Maica Domnului, cel mai mare Arhiereu dupa Hristos, mijlocitoare direct catre Hristos si datatoare de har

Vechile carti de slujba, vechile Liturghii si slujbele Bisericii, omiliile si imnele de lauda adresate ei arata ca Maica Domnului poate sa mijloceasca si mijloceste catre Fiul ei pentru neamul crestinesc. In ce consta aceasta mijlocire vom vedea in cele ce urmeaza. Oare este doar o mijlocire morala, sau una indirecta, prin rugaciune si cereri adresate Fiului ei?
Intr-una din rugaciunile de la aghiazma mica se spune ca “mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea Fiului”. Deci ea este mijlocitoare reala catre Fiul sau.
Dar unul este “Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos .” (I Tim 2,5). Nu cumva Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii? Trebuie, asadar, facuta o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. In timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσbeia (meditatoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.
Cu aceasta nu am spus totul despre mijlocirea Maicii Domnului, Ea poate si trebuie sa mijloceasca pentru noi. Ea este Maica lui Dumnezeu si sta de-a dreapta Fiului ei. Caci “mantuirea, insemnand o unirea cu Hristos, iar Hristos fiind unit cu Maica Sa mai mult decat cu orice om mantuit, a fi unit cu Hristos inseamna a fi unit cu Maica Sa.”1
Ea nu mijloceste pentru noi numai prin rugaciuni si cereri, ci in mod direct. Mijlocirea inseamna ajutor, iar ajutorul inseamna har, energie a Duhului Sfant, putere de crestere duhovniceasca. Asadar, Maica Domnului ne da si har, ne da ea insasi ajutor si intarire spre mantuire. Si aceasta pentru ca ea e plina cel mai mult de harul divin. Ea sta langa Fiul ei Care este izvorul harului: “Maica Domnului e adancul harului, fantana imbelsugata a aceluiasi har si a luminii adevarate care nu seaca.”2 Insusi harul divin care ne vine prin Maica Domnului nu este ceva propriu ei. Pentru ca harul e energie necreata a Duhului Sfant, deci nu poate sta separat de Acesta. Harul pe care ni-l transmite Maica Domnului izvoraste din Fiinta dumnezeirii, dar il primim si prin ea, cea care s-a invrednicit sa poarte in pantece intreaga dumnezeire. De aceea, “ea nu numai ca intervine la Dumnezeu sa creeze in noi gratia, ci e si o mijlocitoare reala de energie dumnezeiasca, deoarece nu este exterioara lui Hristos, ci e invaluita mai mult decat oricine de lumina lui Hristos.”3
Teofan al Niceei afirma ca ne si comunica prin ea insasi harurile si darurile dumnezeiesti revarsate in ea din Hristos. El sustine chiar ca toate darurile si harurile trec ontologic din Hristos spre noi, prin ea.4
Maica Domnului cuprinde in ea toate darurile Sfantului Duh, ea este plinatatea desavarsita. “Bucura-te, canta Sf. Andrei Criteanul, parga rezidirii noastre, capatul final al fagaduintelor si al prezicerilor lui Dumnezeu cu privire la noi.”5
Fecioara Maria, ca una in care s-a implinit fagaduinta Duhului Sfant, este garantia mantuirii noastre. Iubirea lui Dumnezeu fata de noi si marirea ce a gatit-o omului, nascut cu pacatul stramosesc, nu s-ar fi aratat deplin daca nu ar fi fost ridicata alaturi de Iisus Hristos chiar un om dintre noi, anume Maica Domnului si Maica noastra.
“Daca n-ar fi fost ridicata si Maica Domnului ca om dintre noi pana la tronul imparatesc insusi, nu s-ar fi descoperit nici sensul deplin al ridicarii umanitatii purtata de ipostasul Cuvantului, pe tronul dumnezeiesc. Inaltarea Lui si dupa umanitate ar fi putut fi considerata ca o rasplata personala.”6
Prin faptul ca Iisus e Fiul Mariei, iar noi suntem frati ai Lui, spunem ca noi toti suntem fii ai Maicii Domnului. Ea este Maica noastra si e normal ca mama sa-si ajute ontologic fiii, sa le dea ajutor nu numai prin mijloace indirecte, ci mai ales in mod direct. Cuvintele Mantuitorului de pe Cruce: “Femeie, iata fiul tau” (In. 19, 26-27) reprezinta un mesaj catre lume dar si o raspundere conferita Maicii Domnului. Prin aceasta toti oamenii au devenit fii ai Mariei. Iisus recapituleaza in Sine intreaga umanitate, deci Maica Domnului, fiind mama Sa, e mama umanitatii. Ea este Maica Vietii pentru ca a purtat in sine insasi Viata (In 14, 6); ea devine “mama a celor vii” si “initiatoare de viata” (της zωης καταrxasan)7, de viata adevarata, de viata in Hristos. Aceasta intrucat viata e semnul lucrarii lui Dumnezeu. Scopul lui Hristos e sa dea lumii viata in Dumnezeu, lucru facut posibil prin unirea ipostatica, trupul lui Hristos devenind principiu de viata. Astfel, Maica Domnului impartaseste de la Fiul Sau acest privilegiu si devine vistier al vietii.
Rolul de rugatoare al Maicii Domnului sta in stransa legatura cu rolul de imparateasa, de Stapana, de Doamna, de Daruitoarea, cu cinstea de a sedea de-a dreapta Fiului. Nu se poate renunta la nici unul din ele fara ca prin aceasta sa se simplifice in mod condamnabil rolul si pozitia ei in ansamblul doctrinei ortodoxe. “A vedea in Maica Domnului numai pe rugatoarea, ar insemna s-o dezbracam de majestatea imparateasca, s-o coboram de pe Scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a asezat-o Hristos, precum si a o priva de rolul de rugatoare ar insemna s-o consideram nu indumnezeita, ci Dumnezeu prin ea insasi.”8
Ca rugatoare, ea se arata a fi om, dar ca mijlocitoare ea se arata a fi mai presus de omenire prin participarea la slava lui Dumnezeu. Maica Domnului se afla la hotarul care desparte creatura de Creator si asa cum mijlocirea intre aceea si Acesta este cu totul de neajuns, asa e cu totul de neajuns Maica Domnului.”9
Mijlocirea Maicii Domnului nu e numai una morala, ci una ontologica. Ea are o lumina a ei prin a carei stralucire ne lumineaza pe noi. Dar lumina ei ii este data de Fiul cu care sta in stransa legatura. Separatia intre moral si ontologic este pur occidentala. In Ortodoxie moralul este plin el insusi de Hristos.”10 Obiectia cum ca Maica Domnului mijloceste numai moral, exterior, ca una ce ramane in afara de legatura de har ce se stabileste intre Hristos si credincios, cum ca harul nu ne vine prin ea, ci o ocoleste, ea numai rugandu-se pentru noi, nu-si are stabilitate. Pilda mijlocirii preotesti arata ca o separatie intre rugaciune si mijlocirea harului este imposibila. Chiar prin rugaciunea preotului coboara harul, printr-o actiune a fiintei lui, nu pe o cale exterioara. Harul coboara prin cuvantul gurii lui, produs prin miscarea intregii fiinte, a sufletului si a trupului. Cu mult mai mult mijloceste Maica Domnului harul divin cu cat ea e cel mai mare Arhiereu dupa Hristos. Consecventa ar cere ca cine se scandalizeaza de mijlocirea Maicii Domnului sa se scandalizeze si de mijlocirea preotului si a ierarhului.”11 Asa au facut protestantii si, in general, toate sectele. Caci de la considerarea mijlocirii Maicii Domnului pur morala si secundara sau accesorie nu e decat un pas de stricta logica pana la a spune: ma pot dispensa de aceasta mijlocire.
Dar Maica Domnului este prin excelenta Palatul Duhului Sfant.”12, iar acesta nu sta inchis in ea, ci lumineaza tuturor si lucreaza asupra tuturor, prin ea. De ce oare Apostolii stateau in jurul Maicii Domnului? Doar pentru a se ruga impreuna? Nu, explica Mitropolitul Filaret al Moscovei. “Daca vasul care a continut un mir ii conserva mireasma si dupa ce acesta a fost retras din el, cu cat mai mult cea care fusese vasul dumnezeirii in trupul intruparii trebuia sa fie imbibata pentru eternitate de mireasma dumnezeiasca a harului Celui al carui nume e mireasma revarsata? Forta ce aduna pe toti in jurul ei era a Celui ce locuieste in ea totdeauna. Ea si azi intinde harul care i-a fost apropiat si puterea ei binefacatoare asupra Bisericii.”13 Maica Domnului e cea care “uneste pe cele de jos cu cele de sus”, dupa cum spune Sf. Grigore Palama.14
Tot el afirma plinatatea harului in Maica Domnului, ca una ce cuprinde toate bunatatile dumnezeirii, fiind invaluita in lumina cea mai stralucitoare: “Deci cuprinzand toate cate au ajuns celor mai buni credinciosi luati separat si toate cate le au toti in parte cei haraziti de Dumnezeu, are acum si aceasta mai presus de toti ca s-a facut dupa moarte nemuritoare si singura petrece cu trupul in cer, impreuna cu Fiul ei si de acolo revarsa si peste cei ce o cinstesc pe ea harul atotimbelsugat impartasindu-le chiar si darul de a tinde spre ea, fiind discul unor asa de mari haruri.”15 in aceeasi conceptie a Sfantului Grigore se spune sa precum din soare ne vine toata lumina sensibila, asa prin Maica Domnului nu vine toata lumina spirituala. Prin aceasta mijlocire Maica Domnului nu se interpune intre noi si Hristos, nu intrerupe contactul direct al omului cu Hristos, ci arata ca fata de El ea nu mai e soare, ci cer.
Maica Domnului este si primul Apostol. La nunta din Cana Galileii, cuvantul pe care l-a adresat catre slugi sintetizeaza ceea ce am putea numi mesajul sau teologic: “Faceti tot ce va va spune El.” (In 2, 3-5). Ea nu are o invatatura proprie, ci e om ca toti ceilalti. Ea trimite la Hristos, nu se opreste la sine, invatand ascultarea si supunerea, lucrul cel mai caracteristic ei, cea care s-a supus intru totul vointei divine de a fi locas dumnezeirii: “Fie mie dupa cuvantul tau!” (Lc 1, 38).
Puterea de mijlocire a Maicii Domnului si de impartasitoare reala a tuturor harurilor este marturisita de multi Parinti ai Bisericii. Caci “ceea ce a avut atingere de Hristos ramane mai departe izvor de putere dumnezeiasca. Faptul de a fi avut atingere de Hristos nu apartine numai trecutului, ci are o permanenta actualitate.”16
Astfel, Sfantul Andrei Criteanul se roaga in imnele sale adresate Maicii Domnului: “De cand te-ai mutat de pe pamant, lumea intreaga te are pe tine impacare obsteasca.”17
Mai tarziu, in sec XIV, cel care avea sa statorniceasca invatatura Bisericeasca despre Fiinta si lucrarile lui Dumnezeu, Sfantul Grigore Palama, afirma despre Maica Domnului: “Trebuie sa vedem de aici ca ea nu va sfarsi in tot veacul sa faca bine intregii creatiuni, nu numai noua adica ci si insasi cetelor nemateriale si mai presus de fire. Caci impreuna cu voi si ele se impartasesc si se ating de Dumnezeu, de firea aceea neatinsa, numai prin ea…Ea e singura hotarul (μεJόριοn) intre firea creata si necreata si nimenea nu poate veni la Dumnezeu, daca nu e luminat cu adevarat din ea, faclia de Dumnezeu luminata.”18 Faptul ca Maica Domnului este mijlocitoare si pentru ingeri se vadeste clar din cartea profetului Isaia. Serafimul nu a luat carbunele din altarul ceresc nemijlocit, ci cu un cleste, si tot cu un cleste l-a atins de buzele profetului Isaia, curatindu-i. Toti Sfintii Parinti vad in “cleste” pe Fecioara Maria. Tot ea e rugul aprins prin care Moise a vazut focul dumnezeiesc. Iar in alt loc spune tot Sfantul Grigore Palama: “Caci te-ai facut vistiernicul si cuprinzatoarea harurilor nu ca sa le tii la tine, ci ca pe toate sa le umpli de har. La ce ar si tine inchisa bogatia care nu se micsoreaza?”19
Spre sfarsitul aceluiasi secol Isidor Glavas, Mitropolitul Tesalonicului (+1397) se ruga Maicii Domnului: “De la sufletul atotsfant si de la puterea ta asteptam, de Dumnezeu preaharazita, sa inlaturi norul pacatelor care ne intristeaza si sa ne dai sa gustam harurile tale.”20 Tot el zice: “Si precum nu era nimic din cele inalte care sa sature dorinta ei, pana nu va inghiti si pe Dumnezeu insusi (precum a prezis-o David: “Satura-ma-voi cand se va arata slava ta”- Ps 16, 15), numai aici afland potolirea setei de bunatati, tot asa nimic nu va opri oceanul iubirii Prea Sfintei fata de neamul ei, care sa nu vrea sa ne transmita si noua aceleasi straluciri ca ale ei.”21
Rezumand cele spuse pana la el, Sfantul Nicodim Aghioritul explica mijlocirea Maicii Domnului: “Maica lui Dumnezeu, fara de mijlocire dupa Dumnezeu fiind (stand nemijlocit langa El, nu ca alte fapturi) si fara de asemanare covarsind nu numai pe oameni ci si pe insasi cetele cele mai intai si preainalte ale ingerilor, prin sine-si imparte bogatia tuturor daruirilor si a dumnezeiestilor straluciri celor de la Dumnezeu la toti ingerii si oamenii, dupa cum de obste toata Biserica cugeta.”22
Concluzionand acestea, spunem ca toata plenitudinea darurilor dumnezeiesti si indumnezeitoare s-a revarsat din omenitatea lui Hristos intai in Maica Sa si din ea in noi. Prin Maica Domnului ne vine energia dumnezeiasca pusa lumii la dispozitie in omenitatea lui Hristos: “Maica Domnului iradiaza fara asemanare mai multa energie dumnezeiasca decat toti sfintii si toate cetele ingeresti.”23 Ea petrece in lumina dumnezeiasca neasemanat mai mult decat orice sfant si inger si a ne apropia de ea inseamna a ne apropia de Dumnezeu. “Caci precum este Fiul impacarea noastra la Tatal, asa este ea la Fiul.”24

