Sfaturi duhovniceşti legate se Sfânta Împărtăşanie

Pr. Ioan:   Ce sfaturi ne daţi cu privire la pregătirea şi primirea Sfintei Împărtăşanii?

Pr. Ilarion:    Ţineţi minte ce vă spun acum:

• Cel ce nu se împărtăşeşte în cele 4 posturi de peste an şi stă departe de Sfânta Împărtăşanie, se păgubeşte de ajutorul lui Dumnezeu. Foarte uşor se apropie de el duhurile rele şi viclene şi-şi fac locaş în el. Astfel, cade uşor în păcate, voinţa devine slăbănoagă, iar el se face casă demonilor. Mulţimea demonilor îl apasă, îl înnebunesc, i se opun tuturor dorinţelor de bine şi se îmbolnăveşte.
• Înainte de a veni la Sfânta Împărtăşanie trebuie să faci o pregătire. Să citeşti canonul de pocăinţă, canonul şi rugăciunile Sfintei Împărtăşanii din Ceaslov;
• Când urmează să te împărtăşeşti, te opreşti de la relaţiile conjugale cu soţia 7 zile înainte de împărtăşanie şi 3 zile după împărtăşire, pentru ca nu cumva să pângăreşti Sfânta Împărtăşanie şi să necinsteşti Trupul lui Hristos care ţi s-a încredinţat;
• Înainte de a veni la Sfânta Împărtăşanie, să fii iertat cutoată lumea. Dacă te-ai certat cu cineva şi nu ai reuşit să-l întâlneşti şi să te ierţi cu el, să nu te împărtăşeşti până ce nu faci pace cu aproapele. Hristos nu va putea să Se sălăşluiască în sufletul tău plin de ură şi lipsit de iubire.
• În ziua în care te împărtăşeşti să ai grijă să nu mănânci şi să nu bei înainte, nici anaforă şi nici aghiazmă nu poţi lua. După Sfânta Împărtăşanie, doar după 2 ore poţi mânca, pentru a lăsa Sfânta Împărtăşanie să lucreze. Nu poţi amesteca Sfânta Împărtăşanie cu mâncarea. In acest timp faci canon de mulţumire pentru primirea Sfintelor Taine.
• În posturile lungi de 6 săptămâni, (Postul Paştelui şi Postul Crăciunului), pentru cei ce fac deasă spovedanie, se pot împărtăşi de două ori, odată după prima săptămână şi a doua oară în ultima săptămână.
• Cel ce este bolnav, se poate împărtăşi mai des,din 40 în 40 de zile.
• Femeia însărcinată se poate împărtăşi mai des din 40 în 40 de zile, pentru întărire şi ajutor de la Dumnezeu pentru ea şi pentru pruncul pe care-l poartă.
• Femeia  care  are  canon  şi  este  oprită  de a se împărtăşi timp mai îndelungat dar este însărcinată şi trebuie să nască, trebuie împărtăşită înainte de a merge să nască, întrerupându-se pentru acel timp oprirea pe care o are. Trebuie împărtăşită pentru că la naştere femeia îşi pune în pericol de moarte viaţa, iar cel ce este în pericol de moarte i se socoteşte împărtăşania ca în ultima clipă a vieţii sale de care nu trebuie să-l păgubim fie cât de păcătos. Canonul nu-i este dezlegat, rămâne în acelaşi canon. După naştere femeia intră înapoi în canonul pe care l-a avut şi pe care trebuie să-l împlinească, deci, îşi continuă canonul până ce-l împlineşte cu oprire de la Sfânta Împărtăşanie chiar dacă înainte de naştere a fost împărtăşită.
• Copiii după botez, pot fi împărtăşiţi cât mai des, se poate în fiecare duminică.
• Copiii până la 5 ani, se împărtăşesc o dată la o lună(la 30 zile). În timpul împărtăşirii copiilor până la 5 ani, preotul să fie atent la mişcările şi intenţiile lor, pentru că unii copii de frica medicamentelor, se feresc de a primi Sfânta Împărtăşanie şi dau cu mâna lovind linguriţa sau Sfântul Potir. Unii copii, scot din gură Sfânta Împărtăşanie şi o aruncă.
• Mama care aduce pruncul în braţe la Sfânta Împărtăşanie, se recomandă să-l ţină culcat cu capul pe mâna dreaptă. Aceasta este poziţia cea mai bună pentru mâna dreaptă a preotului cu care duce linguriţa la gura copilului.
• Copii care dorm în braţele mamelor şi sunt aduşi la Sfânta Împărtăşanie, mama trebuie să aibă grijă să trezească copilul înainte de a ajunge în faţa preotului. Nu este voie să fie împărtăşiţi copiii prin somn.
