Muntele cel Sfânt al lui Dumnezeu

 

       Când citești cuvintele proorocului Isaia care grăiește despre așezarea puterii lui Dumnezeu peste lume – „Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! ” (Isaia 66,1), te întrebi cu fascinație în ce fel a putut fi descoperirea lui Dumnezeu către Moise în Muntele cel Sfânt și ce sălaș ar fi putut găsi Dumnezeu acolo ?! Dacă cerurile nu-L pot încăpea după cuviință, dacă ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă și dacă în fața Lui marginile pământului tremură(Isaia 41,5), cum vom pricepe mărirea Lui și slava Lui cum o vom cuprinde ?!
  Scriptura zice că s-a suit Moise în Muntele Sinai ca să primească legea, acolo unde Se pogorâse Dumnezeu cu foc, iar muntele fumega tot; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic (Ieșirea 19, 18). Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el (Ieșirea 34, 29). Ce mare minune și câtă luminare a firii la vederea lui Dumnezeu ?! De la această priveliște poporul întreg era oprit, ca nu cumva văzând cutremurătoarea slavă să fie lovit de moarte.

 

 Astfel înfățișează Sfânta Scriptură arătarea lui Dumnezeu către oameni într-o vreme în care idolatria și necunoașterea voii Sale îl țintuia pe om în ferecăturile morții. Peste timp, la plinirea vremii, S-a arătat însă slava lui Dumnezeu într-un alt chip: cu blândețe, cu gingășie și dragoste, într-o apropiere tainică, profundă, intimă – o apropiere a Duhului care pe toate le ține în ființă și de la care se revarsă râuri de viață.  Psalmistul avea să cugete la această mare minune zicând:Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt ! (Ps. 67, 25) și odată cu aceasta aveam a pricepe că Dumnezeu a binevoit să aleagă un alt munte, cu totul sfânt, ca să locuiască în el (Ps 67, 17).

            Acest al doilea munte al sălășluirii lui Dumnezeu la noi rămâne pentru omenire o taină negrăită, o comoară ascunsă în inimile credincioșilor, o bucurie de nespus. Se poate înțelege că vorbesc despre descoperirea lui Dumnezeu în inimă ! Se poate crede că tainica arătare a lui Dumnezeu la noi nu-i altceva decât fiorul prezenței lui Dumnezeu, știința Lui, bunătatea Lui, cunoașterea Lui, puterea Lui, adunate mănunchi și puse la temeiul noii zidiri în Iisus Hristos.
            Adevărat, însă cu mult mai mult acest munte, care freamătă în cutremurarea de Dumnezeu, în dragostea și ascultarea de El, este o făptură minunată pe care Dumnezeu și-a ales-o ca Templu pământesc al sălășluirii Sale: un suflet nobil, pur, o copilă abia ieșită din rosturile sfinte ale jocurilor copilăriei, care se vede așezată în fața rosturilor sfinte ale purtării celei mai mari minuni în sine: nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu.
        Ce fel de om putea fi această aleasă făptură, numai Dumnezeu știe. De ce a ales-o pe ea, e taina Lui ! Și precum oarecând Moise își scotea, la porunca lui Dumnezeu, încălțămintea pentru că locul pe care ședea era sfânt (Ieșirea 3, 5), și noi cei ce voim a pricepe această taină vom fi chemați a lepăda de la noi chipul slăbănogit al necredinței și al necuviinței.
          Sfântul Maxim Mărturisitorul cugetă asupra acestei taine în aceste cuvinte: “Multe femei au avut putere, dar tu le-ai întrecut pe toate prin fire și, prin cunoaștere, ai sporit mai mult decât toate în harul dumnezeiesc printr-o naștere mai presus de fire…”; și mai departe, “să ne întoarcem la întâiul scop al cuvântului, căci așa cum din toate părțile ea [cea care a născut mai presus de fire] este mai cu adevărat arătată și mai slăvită decât toți oamenii, tot așa și rânduiala și purtarea de grijă dumnezeiască a vieții sale e neasemănată. În văzul tuturor ea s-a arătat toată a fi plină de har, înțelegătoare prin privire și cuvânt, având înăuntrul firii ei descoperire dumnezeiască, cu totul străină de tulburare, mânie și grăire deșartă, frumoasă la suflet și la trup, și potrivită la înălțimea staturii, plină de toate podoabele și de toate faptele bune. Or, prin fire era atât de sfântă și cu adevărat fecioară, încât nu era câtuși de puțin atinsă atunci când dorința vreunei patimi venea să tulbure sfințenia ei duhovnicească.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul – Viața Maicii Domnului, în Prolog, 11, Ediția a II-a, traducere după Michel-Jean van Esbroeck de diac. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 1999, p.12)
            Mult, prea mult timp i-a trebuit Stâpânului să descopere inima aceasta plină de har și de sfințenie. În negura veacurilor întunecate, sângeroase, tulburate de toate răutățile și nedreptățile, în lumea aceasta întinată de rele, să găsești acest vas ales, scump, neîntinat, e-o mare minune. Cu dor, Dumnezeu pune în suflarea de cântec a psalmistului această înfrigurare a căutării: Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob (Ps. 131, 4-5). Și această căutare încununată de bucuria îngerului binevestitor, avea să pună în treapta cea mai de sus a descoperirilor voii lui Dumnezeu bunăvoința altei sălășluiri – sălășluirea Cuvântului în sângiuirile cele curate ale unei fecioare. Pântecele Fecioarei, numit și chivot al sfințirii pentru odihna Domnului (Ps. 131, 8), este precum odinioară Sionul pe care Domnul și L-a ales sălaș (Ps. 131, 13); este toiagul împărătesc cel înflorit, masa pâinii, sfeșnicul de aur care ține în sine lumina cea pururi fiitoare.
          Acest munte al întrupării Cuvântului are chipul nou al Taborului luminii dumnezeiești. Așezați în rațiunile lui, Moise și Ilie vor înțelege mai adevărat arătarea bunăvoinței lui Dumnezeu care îi înfășa în lumină, având mărturia pogorâtă de Sus: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit !”(Matei 17,5).
           Rugăciunile noastre îndreptate cu evlavie și dragoste către Maica lui Dumnezeu poartă cu ele conștiința cinstirii acestei mari minuni a descoperii lui Dumnezeu la noi. Maica Domnului este rugul aprins care arde de dragoste pentru Dumnezeu și nu se mistuie, este scara pe care a văzut-o în vis Iacov și pe care s-a coborât la noi Domnul, este vasul sfânt cu mana cea dumnezeiască din care ne hrănim noi, credincioșii, spre viață veșnică, este însă, mai presus de toate, Taborul cel sfânt al dragostei și al luminii celei fără de apus.
                                                                                                                                                                                                                                               pr. Lucian Grigore

 

Parintele Ioan de la Rarau despre cipuri si despre viitorul sinod panortodox

– Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

– Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intr-o rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

– Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.

– Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.

– Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?

– Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu. Am gasit scris in ziar ca guvernul englez acum a hotarat sa nu-i mai oblige pe oameni sa aiba buletinele de identitate, numai cine vrea. Au incredere in cetateni, au incredere. Celor care vin de pe alte continente, care au alt sistem de comert, de resurse economice, pentru aceia care lucreaza acolo, numai acelora sa le faca buletin cu cip. La cetatenii englezi, nu. Si buletinele astea cu cip costa enorm de mult. Acum vorbeau de cinci miliarde de euro. Daca va puteti inchipui cati bani se risipesc pe nimicuri!

– Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.

– Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?

– Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.

– Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.

– Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?

– Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.

– Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?

– Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?

– Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.

– Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.

– Parinte, stiti ca se pregateste cel de-al optulea sinod ecumenic. Ce efecte credeti ca va avea el aspra Bisericii?

– Cred ca acest sinod va fi mai mult unul ecumenic, decat panortodox. Un sinod de amestec. Una-i prietenia sociala, tehnica, politica, alta este prietenia duhovniceasca. Eu niciodata nu am sa pot sa fiu prieten cu un catolic, nici cu un protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic, nici cu un pagan, nici cu un ateu.

– Si cum ne raportam la ei?

– Intr-o familie sunt mai multi frati, nu? Sunt si ascultatori si neascultatori, sunt crestini si necrestini. Sunt si oameni cinstiti, si sunt si banditi si hoti. Suntem creati de Dumnezeu, dar nu toti suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot sa fiu eu prieten cu un adventist care scuipa o icoana a Maicii Domnului? Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.

– Stiti ca in doua biserici stim noi, una in Iasi si una in Timisoara, sunt inregistrari facute ca s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoti ortodocsi, ca si la calugarie, un ritual al cavalerilor de la Malta.

– Nu dau atentie dreptei credinte. Asta este. Nu stiu ce inseamna dreapta credinta. Daca se spune in sinoade ecumenice ca cel ce se roaga cu ereticii sa fie anatema, cum nu ne infricosam? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt ei? Daca eu ma rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad. Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu. Ce legatura are intunericul cu lumina? Adevarul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?

– Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?

– La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare …daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.

– Dar daca slujeste cu ereticii?

– Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.

– Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?

– Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre.Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el”? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el”. Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el”. De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine”. Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare… Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.

– Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?

– Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.

– Adica?

– Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.

– Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?

– Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.

– Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?

– Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.

 

Conform episcopului Ilarion Alfeev, diferentele intre Papism si Ortodoxie nu sunt fundamentale recunoscand in mod blasfemic “Tainele” papistase.

Iata pozitia unei parti a Bisericii Ruse exprimata de episcotul Ilarion Alfeev, si anume ca ar exista Succesiune Apostolica la papistasi si ca Tainele lor ar fi valide, contrazicand astfel pe Sfantul Vasile cel Mare care spune ca la schismatici si la eretici nu exista Succesiune Apostolica si nici Taine. Poate exista doar o succesiune istorica, exterioara, dar in nici un caz nu poate exista Succesiune Apostolica in senul transmiterii Harului Duhului Sfant pentru mantuirea oamenilor, deoarece in clipa in care papa si supusii lui au cazut in erezie, ei au pierdut si Harul Duhului Sfant (care se scarbeste de minciuna si nu ramane in ea, pentru ca este Duhul Adevarului) si Succesiunea Apostolica si Scaunul Vechii Rome.

La ora actuala episcop al Romei este episcopul roman Siluan, pentru ca e singurul episcop ortodox cu sediul la Roma.
Iata erezia expusa de episcotul Ilarion Alfeev: ” Bisericile Ortodoxe si Catholica au cateva diferente in Teologie si in modelul de organizare religioasa. Noi nu recunoastem autoritatea suprema a papilor asupra Bisericilor. Oricum, diferentele dintre Ortodoxie si Catolicism nu sunt fundamentale(???poftim??? nota mea). Noi (poate tu ca episcot si ceilalti eretici ecumenisti ce se mai gasesc inca in Biserica Ortodoxa – nota mea) recunoastem Tainele Bisericii Catolice. Daca un preot catolic vrea sa devina ortodox noi il acceptam ca preot.” (nu il rehirotonim, il consideram hirotonit valid la papistasi – nota mea).
Vezi cazul nemonahului, nepreotului si neortodoxului Gabriel Bunghe care a fost “primit” in Biserica Ortodoxa prin schimbarea vesmintelor, din haine catolice in haine ortodoxe.
Deci Biserica Rusa are “convertiti” neconvertiti, preoti ortodocsi nepreoti,etc care savarsesc Taine invalide, acestia nici botezati fiind, nici preoti, nici episcopi. Ei sunt “calul Troian” in Biserica Ortodoxa, pentru ca acesti oameni raman in afara Bisericii pacaliti fiind ei insisi si pacalind si pe altii care cred ca merg la preot ortodox, dar de fapt merg la un papistas nehirotonit sau pseudohirotonit la eretici.

“Le frère bénedictin Gabriel (Bunge) reçu dans l’Eglise orthodoxe F. Gabriel Bunge was received in the Orthodox Church by confession, as monk and priest (without any reordination).