1 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit. p. 84.
2 Sf. Ioan Damaschin, Omilia I la Adormirea Maicii Domnului, Migne, P.G. XCIV, col. 716 si 720 C, apud. Magistrand C. Parvu, art. cit., p. 199.
3 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 84; aceasta este conceptia si invatatura lui Teofan al Niceei pe care Pr. D. Staniloae o dezvolta cu claritate si pe care-l ia drept stalp adevarat in definirea invataturii despre Maica Domnului. Insa Teofan nu e singular in aceasta conceptie. El aduna si comprima invatatura Bisericii si a Sfintilor Parinti de pana la el.
4 Ibidem.
5 Sf. Andrei Criteanul, in nativit. B.V. Mariae, Migne, P.G. XCVII, col 865, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., 126.
6 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 127.
7 Saint Jean Damascene, Homilies sur la Nativite et la Dormitionem…, in “Sources chretiennes”, Paris, 1961, p. 22, apud. Drd. Ierom C. Gheorghescu, invatatura despre…, p. 389
8 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 109.
9 P. Florensky, Stolp i utverjdenie istini, p. 358, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 105.
10 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p 123.
11 Ibidem.
12 Ibidem, p. 107.
13 Mgr. Philarete, Metropolite de Moscou, Choix de sermons et discours, Paris, 1866, p 226, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p.103-104.
14 Sf. Grigore Palama, Hom XXXVII, in sanct. Dormit Deiparae, Migne, P.G. CLI, col 468, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 85.
15 Ibidem, col. 468-469, apud. Ibidem.
16 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 92.
17 Sf. Andrei Criteanul, In Dormit, III, Migne P.G., XCVII, col 1100 si 1105, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 98.
18 Sf. Grigore Palama, Migne, P.G. CLI, col 469 si 472, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 87.
19 Ibidem, col. 743, apud. Ibidem.
20 Isidor Glavas, Sermo in Dormit B.V. Mariae, Migne, P.G. CXXXIX, col 141 D, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 88.
21 Ibidem, col. 105, apud. Ibidem.
22 Sf. Nicodim Aghioritul, Carte sfatuitoare pentru pazirea celor cinci simturi, trad. rom. Manastirea Neamt, 1826, p. 488, Bibl Acad R.P.R., cota 53 26, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit, p. 103.
23 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 85.
24 Ibidem, p. 91

/MaicaDomnului.ro/

 

Rugaciune catre Maica Domnului care trebuie spusa zilnic!

Sfintii Parinti ne invata sa spunem aceasta rugaciune (care este urarea facuta de Arhanghelul Gavriil catre Maicuta Domnului ) de 5 ori dimineata si de 5 ori seara :

“Nascatoare de Dumnezeu Fecioara bucura-te, Ceea ce esti plina de har, Marie ,Domnul este cu Tine! Binecuvantata esti Tu intre femei si Binecuvantat este Rodul pantecelui Tau caci ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre!

Maicuta Sfanta MARIRE TIE!!!”

