “Sfintirea cea mare a apei”?

Pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind Sfintita printr-o indoita chemare a Sf. Duh in cursul rugaciunii de sfintire, iar Sfintirea are loc in insasi ziua in care Mantuitorul a sfintit apele, botezandu-Se in Iordan. De aceea si slujba Aghiasmei mari este mai lunga si mai sarbatoreasca decat a Aghiasmei mici, iar cantarile si rugaciunile ei pomenesc si preaslavesc indeosebi Botezul Domnului in Iordan.

Temeiuri scripturistice

Temeiul scripturistic al aghiazmei se află în însăşi pericopa Evangheliei care se citeşte la sfeştanie (Ioan, 5, 1-4). Aici se aminteşte de vindecarea slăbănogului care zăcea de 38 de ani, aşteptând la scăldătoarea Vitezda tulburarea apei de îngerul Domnului care cobora o dată în an ; acolo l-a găsit Mântuitorul Hristos şi l-a tămăduit. Lucrarea pe care o făcea îngerul atunci o face de atunci încoace necontenit harul Domnului, prin apa sfinţită de preoţii Bisericii, ori de câte ori este nevoie, după invocarea Duhului Sfânt asupra ei. Puterea lucrătoare a aghiazmei şi un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului care se citeşte atunci (Evr., 2, 11-18), ca şi de ectenia şi rugăciunea de sfinţire. In Apostol se spune că (Hristos) “Cel ce sfinţeşte, şi cei ce se sfinţesc (credincioşii), dintr-Unul sunt toţi; de aceea nu se ruşinează să-i numească pe ei fraţi” (2, 11). Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne-a înfiat prin Duhul Fiului Său revărsat în inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut fraţii Lui, ne-a înfrăţit prin harul apei botezului cu Mântuitorul pentru ca astfel să biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14). De asemenea, şi din ectenia care urmează citirii Evangheliei şi din rugăciunea de sfinţire a apei, care reproduc ideea Apostolului şi Evangheliei, se înţelege că Duhul Sfânt invocat sfinţeste apa, care devine sfinţitoare, tămăduitoare de boli şi cu putere de a alunga demoni. Căci rostim în ectenia de la Aghiazma mare: “Pentru ca să se zdrobească satana sub picioarele noastre şi să se risipească tot sfatul viclean pornit asupra noastră” (Molitfelnic). Apa sfinţită, din care beau credincioşii şi cu care preotul îi stropeşte – şi apoi merge şi botează şi casele lor, capătă acea putere tămăduitoare de boli, care alungă şi diavoli, stricând lucrările lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au făcut Mântuitorul şi apostolii. Sfinţirea apei s-a practicat de la început, din prima zi a existenţei Bisericii, curăţindu-i de toate păcatele, atunci când s-au botezat, pe un mare număr de creştini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Căci aşa citim la sfinţirea apei la botez : “şi-i dă ei (apei) darul izbăvirii, binecuvântarea Iordanului, fă-o (Doamne) izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, dracilor pierire, plină de putere îngerească…”. Apostolul Pavel vorbeşte de moartea şi învierea tainică cu Hristos, de înnoirea vieţii şi de înfiere prin apa botezului (Romani, 6, 3-11), cum a amintit Domnul în convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).

