Spovedania

 423– Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?

-Laşi pentru altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti, asta numai în Postul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau  împărtăşanie.

424– Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti, după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti ?

-Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtăşit. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.

425– Părinte, dacă faci molifta de spovedanie şi n-ai reuşit să te spovedeşti, din cauza perioadei de necurăţie, ce faci?

-Când trece perioada, stai la altă moliftă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.

426.– Părinte, e vreo regulă în privinţa spovedaniei, ai vreo obligaţie faţă de paroh să te spovedeşti la el?

-De drept, la paroh trebuie să vă spovediţi, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriaşilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit, ceri dezlegare de la paroh şi mergeţi la acela. Să ştiţi însă un lucru, că duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.

427.– Părinte, eu sunt plecată din ţară şi nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiţi să fac?

-Se poate face spovedanie şi de la distanţă, scrii păcatele, le pui într-un plic şi le trimiţi duhovnicului din ţară (vorbeşti cu el din vreme). Duhovnicul citeşte, dă canon, matale faci canon. Şi totul e bine.

428.- Să vă mai spun câte ceva :

-A venit la mine un bărbat să se spovedească şi când  l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :

-Părinte, eu nu am păcate.

-Atunci, eu sfinţi nu spovedesc (bărbatul s-a ruşinat şi a început să mă întrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? şi aşa şi-a spus toate păcatele lui).

429– Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncă peşte?

-Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.

430– Părinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoaşteţi după păcate?

-Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedeşte omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine şi să spun: uite-l pe beţivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeaşi dragoste.

431– Părinte, e bine să te spovedeşti în grup?

-Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te ruşinezi pentru ce-ai făcut, şi alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtăşania după spovada în grup nu se dă.

432– Părinte, e bine să te spovedeşti la preoţi călugări?

-E bine şi la preot călugăr şi la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greşeală la oameni şi nu îndreaptă. Căutaţi preoţi mai în vârstă pentru spovedanie.

433– Părinte, când eşti oprit de la Sfânta Împărtăşanie şi vrei totuşi să te mai spovedeşti, mai ţii post?

-Da, ţii 3 zile post şi apoi iei Aghiazmă Mare.

              434.- Când eram la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani şi tare aplecat, sprijinit de un baston. Auzise de mine şi venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă şi a plecat. A venit a 2-a zi şi a mai stat, dar tot n-a putut să intre şi s-a ambiţionat, a venit a 3-a zi. In sfârşit i-a venit şi lui rândul, s-a aşezat în genunchi şi a început:

-Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 2o de ani, am fost şi la alţi preoţi să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun şi am venit aici.

-Spune matale !

Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraş ca o minge care, se îndepărta puţin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraş nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, şi-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norişorul pleca de deasupra capului şi se întorcea când renunţa de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie şi pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte. Eu, i-am zis:

-Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale şi tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.

-Ba am spus, plec !

-Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc şi mi-a spus un păcat atât de greu şi de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu ştiam ce canon să-i dau, iar despre nouraş ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el,   s-a dus spre uşă şi a pocnit. Moşneagul mi-a mulţumit şi când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea drept ca un tinerel de 2o de ani, vârsta la care făcuse păcatul.

-Ce  canon îmi daţi, părinte?

-Nici nu ştiu ce să-ţi dau, aşa ceva n-am mai auzit de când sunt preot şi nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?

-Am părinte, bani am.

-Dacă ai, cumpără matale cele mai scumpe Sfinte Daruri, Evanghelia cea mai scumpă, un veşmânt preoţesc, cele mai frumoase din câte sunt, iei femeia matale, vă duceţi şi căutaţi biserica cea mai săracă şi daţi preotului de acolo, să se roage pentru iertarea păcatelor matale. L-am binecuvântat şi mult timp      n-am putut să uit păcatul acela, deşi, eu am rugăciune înaintea lui Dumnezeu să uit păcatele oamenilor, să nu judec pe cei care vin la mine.

              435.- Părintele, cel mai mult suferea, când cineva punea pe umerii omului mai mult decât se putea ca să-i îngreuneze viaţa. Veneau persoane la rugăciunile dânsului şi nu toţi se spovedeau la el, aveau alţi duhovnici, care dădeau canoane grele pe care omul nu le putea face.