 

Cele 500 de nume ale Maicii Domnului şi semnificaţiile lor

Nenumărate sunt numele, Theotokonimia – cum se spune, pe care poporul le-a atribuit Maicii Domnului. Până în prezent, se apreciază că depăşesc 500. Unele sunt culese din cântări, unele sunt date de locul în care se găseşte o anumită biserică sau mănăstire iar altele se datorează modului de reprezentare.
„De obicei, numirea se realizează în funcţie de loc sau de modul în care s-a efectuat zugrăvirea icoanei” afirmă doctorul în Teologie Alexandros Kariotoglu.
Maică, apărătoare, preacinstită, chip sfânt, Maica Domnului are întâietate în cinstirea şi preţuirea creştinilor din orice colţ al Greciei. Maicii Domnului i s-au afierosit biserici măreţe şi modeste paraclise. Este numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), dar i s-au dat şi alte nenumărate apelative. În orice colţ al Greciei, fie insular, fie continental, se întâlnesc nume neobişnuite si atipice.
Domnul Alexandros Kariotoglu, doctor în teologie şi profesor asistent la Universitatea din Thessalia, prezintă dimensiunea ştiinţifică a multitudinii acestor nume.
„Există două principii de bază după care se formulează numele Maicii Domnului. După locul sau după modul în care s-a efectuat zugrăvirea icoanei”. Aşa cum adaugă dl. Kariotoglu, „poate exista şi un al treilea criteriu de numire – cel al relaţiei lui Hristos cu maica Sa.”
Dl. Kariotoglu semnalează următoarele: „În afară de Maica Domnului – Dulcea Sărutare – în care Hristos atinge obrazul maicii Sale, în toate celelalte reprezentări există o relativă distanţă care simbolizează relaţia echilibrată ce trebuie să existe între mamă şi copil”.
Bineînţeles că se poate ca Maica Domnului să fie înfăţişată în sute de feluri, dar în fiecare biserică, în altar, se află Maica Domnului- Împărăteasa Cerurilor, „reprezentată cu braţele deschise, şi având în centrul ei pe Hristos”, notează dl. Kariotoglu.
Dintre cele mai cunoscute reprezentări ale Maicii Domnului, care au primit numele după zona geografică sau după localitatea în care se găsesc bisericile de provenienţă, sunt următoarele: Maica Domnului Kanala din Kythnos, Maica Domnului Sumela, Maica Domnului Limnia (a lacului) din Evia, Maica Domnului Kikku din Cipru, Maica Domnului Ierusalimita, Maica Domnului Aghiasotissa din Aghiaso şi Maica Domnului Fodeliotissa din Fodele- Heraklion, Creta.
Exista, însă, şi alte reprezentări ce determină locul în care este zidită biserica, precum: Maica Domnului Spiliani (de la peşteră) din Pitagoria – Samos dar şi din Nisiro, Maica Domnului Gremiotissa, aflată în Ios, Maica Domnului a celor patruzeci de trepte (Sarandaskaliotissa) din Marathocampo – Samos, Maica Domnului Thalassini (de la mare) din insula Andros – construită pe o stâncă, în largul mării, Maica Domnului Kremasti (Atârnata) din Ilia, mănăstirea fiind suspendată pe o stâncă.
Apelativele Maicii Domnului sunt redate şi de modul în care este zugrăvită icoana ei.
Aşa cum aminteşte dl. Kariotoglu, Maica Domnului este numită şi Dulcea Sărutare, Milostiva, purtătoare de prunc, Megalomata (cu ochi mari), Thrinusa (jeluitoarea), Dreapta (Dexia), chiar şi cu trei mâini (Triherusa). Icoana Maica Domnului cu trei mâini se află în Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte. Reprezentarea Maicii Domnului cu trei mâini este redată de următoarea întâmplare: „Sfântul Ioan Damaschin ţinându-şi mâna dreaptă, tăiată de prigonitorii iconoclaşti, a rugat-o pe Maica Domnului să nu rămână invalid. Prin minunea Maicii Domnului, mâna i-a fost alipită, iar acesta i-a dăruit ofrandă de argint în formă de mână. Locul ei în cadrul icoanei o face să arate ca o a treia mână a Maicii Domnului.”
O altă accepţiune a atribuirii unui apelativ Maicii Domnului este corelaţia ei cu evenimente sau fenomene ale naturii.
O foarte cunoscută reprezentare a Maicii Domnului este cea numită Fidusa (cu şerpi) din Kefalonia. În fiecare an, aproape de 15 august, în satul Markopulo din Kefalonia, apar şi circulă pe icoanele din bisericile satului şerpi mici şi inofensivi.
De asemenea, în Samos, întâlnim Mănăstirea Maicii Domnului Vrondiani ( a tunetului), care se numeşte aşa, pentru că la înălţimea la care se află, vântul sufla puternic producând zgomot mare ( ca de tunet).

Thalassomahusa (Biruitoarea mării)

În Zakynthos – la Mănăstirea Strofadon, se găseşte icoana Maicii Domnului Thalassomahusa (Biruitoarea mării). Conform tradiţiei, icoana, furată odată, a luptat cu valurile şi a ajuns la mănăstire fără ca marea să o distrugă.
În alte cazuri, Maica Domnului e numită de momentul la care se sărbătoreşte. Astfel, în Santorini, întâlnim – Maica Domnului Tritiani (3) ce se prăznuieşte în a treia zi de Paşti, iar în Sifnos – Maica Domnului Dekapentusa (15) – prăznuită la 15 august.
„Existenţa acestei bogăţii onomatologice nu arată doar o legătură afectivă a poporului cu Maica Domnului, dar, în principal, faptul că în această abundenţă de apelative este evidenţiată însemnătatea persoanei în procesul de mântuire a lumii: Maria a devenit vasul ales pentru ca Dumnezeu să se întrupeze şi să mântuiască lumea şi neamul omenesc din stricăciunea morţii”.
De altfel, praznicul Adormirii sale chiar aceasta semnifică – biruinţa asupra morţii, fapt pentru care este cinstit ca ”Paştele de vară”.
În urmă cu câţiva ani, elevii Liceului Keraţini nr. 3, sub îndrumarea doamnei profesoare Garefalaki Maria au încercat să adune cât mai multe din numele pe care tradiţia şi credinţa populară le-au dăruit Maicii Domnului.

Rezultatul este cel puţin impresionant.