• Copiii sugari, după ce au fost împărtăşiţi, să aibă grijă mamele ca timp de o jumătate de oră să nu le pună biberonul în gură sau să sugă din pieptul mamei. Timpul acesta este necesar ca să înghită copilul toată Sfânta Împărtăşanie şi să lucreze, ca nu cumva să rămână pe pieptul mamei sau pe biberon Sfânta Împărtăşanie.
• Copiii între 5-7 ani, se împărtăşesc la 40 zile, fără spovedanie şi fără să mănânce ceva înainte de împărtăşanie.
• Copiii după 7 ani, ţin post ca şi părinţii şi se spovedesc, după care se împărtăşesc.
• În ziua în care te împărtăşeşti , să ai grijă cum te prezinţi în faţa Sfântului Potir, cu multă sfială să te apropii, cu cutremur, cu conştiinţa împăcată şi împăcat cu toată lumea, cu canonul făcut şi cu dezlegarea duhovnicului.
• Şi ţinuta exterioară este foarte importantă. Îmbrăcămintea să fie curată şi decentă, mai ales pentru partea feminină, care, pentru a arăta „bine” în faţa lumii, vin îmbrăcate indecent şi machiate. Este urâciune în faţa lui Dumnezeu indecenţa şi lipsa de respect faţă de lucrul cel sfânt. Sf. Ap. Pavel în Epistola I Corinteni, cap. 11, subliniază foarte precis ţinuta femeii în Biserică, citiţi acolo!
• Astfel la Sf. Împărtăşanie nu se poate apropia Femeiacare pe jumătate este goală, cu rochia scurtă, cu braţele goale, cu rochia decoltată şi transparentă prin care i se văd toate formele, fiind sminteală în faţa bărbaţilor din Biserică. Femeia trebuie să aibă capul acoperit aşa cum spune Sf. Ap. Pavel ca „ semn de supunere faţă de îngeri”.(I Cor.11,10)
• Nu pot lua Sfânta  Împărtăşanie  femeile  cu  ruj  pe buze. Rujul fiind fabricat din grăsimi animale, rămâne pe linguriţa de împărtăşanie, se introduce în Sfântul Potir şi se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie, fiind această o greşeală de moarte, făcându-te vinovat de Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos şi se scârbeşte de el Duhul Sfânt din Sfânta Împărtăşanie. Ţinuta aceasta îl jigneşte pe Dumnezeu care te-a creat şi ţi-a dat frumuseţe fizică, de care tu te faci nemulţumită. Pângărirea pe care o fac femeile fardate şi cu ruj pe buze se extinde batjocorind toată Biserica, lăsând rujul de pe buze pe icoane, pe Sfânta Evanghelie, pe Sfânta Cruce, pe care le sărută. De geaba săruţi şi te închini la Sfintele Icoane cu rujul pe buze, pentru că nu laşi pe ele „căldura buzelor tale, iubindu-L pe Dumnezeu” ci laşi grăsimea de pe buze, murdărind icoana. Femeia care se rujează pe buze, nu poate posti curat, pentru că de fiecare dată când mănâncă sau bea ceva, odată cu mâncarea de post ia şi rujul, acesta fiind din grăsimi animale cu el pângăreşte postul pe care-l face, se înfruptă. Faptul că se rujează în post nu este semn de smerenie, ci de trufie, deci nu face un post smerit.
• În ziua când te-ai împărtăşit să ai mare grijă, să nu pierzi Sfânta Împărtăşanie. Să nu scuipi, să ai grijă ce mănânci, să ai grijă şi cât mănânci, ca nu cumva să-ţi fie rău. Să nu mănânci ceva murdar sau ceva spurcat.
• În ziua când te-ai împărtăşit să stai liniştit să te rogi şi să citeşti din cărţile sfinte, mulţumind lui Dumnezeu pentru Sfinţenia care ţi-a dăruit-o. Să nu dormi ca nu cumva vrăjmaşul să te ispitească în vis şi să te pângăreşti prin somn în ziua când te-ai Împărtăşit.
• Sfânta Împărtăşanie  este  foc  pentru  cei ce o primesc cu nevrednicie, îi arde Flacăra Duhului Sfânt, de aceea unii după Sfânta Împărtăşanie se îmbolnăvesc sau le vin primejdii de moarte.
• Preotul nu  poate  da  Sfânta Împărtăşanie credinciosului s-o ducă acasă pentru a se împărtăşi singur ulterior. Preotul care face acest lucru se face vinovat de înstrăinarea Trupului şi Sângelui Mântuitorului Hristos care i s-a încredinţat la hirotonie.
• Pentru cei ce sunt pe patul de moarte se poate duce preotul cu Sfânta Împărtăşanie la patul celui bolnav şi pentru pericolul de a nu muri fără Sfintele Taine, îl poate împărtăşi chiar dacă acesta a mâncat şi chiar dacă nu a împlinit canonul.