Era un preot la Mănăstirea Antim care da canoane celor care aveau avorturi, să oprească de la avort pe altele, să le convingă că nu e bine. Acest lucru e foarte greu de făcut şi acest preot oprea de la împărtăşanie pe acelea cu avorturi, până convingea un număr hotărât de el. Femeile cu necazul acesta veneau şi se plângeau de această situaţie la Părintele  Ilarion:

-Părinte, mi-a dat preotul A de la Antim să conving pe femei să nu mai facă avorturi şi nu reuşesc, iar dacă nu conving nu pot să mă împărtăşesc.

-Eu nu pot să dezleg ce a legat un preot, trebuie să mergi la arhiereu să-l rogi să te dezlege.

-Am fost părinte şi mi-a spus arhiereul că nu se bagă.

-Ce pot eu să fac, eu sunt un simplu preot. Mai insistă pe lângă preot să-ţi înlocuiască canonul.

436.- Altă doamnă :

-Părinte, ştiu de la dumneavoastră că, psalmii se citesc doar cate 3, iar duhovnicul meu preotul A de la Antim, mi-a dat canon să citesc 3 catisme sau mai mult şi am numai necazuri, nici nu am timp că am serviciu, mi-e din ce în ce mai rău, ce să fac?

Tulburat peste măsură, pentru că Părintele Ilarion îl ştia pe acest preot, vrăjmaş al dânsului, ştia şi cu ce scop face aceasta, i-a zis femeii :

-Mergi mata la preotul acela şi-i spui că eu am spus să-mi zică şi mie de unde ia canoanele când le dă oamenilor, ca şi eu am făcut şcoală şi aşa canoane      n-am învăţat, să-i spui că eu am zis.

După moartea părintelui Ilarion, acest preot împreuna cu Preotul M tot de la Antim, a scris o carte împotriva  Părintelui Ilarion, îl socotesc paranormal.

437.- Părinte, mă spovedesc de păcate, dar în câteva zile după aceasta fac din nou toate păcatele pe care le-am spovedit, cu toate că eu doresc să nu le mai fac. În felul acesta, nu înaintez de loc pe calea mântuirii sufletului meu.

-Aceasta se întâmplă, când persoana a făcut păcate pe care le ascunde, nu le spune, sau le spune incomplet, sau le spune într-o formă mai uşoară. După o astfel de spovedanie, diavolii nu pleacă. Ei rămân, şi lucrează ca să repeţi chiar şi păcatele pe care le-ai spovedit sincer. Ştiu o persoană care certa mult pe alţii: Stai prea aproape de mine, sau, du-te de aici, că n-am loc de tine. Pentru că l-ai atins, striga: M-ai lovit! Deci certa pe alţii prea mult, pentru prea puţină vină. Acest păcat nu-l spovedea, pentru că nici nu considera că a făcut vreun păcat. Dar diavolii îl batjocoreau. Când se afla în lume, îl izbeau aşa de tare încât tresărea şi se uita în jur să vadă cine l-a izbit. Dar vedea că lumea este departe de el, şi se întreba iritat, de ce păţeşte aceasta, şi cine îi face aceasta? Când şi-a dat seama că este de la diavol, s-a spovedit, apoi s-a ferit cu străşnicie de a repeta păcatul şi în felul acesta a scăpat. Aşa face diavolul, te batjocoreşte, şi te face să te cerţi cu cei din jurul tău.

438.- Părinte, lucrez cu publicul la serviciu. Deşi mă străduiesc să mulţumesc pe fiecare, observ că în loc să plece mulţumit, fiecare se arată nemulţumit. Adeseori îmi face pe nedrept scandal, ce se întâmplă cu mine?