Angheloctistos (zidită de îngeri)
Agia Skepi (Sfântul Acoperământ)
Agiassou (din Agiaso)
Agiodektini (Sfânta Primitoare)
Agioiliotissa
Agiolousena
Agiou orous (A Sfântului Munte)
Agni (Preacurata)
Agridiotissa (din Agridia)
Agriliotissa (din Agrili)
Aeimakaristos (pururea fericită)
Aeimesitevousa (pururea mijlocitoare)
Athiniotissa (din Atena)
Aigiptia (egipteanca)
Aimatousa (însângerată)
Aimialou (de la Mănăstirea Emialon)
Airkotissa
Akathi (Maica Domnului cu pruncul reprezentat „în picioare”)
Akatavlitos (de neînvins)
Akataflekti (a rugului aprins)
Akirasi (neatinsă)
Akrotiriani (din Akrotiri)
Alaniotissa
Alexandriani
Alexiou Komninou (a lui Alexios Komnenos)
Alepini
Alithini (cea adevărată)
Alloiotissa (schimbătoare)
Alohi
Amatiţi
Amemptos (fără de păcat)
Ametathetos (neschimbătoare)
Amoliani
Amolintos (neîntinată)
Ampelakion (din Ampelakia)
Ampelokipissa
Amomi (nevinovată)
Anassa (Doamnă)
Anafonitria
Antinitissa
Antifonitria (strigătoarea)
Anomeritissa
Axion Esti (vrednică este)
Apeirandros (neispitită de bărbat)
Apeirogamos (neispitită de nuntă)
Aprositos
Arakiotissa
Arapissa
Arvanitissa
Areias
Armenokratousa
Arsana
Artakis
Arhangeliotissa (cu Sfintii Arhangheli)
Arhisporitissa
Asprangelou
Asprovouniotissa
Aspropanagia
Asingriti (fără de asemănare)
Avgoustiani
Afentrika
Afthoros (fără stricăciune)
Afroditissa
Aheiropiitos
Ahrantos (preacurata)
Apsidiotissa
Valoukliotissa
Vaniotissa
Varangiotissa
Vardianiotissa
Varkou
Vasilissa (Împărăteasa)
Vasiligeneteira (născătoare de prunc împărătesc)
Vatopedini (Vatopedina)
Vatousaina
Velanidia
Velestinou
Vella
Vergoupouliani
Vimatarissa
Vigliotissa
Vidiani
Virgiomeni
Vlasarou
Vlaherna (din Vlaherne)
Vlepousa (văzătoarea)
Vlihiorika
Voitheia (Ajutor)
Voreini (nordică)
Voulista
Vounarkotissa
Vounogiatrissa
Vounou (muntelui)
Vourniotissa
Vrahou (din stâncă)
Vresthenitissa
Vrefokomousa (ocrotitoarea pruncilor)
Vrefokratousa (cu pruncul)
Vrefourgisasa
Vrehousa
Vrontiani (a tunetului)
Vrontou
Vrohis (a ploii)
Vrisiani
Galaktinis
Galaktotrofousa (care alăptează)
Galani
Galanousa
Galatiani
Galatousa
Galahtotrofia
Galahtoforousa
Galouhiotissa
Genesiou Theotokou Savathianon (Naşterea Maicii Domnului)
Gennas
Gerontissa (Stareţa)
Gesthimanitissa
Ginatou
Giromeriou
Gialousa
Giatrissa (vindecătoarea)
Gavi
Gizilkiziotissa
Gouverniotissa
Glikiotissa (Cea dulce)
Glikokimatousa
Glikofilousa (dulcea sărutare)
Glossa
Goirdelaki
Gorgona (sirena- apărătoarea pescarilor)
Gorgoepikoos (grabnic ascultătoare)
Goumenissa
Goumera
Gouniotissa
Gounta
Gourlomata (cu ochii larg deschişi)
Grafiotissa
Grigoritsa
Grigorousa
Gipseni
Gonia
Dadiou
Dadiotissa
Dakrirroousa (plângătoare)
Damasta
Deisi
Dekapentousa (care se sărbătoreşte pe 15 august)
Dendrou (din copac)
Dexiokratousa
Deomeni (rugătoare)
Dermata
Despoina (Sfântă Fecioară)
Dimokrania
Diakonousa
Diasozousa (izbăvitoarea)
Dikaiokritos
Dikaiotati
Diotissa
Dovra
Domnianitissas
Doxarissa
Douvergaina
Dakrivrehtos
Engitria
Ekatontapiliani (100 de uşi)
Ekklisiarhousa
Eikonistria
Eleimonitria (miluitoare)
Elaia
Elaiovritissa (Izvorâtoare de untdelemn)
Elimonitria
Eleovritis
Eleous
Eleousa (Milostiva)
Elevtherotria
Elpidofora
Elpis piston (nădejdea credincioşilor)
Elona
Enthroni (pe tron)
Exakousti (ascultătoare)
Exohiki (Stăpână a toate)
Epakouousa
Epanohoriani
Episkopiani
Epouranios (cerească)
Epouranios pili (stâlp ceresc)
Eptavimatousa (a celor 7 altare)
Eripiani
Esfagmeni (Înjunghiata)
Evangelistria (a Buneivestiri)
Evreti
Evsplahnos (preamilostivă)
Zalakiotissa
Zerahiotissa
Zerihiotissa
Zerbtiţis
Zili
Zoarkeia
Zoirritos
Zoiforos (de viata purtătoare)
Zoodoteira
Zoodotra
Zoodohos (dătătoare de viaţă)
Zoopigi (izvor de viaţă)
Zooporos
Zootokos (Maica Vieţii)
Igitria
Igoumeni (Egumena)
Idipnous
Iliokali
Iliotokos (Maica Soarelui)
Thalassini (de la mare)
Thalassitra
Thalassomahisa
Thalassomahousa (biruitoarea mării)
Thareini
Thealekti (aleasă de Dumnezeu)
Theodidahti (de Dumnezeu învăţată)
Theodoxasti (de Dumnezeu slăvită)
Theokliti (de Dumnezeu chemată)
Theoknitor
Theokosmiti
Theoliptos (de Dumnezeu aleasă)
Theomana (Maica Domnului)
Theomitroprepestera
Theoskepasti (de Dumnezeu apărată)
Theotimiti (cinstită de Dumnezeu)
Theotokos (de Dumnezeu născătoare)
Theourgia (lucrare dumnezeiască)
Theofrastos (de Dumnezeu cuvântătoare)
Theofron (de Dumnezeu cugetătoare)
Thermiani
Thevagestati
Thrinousa (jeluitoarea)
Thrinodousa
Thomiani
Iama (vindecare)
Iasi (vindecare)
Ierovlastos
Ieromitis
Ierosolimitiki
Ierosolomitissa (Ierusalimita)
Ilarotati
Imeroesa
Isigoria (grăitoarea)
Kagia
Kathariotissa (curăţia)
Katharon
Kathreptis
Kakaviotissa
Kalathi
Kalamiotissa
Kalamou
Kaligou
Kallitokos (bună născătoare)
Kalou Nerou (din Kalo Nero)
Kaliviani (situată în vecinătatea satului Kalivia)
Kamaraki
Kamateros
Kameni
Kampiotissa
Kampou
Kanala
Kandixi
Kantariotissa
Kapnikaraia
Kardiovastazousa (aprinderea inimii)
Kardiotissa
Karpoforousa (aducătoare de rod)
Karipi
Kastriani
Kastrou
Kastroulerou
Katakarpos
Kataloniki
Katapavsi (odihna)
Katapoliani
Katafigi (scăpare)
Kapsodermatousa
Kera
Kerniţa
Keharitomeni (primitoare)
Kehariniotissa
Kipouraion
Kissiotissa
Kitiou
Kleidi tou Paradeisou (cheia raiului)
Kleisouras
Kleftopanagia
Koimitirion
Kokkini
Kolokithiotissa
Koliviani
Korkodeilia
Korifi
Korfiatissa
Kosmopothitos
Kosmosoteira (mântuitoarea lumii)
Kosifinissa
Kotsika
Koukouzelissa (kukuzelita, a Sf. Ioan Kukuzel)
Koumpelidiki
Kounopiotissa
Kouriou
Kourotrofos
Kouţouro
Koufi
Koufi Petras
Kofini
Kremasti (atârnata)
Kommidiotissa
Ktisti
Ktitorissa
Kikkotissa
Kipaiotissa
Kira Xeni kai Kiria ton Angelon (Doamna Străină şi Doamna Îngerilor)
Komi
Lagoudiani
Lamprotati (strălucitoare)
Lamproforia
Laodigitria
Laou
Larniotissa
Lavriotissa
Lahni
Lesiniotissa
Lefena
Lehousa
Livadiotissa
Liosa
Longovarda
Loimiotissa
Louvara
Likodimou
Likoiresi
Magaziotissa
Magdalini
Maditou
Makelaria
Malevi
Mandalaki
Manedi
Mantilousa
Marathounda
Maria
Maston
Mavri (neagră)
Mavriotissa
Mavrommata (cu ochi negri)
Mahairomeni
Me tous Krinous (cu crinii- din Andros)
Megalomartiros
Megalohari (cea plina de dar)
Mesosporitissa (prăznuită în perioada semănatului)
Megalospiliotissa
Mitera (mamă)
Mitera Theou epi ton throno (Maica Domnului pe tron)
Mikra
Mogronisi
Molivdoskevasti
Monarka
Mirovlitissa (izvoratoarea de mir)
Mirteni
Mirtidiotissa
Mifelaiotissa
Napa
Nassa
Nea
Negron
Neofaneissa (noua înfăţişare)
Neroforousa (aducătoare de ploaie)
Nikitatou
Nikopoios (aducătoare de biruinţă)
Dalliani
Nimfotokos (Maica mirelui)
Xenovlitis
Xenon (a străinilor)
Xesclavotra
Xesporitissa
Xirokampitissa
Xiroreitissa
Xinigoros
Odighitria (îndrumătoarea)
Oikeiotati
Oikonomissa (iconoama)
Olviodoras
Olimpiotissa (din Olimp)
Omotheos
Omonousa
Orthokosta
Osiotati (preasfântă)
Ouranou kai Gis (a cerului şi a pământului)
Pangaiotissa
Pathous
Paidevsasa
Palaiokastritissa
Paleologina
Palatiani
Palinou
Pammakaristos
Panagiohorto
Panahrantos
Pantanassa
Pantevlogiti
Pantimos
Pantohara
Panton xara (bucuria tuturor)
Paramithia
Parigoritra (mângâietoare)
Parthena (fecioară)
Pammakaristos
Pavsolipi
Peiraiotissa
Pelagonitissa
Pepeliniţis
Perivlepttos
Perligou
Petraida
Plagia
Plataniotissa
Platitera (mai cuprinzătoare decât cerurile)
Politissa
Polisporitissa
Ponolitria (vindecatoarea durerii)
Ponou
Portaitissa
Portiani
Poulati
Presveira
Proanangellomeni
Propili
Prosigoria
Prosistissa
Prostatria
Prosfigia
Prousiotissa
Piriotissa
Pirovolitheissa (împuşcata)
Ragiou
Rahopidi
Rodo to amaranto (trandafirul neveştejit)
Romvi
Roumeliotissa
Samakiotissa
Septemvriani
Simaou
Skala tou Ouranou (scara către Cer)
Skaloti
Skiadeni
Skopiotissa
Soiriza
Sotomvriani
Soumela
Spiliotissa (a peşterii)
Stefana (a cununii)
Somata
Sotira (izbăvitoarea)
Taxidiara
Tatarnotissa
Tinou
Tis Vatou (a rugului)
Timia Skepi (Cinstitul Acoperământ)
Timiotera (preacinstită)
Toplou
Tou Harou (a morţii)
Tourliani
Triherousa (cu trei mâini)
Trovatou
Trouli
Tripiti
Triferousa
Ţampika
Ţikotissa
Ipermahos
Psili (a munţilor)
Fanerouliotissa
Faneromeni (care s-a arătat)
Farmakolitra (izbăvitoare de otravă)
Fidiotissa (cu şerpi )
Fidototamiani
Fidousa
Fidos
Flevariani
Fovera prostasia (Tare Apărătoare)
Hairetismon
Halkoprateion
Helidonou
Hilionomatousa
Hogoviotissa
Hrisafitissa
Hrisovalanti
Hrisogalousa
Hrisodafniotissa
Hrisokastriotissa
Hrisokellaria
Hrisopigi (izvor de aur)
Hrisoskalitissa (treapta de aur)
Hrisospiliotissa (peştera de aur)
Psihosostria (mântuirea sufletului)
Psihosotria