On 27.08, in Moscow, Mgr Hilarion received in Orthodoxy Fr. Gabriel Bunge, a well-known benedictine swiss monk-ermit, author of writings about early Fathers. On same day, Fr. Gabriel concelebrated with Mgr Hilarion and Mgr Kallistos Ware, who is in Moscow now, with a group of “Friends of Mount Athos”. “

Ideile lui Ilarion de Volocolamsk nu sunt noi, ele sunt preluate de la Mitropolitul Filaret de Minsk, care propune un statut al Bisericii Ruse in care vorbeste de “legaturi invizibile” intre Biserica cea Una, cea Ortodoxa si “Bisericile” cazute in erezie, care datorita simplului fapt ca au o Succesiune de la Apostoli neintrerupta, istorica, ar pastra si Harul Duhului Sfant. Lucru contrazis de Sfintii Parinti si de toate Sinoadele Ecumenice si locale. Aceasta idee este folosita si de episcotul Ioanis Ziziulas care vorbeste de “grade de imbisericire” ca si cum poti fi mai putin in Biserica sau mai mult.
Toate aceste teorii care dogmatizeaza iconomia Bisericii de la un moment dat (Sinodul Trulan care primea atunci pe cei botezati in numele Sfintei Treimi cu Taina Mirungerii, ramane o iconomie folosita atunci de Biserica, in schimb credinta Bisericii este exprimata de Sfantul Ciprian de Cartagina care spune in acelasi glas cu Sfantul Vasile cel Mare cum ca nu pot exista Taine in afara Bisericii, iar granitele Bisericii le cunoastem prin anateme, care le delimiteaza de erezie.

” ( Look in content at page 17: Relations avec l’Église catholique romaine Department for External Church Relations of the Moscow Patriarchate
‘Le dialogue avec l’Église catholique romaine est fondé et doit rester fondé à l’avenir sur le maintien de la succession apostolique des ordinations.’ Principes fondamentaux régissant les relations de l’Eglise orthodoxe russe avec l’hétérodoxie” (lien ci-dessous). Ce document a été approuvé par le Concile épiscopal de 2000 et le Concile local de 2009, ce qui lui donne une valeur normative certaine pour le patriarcat de Moscou et Mgr Hilarion de Volokolamsk l’applique. Je le trouve pour ma part assez précis quand il dit: “Le dialogue avec l’Église catholique romaine est fondé et doit rester fondé à l’avenir sur le maintien de la succession apostolique des ordinations” il me semble bien valider l’ensemble des sacrements, à commencer par le baptême, administrés par les évêques ainsi ordonnés dans la la succession apostolique. ” Adica Biserica Rusa recunoaste hirotoniile ereticilor impotriva invataturii Sfintilor Parinti.

preot Matei Vulcanescu

Archbishop Hilarion’s answers questions from Der Spiegel
14.12.2009 • Analitics, DECR Chairman, Inter-Christian relations, Inter-Orthodox relations, New documents, The Far Abroad
Archbishop Hilarion of Volokolamsk, chairman of the Moscow Patriarchate department for external church relations, answered questions from Der Spiegel magazine. Below is the text of the talk His Eminence Hilarion had with the magazine’s correspondents.
The interview is published in Der Spiegel’s issue No. 51, 2009.

– How would you explain the difference between the Orthodox, the Catholic and the Protestant Churches?

– The Orthodox and the Catholic Churches have only some differences in theology and models of church order. Thus, we do not recognize the supreme authority of the Pope of Rome over other Churches. However, the differences between Orthodoxy and Catholicism are not fundamental. We recognize the Sacraments of the Catholic Church. If a Catholic priest moves over to Orthodoxy we accept him as priest. As for Protestant churches, we do not recognize them as Churches, seeing in them only communities of Christians. We have fundamental differences in theology and ethics.

– What are they exactly?
– Many Protestant churches have liberalized their notions of ethics, giving a theological justification to homosexuality and blessing same-sex couples. Some refuse to consider abortion to be a sin. We do not share the understanding of the Church and church order, especially as the Protestants, unlike the Orthodox and Catholic Churches, ordain women.
– Because the Council of the Evangelical Church in Germany elected a woman as chairperson in the person of Margot Kaessmann, you have broken off your dialogue…
– It was the way in which some mass media presented the situation, whereas I only said that we cannot continue theological dialogue in the former forms.

– Which boils down to the same thing after all. You do not want to have talks with Ms Kaessmann?
– So far we have had meetings between Heads of our Churches, that is to say, between the Patriarch and the chairman of the Council of the Evangelical Church in Germany. Now such a meeting has become impossible.
– In Germany and in the Western society it has provoked a considerable incomprehension. Your Church appears to represent ultra-conservative forces.
– We will face it. The election of a chairperson is an internal affair of the Evangelical Church in Germany. We respect the right of choice for those who gave their votes to Ms Kaessmann. But we also have our own rights, particularly to define the format of our participation in dialogue when the circumstances have changed. The Patriarch cannot meet with a woman-‘bishop’.

– Is the matter of gender so important?

– This is not a matter of gender but a matter of attitude to the Christian tradition. We believe a woman cannot continue the line of apostolic succession as Orthodox and Catholic bishops do. Besides, a meeting between Patriarch Kirill and Ms Kaessmann would look like the recognition of female priesthood by our Church. Our faithful will not understand it, as in our understanding it is the church people who are the guardian of Orthodox faith.

– Ms Kaessmann has stated that the meaning of ecumenical dialogue lies precisely in recognizing differences, in understanding the church order and the mission of the clergy. But you want to remove women from participation in the dialogue?

– No, women did participate earlier in the dialogue between our two Churches, but as priests, not as bishops. In November and December we were to celebrate the 50th anniversary of our dialogue in Moscow and in Berlin. After the election of Ms Kaessmann happened, I proposed that the celebrations in Moscow be held in the planned format so that Bishop Wolfgang Huber could come to Moscow. But as it was difficult for me personally to come to Berlin in this situation I suggested that the celebrations in Berlin be led by my vice-chairman. In response to that the Evangelical Church in Germany, failing even to contact me personally, declared all the celebrations cancelled. I regret that and I do not think one should react in this way.

– Apparently your proposal to send a vice-chairman was considered an offense?

– May be. But such an impulsive reaction does not correspond to the level on which our relations have existed so far. I am ready to meet with representatives of the Evangelical Church in Germany, either in Germany or in Moscow.

– And with Ms Kaessmann?

– I think, with my counterpart in the Evangelical Church in Germany.

– Is it a man?

– Fortunately, it is. Bishop Martin Schindenhutte.

– Mr Margot Kaessmann and Bishop Martin Schindenhutte sent the Patriarch a letter asking to clarify his position. Is there already any answer to it?