(Pr. Ioan V Argatu, „Pe treptele suirii către cer”, ediţia a 2 a, 2007,pg.223-229)

---

Răspunsuri duhovniceşti la întrebările credincioşilor

– Părinte, câte zile trebuie să ţii post, ca să te poţi împărtăşi?

– 7 zile. Se socoteşte că după 7 zile de post se elimină toate grăsimile din corp. Să ne asemănăm la trup cu Mântuitorul. El nu a mâncat decât peşte.

  Părinte, te poţi împărtăşi şi în fiecare duminică?

– Nu, e prea des şi devine obicei, nu este voie, cel mai des la 40 zile, aşa, săptămânal, trebuie să ţii post, împărtăşania nu se dă oricum.

  Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti, după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti?

– Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile, dacă în aceste 7 zile nu ai mai făcut păcate opritoare. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post negru o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.

  Părinte, când te împărtăşeşti, câte zile de curăţenie trupească trebuie să ţii? 

– Pentru cei tineri 3 zile înainte şi 3 zile după împărtăşanie. Ziua de împărtăşanie însă nu se socoteşte, 3 înainte şi 3 după, pentru cei mai în vârstă 7 înainte şi 7 după, iar pentru bătrâni tot postul.

– Copilul mic merge la împărtăşanie după credinţa mamei şi deşi e mic simte Taina Sfintei Împărtăşanii. Când se apropie de Sfântul Altar suspină uşor sau plânge uşor. Când se fac rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie la fel, suspină sau oftează uşor, e emoţionant momentul, o impresionează şi pe mama. Mama are emoţii ca şi cum  s-ar împărtăşi ea.

  Părinte, uneori Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel, ţine 3 zile cum se procedează ca să te poţi împărtăşi ?

– Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până în ziua aceea să fie 7 zile de post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.

  Părinte, cum trebuie să vină femeia la Sfânta Împărtăşanie? Este bine să vină rujată şi machiată şi cu capul descoperit?

– Femeia nu se poate ruga, nu se poate spovedi şi nu se poate împărtăşi având capul descoperit, după cum spune Sf. Ap. Pavel: „Orice femeie care se roagă  sau prooroceşte, cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul… femeia este datoare să aibă semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri (I.Cor.11,5,10). Femeia care vine la Sfânta Împărtăşanie cu ruj pe buze, trebuie mai întâi să-şi spele rujul de pe buze şi apoi să se împărtăşească. Pentru că, rujul de pe buze rămâne pe linguriţa cu care a fost împărtăşită, iar linguriţa fiind introdusă din nou în Sfântul Potir, rujul de pe ea se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci, se fac vinovaţi de cele sfinte, atât femeia care s-a împărtăşit cât şi preotul care nu a păzit  sfintele.

  Se poate împărtăşi omul de două ori într-o singură zi, aşa cum e la catolici?    

– Nimeni nu se poate împărtăşi în aceeaşi zi de două ori, decât o singură dată şi la interval de cel puţin 40 de zile. Nu se poate împărtăşi nimeni după ce a mâncat.

  De ce se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie prescura şi nuostia ca la catolici?

– În Biserica Ortodoxă se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie pâinea dospită sau „artos”. Cu pâinea dospită compară Mântuitorul Împărăţia lui Dumnezeu atunci când spune că: „Asemenea este Împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată”(Mat.13,33), adică, precum aluatul care dospeşte, creşte şi sporeşte, tot aşa creşte şi Împărăţia lui Dumnezeu prin propovăduirea Sfintei Evanghelii în lume. La Cina Cea de Taină Mântuitorul a luat pâinea şi o frânge şi nu azima.