 

Minunea Maicii Domnului

Această minune preaslăvită a Maicii Domnului s-a întâmplat în luna decembrie a anului 2004. Pentru prima dată am auzit-o de la un călugăr grec, pe care l-am luat cu maşina, iar după câteva zile mi-a dat-o cineva scrisă, după cum o primise de la Ierusalim, de la Mănăstirea Păstorilor „Slavă întru cei de sus” de la Bethlehem.

Un tânăr din Arabia Saudită era căsătorit cu o tânără de origine musulmană, bogată, dar care nu putea avea copii. Cu toate că aveau foarte mulţi bani şi au fost pe la diferiţi medici, nu au reuşit nimic. Părinţii lui îl sfătuiau să-şi ia a doua soţie şi să o păstreze şi pe prima, căci legea lor le permite să aibă până la patru femei. El, însă, obosit şi mâhnit, şi-a luat soţia şi a plecat să facă o călătorie în Siria. Acolo a închiriat o limuzină cu tot cu şofer, să-i ducă pe la toate locurile frumoase din Siria. Şoferul a observat o întristare şi o durere pe chipurile lor. După ce s-au cunoscut mai bine, a intrat în vorbă cu ei, a prins curaj şi i-a întrebat de ce nu sunt mulţumiţi. Avea impresia că este vinovat cu ceva sau nu le place maşina. Atunci soţii i-au explicat pricina întristării lor: că nu pot să aibă copii. Auzind acestea, şoferul le-a zis că acolo, în Siria, creştinii ortodocşi au o mănăstire a Maicii Domnului numită Sinodoghia – care în arabă înseamnă Stăpână, Doamnă – unde multe familii fără copii şi-au aflat mângâierea la icoana ei făcătoare de minuni. Entuziasmaţi, i-au cerut şoferului să-i ducă şi pe ei la Saidnaya, la Stăpâna creştinilor, şi s-au înţeles că, dacă vor dobândi un copil, vor reveni şi vor plăti şoferului 20.000 de dolari, iar mănăstirii 80.000. Şoferul le-a spus că acolo la mănăstire le vor da să mănânce o bucăţică de fitil de la candela icoanei şi atunci Maica creştinilor le va împlini cererea. S-au dus la mănăstire, au făcut ce trebuia şi s-au întors în ţara lor. Femeia a rămas însărcinată, iar la timpul cuvenit a născut un băiat sănătos şi frumos. Văzând această minune a Maicii Domnului, musulmanul s-a hotărât imediat să-şi împlinească făgăduinţa pe care o făcuse. A dat telefon şoferului care-i plimbase să vină să-l ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul, fiind îndemnat de cel viclean, a mai luat cu el alte două persoane cu scopul de a-l ucide cu scopul de a-i lua toţi banii. Luându-l de la aeroport, musulmanul, de bucurie, a dat câte 10.000 de dolari şi la prietenii şoferului. Plecând spre mănăstire şi ajungând într-o zonă mai pustie, au oprit maşina şi l-au omorât pe tânăr, tăindu-i capul, mâinile şi picioarele. După ce l-au prădat de bani, l-au pus în portbagaj cu scopul de a-l arunca într-un loc prăpăstios. Ajungând într-o zonă centrală, li s-a oprit maşina, nemaiputând să o pornească. În momentul acela, cineva a trecut cu maşina pe acolo, şi, oprind, s-a oferit să-i ajute. Ei au spus că nu au nevoie, dar cel care trecea a văzut că picura sânge din portbagajul maşinii. Acesta plecând a anunţat poliţia, care, ajungând la faţa locului, le-a poruncit să deschidă portbagajul, şi, mare minune: musulmanul s-a ridicat viu, fiind plin de sânge şi a zis că tocmai atunci Maica Domnului i-a terminat de cusut gâtul la loc, fiind chiar la ultima împunsătură. Cei trei, când l-au văzut viu, au înlemnit pe loc şi au început să strige: „Noi, noi te-am tăiat bucăţi, tu cum eşti viu? Nu se poate, nu putem să credem că eşti întreg!”. Poliţia, luând pe cei trei, i-a dus la închisoare, iar musulmanul a fost dus la cei mai buni medici pentru încredinţare şi confirmare. Medicii au constatat că într-adevăr este proaspăt cusut, iar poliţiştii depunând mărturie, au recunoscut cu toţii că este o mare minune a Maicii Domnului. Musulmanul şi-a sunat soţia să vină împreună cu copilul în Siria, apoi au mers cu toţii la Mănăstirea Maicii Domnului Saidnaya şi în loc de 80.000 de dolari promişi, a dăruit 800.000 de dolari şi s-a botezat împreună cu toată familia sa.

Această minune i-a pus mult pe gânduri pe musulmani, deoarece a fost difuzată în presă, la radio, la televiziune şi pe internet. Maica Domnului să-i lumineze şi să-i aducă la adevărata credinţă.

* Monah Pimen Vlad, „Povestiri duhovniceşti”, Editura Bunavestire, Bacău, 2006, p. 20

 

/cugetatorortodox blog/

 

INTAMPLARI MINUNATE

”Era in ajunul sarbatorii Bunei Vestiri, 24 martie 1942 în Drama, Grecia. Ocupația straina era bulgara. Lipsurile, bolile si foamea luasera proportii inspaimantatoare si moartea secerain fiecare zi mici si mari, dar, in special copii. Printre locuitorii Dramei se afla si ovaduva cu cinci copii. Pe sotul ei il ucisesera ocupantii cu sase luni inainte, in macelul din 29 septembrie 1941. De mancare nu aveau, decat putin ulei si un ciurel de malai. In acea dimineata femeia s-a gandit ca a doua zi, de Bunavestire, avea mancare mult mai putina pentru copii: 100 de grame de malai si un deget de ulei. Deodata, privirea ei s-a indreptat spre candela stinsa, care era agatata inaintea icoanei si atunci a incoltit in sufletul ei intrebarea: sa pastreze uleiul pentru copiii ei flamanzi sau pentru candela de la icoana? Hotarata, insa, si-a facut cruce si a zis catre Maica Domnului: ”Prea Curata Fecioara, eu iti voi aprinde candela caci mare este sarbatoarea de maine pentru credinta noastra, tu, insa, te rog ai grija de hrana copiilor mei!” A luat putin ulei si a aprins candela. Lumnia slaba a luminat casa saracacioasa, iar inima ei s-a umplut de pace. Aceasta a insotit-o la rugaciunea de seara si in somnul ei din acea noapte memorabila. A doua zi dupa Sfanta Liturghie, vaduva a deschis dulapul ca sa ia putinul malai si a ramas fara glas! Vasul in care se afla uleiul era plin ochi iar alaturi erau doi sacuti plini cu macaroane si malai. S-a inchinat femeia de mai multe ori, preamarind si multumind lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru aceasta minune pe care n-a spus-o nimaniu. Timp de doi ani de zile nici uleiul n-a scazut, nici malaiul nu s-a sfarsit, cu toate ca erau sase guri la masa, le schimbau cu alte alimente si faceau milostenie pe ascuns. Dar si candela a ramas de atunci aprinsa zi si noapte dand marturie cu lumina ei nestinsa despre credinta acestei femei binecuvantate”. (Explicarea Dumnezeiestii Liturghii – protopresbiter Stefanos Anagnostopoulos).

Sa fie viata noastra luminata ca o candela aprinsa lui Dumnezeu si tuturor Sfintilor Lui!

/pelerinortodox blog/

 

Vedenie de folos pentru un oarecare Ioan

„Lăsaţi-l, pentru rugăciunile Maicii Mele, ca să aibă vreme să se pocăiască”.