– The authors of the letter will receive an answer signed by either the Patriarch or me.
– Relations with the Catholic Church are developing more harmoniously, though in the past there were a lot of differences between you.
– Not only there were but there are remaining differences. After the disintegration of the Soviet Union, the Greek Catholics in western Ukraine seized hundreds of churches, driving out thousands of Orthodox faithful. We are told that the Greek-Catholic Church is autonomous. But since the Greek-Catholic Church is part of the Catholic Church, we believe Rome should find a possibility for influencing the situation there.
I do not even doubt that your next question will be about a possible meeting between Pope Benedict XVI of Rome and Patriarch Kirill of Moscow.
– And when the ‘summit’ of the heads of the two Churches will take place?
– We do not exclude the possibility of such a meeting and hope very much that it will take place. Pope Benedict XVI is well aware of the existing difficulties and for this reason does not speed up the question of his meeting with the Patriarch, much less the question of his visit to Russia, as was done under his predecessor. We are grateful to him for this. Besides, we closely follow his statements and support him whenever his defends traditional Christian moral values. But a mere protocol meetings and handshaking before cameras is of no interest to us.

¬- What is then the interest?

– We want a breakthrough in our relationships. When the situation in western Ukraine radically improves, when we – Orthodox and Catholics agree once for all that we are not rivals who lure away believers from each others, then a meeting between the Pope of Rome and the Patriarch of Moscow will become possible. We are allies; we face the same challenge – the challenge of militant secularism.

– This militant secularism is localized, in your view, primarily in Russia or in the West?

– In the West. In Russia it is not an official ideology. It is present but our faithful oppose its manifestations, standing out for traditional values, such as family, childbearing and the value of human life.
– In what way the situation in the West is different?
– In particular, the European Court of Human Rights in Strasbourg intends to ban Crucifixes in Italian schools. And this is a violation of traditional Christian values.
-But then Muslim schoolgirls should be also allowed to come to school in headscarves.
– And why not? But there is another factor, which is the religion of a majority. For Saudi Arabia it is Islam, for Russia it is Orthodox Christianity. In Kursk, the miracle-working Icon of Our Lady the Sign, the main shrine of the Russian Orthodox diaspora, was met by over 60 000 people. On November 4, the Day of the People’s Unity in Russia, we together with representatives of other religions organized a march in Red Square. The Patriarch walked in the first row, Muslim, Jewish and Buddhist leaders in the second. It was a sort of visible symbol: our society is multi-confessional but the Patriarch is the head of ‘the majority Church’. He unites our faithful and helps the mechanism of interreligious cooperation to function effectively. The Patriarch should be in some sense the spiritual leader of all the people, not only Orthodox believers.
– Today the new Patriarch Kirill of Moscow and All Russia, along with President Dmitry Medvedev and Prime Minister Vladimir Putin are the most influential people in Russia. Doesn’t it threaten the separation of church and state?
– Not at all. We do not interfere into politics, nor do we give recommendations as to whom to vote for. The Church is open for people of different political convictions.
– What is our attitude to today’s internal Russian discussion on Stalin’s personality?
– We should face the historical truth. There is irrefutable evidence that under Stalin there were mass repressions. We may not ever know the exact number of those repressed but it is a matter of millions of those who were executed by shooting, deprived of their property, driven away from their native land. It was a repressive system which eliminated its own people for several decades.

– But today there are voices in Russia saying that Stalin also has merits.

– The crimes I mentioned cannot be justified either by these merits or the victory in World War II. The victory was gained by the people, not Stalin.

– Your Eminence, thank you for the talk.

Questions were asked by Martin Derry, deputy editor-in-chief, Christian Neef and Matthias Schepp

 

Cititi cu atentie

 

Iată-ncepe judecata.
Domnul judecă-n Sion.
Nourul de martori vine
lângă strălucitul tron.

Stau în faţă acuzaţii :
milioane, mici şi mari :
se-nfioară împăraţii
între hoţi şi cămătari.

Primul suflet vine-n faţă.
– Tu, de ce nu M-ai primit ?
– Eu … aveam avere multă.
N-aveam vreme de gândit.

Şi-a chemat Judecătorul
primul martor în proces.
– Avraam ! Ce-aveai în lume
când din lume te-am ales ?

– Doamne, mii de robi şi roabe,
turme greu de numărat,
saci de aur şi podoabe
şi veşminte de-mpărat.

– Şi-ai putut primi Cuvântul,
tu, bogatule Avraam ?
– De-ar fi fost al meu pământul,
totul ţie îţi dădeam !

Se rosteşte scurt sentinţa.
Vine-al doilea-acuzat.
– Tu, de ce-ai respins credinţa ?
– Eu … eram bolnav în pat.

Şi din nourul de martori
vine unul din norod.
– Cum te-aflai tu, spune Domnul,
când Mi-ai fost întâiul rod ?

– Împărate, niciodată
ceasu-acela n-oi uita:
Mă aflam atunci pe cruce
tocmai lângă crucea Ta.
Domnul judecă pe altul.
– Pentru ce-ai respins credinţa ?
– Doamne, pe la noi atuncea
doar doi, trei urmau credinţa…

La un semn apare-un martor
cu păr alb, cu alb veşmânt.
– Spune tu, cu tine-alături
câţi credeau pe-ntreg pământ ?

– Doamne, când vesteam potopul
spune martorul cu greu,
nimeni nu urma credinţa
nimeni, Doamne, numai eu.

Şi-acum vine-o acuzată.
– Tu, de ce nu Mai primit ?
– N-aveam timp. Aveam atâţia
de cusut, de îngrijit.

– Tu, Tabita, pe câţi oare
îngrijeai ? – Parcă … vreo doi …
– Ba mai mulţi ! Spun zeci de glasuri.
– Şi pe noi ! – Ba şi pe noi !

Vine-o altă acuzată.
– Tu ? – O, Doamne Preaslăvite,
Tu ştii tot. Eram frumoasă
şi învinsă de ispite.

– Spune ! strigă Salvatorul,
Tu, Maria din Magdal,
cum erai ? – Eram frumoasă
şi, plutind pe-al lumii val,

sufletu-mi de şapte lanţuri
era prins şi ferecat.
Dar eu am venit la Tine,
şi Tu toate le-ai sfărmat !