  Cât de des se pot împărtăşi cei bolnavi şi pe patul de suferinţă?

– Cel ce este bolnav, se poate împărtăşi mai des,din 40 în 40 de zile.

  Este bine ca femeia însărcinată să se împărtăşească mai des pe perioada sarcinii sau numai când trebuie să meargă şi să nască?

– Femeia însărcinată se poate împărtăşi mai des din 40 în 40 de zile, pentru întărire şi ajutor de la Dumnezeu pentru ea şi pentru pruncul pe care-l poartă.

  Femeia însărcinată şi care are canon să nu se împărtăşească, se poate împărtăşi înainte de a naşte?

– Da. Fără oprire trebuie împărtăşită. Femeia care are canon şi este oprită de a se împărtăşi timp mai îndelungat dar este însărcinată şi trebuie să nască, trebuie împărtăşită înainte de a merge să nască, întrerupându-se pentru acel timp oprirea (canonul) pe care o are. Trebuie împărtăşită pentru că la naştere femeia îşi pune în pericol de moarte viaţa, iar cel ce este în pericol de moarte i se socoteşte împărtăşania ca în ultima clipă a vieţii sale de care nu trebuie să-l păgubim fie cât de păcătos. Canonul nu-i este dezlegat, rămâne în acelaşi canon. După naştere femeia intră înapoi în canonul pe care l-a avut şi pe care trebuie să-l împlinească, deci, îşi continuă canonul cu oprire de la Sfânta Împărtăşanie chiar dacă înainte de naştere a fost împărtăşită, până ce-l împlineşte.

  Este bine ca să fie împărtăşiţi copiii mici? Unii preoţi se feresc de a împărtăşi copiii mici.

– Copiii după botez, pot fi împărtăşiţi cât mai des, se poate în fiecare duminică. Unii preoţi se feresc deoarece este cel mai dificil de a împărtăşii copii mici, care de frica medicamentelor resping Sfânta Împărtăşanie. Oricât de dificil ar fi, nu trebuie respinşi copiii de la Sfânta Împărtăşanie. Preotul să se înarmeze cu răbdare, cu atenţia mărită şi plin de dragoste pentru că Mântuitorul a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

 

Sfaturi pentru spovedanie

Pr. Ioan :   Vă rugăm, faceţi câteva precizări practice şi mai importante, despre ce trebuie să ştie şi cum trebuie să se pregătească cei ce vor să se mărturisească.

Pr Ilarion:   În primul rând, să te rogi îngerului păzitor seara şi dimineaţa ca să-ţi amintească păcatele. Să fii atent că, îngerul ţi le aminteşte în cele mai neaşteptate momente, şi mai ales atunci când eşti ocupat cu alte treburi. Trebuie să fii atent la aceasta şi să le scrii că, altfel le uiţi.

Să nu te duci la mărturisire atunci când preotul este ocupat, obosit sau aglomerat, pentru că n-ai să reuşeşti să faci o mărturisire completă;

Să eviţi a te mărturisi atunci când la uşa preotului stă la rând mai multă lume;

Să te fereşti de a sta undeva de unde se aude ce mărturisesc cei ce au intrat înaintea ta;

Să mărturiseşti cu glas tare şi rar toate păcatele şi să te asiguri că preotul le-a auzit. Pentru că iertarea se dă numai acelor păcate auzite de preot;

Să nu vorbeşti cu cei ce stau să intre la mărturisire şi să nu cleveteşti, nici să râzi sau să critici. Gândeşte-te până ce intri la mărturisire la păcatele pe care le-ai făcut, ca să-ţi aduci aminte de ele şi să le mărturiseşti;

Nu-ţi schimba duhovnicul pe motiv că te întreabă prea mult sau că ţi-e ruşine să-i spui păcatul cel mare;

Dacă te-ai mărturisit la alt duhovnic şi ai luat canon, trebuie să împlineşti mai întâi canonul pe care ţi l-a dat acel duhovnic;

Numai duhovnicul care ţi-a dat canonul te poate dezlega de el, nu te du la alt preot să te dezlege pentru că nu poate şi rămâi legat;

Mărturisirea să o faci ori de câte ori simţi nevoia, atunci când te apasă vreun păcat şi te mustră conştiinţa;

Să faci pregătire înainte de a merge la mărturisit: posteşti 5 zile, iar în ziua când te mărturiseşti ţii post negru;