Se vede în Sinaxar în 23 de zile ale lunii lui noiembrie, cum că, în anii împăratului Constantin cel Mare, a fost un oarecare croitor, Ioan cu numele, cunoscut împăratului, care a trăit cu necinste întru dulceţile trupului, nesocotind munca cea veşnică, care aşteaptă pre cei ce păcătuiesc. Iar milostivul şi mult înduratul Dumnezeu, care iconomiseşte toate spre folosul fiecăruia i-a arătat o vedenie înfricoşată, pentru ca să-şi îndrepteze petrecerea sa.

 Deci i s-a arătat lui în vis într-o noapte, cum a săvârşit de cusut o haină şi a dus-o împăratului, cu care vorbea şi împreună se bucura. Apoi i s-a părut că a luat împăratul sabia, şi l-a apucat de părul capului, adică de perii pe care îi avea lungi, şi i-a tăiat, zicând către dânsul: „când va tăia sabia perii tăi, atunci va să taie şi capul tău, şi aşa s-a făcut”.

 Deci, de multă frică ce a luat când i-a tăiat sabia grumazul lui, s-a deşteptat îngrozit şi zicea aceasta: „Mulţumescu-ţi ţie, visule, că nevoia cea îngrozitoare pe care am văzut-o ai săvârşit-o întru nălucire”. Şi aşa a rămas acela neîndreptat, nesocotind frica aceea întru nimic, necunoscătorul. Apoi i-a venit lui o boală foarte grea; atunci iarăşi, milostivul Dumnezeu i-a arătat o vedenie, nu în vis după cum în visul cel mai dinainte, ci cu spaimă. Şi i s-a părut lui cum că l-a dus într-un loc, unde aveau obişnuinţa ca să şadă judecătorii când făceau vreo hotărâre ca să omoare pe cineva. Atunci vede că a şezut un împărat prea înfricoşat, îmbrăcat în haină arhierească şi împărătească. Iar aproape de dânsul, de-a dreapta parte, stau oarecare bărbaţi încuviinţaţi cu sfinţite podoabe, iar de-a stânga parte vedea alţii săraci şi urâţi la vedere, şi dinapoia lui era o prăpastie întunecoasă foarte şi înspăimântătoare.

 Aşadar, stând Ioan întru multă nevoie  şi îngrozit, i-a zis împăratul: „Oare ştii cine sunt eu, o, tânărule ?”. Iar el, cu multă frică i-a răspuns: „Socotesc, Doamne, că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai întrupat pentru noi, după cum Scripturile ne spun şi ne învaţă”. Îi zice lui Hristos: „Şi fiindcă Mă ştii din Scripturi, pentru ce n-ai băgat de seamă îngrozirea cu care te-a înfricoşat împăratul Constantin? Sau nu ştii acestea care îţi spun ţie?”. Iar acela a zis: „O, ştiu aceasta, Stăpâne, şi frica aceea încă o port în sufletul meu”. Şi împăratul îi zise: „Fiindcă după cum zici, încă frica o ai în suflet, cum nu te-ai pocăit de păcatele tale? Ci şezi cu paguba ta, că Eu am fost Care ţi-am arătat munca cea înfricoşată şi nu împăratul Constantin”.

 Acestea zicând, a făcut semn la cei ce stau înainte, să-l arunce în prăpastia aceea. Iar acela cu jale a strigat acestea cu mare glas: „Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi”. Atunci s-a aflat Prea Sfânta acolo înainte şi făcea rugăciune către Stăpânul ca să-l miluiască. Deci acolo când îl trăgeau nemilostivii aceia ca să-l arunce în prăpastie a auzit glasul acesta: „Lăsaţi-l, pentru rugăciunile Maicii Mele, ca să aibă vreme să se pocăiască”.

 După aceasta şi-a venit întru sineşi bolnavul acela, şi cu darul Prea Sfintei s-a aflat sănătos de boala lui. Deci, după aceea, s-a dus la un călugăr evlavios, şi i-a vestit cele făcute, iar acela i-a zis lui: „Dă slavă lui Dumnezeu, frate, şi mulţumeşte Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, care te-a învrednicit de o vedenie ca aceasta, şi îţi îndreptează viaţa ta cât mai degrabă, ca să nu pătimeşti şi tu după cum a pătimit un boier, Gheorghe cu numele, în zilele trecute. Pentru care un prieten al lui a văzut o vedenie, de asemenea, cum că îl trăgea ca să-l afunde în iad, şi s-a izbăvit şi acela de primejdia lui, pentru rugăciunile aceleia care poate către Domnul, şi i-a dat soroc de douăzeci de zile. Bărbatul acela evlavios, care a văzut vedenia aceasta, a vestit lui Gheorghe. Dar acesta n-a socotit nicidecum cele zise, ci a rămas neîndreptat. Dar după douăzeci de zile şi-a dat sufletul Gheorghe. Şi s-a dus la muncile acelea înfricoşate. Păzeşte-te, dar, şi tu, şi te grijeşte pentru viaţa ta, fiindcă ai văzut că nu ai aflat alt ajutor numai pe Preasfânta, pe aceasta roag-o cu lacrimi să te învrednicească de veşnica fericire”.

Sfătuirea aceasta mântuitoare auzind-o Ioan de la evlaviosul călugăr, şi aducându-şi aminte totdeauna de frica înfricoşatei acelei vedenii, şi-a mărturisit toate păcatele lui şi a dat milostenie multă, a făcut postiri, şi alte fapte bune, şi săvârşindu-se întru petrecere plăcută lui Dumnezeu, s-a dus în viaţă veşnică.

(Extras Din Minunile Maicii Domnului, Editura Doxologia, Iași, 2013)

 

Baia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Neoriu

„Păzeşte-te, să nu îndrăzneşti ca să scoţi vreo piatră din casa mea cea din Neoriu. Iar dacă vei îndrăzni vei lua o mare pagubă”.

 În ziua cea mai de pe urmă a lui August, în vremea binecredincioşilor împăraţi Mihail şi Teodora, a fost în Ţarigrad un patrichiu, cu numele Antonie, care avea în casa lui o biserică frumoasă şi slăvită, zidită întru slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu într-un loc ce se zice Neoriu. Pe care biserică, împăraţii cei mai dinainte fiind luptători de icoane, au dezgolit-o de toată bunăcuviinţa şi podoaba, după cum au făcut şi la celelalte biserici: au scos toate icoanele, şi numai cruci închipuiau pe ziduri şi pe lemne, şi li se închinau. Dar când a strălucit din nou dreapta credinţă, iarăşi a împobobit patrichiul biserica aceea cu aur şi cu icoane şi dedesubtul ei a zidit o mică baie spre mângâierea trupească.

Deci, cât a trăit evlaviosul acesta patrichiu, purta grijă de biserica aceea şi cheltuia ori la ce avea de trebuinţă. Şi aşa sus se săvârşea preamărirea lui Dumnezeu totdeauna, iar dedesubt în baia aceea se făceau minuni de la darul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile pururea Fecioarei Maria, şi mulţi bolnavi ce se chinuiau de feluri de boale se vindecau. Iară după ce a răposat Antonie patrichiul, a rămas baia fără de purtare de grijă, pentru că nu aveau de cheltuială nepoţii lui ca să aducă apă cu îndestulare, şi au luat unii multe din marmurile ei.

Iar biserica a rămas la un preot evlavios, care slujea cu toată osârdia săptămâna lui, pentru că făcea multe minuni Preasfânta, şi avea norodul la acela evlavie, dându-i cele ce îi erau spre trebuinţă.

Iar după o vreme, vrând împăratul Romano ca să zidească în palatul lui o casă frumoasă, căuta marmuri şi i s-a spus că în baia cea zisă mai sus sunt marmuri prea frumoase, după cum le poftea. Deci cugetă să strice baia ca să le ia, dar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care locuia în biserica aceea n-a trecut cu vederea, nici a lăsat să-i surpe casa ei, ci s-a arătat noaptea în vedenie lui Nestor (care era zidar, şi îi dăduse împăratul voie să strice baia), şi îi zise lui: „Păzeşte-te, să nu îndrăzneşti ca să scoţi vreo piatră din casa mea cea din Neoriu. Iar dacă vei îndrăzni vei lua o mare pagubă”.

Acestea le-a vestit Nestor împăratului, care ca un evlavios şi îmbunătăţit ce era, a zis acestea: „Nu vreau ca să am judecată şi vrajbă cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ci mai ales şi casa ei de a doua oară o voi înnoi ori ce o cere de trebuinţă”. Deci a poruncit îndată de a prefăcut baia mai mare, şi venea multă apă, şi se spălau împăraţii într-însa: Romano, Hristofol şi Constantin. Dându-i un hrisov (decret) ca să aibă biserica aceea atâţia galbeni venit fieştecare an din cămările împărăteşti. Deci făcea iarăşi minuni nenumărate Născătoarea de Dumnezeu, după cum şi mai-nainte, dintre care să scriem una spre încredinţarea altora şi spre nemincinoasă adeverire.