– Tu ? alt acuzat primeşte
fiorelnica-ntrebare.
– Doamne, eu stăteam cu casa
prea departe de-adunare.

Domnul face-un semn spre martori
– juriul marelui examen –
şi se vede-un car deodată,
şi din car coboară-un famen.

– Tu, spre Templul Meu, de unde
te porneai când te chemam ?
– Eu, din Africa, Stăpâne,
din Etiopia veneam !…

Se rosteşte iar sentinţa.
Este-adus alt acuzat.
– Doamne … Tu chemai … prostimea …
eu eram un învăţat.

Domnu-alege-acum un martor.
( unul singur e deajuns ).
– Luca, ce-ai fost tu în lume ?
– Doctor ! martoru-a răspuns.

Domnul judecă-nainte.
Vine-un prinţ de mare neam.
– Tu ? De ce-ai respins credinţa ?
– Eram rege ! Nu puteam …

Şi ca martor o femeie:
– Tu, Estera cea frumoasă,
când riscai slujind credinţa
ce erai ? – Împărăteasă !…

Acuzatul se retrage.
Următorul la-ntrebare
e un avocat cu vază
– Doamne, cer o amânare !

Incidentul se respinge.
Vine-un mare proprietar.
– Doamne, vreau să vin cu martori
şi cu probe la dosar.

Vreau un avocat de seamă.
Dau oricât ! Să fie-adus !
– Prea târziu ! răspunde Domnul.
Pân-acum să ţi-l fi pus !

Voi, copii, întreabă Domnul,
avocat v-aţi pus sau nu ?
Cine v-a fost avocatul ?
Şi răspunde norul: – Tu !

Domnul judecă-nainte.
Vine-un tânăr acuzat.
– Doamne, eu eram prea tânăr,
când din lume m-ai chemat.

– Ieremia, strigă Domnul,
– Eu ! răspunde el umil.
Cum erai când ţi-am spus : vino !
– Eram, Doamne, un copil …

Şi, în rând cu Ieremia,
Vin din nourul cel sfânt :
Iosif cel frumos şi tânăr,
de ispită neînfrânt.

Samuel, ce din pruncie
Domnul l-a împrumutat.
Iosua şi Caleb ce-n ţara
cea promisă au intrat.

David, cu o praştie-n mână,
un copil cu păr bălai,
Iosia, băieţaşul rege
credincios lui Adonai,

Daniel, şcolar de frunte
ce-ntrecea orice haldeu,
şi cei trei ce-au stat în flăcări
lângă-un Fiu de Dumnezeu.

Vine dârz Botezătorul,
ce pe Domnul povestea,
vin copiii care-n templu
L-au primit cu Osana,

vine-apostolul iubirii,
tinerelul înţelep
ce şi-a sprijinit, la cină,
tâmpla pe cerescul piept,

vin cei tineri ca o rouă,
cu podoabe sfinte-n zori,
vin cântâd cântare nouă
şi cu glas şi din viori …

Acuzatul pleacă fruntea
şi se-ntoarce lăcrimând.
Domnul judecă-nainte.
Suflete vin rând pe rând …

*

Şi-acum tu, ce azi în ceruri
încă n-ai apărător,
crezi tu că la judecată
vei sta tot nepăsător ?

nu uita, umblând în viaţă
din păcat în alt păcat,
că în ultima instanţă
nu există avocat !

Înfricoşător lucru trebuie să fie să ai ca martor la Judecata de Apoi din prietenii tăi de la servici, de la şcoală sau chiar din familia ta. Fiecare la locul de muncă, acasă sau în oricare alt colectiv, ar putea fi un model pentru ceilalţi şi implicit martor. Cu noi ar putea judeca Dumnezeu lumea. Dar mai bine să dea Dumnezeu să nu fim niciunul de mărturie, ci să fim cu toţii, tuturor spre mântuire!

 

Parintele Teodor Zisis la Constanta: “La întronizarea papei Francisc I nu a fost prezentă Biserica Ortodoxă”

La întronizarea papei Francisc I nu a fost prezentă Biserica Ortodoxă

Mesaj actual al Sfântului Grigorie Palama

Nemaiauzite și nemaivăzute, ”pline de rușine” din punct de vedere ortodox au fost cele ce s-au făcut cu ocazia întronizării noului papă, Francisc I, avându-l în frunte din păcate pe patriarhul ecumenic, Bartolomeu I, împreună cu delegația de reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe autocefale. Nu, nu a fost prezentă acolo Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică, Biserica marilor mărturisitori ai credinței împotriva ereziei papismului: a Sfântului Fotie cel Mare, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfântului Marcu Eugenicul, a Sfântului Nicodim Aghioritul, a Sfântului Cosma Etolianul, a Sfântului Iustin Popovici, a Sfinților Părinți uciși de către latino-cugetătorul patriarh Ioan Vekkos, a Cuvioșilor Mucenici de la mănăstirea Kantara din Cipru, a contemporanilor cu noi sârbi ortodocși omorâți de către ustașii catolici, incitați de cardinalul, și acum ”sfântul” papistașilor, Stepinatz. Este posibil ca cei omorâți ”ca niște miei”de către papistași să fii trimis reprezentanți, bucurându-se de întronizarea ucigașului lor ? E posibil ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a anunțat pe părinții aghioriți de venirea papistașilor și a latino-cugetătorilor conduși de Vekkos, spunând că ”vin dușmanii Fiului Meu”, să fii participat, aprobând întronizarea dușmanilor Fiului ei, fără ca vreme de 1000 de ani încoace, de la schismă, să existe măcar o urmă de pocăință din partea lor ?