Este bine să-ţi notezi canonul pe care l-ai primit de la duhovnic pentru a nu-l uita;

Canonul să-l faci exact, nici mai mult şi nici mai puţin, pentru că Dumnezeu priveşte la această ascultare;

Nu povesti la rude şi la prieteni, ce te-a întrebat preotul, ce ai mărturisit şi ce canon ai primit, pentru a nu fi judecate păcatele tale sau a nu sminti pe alţii;

Dacă nu ai împlinit canonul de la ultima spovedanie nu te poţi împărtăşi în postul următor până nu împlineşti canonul primit;

Păcatele mărturisite şi apoi repetate, trebuie mărturisite din nou şi dublu canon să iei;

Dacă ţi-ai amintit de păcate vechi şi nu au fost mărturisite, mărturiseşte-le la prima spovedanie şi ia canon ca şi cum atunci le-ai făcut;

Păcatele care au fost mărturisite incomplet şi într-un mod voalat, trebuie mărturisite din nou, rar şi cu voce tare;

Când mărturiseşti păcate multe şi grele, diavolii te împiedică să auzi cuvintele de iertare din rugăciunea de dezlegare. Să fii atent la aceasta şi dacă nu ai auzit să ceri preotului să mai repete rugăciunea. Este foarte important pentru iertarea păcatelor tale s-o auzi şi să iei aminte. Amin!

---

Răspunsuri la întrebările credincioşilor despre marturisire

• Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci ?

– Laşi pentru altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti, asta numai în Postul Maicii Domnului şi al Sf. Apostoli Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau împărtăşanie.

• Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti ?

– Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtăşit. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.

• Părinte, dacă faci molitfa de spovedanie şi n-ai reuşit să te spovedeşti tot din cauza perioadei de necurăţie, ce faci?

– Când trece perioada, stai la altă molitfă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.

• Părinte, e vreo regulă în privinţa spovedaniei, ai vreo obligaţie faţă de preotul paroh să te spovedeşti la el?

– De drept, la paroh trebuie să vă spovediţi, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriaşilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit ceri dezlegare de la paroh şi mergeţi la acela. Să ştiţi însă un lucru, ca duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.

• Părinte, eu sunt plecată din ţară şi nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiţi să fac?

– Se poate face spovedanie şi de la distanţă, scrii păcatele, le pui într-un plic şi le trimiţi duhovnicului din ţară (vorbeşti cu el din vreme). Duhovnicul citeşte, dă canon, matale faci canon. Şi totul e bine.

• Să vă mai spun câte ceva :

A venit la mine un bărbat să se spovedească şi când   l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :

– Părinte, eu nu am păcate.

– Atunci, eu sfinţi nu spovedesc (bărbatul s-a ruşinat şi a început să mă-ntrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? şi aşa şi-a spus toate păcatele lui ).

• vPărinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncă peşte?

– Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.

• vPărinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoaşteţi după păcate?

– Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedeşte omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine şi să spun: uite-l pe beţivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeaşi dragoste.

• Părinte, e bine să te spovedeşti în grup?

– Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te ruşinezi pentru ce-ai făcut, şi alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtăşania după spovada în grup nu se dă.

• Părinte, e bine să te spovedeşti la preoţi călugări?

– E bine şi la preot călugăr şi la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greşeală la oameni şi nu îndreaptă. Căutaţi preoţi mai în vârstă pentru spovedanie.

• Părinte, când eşti oprit de la Sf. Împărtăşanie şi vrei totuşi să te mai spovedeşti, mai ţii post?

–  Da, ţii 3 zile post şi apoi iei Aghiazmă Mare.

vCând  eram  la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani şi tare aplecat, sprijinit de un baston.

Auzise de mine şi venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă şi a plecat. A venit a 2-a zi şi a mai stat, dar tot n-a putut să intre şi s-a ambiţionat, a venit a 3-a zi. In sfârşit i-a venit şi lui rândul, s-a aşezat în genunchi şi a început:

– Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 2o de ani, am fost şi la alţi preoţi să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun şi am venit aici.

– Spune matale !

Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraş ca o minge care, se îndepărta puţin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraş nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, şi-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norişorul pleca de deasupra capului şi se întorcea când renunţa de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie şi pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte.

–  Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale şi tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.

– Ba am spus, plec !

– Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc şi mi-a spus un păcat atât de greu şi de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu ştiam ce canon să-i dau, iar despre nouraş ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el, s-a dus spre uşă şi a pocnit. Moşneagul mi-a mulţumit şi când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea  drept ca un tinerel de 2o de ani, vârsta la care făcuse păcatul.

– Ce canon îmi daţi, părinte?

– Nici nu ştiu ce să-ţi dau, aşa ceva n-am mai auzit de când sunt preot şi nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?

– Am părinte, bani am.

– Dacă ai, cumpără matale cele mai scumpe

Sfinte Daruri, Evanghelia cea mai scumpă, un veşmânt preoţesc, cele mai frumoase din câte sunt, iei femeia matale, vă duceţi şi căutaţi Biserica cea mai săracă şi daţi preotului de acolo, să se roage pentru iertarea păcatelor matale. L-am binecuvântat şi mult timp n-am putut să uit păcatul acela, deşi, eu am rugăciune înaintea lui Dumnezeu să uit păcatele oamenilor, să nu judec pe cei care vin la mine.

vPărintele  cel  mai  mult  suferea,  când  cineva punea pe umerii omului mai mult decât se putea ca să-i îngreuneze viaţa. Veneau persoane la rugăciunile dânsului şi nu toţi se spovedeau la el, aveau alţi duhovnici, care dădeau canoane grele pe care omul nu le putea face.

Era un preot la Mănăstirea Antim care da canoane celor care aveau avorturi, să oprească de la avort pe altele, să le convingă că nu e bine. Acest lucru e foarte greu de făcut şi acest preot oprea de la împărtăşanie pe acelea cu avorturi, până convingea un număr hotărât de el. Femeile cu necazul acesta veneau şi se plângeau de această situaţie la Părintele Ilarion:

– Părinte, mi-a dat preotul A de la Antim săconving pe femei să nu mai facă avorturi şi nu reuşesc, iar dacă nu conving nu pot să mă împărtăşesc.

– Eu nu pot să dezleg ce a legat un preot, trebuie să mergi la arhiereu să-l rogi să te dezlege.

– Am fost părinte şi mi-a spus arhiereul că nu se bagă.

– Ce pot eu să fac, eu sunt un simplu preot. Mai insistă pe lângă preot să-ţi înlocuiască canonul.

• Altă doamnă :

– Părinte, ştiu de la dumneavoastră că psalmii se citesc doar cate 3, iar duhovnicul meu preotul A de la Antim, mi-a dat canon să citesc 3 catisme sau mai mult şi am numai  necazuri, nici nu am timp că am serviciu, mi-e din ce în ce mai rău, ce să fac?

Tulburat peste măsură, pentru că Părintele Ilarion îl ştia pe acest preot, vrăjmaş al dânsului, ştia şi cu ce scop face aceasta, i-a zis femeii :

– Mergi mata la preotul acela şi-i spui că eu am spus să-mi zică şi mie de unde ia canoanele când le dă oamenilor, ca şi eu am făcut şcoală şi aşa canoane n-am învăţat, să-i spui că eu am zis.

După moartea părintelui Ilarion, acest preot împreuna cu Preotul M tot de la Antim, a scris o carte împotriva Părintelui Ilarion, îl socotesc paranormal.

• Părinte, mă spovedesc de păcate, dar în câteva zile după aceasta fac din nou toate păcatele pe care le-am spovedit, cu toate că eu doresc să nu le mai fac. În felul acesta, nu înaintez de loc pe calea mântuirii sufletului meu.

– Aceasta se întâmplă, când persoana a făcut păcate pe care le ascunde, nu le spune, sau le spune incomplet, sau le spune într-o formă mai uşoară. După o astfel de spovedanie, diavolii nu pleacă. Ei rămân, şi lucrează ca să repeţi chiar şi păcatele pe care le-ai spovedit sincer. Ştiu o persoană care certa mult pe alţii: Stai prea aproape de mine, sau, du-te de aici, că n-am loc de tine. Pentru că l-ai atins, striga:

– M-ai lovit! Deci certa pe alţii prea mult, pentru prea puţină vină. Acest păcat nu-l spovedea, pentru că nici nu considera că a făcut vreun păcat. Dar diavolii îl batjocoreau. Când se afla în lume, îl izbeau aşa de tare încât tresărea şi se uita în jur să vadă cine l-a izbit. Dar vedea că lumea este departe de el, şi se întreba iritat, de ce păţeşte aceasta, şi cine îi face aceasta? Când şi-a dat seama că este de la diavol, s-a spovedit, apoi s-a ferit cu străşnicie de a repeta păcatul şi în felul acesta a scăpat. Aşa face diavolul, te batjocoreşte, şi te face să te cerţi cu cei din jurul tău.