O oarecare femeie bogată avea o boală cumplită, căci se umflase tot trupul ei atâta, încât s-au umplut de rane foarte respingătoare şi rău mirositoare şi simţea o durere neasemănată; deci cheltuind la doctori toată avuţia ei, nimic nu s-a folosit. Auzind apoi de minunile pe care le făcea Născătoarea de Dumnezeu în Neoriu, s-a dus acolo şi a rămas mai multe zile, dar nu a vindecat-o, că Domnul voieşte să avem răbdare multă, şi pentru aceea uneori nu ne ascultă îndată când cerem ceva de la el, până s-ar arăta răbdarea şi îngăduirea noastră. Dar după ce a văzut că nu s-a folosit s-a dus la biserica cea din Vlaherne, şi căzând pe pământ se ruga acestea, zicând cu lacrimi: „Miluieşte-mă pe mine, Maica lui Hristos Dumnezeu, că altă nădejde nu am, ticăloasa, numai pe al Tău ajutor, şi către Tine numai am scăpat”. Acestea se rugă de multe ori, şi a noua zi a văzut în vis o femeie încuviinţată şi cinstită, care îi zicea ei: „Ce ai, o femeie, şi nu te linişteşti nicidecum, ci strigi supărându-mă pe mine?”. Iară ea a răspuns: „Ştiu, Stăpâna mea, că pentru păcatele mele mă ispitesc, ci fiindcă pentru noi păcătoşii S-a întrupat din Tine Fiul lui Dumnezeu, şi S-a făcut om, pentru aceasta am alergat către Tine eu nenorocita, ca să mă miluieşti şi să mă vindeci pe mine”. Îi zice ei Stăpâna: „Du-te în casa mea de la Neoriu şi acolo vei afla vindecarea”.

Deci după ce s-a deşteptat bolnava, mulţumind lui Dumnezeu s-a dus iarăşi în biserica cea zisă şi se ruga Fecioarei, ca să împlinească milostivirea ei pe care i-a făgăduit-o. Deci adormind, a văzut, de asemenea, pe Stăpâna cu un bărbat evlavios şi îi zicea lui: „Rupe umflătura bolnavei acesteia”. Iar acela a lovit cu toiagul lui pântecele ei, şi atunci s-a deşteptat femeia, şi a văzut cum că a fost vedenie prea adevărată, că din pântecele ei curgea atâta puroi şi putreziciune rău mirositoare încât toţi s-au minunat.

Deci a intrat în baie şi s-a spălat şi aşa a rămas toată sănătoasă, slăvind şi mulţumind Împărătesei celei atotputernice, pentru ale cărei rugăciuni s-a învrednicit fericirii celei cereşti.

(Extras Din minunile Maicii Domnului, Editura Doxologia, Iași, 2013)

/doxologia.ro/

 

Sf. Munte: mesajul Maicii Domnului din ziua praznicului Bobotezei. Minunea candelei.

Nici vremea, dar nici închiderea drumului nu i-a împiedicat pe pelerini să prăznuiască împreună cu monahii din Sfântul Munte şi în special cu cei din Sfânta Mănăstire Iviron Sfintele Teofanii.

Slujind Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Amorusios, Kifisia şi Oropos, kyr Chiril, a avut loc cu toată strălucirea  şi într-o atmosferă duhovnicească ideală slujba Sfinţirii Apelor, în timpul căreia monahii şi pelerinii au trăit una din multele minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
În biserica principală a Mănăstirii Iviron, în timpul Liturghiei, candela de argint, care se află în mănăstire şi care cântăreşte aproximativ3,5 kg, s-a mişcat, iar acest lucru, potrivit tradiţiei, constituie un eveniment îmbucurător. Această candelă, potrivit Protepistatului Sfântului Munte, Gheronda Maxim Iviritul, suspendă legea gravitaţiei şi se mişcă cu trei feluri de mişcări. Tradiţia susţine, însă ea a fost demonstrată ca autentică prin fapte, că atunci când candela se mişcă la praznice prevesteşte evenimente plăcute, deoarece se crede că Maica Domnului este în biserică şi prăznuieşte împreună cu pelerinii, în timp ce, dimpotrivă, când candela se mişcă în zilele obişnuite, se crede că acest fapt este o prevestire a unor evenimente nefavorabile.

„Preasfânta Născătoare de Dumnezeu îşi dezvăluie prezenţa în acest mod şi întăreşte credinţa omului, când desigur credinţa lui se clatină fie din cauza incertitudinii şi a necredinţei pe care le aduce de multe ori ispita”, spune Gheronda Maxim. Însă în afară de monahi şi de Gheronda Maxim Iviritul nu sunt puţini cei care au văzut cu ochii lor mesajele pe care le trimite Maica Domnului.
Minunea şi candela de argint l-au preocupat deosebit de mult pe Protepistatul Sfântului Munte, care, sigur, a cercetat arhivele mănăstirii pentru a putea afla istoria aceasta a candelei făcătoare de minuni. Protepistatul Sfântului Munte, Maxim Iviritul, a vorbit pentru postul de televiziune „AHELOO” despre istoria candelei, dar şi despre mesajul pe care l-a trimis Maica Domnului.

 Traducere: http://acvila30.ro/ ; sursa: romfea.gr

Video:http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=3bltZR3J8Lo#

Istoria icoana Maicii Domnului 

 

Serpii Maicii Domnului – Kefalonia

Serpii Maicii Domnului reprezinta o minune deosebita pe care Maica Domnului o savarseste anual, in vremea postului Maicii Domnului, in insula Kefalonia. La numai doua sate departare de localitatea Pastra (3km), unde are loc minunea anuala a reinfloririi crinilor de la icoana Maicii Domnului, se afla localitatea Markopoulo, locul unei alte minuni a Maicii Domnului. Drumul ce porneste din port, inspre localitatea Markopoulo, aflata in sudul insulei, este strajuit pe stanga de munti si pe dreapta de mare. Kefalonia este cea mai mare dintre insulele ionice. Stancile grecesti, ce se inalta brusc din apele albastre si transparente, alcatuiesc locul ideal pentru o viata linistita si senina: mici sate, case modeste, ruinele unei oras antic si cateva locasuri de cult, sunt doar o parte din frumusetile Kefaloniei. Recent, Kefalonia a fost numita „insula contrastelor”, caci pe aceasta, ruine romane, venetiene si bizantine se inghesuie unele intr-altele, de-a lungul plajelor insorite.

Dintre bogatiile duhovnicesti ale insulei, amintim urmatoarele locasuri: Manastirea Sfantul Cuvios Gherasim, Pestera Sfantului Cuvios Gherasim, Manastirea Sfantul Andrei, Manastirea Panaghia Atrou, Manastirea Agrilion, Manastirea Maicii Domnului Themata, Manastirea Maicii Domnului Lagouvarda, Manastirea Lamia, Manastirea Kipouria, Biserica si Pestera Sfintei Paraskevi, Biserica Estavromenos si Biserica Maicii Domnului din Sission.

Serpii Maicii Domnului – Kefalonia

In fiecare an, in luna august, in postul Adormirii Maicii Domnului, cand crestinii praznuiesc Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august), un numar insemnat de serpi mici apar in jurul bisericii si a clopotnitei din localitatea Markopoulo. In aceasta perioada, biserica inchinata Maicii Domnului „Langouvarda” este luata cu asalt de o specie unica de serpi mici, fiecare avand capul insemnat cu o cruce. Anual, in ziua de 6 august, cand praznuim Schimbarea la Fata a Domnului, o specie unica de serpi (lungi de 60 de centimetri si insemnati cu o cruce alba, pe cap si pe limba) apar in jurul vechii biserici din localitatea Markopoulo. Serpii vor disparea, iarasi in chip minunat, dupa slujba savarsita in ziua de Adormirea Maicii Domnului. In timpul slujbei savarsite pentru Maica Domnului, serpii intra in biserica, umpland tot locul: se urca pe icoane, se incolacesc in jurul sfestnicelor, stau pe credinciosi si in Sfantul Altar. Exista o emotie generala legata de aparitia acestor serpi, nu atat pentru vreun potential pericol, cat pentru faptul ca daca acestia nu vor aparea in perioada amintita, ceva rau se va intampla in regiune. Astfel, in anii 1940 si 1953, cand serpii nu au fost prezenti la biserica din Markopoulo, au avut loc razboaie si calamitati naturale. In anul 1924, cand Biserica Ortodoxa din Grecia a adoptat, impreuna cu celelalte state crestine, calendarul indreptat (nou), multi au asteptat sa vada de vor mai aparea sau nu serpii Maicii Domnului. Aparand serpii, ca in fiecare an, crestinii au inteles ca Sfantul Sinod este in masura sa hotarasca asemenea lucruri administrative. Aceasta biserica se afla zidita pe locul fostei Manastiri Langouvarda, distrusa de turci, precum si de un cutremur, in anul 1953. Traditia locala, bazandu-se mai mult pe legende insa, spune ca, in momentul in care manastirea a fost atacata de pirati, candva in anul 1705, maicile s-au rugat Maicii Domnului sa le transforme in serpi, spre a nu fi luate prizoniere sau batjocorite. Rugaciunea acestora a fost ascultata, iar piratii s-au infricosat de vederea serpilor. Serpii Maicii Domnului, avand capul insemnat cu o cruce, precum si limba, in forma de cruce, apartin clasei de serpi „telescopus fallaxspecies”, numita si „sarpele-pisica european”. Acesti serpi intra in biserica in vremea slujbei, iar nu oricand, aratand o blandete deosebita fata de crestinii din interior. Imediat ce se termina slujba Sfintei Liturghii, serpii devin oarecum agresivi, ei iesind din biserica si intorcandu-se in pustiul din zona. Oricat ar fi cautati acestia, ei nu vor putea fi gasiti, pana anul urmator.