-Omul care nu s-a spovedit şi împărtăşit de mulţi ani nu este înconjurat de îngeri. Pe el ajung să locuiască diavolii. Aceştia sar pe oamenii din jurul lor şi îi neliniştesc. Astfel colegii de serviciu ajung de ne fac scandal pe nedrept. Persoanele pentru care lucrezi, în cazul în care lucrezi cu publicul, sunt neliniştite şi fac scandal pe nedrept. Ei fac aceasta pentru că aşa îi mână satana. Deci aşa lucrează satana: pe cei din jurul tău îi mână să păcătuiască, pentru că îi face să te acuze pe nedrept, iar pe tine, vrea să te împingă să faci fapte rele, sub presiunea acuzaţiilor nedrepte, repetate zilnic asupra ta. Vrea să devii certăreţ, să serveşti rău sau incorect lumea, vrea să urăşti pe toată lumea, şi în special vrea să te facă să-l urăşti pe Dumnezeu, sau  să-l consideri nedrept. Ajungi să gândeşti „Eu i-am servit bine, corect amabil, iar ei se poartă rău, pe nedrept”. Dacă sub bătaia pe care i-o dă satana în viaţa pământească, omul se înrăieşte, şi ajunge de: urăşte pe toată lumea; face rău la toată lumea, sau devine incorect; urăşte pe Dumnezeu, înseamnă că satana nu a lucrat în zadar. Satana a câştigat, omul s-a îndrăcit, adică a ajuns să facă şi el fapte drăceşti. Dacă omul îndură această bătaie, ca: nedreptăţi, pagube, boală, diverse încercări grele, şi rămâne bun, blând, iertător şi cu dragoste faţă de Dumnezeu, înseamnă că satana este cel ce a pierdut. El s-a străduit, a lucrat, dar a pierdut. În jurul nostru, vin îngeri care ne apără de lucrarea celui rău. Cu cât suntem mai curăţiţi şi sfinţiţi, şi avem legătură mai intensă cu Dumnezeu prin rugăciuni, cu atât mai liniştită devine viaţa noastră. Când trăiam departe de Dumnezeu, necazurile veneau peste noi fără încetare treburile sporeau, tot timpul alergam obosiţi, pagubele nu încetau. Pentru orice lucru, trebuia efort mare ca să-l obţinem, fiindcă satana se opune dorinţelor noastre. Cei din jur ne necăjeau, şi duceam o viaţă chinuită. Aşa este iadul, chin neîncetat, chin veşnic.

439.- Părinte, când te duci la părintele nostru să te spovedeşti nu te întreabă aproape nimic. Dacă nu spun eu ce am pe suflet, aş putea să mă ridic de la spovedanie, fără să mărturisesc păcatele. Nu-i datoria preotului să întrebe?

-Cel care îşi mărturiseşte păcatul fără să fie întrebat de duhovnic, din proprie conştiinţă, de abia acela vine la scaunul mărturisirii cu conştiinţa păcatului şi cu părerea de rău pentru păcat. Recunoaşte singur că a greşit înaintea lui Dumnezeu şi nu pleacă până ce a golit sacul cu păcate, fără să-l întrebe preotul ceva.

A credinciosului este datoria de a mărturisi păcatele şi nu a preotului de a întreba. Întrebările puse de duhovnic, au rolul de a-l ajuta pe cel ce se mărturiseşte să-şi aducă aminte de anumite păcate pe care le-a uitat. Greşeşte cel ce vine la mărturisit şi   nu-şi mărturiseşte singur toate păcatele, pe motiv că duhovnicul nu l-a întrebat de ele. Acela rămâne cu păcatele nemărturisite, necăit şi neiertat.

440.-Părinte, cât de des putem să ne spovedim?

-„De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui„. De câte ori simte omul nevoia se poate mărturisi. Pentru Taina Mărturisirii nu sânt reguli speciale. Nu sunt opriri. Cât mai des este bine să te mărturiseşti şi să nu laşi întinăciunea păcatului să stea pe suflet. Cum nu poţi sta murdar de noroi, după ce ai căzut pe timp de ploaie, te-ai dus şi te-ai schimbat imediat, tot aşa trebuie să-ţi speli sufletul de noroiul păcatului. Este bine ca imediat după săvârşirea unui păcat să alergi la duhovnic şi să te mărturiseşti.

441.- Este bine ca cineva, care a fost legat de un preot, de a nu se împărtăşi pentru anumite păcate, să meargă la alt preot pentru a se dezlega?

-Nu este bine! Dacă cineva, a primit canon de la duhovnicul lui, nu se poate dezlega mergând la alt preot, până ce nu împlineşte canonul care i s-a dat de duhovnicul lui. Preoţii având aceeaşi putere de a lega şi dezlega păcatele oamenilor, nu poate dezlega unul ce a legat altul. Pentru a se putea dezlega canonul, trebuie s-o facă numai preotul care a legat, sau cineva care are o putere mult mai mare decât cea a preoţiei, adică Episcopul locului. În cazul în care a murit preotul, atunci dezlegarea o poate face noul duhovnic sau episcopul. Preotului care-i vin credincioşi pentru a fi dezlegaţi, să n-o facă, ci să-i trimită la preotul de la care au luat legare.