Aghiazma

Cea mai importanta si mai frecventa ierurgie este sfintirea apei, sau aghiazma. Termenul este grec, insemnand deopotriva : si lucrarea de sfintire a apei, si rezultatul ei, apa sfintita. Scriptura spune „ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa” (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei „si prin apa” care e si materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a nascut de sus, din nou „din apa si din Duh” (Ioan, 3, 3, 5). Pentru aceea aghiazma, ca slujba de sfintire a apei, este slujba cel mai des savarsita si cea mai frecventa ierurgie in Biserica si in activitatea pastoral-liturgica a preotului. Aghiazma este de doua feluri : mica si mare. Cel mai des savasita si folosita este aghiazma mica, sau sfintirea mica a apei, care se numeste „sfestanie”. Ea se numeste si „luminare” sau „slujba luminilor”, pentru ca la inceput se intelegea prin ea aghiazma cea mare care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si „ziua luminilor, sau a luminarii”, deoarece atunci se botezau catehumenii. Temeiul scripturistic al aghiazmei se afla in insasi pericopa Evangheliei care se citeste la sfestanie (Ioan, 5, 1-4). Aci se aminteste de vindecarea slabanogului care zacea de 38 de ani, asteptand la scaldatoarea Vitezda tulburarea apei de ingerul Domnului care cobora o data in an ; acolo l-a gasit Mantuitorul Hristos si l-a tamaduit. Lucrarea pe care o facea ingerul atunci o face de atunci incoace necontenit harul Domnului, prin apa sfintita de preotii Bisericii, ori de cate ori este nevoie, dupa invocarea Duhului Sfant asupra ei. Puterea lucratoare a aghiazmei si un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului, care se citeste atunci (Evr., 2, 11-18), ca si de ectenia si rugaciunea de sfintire. In Apostol se spune ca (Hristos) „Cel ce sfinteste, si cei ce se sfintesc (credinciosii), dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati” (2, 11). Aceasta inseamna ca Dumnezeu ne-a infiat prin Duhul Fiului Sau revarsat in inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut fratii Lui, ne-a infratit prin harul apei botezului cu Mantuitorul pentru ca astfel sa biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14). De asemenea, si din ectenia care urmeaza citirii Evangheliei si din rugaciunea de sfintire a apei, care reproduc ideea Apostolului si Evangheliei, se intelege ca Duhul Sfant invocat sfinteste apa, care devine sfintitoare, tamaduitoare de boli si cu putere de a alunga demoni. Caci rostim in ectenia de la Aghiazma mare: „Pentru ca sa se zdrobeasca satana sub picioarele noastre si sa se risipeasca tot sfatul viclean pornit asupra noastra” (Molitfelnic). Apa sfintita, din care beau credinciosii si cu care preotul ii stropeste-si apoi merge si boteaza si casele lor, capata acea putere tamaduitoare de boli, care alunga si diavoli, stricand lucrarile lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au facut Mantuitorul si apostolii. Sfintirea apei s-a practicat de la inceput, din prima zi a existentei Bisericii, curatindu-i de toate pacatele cand s-au botezat un mare numar de crestini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Caci asa citim la sfintirea apei la botez : „Si-i da ei (apei) darul izbavirii, binecuvantarea Iordanului, fa-o (Doamne) izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, dracilor pierire, plina de putere ingereasca…”. Apostolul Pavel vorbeste chiar de moartea si invierea tainica cu Hristos si de innoirea vietii si de infiere prin apa botezului (Rom., 6, 3-11), cum a amintit Domnul in convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5). Aghiazma sau sfestania se face adesea in casele credinciosilor, de regula miercurea, si vinerea si in timpul postului ; ea poate fi facuta in orice zi, fie la punerea temeliei unei case, si la terminarea ei; ori la saparea unei fantini si la terminarea ei ; la caz de boala, ori la o onomastica etc. Sfestania se face si pentru alte nevoi obstesti: la vreme de seceta sau la alte calamitati. Aghiazma mare sau sfintirea cea mare a apei se face la Boboteaza (6 ianuarie) ; este o slujba mai lunga precedata de cantari si paremii – urmand dupa Sfanta Liturghie.

De obicei Aghiazma mare se bea o saptamana de la Boboteaza si apoi numai la zile mari, iar celor care dupa spovedanie n-au voie sa se impartaseasca li se ingaduie ca o mangiiere sa bea Aghiazma mare. Cei ce se impartasesc o pot lua dupa Sfanta impartasanie.

/crestinortodox.ro/