Împărtăşania

242.- Părinte, un preot din oraş, la împărtăşanie, are un borcan plin cu linguriţe şi împărtăşeşte pe fiecare cu altă linguriţă.

-Preotul acela nu are credinţă. Nu e bine ce face, aduce sminteală şi dă idei omului. Un adevărat creştin nici nu se gândeşte la aşa ceva. Dacă în Potir e Trupul şi Sângele  Mântuitorului, de ce se teme el, unde e credinţa lui?

243.- Părinte, am văzut pe nora mea că săruta copilul pe fund, nu e păcat?

-Ba da, nu poţi cu gura cu care iei Sfânta Împărtăşanie să săruţi fundul copilului, pentru că oricât de mic ar fi, părţile ruşinoase tot părţi ruşinoase sunt. Părinţii care fac asta n-au mintea întreagă, vai de capul  lor.

244.– Părinte, când te împărtăşeşti, câte zile de curăţenie trupească trebuie să ţii ?

-Pentru cei tineri 3 zile înainte şi 3 zile după împărtăşanie. Ziua de împărtăşanie nu se socoteşte. Pentru cei mai în vârstă 7 zile înainte şi 7 după, iar pentru bătrâni tot postul şi 7 după.

245.- Copilul mic până la 7 ani.

Copilul mic merge la împărtăşanie după credinţa mamei şi deşi e mic simte Taina Sfintei Împărtăşanii. Când se apropie de Sfântul Altar suspină uşor sau plânge uşor. Când se fac rugăciunile pentru Sfânta Împărtăşanie la fel, suspină sau oftează uşor, e emoţionant momentul, o impresionează şi pe mama. Mama are emoţii ca şi cum  s-ar împărtăşi ea.

246.– Părinte, câte zile trebuie să ţii post, ca să te poţi împărtăşi?

-7 zile. Se socoteşte că, după 7 zile de post se elimină toate grăsimile din corp. Să ne asemănăm la trup cu Mântuitorul. El nu a mâncat decât peşte.

247.- Părinte, te poţi împărtăşi în fiecare duminică?

-Nu, e prea des şi devine obicei, nu este voie, cel  mai des la 40 zile, aşa săptămânal trebuie să ţii post, împărtăşania nu se dă oricum.

248.– Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile cum se procedează ca să te poţi împărtăşi ?

-Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până în ziua aceea să fie 7 zile de post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.

249.– Părinte, cum trebuie să vină femeia la Sfânta Împărtăşanie? Este bine să vină rujată şi machiată şi cu capul descoperit?

-Femeia nu se poate ruga, nu se poate spovedi şi nu se poate împărtăşi având capul descoperit, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul, femeia este datoare să aibă semn de supunere asupra capului ei, pentru îngeri” (I.Cor.11,5,10). Femeia care vine la Sfânta Împărtăşanie cu ruj pe buze, trebuie mai întâi să-şi spele rujul de pe buze şi apoi să se împărtăşească. Pentru că, rujul de pe buze rămâne pe linguriţa cu care a fost împărtăşită, iar linguriţa fiind introdusă din nou în  Sfântul Potir, rujul de pe ea se amestecă cu Sfânta Împărtăşanie. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci, se fac vinovaţi de cele sfinte, atât femeia care s-a împărtăşit cât şi preotul care nu a păzit  sfintele.

250.- Se poate împărtăşi omul de două ori într-o singură zi, aşa cum e la catolici?

-Nimeni nu se poate împărtăşi în aceeaşi zi de două ori, decât o singură dată şi la interval de cel puţin 40 de zile. Nu se poate împărtăşi nimeni după ce a mâncat.

251.– De ce se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie prescura şi nu ostia ca la catolici?

-În Biserica Ortodoxă se foloseşte la Sfânta Împărtăşanie pâinea dospită sau „artos”. Cu pâinea dospită compară Mântuitorul Împărăţia lui Dumnezeu atunci când spune că: „Asemenea este Împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată” (Mat.13,33), adică precum aluatul care dospeşte, creşte şi sporeşte, tot aşa creşte şi Împărăţia lui Dumnezeu prin propovăduirea Sfintei Evanghelii în lume. La Cina Cea de Taină Mântuitorul a luat pâinea şi o frânge, nu azima.

252.– Părinte, este corect să aruncăm pe apă curgătoare dacă se alterează Sfânta Împărtăşanie?

– Nu este corect a arunca în foc şi a arde, sau de a arunca pe o apă curgătoare sfintele!  În foc nu le putem arunca, deoarece nu avem voie să ardem Trupul şi Sângele Mântuitorului. Pe apă curgătoare nici atât, pentru că apele în ziua de astăzi nu mai sunt curate, aşa cum erau mai demult, ci sunt poluate. În râuri se aruncă zilnic toate rezidurile de pe la fabrici, toată murdăria oraşelor şi satelor, iar sfintele s-ar amesteca cu acestea. Singura posibilitate este de a le îngropa în curtea Bisericii, în cimitir, la piciorul Sfintei Mese sau într-un loc curat şi ferit.