Teodor Danalache

/cuvantortodox.ro/

 

Pe vârful Athosului. Minuni contemporane ale Maicii Domnului

 

 Odată mi-am luat un sac de dormit şi câteva lucruri şi am plecat să mă liniştesc o săptămână pe vârful Athosului. Ajungând la Panaghia, care este puţin mai jos de vârf şi unde se află o bisericuţă închinată Maicii Domnului, am rămas prima noapte acolo. A doua zi, înainte de amiază, a apărut un grup format dintr-un călugăr, un preot de mir şi patru fii duhovniceşti. Era primă-vara, după Paşti, şi preotul avea obiceiul să vină în fiecare an şi să aducă Sfânta Lumină de la Ierusalim pe vârful Athosului. Acelaşi lucru se întâmpla şi anul acesta. Am rămas împreună la Panaghia, unde preotul săvârşea Sfânta Liturghie în fiecare zi. Mâncarea noastră erau prescurile, pe care le aduseseră ei, şi ceai pe care îl făceau din plantele culese de acolo. Preotul îşi spovedea ucenicii în fiecare seară, iar dimineaţa îi împărtăşea. M-am minunat de ascultarea lor! Doi dintre ei aveau acelaşi nume, şi când preotul striga: „Hristo!”, se repezeau amândoi să-i îndeplinească porunca, neştiind care fusese chemat. Am urcat şi am stat câteva zile şi pe vârful Athosului, împreună cu ei. Acolo se află o bisericuţă închinată „Schimbării la Faţă a Mântuitorului”. Într-una din seri, ne-am aşezat cu toţii în strănile bisericuţei şi cineva dintre noi a propus să povestim o minune întâmplată cu noi. A început călugărul, care avea 50 de ani petrecuţi în Sfântul Munte.

„Eu, părinţilor şi fraţilor, sunt venit aici de la vârsta de 18 ani. Mi-am petrecut viaţa mai mult în pustie, la chiliuţa mea. Odată, pe când ascultam o predică, părintele respectiv spunea că dacă citim acatistul Bunevestiri a Maicii Domnului de douăsprezece ori, ni se va îndeplini orice dorinţă care ne este de folos. Auzind acestea, m-am minunat şi am început să le spun şi oamenilor să citească acest acatist, dar de 40 de ori. Trece o perioadă de timp, şi, pe când mă aflam la Thessalonic, vine o femeie la mine şi spune că a făcut precum i-am spus, citind acatistul, şi s-a vindecat de cancer; altcuiva i s-a rezolvat rapid o problemă. Auzind acestea, am rămas pe gânduri. Să vă spun drept: nu citisem niciodată acest acatist; mă ocupam mai mult cu rugăciunea inimii. În acea seară, ducându-mă acasă, am început şi eu să citesc acatistul Buneivestiri de trei ori, iar apoi m-am culcat. Pe când dormeam, văd în vis că se deschid cerurile şi o văd pe Maica Domnului coborând, înconjurată de slavă. S-a apropiat de mine şi m-a binecuvântat, apoi m-a întrebat de ce am nevoie. I-am arătat capul, zicând că de multe ori mă doare. Atunci ea m-a privit cu blândeţe şi mi-a zis că de acum nu o să mă mai doară. Apoi a continuat, zicând: «De acum înainte să vorbeşti neîncetat la oameni şi eu nu te voi părăsi». M-a binecuvântat din nou şi s-a înălţat iarăşi la cer, precum venise”.

Într-adevăr, pe acest părinte l-am văzut de multe ori vorbindu-le oamenilor şi împărţind gratis broşuri cu acatistul Maicii Domnului. După ce am vorbit eu, a venit rândul preotului. Cu toate că nu prea dorea să vorbească, la insistenţele noastre ne-a spus câteva lucruri care aveau legătură, după cum reţin, cu darul înainte-vederii. Acest preot slujea zilnic, de 30 de ani, Sfânta Liturghie şi făcea câte o priveghere de toată noaptea pe săptămână. Mai târziu, am fost şi eu la biserica din Thessalonic unde slujea acest părinte. Toate femeile erau îmbrăcate cuviincios, iar capul îl aveau acoperit. Este preot căsătorit şi are un copil, dar duce o viaţă de monah, căci după naşterea copilului trăieşte în curăţie cu soţia. După preot a vorbit unul din ucenicii lui, care ne-a povestit: „Nu cu mult timp în urmă mi-am cumpărat două icoane cu Maica Domnului. Una am dăruit-o bisericii unde slujeşte părintele, iar cealaltă am păstrat-o acasă. De multe ori această icoană pe care o am acasă scoate o mireasmă de se umple toată casa. Când m-am căsătorit şi părintele ne-a pus cununiile pe cap, icoana pe care o dăruisem bisericii a scos atâta mireasmă de s-a umplut toată biserica, aducând tuturor bucurie cerească. Acest lucru s-a repetat de mai multe ori”. Cu binecuvântarea părintelui, ne-a mai povestit un lucru întâmplat la Ierusalim: „Anul acesta, când am fost la Ierusalim, m-am împărtăşit la Mormântul Sfânt. În mâna părintelui am văzut Sfânta Împărtăşanie că era carne şi sânge. În clipa în care am înghiţit-o, am simţit atâta bucurie şi dulceaţă de parcă nu mai eram în trup. Această stare a ţinut trei zile”. Un lucru înspăimântător, dar minunat. Apoi ne-a vorbit altul, Athanasios: „Eu, zicea el, aveam un fel de mândrie şi niciodată nu mă închinam la sfintele icoane, ci doar făceam sfânta cruce şi le sărutam. Odată, m-am dus în insula Thinos, unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului zugrăvită de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. Ajungând în faţa acestei minunate icoane, vorbeam în sinea mea cu Maica Domnului: «Tu ştii că eu nu pot să-ţi fac închinăciuni; te rog să mă ajuţi!». Pe când ziceam acestea, am văzut căzând o floare din coroana Maicii Domnului. Atunci m-am aplecat şi am luat-o să o pun la loc. În acel moment, a mai căzut una, şi m-am aplecat din nou să o ridic şi pe aceea. Şi punând-o la loc, a căzut şi a treia. După ce am luat-o, mi-am dat seama că de fapt făcusem trei închinăciuni înaintea Maicii Domnului. Înţelepţindu-mă din această minune şi văzând cu câtă bunătate m-a mustrat Preasfânta Stăpână, de atunci am început să fac câte trei închinăciuni în faţa icoanei ei”. Al treilea a spus şi el că, rămânând odată fără bani, s-a rugat la Maica Domnului şi în ziua următoare a primit un CEC de unde nu se aştepta. Al patrulea cu greu s-a lăsat convins să ne vorbească. Ne povestea despre un om care mergea regulat la biserică, participând la sfintele slujbe, dar nu se împărtăşea. La sfârşitul slujbei, când alţii se împărtăşeau, ar fi vrut şi el să se împărtăşească, dar se socotea nevrednic şi păcătos. Stând mai deoparte şi privind la icoana Maicii Domnului a văzut-o vie, iar ea, uitându-se cu blândeţe la el, i-a zis: „De ce nu te împărtăşeşti?”. „Preasfântă Stăpână, sunt nevrednic”, a răspuns el. Atunci Stăpâna i-a zis: „Vrednici nu vom fi niciodată, du-te şi te împărtăşeşte…”. Spunând acestea, tânărul a început să plângă în hohote şi, aşezându-se într-un colţ, a rămas acolo, continuându-şi pocăinţa. Am rămas cu toţii în tăcere, fără a mai îndrăzni a zice ceva.

Sursă:  “Povestiri duhovniceşti”, Monahul Pimen Vlad / Familia ortodoxă via Pelerin în Athos 

Foto: Vârful Athonului (2033 m), Chilia Panaghia (1500 m), pelerini spre Athon