• Părinte, lucrez cu publicul la serviciu. Deşi mă străduiesc să mulţumesc pe fiecare, observ că în loc să plece mulţumit, fiecare se arată nemulţumit. Adeseori îmi face pe nedrept scandal, ce se întâmplă cu mine?

– Omul care nu s-a spovedit şi împărtăşit de mulţi ani nu este înconjurat de îngeri. Pe el ajung să locuiască diavolii. Aceştia sar pe oamenii din jurul nostru şi îi neliniştesc. Astfel colegii de serviciu ajung de ne fac scandal pe nedrept. Persoanele pentru care lucrezi, în cazul în care lucrezi cu publicul, sunt neliniştite şi fac scandal pe nedrept. Ei fac aceasta pentru că aşa îi mână satana. Deci aşa lucrează satana: pe cei din jurul tău îi mână să păcătuiască, pentru că îi face să te acuze pe nedrept, iar pe tine, vrea să te împingă să faci fapte rele, sub presiunea acuzaţiilor nedrepte, repetate zilnic asupra ta. Vrea să devii certăreţ, să serveşti rău sau incorect lumea, vrea să urăşti pe toată lumea, şi în special vrea să te facă să-l urăşti pe Dumnezeu, sau să-l consideri nedrept. Ajungi să gândeşti „Eu i-am servit bine, corect amabil, iar ei se poartă rău, pe nedrept”. Dacă sub bătaia pe care i-o dă satana în viaţa pământească, omul se înrăieşte, şi ajunge de: urăşte pe toată lumea; face rău la toată lumea, sau devine incorect; urăşte pe Dumnezeu, înseamnă că satana nu a lucrat în zadar. Satana a câştigat, omul s-a îndrăcit, adică a ajuns să facă şi el fapte drăceşti. Dacă omul îndură această bătaie, ca: nedreptăţi, pagube, boală, diverse încercări grele, şi rămâne bun, blând, iertător şi cu dragoste faţă de Dumnezeu, înseamnă că satana este cel ce a pierdut. El s-a străduit, a lucrat, dar a pierdut. În jurul nostru, vin îngeri care ne apără de lucrarea celui rău. Cu cât suntem mai curăţiţi şi sfinţiţi, şi avem legătură mai intensă cu Dumnezeu prin rugăciuni, cu atât mai liniştită devine viaţa noastră. Când trăiam departe de Dumnezeu, necazurile veneau peste noi fără încetare treburile sporeau, tot timpul alergam obosiţi, pagubele nu încetau. Pentru orice lucru, trebuia efort mare ca să-l obţinem, fiindcă satana se opune dorinţelor noastre. Cei din jur ne necăjeau, şi duceam o viaţă chinuită. Aşa este iadul, chin neîncetat, chin veşnic.

• Părinte, când te duci la părintele nostru să te spovedeşti nu te întreabă aproape nimic. Dacă nu spun eu ce am pe suflet aş putea să mă ridic la spovedanie fără să mărturisesc păcatele. Nu-i datoria preotului să întrebe?

– Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat. Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu şi nu pleacă până ce a golit sacul cu păcate fără să-l întrebe preotul ceva.

Datoria este a credinciosului de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a întreba. Întrebările puse de duhovnic, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit şi nu-şi mărturiseşte singur toate păcatele, pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele. Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat.

• Părinte, cât de des putem să ne spovedim?

– „ De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui„. De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sânt reguli speciale. Nu sunt opriri.  Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea păcatului să stea pe suflet. Cum nu poţi sta murdar de noroi, după ce ai căzut pe timp de ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului. Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti.

• Este bine ca cineva care a fost legat de un preot de a nu se împărtăşi pentru anumite păcate, să meargă la alt preot pentru a se dezlega?

– Dacă cineva a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui. Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică Episcopul locului. În cazul în care a murit preotul, atunci dezlegarea o poate face noul duhovnic sau episcopul. Preotului care-i vin credincioşi pentru a fi dezlegaţi să n-o facă, ci să-i trimită la preotul de la care au luat legare.

(Pr.Ioan V Argatu, „Pe treptele suirii catre cer„, editia a2a, 2007, pg.180-192)