253.- Cât de des se pot împărtăşi cei bolnavi şi pe patul de suferinţă?

– Cel ce este bolnav, se poate împărtăşi mai des, din 40 în 40 de zile.

254.- Este bine ca femeia însărcinată să se împărtăşească mai des pe perioada sarcinii sau numai când trebuie să meargă şi să nască?

– Femeia însărcinată se poate împărtăşi mai des , din 40 în 40 de zile, pentru întărire şi ajutor de la Dumnezeu pentru ea şi pentru pruncul pe care-l poartă.

255.- Femeia însărcinată şi care are canon să nu se împărtăşească, se poate împărtăşi înainte de a naşte?

– Da. Fără oprire trebuie împărtăşită. Femeia care are canon şi este oprită de a se împărtăşi timp mai îndelungat dar este însărcinată şi trebuie să nască, trebuie împărtăşită înainte de a merge să nască, întrerupându-se pentru acel timp oprirea (canonul) pe care o are. Trebuie împărtăşită, pentru că la naştere femeia îşi pune în pericol de moarte viaţa, iar cel ce este în pericol de moarte i se socoteşte împărtăşania ca în ultima clipă a vieţii sale de care nu trebuie să-l păgubim pe om, fie cât de păcătos. Canonul nu-i este dezlegat, după naştere rămâne în acelaşi canon. După naştere femeia intră înapoi în canonul pe care l-a avut şi pe care trebuie să-l împlinească, deci, îşi continuă canonul cu oprire de la Sfânta Împărtăşanie chiar dacă înainte de naştere a fost împărtăşită.

256.- Este bine să fie împărtăşiţi copiii mici? Unii preoţi se feresc de a împărtăşi copiii mici.

-Copiii după botez, pot fi împărtăşiţi cât mai des, se poate în fiecare duminică. Unii preoţi se feresc deoarece este cel mai dificil de a împărtăşii copii mici, care de frica medicamentelor resping Sfânta Împărtăşanie. Oricât de dificil ar fi, nu trebuie respinşi copiii de la Sfânta Împărtăşanie. Preotul să se înarmeze cu răbdare, cu atenţia mărită şi plin de dragoste pentru că Mântuitorul a spus: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”

257.- Este voie să săruţi icoanele în biserică după ce te-ai împărtăşit?

-După ce te-ai împărtăşit şi te duci acasă, care-i primul lucru pe care-l faci? Nu-i aşa că te aşezi la masă şi mănânci?

-Da.

-Când mănânci nu te foloseşti de furculiţă şi lingură, pe care le bagi în gură şi le atingi cu buzele?

-Da,

-Atunci, care sunt mai sfinte: icoanele din Biserică sau  lingura şi furculiţa cu care mănânci?

-Icoanele din biserică.

-Deci icoana care este sfinţită şi stă numai în biserică n-o săruţi, de teamă să nu pângăreşti Sfânta Împărtăşanie, iar de lingura care atinge nu numai buzele ci şi limba nu ţi-e teamă că poate pângări Sfânta Împărtăşanie? Acesta este un obicei pornit din râvna şi evlavia poporului, nu vei găsi în cărţile sfinte scrisă această interdicţie de a nu săruta sfintele icoane după  Sfânta Împărtăşanie. Dacă ar fi să rămână Sfânta Împărtăşanie pe lingura cu care mănânci, ai săvârşit deja păcatul, pentru că spălând lingura s-a dus Sfânta Împărtăşanie la canal şi a fost aruncată. Dacă ar rămâne Sfânta Împărtăşanie pe sfintele icoane, rămâne în biserică şi pe loc sfinţit  şi nu e tot una cu lingura. Aceasta-i diferenţa.

Împrumutul

               258.- Părintele Ilarion a primit o scrisoare pe care ne-a cerut s-o deschidem noi şi s-o citim cu voce tare. In scrisoare scria un domn de vreo 53 de ani, că a dat cu împrumut cuiva 30 milioane lei. Acela, căruia i-a împrumutat, i-a promis să-i dea dublu înapoi pentru că avea nevoie urgentă de bani. Acum, nu mai vroia să-i dea nici pe cei 30 milioane împrumutate. Îl întreabă pe părintele ce să facă? Părintele, la auzul  acestora, ne zice:

-Acum mă întreabă ce să facă, când i-a dat, înainte de a-i da trebuia să mă întrebe, ce să facă, să-i facă milostenie că nici n-o să-i mai vadă. Nu ne-a mai spus nimic, dar rămânea pe gânduri şi zicea :

-Ce cap, om la 53 de ani să facă aşa ceva !!! De ce îşi amintesc unii de preot numai după ce dau de necaz?  Ba se mai înfundă în necazuri de nu-i mai poţi scoate, ca să spună mai apoi că nu-i bun preotul, nu a ştiut ce să mă înveţe, să râdă diavolul.