Nu așteptăm nici un răspuns teologic, nici vreo justificare a celor spuse și făcute de marii teologi ai apostaziei ecumeniste, dintre care pe unul, mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului l-am văzut în imaginile televizate și pe internet mai slugarnic decât toți”ortodocșii”, aproape sărutând cu buzele lui mâna papei. Ne e de ajuns confirmarea adresată papistașilor, făcută de cu adevărat marele teolog al credinței ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, care în primul lui Cuvânt împotriva kakodoxiei (ereziei) papistașe despre purcederea Duhului Sfânt ”și de la Fiul” (Filioque), bazându-se pe învățătura de Dumnezeu înțelepțită a Sfinților Părinți, pe care diferitele parasinagogi (erezii) și fracțiuni ale clericilor și teologilor laici post-patristici îi ignoră sau îi disprețuiesc, spune că niciodată nu îi vom primi pe papistași să se împărtășească cu noi, atâta timp cât ei continuă să păstreze erezia lui Filioque: ”Însă noi, fiind învățați de înțelepciunea de la Dumnezeu primită, a Sfinților Părinți, nu ignorăm uneltirile diavolului, niciodată nu vă vom primi să vă împărtășiți cu noi dacă spuneți că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul.” Pe cine să îi credem și să îi urmăm ? Pe cei ce teologhisesc în Duhul Sfânt și care sunt în acord continuu cu totalitatea Sfinților Părinți, devreme ce nu este posibil ca Duhul Sfânt să fie în dezacord cu El Însuși, sau pe cei ce teologhisesc din burtă sau după gânduri omenești, plecând de la premise filosofice ale marii mândrii și îngâmfări papistașe, cum făcea și umanistul adversar al Sf. Grigorie Palama, monahul apusean Varlaam din Calavria? Au citit vreodată arhipăstorii noștri scrierile Sfinților Părinți? Pe cine urmează ei? Pe organele și șoptitorii diavolului, care a dus într-o mulțime de erezii ”biserica” Romei cea plină de boală și trufie ?

Nu, Biserica Ortodoxă nu a fost prezentă acolo, la întronizarea papei, care de veacuri e organ”convins” al satanei, conform Sfântului Grigorie Palama. Își fac iluzii toți păstorii și arhipăstorii care cred că ei reprezintă Biserica lui Hristos atunci când nu reprezintă și adevărurile credinței. Biserica există acolo unde există adevăr. Când nu există adevăr, acolo nu e reprezentată Biserica. Așa spune Sfântul Grigorie Palama, contestând părerile filovarlaamiste ale patriarhului Ignatie al Antiohiei și prin acestea și pe cele identice ale patriarhului Ioanis Kalekas al Constantinopolului, care prin autoritatea puterii patriarhale încercau să subestimeze învățătura și părerile unui pe atunci simplu ieromonah, Sfântul Grigorie Palama, prin calomnii și persecuții, care au ajuns și până la închiderea lui vreme de 4 ani (1343-1347) în temnițele palatului imperial din Constantinopol.

A venit vremea, în sfârșit, să se trezească cei care, amăgiți de atitudini eclesiologice episcopocentrice și papocentrice ezită să vorbească și să ia la rost pozițiile distructive ale reprezentanților ereziei postpatristice ecumeniste a vremurilor noastre, care mai rău ca orice, preamăresc și laudă pe cei care târăsc Biserica în mod slugarnic și înjositor în curțile arhiereticului papă și ale altor multor eretici, pe care îi cinstesc cu mitre, cârje episcopale și vase de cult, recunoscând astfel de fapt preoția lor și valabilitatea tainelor lor. Împreună cu pe atunci ieromonahul Grigorie Palama, exprimând și noi părerea multor ieromonahi, preoți, diaconi, monahi și laici, repetăm cele spuse de Sf. Grigorie Palama, adresându-se patriarhului Antiohiei și, prin acesta, patriarhului ecumenic, celui de atunci și celui de acum: ”Căci cei care sunt ai Bisericii adevărului, sunt ai lui Hristos; iar cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos; și aceasta este valabil și dacă ei se induc pe sine în eroare și se numesc pe sine și sunt numiți de alții ca păstori și arhipăstori sfinți; căci am fost învățați că creștinismul nu pune importanță pe persoane, ci pe adevăr și pe acrivia (exactitatea) credinței.”

Când, în urmă cu câțiva ani, am pus în circulație, cu o mulțime de semnături ale clericilor și laicilor, cunoscuta Mărturisire de credință împotriva ecumenismului, au fost deranjați foarte mulți arhierei apărători și promovatori ai ecumenismului pentru că, printre altele, scriam că prin cele pe care le scriu și le fac în mod anticanonic și antiortodox, ecumeniștii ”se pun de fapt pe ei înșiși în afara Bisericii”. Ne-au acuzat că noi ”îi scoatem afară din Biserică” și au cerut să fie luate măsuri împotriva noastră. Ei nu au fost însă atenți la formulare: nu îi punem noi în afara Bisericii, ei înșiși se pun pe sine în afara Bisericii. Nu zice aceasta oare și Sfântul Grigorie Palama prin cuvintele de mai sus: ”cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos” ? Cu siguranță ar fi cerut și pedepsirea Sfântului Grigorie Palama, dacă trăia astăzi, așa cum de altfel l-au și pedepsit latinocugetătorii epocii lui chiar prin întemnițare, fără să năruiască, însă, conștiința lui martirică și mărturisitoare.

Sărbătorirea recentă a memoriei Sf. Grigorie Palama, în afara mesajelor lui isihaste și duhovnicești, ne trimite și un mesaj foarte actual și deșteptător. Sfântul Grigorie și-a părăsit urcușul său isihast și asceza și vederea neîncetată a lui Dumnezeu și s-a implicat în luptele împotriva ereziilor Apusului și ale lui Varlaam, de dragul mântuirii ortodocșilor. Așa cum zice Sinaxarul celei de-a doua Duminici a Postului Mare, cu toate că după caracter Sfântul Grigorie era liniștit și pașnic, în apărarea credinței s-a dovedit a fi luptător și combativ, până când a reușit să îi alunge pe eretici departe de Biserică: el era ”extraordinar de liniștit și de smerit, nu vorbea decât despre Dumnezeu; cu toate acestea a fost un mare luptător … de la început până la sfârșit a fost un luptător atletic împotriva patimilor și a dracilor, cât și pentru îndepărtarea ereticilor cât mai mult de Biserica lui Hristos și s-a manifestat prin scrierea de cuvinte și lucrări despre credința ortodoxă.”

Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Însă nu ne temem și repetăm cuvintele marelui mărturitor al credinței, Sfântul Grigorie Palama, si căruia ne rugăm, măcar într-o mică măsură, să ne arătăm următori: ”Însă noi, văzând sfârșitul vieții acelor sfinți, îi urmăm în cuvânt, fiind împreună cu Dumnezeu, cu răbdare, bucurându-ne cu nădejde, suferind dureri. Să fiu ispitit, să fiu ucis, să fiu ars, să fiu tăiat de sabie, să mi se smulgă unghiile; orice tortură să mi se dea, o primesc cu bucurie, însă rămân nemișcat, sprijinindu-mă pe acest duh (n.tr. – al mărturisirii adevărului); de toate acestea mai mult mă bucur decât mă întristez. Căci așa eu voi mări darul dumnezeiesc față de mine, înțelepciunea îmi va deveni o soție de nedespărțit și voi fi un vas mai încăpător al duhului și egoul mi-l voi sfâșia prin nădejdile fericite, primind un inel de logodnă nepieritor. Am norul de martiri, cu care eu mă voi număra la întâlnirea cea așteptată (n.tr. – cu Hristos); am mulțimea drepților, cu care voi fi pus moștenitor al învierii; cu mărturisitorii sunt în aceeași Biserică, iar la sărbătorirea celor întâi-născuți voi fi și eu numărat cu ei; voi fi părtaș la puterea și cinstea cea nemuritoare. Și atunci ce pot oare să-mi facă injuriile și calomniile; nimic nu pot să îmi facă care să fie mai copleșitor sau mai puternic (n.tr. – decât bunurile enumerate mai sus).”

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

traducere din limba greacă realizată de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei

 

Puterea Sfantului Maslu. Convorbirea demonului din timpul exorcizarii !

Va rog sa cititi cu atentie si cu rabdare ca sa luati mult folos ! Redam in scris toate Sfintele Masluri cat si convorbirea demonului, dupa cum urmeaza:

O tanara crestina din partile Dambovitei,chinuita de duhuri rele datorita unei vrajitoare din sat,a venit la manastire cu multa credinta pentru Sfantul Maslu,insotita de rudele ei.Dupa ce a fost marturisita,i s-au facut 9 Sfinte Masluri cu sapte preoti,fiind greu muncita de demoni.Pe langa marea credinta a bolnavei,intarita de multa rugaciune si de post,de smerenie si rabdare, uimesc,mai ales,cuvintele rostite de demoni in timpul sfinteleor slujbe,pe care le redam in contiuare,spre folosul credinciosilor.Acesta este un caz foarte rar,diavolii din ea fiind siliti de Hristos sa se marturiseasca public cum si de ce se lupta atat de mult cu crestinii ortodocsi,de ce nu vor sa iasa ei din oameni si ce scop urmaresc. 

LA AL DOILEA SFANT MASLU in seara zilei de 24 ianuarie 1993

In timp ce rudele aduceau bolnava Maria la Sfantul Maslu,diavolul din ea spunea:

-Nu te mai lupta cu mine,ca ai sa mori!Degeaba te lupti cu noi,ca nu plecam!Santem tot iadul pe tine.Santem capetenie.Fa voia noastra,esti tanara,ai sa mori!Nu plecam din tine decat moarta…

Unde sa ne ducem?… Unde sa ne ducem? intrebau diavolii.

Iar din mijlocul celor sapte preoti,preotul proiestos(pr Ioanichie Balan) le-a zis:

Duceti-va in locuri pustii si fara apa! Diavolii au raspuns:

Nu plecam in pustie,ca acolo nu sunt oameni!

Pleaca,duhule necurat,in iad! i-a spus acelasi preot.

Iar diavolul a raspuns din nou:

Nu plec fara sufletul asta. 

Pleaca,duhule rau,dintr-ansa,a zis iarasi preotul.

Este al nostru sufletul ei,au raspuns diavolii din ea.

Dupa inceperea Sfantului Maslu cand preotii o insemnau cu  Sfanta Cruce,diavolul striga cu groaza: Ma arde!…Ma arde!…

In momente linistite,cand bolnava se inchina si se insemna cu semnul Sfintei Cruci,diavolul din ea urla ,amenintator:

Nu te inchina! fa crucea stramb,caci toti care fac crucea stramb sunt ai nostri,iar cei ce o fac drept ne biruiesc!

 

In timpul molitfelor de dupa Sfanta Evanghelie, diavolii din nou strigau cu manie:Suntem in ochi,suntem in gura,suntem in urechi,suntem in maini,suntem in picioare,suntem in toate madularele tale…Nu plecam,esti data noua… 

Dupa continuarea rugaciunilor de sanatate,diavolii au strigat:

Degeaba va luptati,ca nu plecam.Este data noua!

La stropirea cu aghiazma de catre preoti,diavolii iarasi strigau:

Ma arde!…Ma arde rau!… Nu putem sa ne intoarcem in iad fara sufletul ei.Este a noastra.Ne-a fost data noua!..Iar catre femeia bolnava zicea cu manie:
Fa voia noastra si vei scapa!

Dupa citirea Evangheliei a doua ,diavolii strigau:

Unde sa ne ducem?… Unde sa ne ducem?…

Duceti-va la vrajitoarea care va trimis!le-a spus preotul din mijloc.Iar demonii au raspuns:

E moarta Gheorghita(vrajitoarea).Gheorghita ne-a trimis!

Iar preotul le-a spus din nou:

Duceti-va la Gheorghita!E in iad ,si trebuie sa te luam si pe tine(Maria ) acolo.
E vai de noi daca plecam fara tine in iad! au raspuns demonii.

La alta rugaciune de la Sfantul Maslu,pe cand diavolii o chinuiau cumplit pe Maria bolnava,preotul proiestos a zis:
Iesi duhule rau din ea!Iar ei au raspuns:

N-a sosit vremea noastra.De ce sa plecam din ea, daca s-a dat noua?…

La alta rugaciune citita pe capul bolnavei Maria,diavolii indemnau:

Fa voia noastra si vei scapa de chinuri!…Nu putem pleca in iad fara tine…

Intr-un moment de liniste,bolnava spunea:

Au venit din trei parti asupra mea…

In timpul stropirii cu aghiazma si insemnarea bolnavei cu Sfanta Cruce,diavolii strigau cu jale:

Ne topeste!..Ne arde!…Ne biruie!…

Iar bolnavei ii zicea cu amenintare:

Nu te mai lupta cu noi,ca vei muri!Esti tanara,ai sa mori!Noi plecam, dar vei muri…

Preotii iarasi ziceau la rugaciune:
Iesi ,demone,dintr-ansa!