                 259.-Numai într-un singur caz eşti îndreptăţit să nu dai cuiva împrumut: bani, haine, alimente, diferite lucruri din gospodărie, dacă ştii că persoana care-ţi cere în împrumut se ocupă de farmece, vrăji şi descântece. La aceste persoane să nu dai cu împrumut pentru că pot să-ţi aducă înapoi lucrul pe care i l-ai împrumutat cu vrăji şi aşa îţi bagă diavolul şi necazul în casă. La aceste persoane, dacă nu poţi refuza, dă-le de pomană fără pretenţia de a ţi le întoarce cândva înapoi şi de la ele niciodată să nu iei nimic. În rest, este păcat să nu împrumuţi pe cineva care are nevoie de ajutorul tău. Ce spune Mântuitorul în Sfânta sa Evanghelie: „Celui care cere de la tine, dă-i; şi cel ce vrea să se împrumute de la tine, nu-l îndepărta”(Mat.5,42)

Înfierea de copii

260.- Părinte, e bine să înfiezi un copil ?

-Da, e foarte bine. Cine înfiază un copil, in clipa aceea a devenit copilul lor, pentru aceasta li se iartă multe din păcatele care le-a făcut până atunci, dar se va sili diavolul să dea multă bătaie de cap părinţilor cu creşterea copilului până ajung unii de spun: ce mi-a trebuit copil, de ce mi-am luat belea pe cap, mai bine îmi vedeam de treabă, şi au pierdut toată plata. Deci, trebuie: răbdare, luptă şi credinţă când înfiezi un copil.

Îngerul păzitor

261.– Părintele ne povăţuieşte:

-Să ştiţi dumneavoastră că fiecare om are un înger, după faptele pe care le face omul, îngerul e tare sau mai slab. El însoţeşte omul peste tot. Atunci când omul nu merge la Sfânta Liturghie îngerul se duce şi omul rămâne singur acasă, doar cu vrăjmaşul, care-i dă putere să facă treabă cât mai multă, atunci are spor la treabă în zi de duminică şi de sărbătoare. În cursul săptămânii, când poţi face treabă câtă vrei n-ai chef, n-ai timp, ai piedici, dar de sărbători poţi să faci oricât de multă ar fi. Îngerul nostru păzitor merge în fiecare seară, când noi ne culcăm şi raportează lui Dumnezeu tot ce am făcut în ziua aceia, cu ruşine şi părere de rău: Doamne n-am reuşit să fac decât atât cu sufletul pe care mi l-ai dat să-i port de grija şi arată faptele cele bune pe care le-a făcut omul în ziua aceea (toate sunt scrise). Vine apoi şi diavolul şi spune batjocoritor: „Creatorule! ce făptură ticăloasă ai mai făcut şi Tu. Ia te uită ce-a făcut el azi !”, şi arată toate relele pe care le-a scris. Îngerul păzitor abia găseşte câteva fapte bune, dar diavolul are multe pentru că aşa e omul, pe cele rele le face mai repede decât pe cele bune. Atunci când se face acest raport despre sufletul respectiv, omul este într-un somn foarte profund, nu aude nimic, e timpul acela când adormi un sfert de oră, o jumătate de oră, cât lipseşte îngerul de lângă trup, apoi se întoarce şi-i veghează somnul.

262.- Să vă spun o întâmplare.

-A venit la mine o fată foarte supărată că o părăsise prietenul şi de supărare se rugase s-o părăsească îngerul ei păzitor, să plece de la ea că tot n-o ajută cu nimic. După aceea a avut necazuri şi mai multe. I-am spus: cum ai putut să faci aşa ceva, mergi matale acasă şi te roagă, citeşte „Acatistul Îngerului Păzitor” să vină îngerul înapoi, şi ai grijă ce faci că râde diavolul de matale. Aveţi grijă când vorbiţi, gândiţi-vă înainte, nu daţi drumul la gură la întâmplare.

Înjurăturile

263.- Părinte, ce se întâmplă cu cei ce înjură de lucruri sfinte şi de tot felul de prostii?

-Prin înjurături se duce numele lui Dumnezeu în deşert şi se calcă porunca a III-a din cele 10 porunci. La acest păcat îl îndeamnă diavolii pe om cu multă insistenţă şi îi strecoară în obişnuinţă, pentru ca Dumnezeu să fie hulit.

Prin acest păcat, omul devine mai rău decât diavolul. Diavolul nu înjură pe Dumnezeu, pe când omul o face. Diavolul aduce necazul prin care îl face pe om să înjure. În loc ca omul să înjure pe cel care-i aduce necazul, adică pe diavol, îl înjură pe Dumnezeu.

Chinul celor care înjură Sfânta Cruce, este de a duce în spate Crucea grea a Mântuitorului şi să urce cu ea dealul Golgotei de atâtea ori de câte a înjurat. Pe toţi hulitorii, diavolul îi va chinui spânzurându-i de limbă, şi vor sta pe jumătate în foc. Acest păcat este frecvent şi intră în obişnuinţă. Atunci când omul este obişnuit cu păcatul, devine a doua natură a sa. Nu mai sesizează că este păcat, că este urât, nu se mai păzeşte de nimeni, înjură de faţă cu toată lumea şi chiar unii fac o grozăvie din aceasta.

Cel ce înjură pe Dumnezeu şi lucrurile sfinte, nu are iertare, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”(Mat.12,31-32).