Nu plecam!Nu plecam!Nu putem sa ne intoarcem in iad fara tine.Esti data noua!Gheorghita e la noi!
Trebuie sa vii si tu…Nu te inchina!Vei muri! 

strigau diavolii poruncitor.Apoi mieunau ca pisica…
Dupa alta Evanghelie,strigau din nou:

Fa voia noastra si vei scapa.Vino cu noi!…

La stropirea cu aghiasma,dupa ultima molitfa,diavolii strigau:

Aoleuuu!…Ma topeste!…Ma arde!…De ce m-ati adus aici?
Dati-mi tuica si carne sa mananc…Mantuirea ta nu e aici… 

Ca replica,la ectenia preotilor pentru lume,”Sa ne rugam pentru pacea lumii…”,diavolii strigau:
Lumea e a noastra!suntem peste tot! Noi vom birui !…

                                  LA SFANTA LITURGHIE de luni 25 ianuarie

Asistand la Sfanta Liturghie,bolnava Maria statea jos,sub apasarea duhurilor rele.Iar la iesirea cu Sfintele Daruri,diavolii au strigat cu vaiete prelungi:

Aoleuuuu!…Ma ardeee!…Ma ardeee!..Ne biruie!…Aoleuuuu!…O castiga Hristos!O pierdem!O pierdem !
Ne-o ia Hristos!…Suntem capetenie,unde sa plecam?Unde sa ne ducem?Noi plecam.dar ea moare!

Cand bolnava se inchina in biserica,diavolii strigau:

Nu te mai inchina drept! Fa voia noastra si te scapam de chinuri!Fa voia noastra!…Nu plecam fara tine in iad.Nu stii ce ocara primim!De sufletul ei nu ne putem atinge…

 

Dupa terminarea slujbei,bolnava Maria ne marturisea ca in timp ce se trageau clopotele pentru inceperea Sfintei Liturghii,ea vedea cum diavolii ies pe poarta manastirii afara.

    LA AL TREILEA SFANT MASLU din noaptea de 25-26 ianuarie

Dupa inceperea primelor rugaciuni,demonii marturiseau cu jale.

Arhanghelii ne topesc!…Arhangheliiiii!…

Dupa prima Evanghelie din nou strigau:

Ce sa ma fac?Unde sa ma duc?…Nu o mai chinui… 

Dupa rugaciunea intaia,ziceau:

Nu avem voie sa plecam fara sufletul ei…Degeaba ne-am ostenit!Se duce osteneala noastra!…

In timpul citirii Evangheliei a doua,strigau din nou:

Ne temem!Ne temem!Nu trebuie sa plecam fara sufletul ei!… 

In timpul rugaciunii a doua,ziceau cu manie:

Vai de mine ce ocara am!Unde sa ma duc?Avem invoiala(voie) sa chinuim lumea…Cine ne face voile noastre(pacate),nu le facem nimic.Cine vrea sa ne ia locul nostru(in rai) ne luptam cu ei!…

In clipa aceea,bolnava Maria zacea jos si,cuprinsa de grea durere,striga:

Doamne , ce sageti au infipt in mine!

Iar demonii raspundeau:  

O sa plecam…Toate sagetile sunt asupra ei!…Sa faca voia noastra si o lasam in pace!…

In timpul citirii altei Evanghelii,diavolul se vaita:

Ce patesc eu pentru preoti!…Arhanghelii o izbavesc!…

La citirea ultimei Sfinte Evanghelii,diavolul striga cu groaza:

Nu mai am putere!Ma arde ca focul!Nu mai am deloc putere…Mi-a luat toata puterea…Smerenia ne topeste si milostenia!

Doamne,ce sageteaza ! striga de durere bolnava.Ma jupoaie de vie!…

Iar la ultima rugaciune,cand s-a deschis Sfanta Evanghelie pe capul bolnavei,demonii strigau cu durere catre preotul care citea:

Ne topeste! Nu mai am putere cum am avut!Inainte am avut putere mult mai mare!Nu mai citi ca o sa plec!Mai taci din gura!Nu stii ce batjocura am eu in iad..Tot te chinui.Nu te mai lupta cu mine, striga demonul catre bolnava.

Suntem in ochi,suntem in maini,suntem in picoare,suntem in toate madularele ei…

                                        SFANTA LITURGHIE din 26 ianuarie

La iesirea cu Sfanta Evanghelie,demonii au inceput a o munci pe bolnava Maria, trantind-o la pamant si strigand cu glas jalnic:

Nu ne mai chinui Iisuse!Nu ne mai chinui Iisuse!…prea ne arde!…Prea ne arde!..Nu ne mai chinui…Ne ardeee!..

Apoi,cand preotul citea Sfanta Evanghelie,la auzul cuvintelor”Caci,cand vor invia din morti,nici nu se mai insoara,nici nu se mai marita,ci sunt ca ingerii in ceruri,diavolul urla infricosator:

Vaiiiiii!..Nu vreau sa ne ia locul!…Nuuuuuu….

Iar la pomenirea numelui Sfantului Ioan Botezatorul,raspundeau cu aceeasi spaima:

Botezatorul ne topeste!…Nu ne arde!…Nu ne arde!…Ea e de vina ca nu-mi face voile mele…De aceea o chinui…Nu pot sa-i iau sufletul… 

Si cand un crestin i-a spus bolnavei:
Nu te descuraja!Maica Domnului te ajuta.Diavolul i-a raspuns: 

E rana de mult plans!..Nu mai zice!..Ea scoate multi crestini din mainile noastre!Aoleuuu…

La cantarea Heruvicului,dupa un urlet groaznic,demonul a strigat:

Auuuu!..Nu ne pedepsi!…Tu ne-ai ingaduit sa o chinuim.Nu ne pedepsi!.Aoleuuuuuu!..Ne pierde!..
Vai mie!…Unde sa ma duc?
Degeaba ne-am ostenit! Degeaba ne-am ostenit!S-a dus osteneala noastra!Degeaba ne-am ostenit!…

Cand a iesit preotul cu cadelnita sa tamaieze prin biserica,diavolul a inceput s-o scuture cu putere si sa marturiseasca cu voce tare:

Gheorghita m-a trimis!..E acolo!..Eacolo in iad! E a noastra!..Ea mi-a dat sufletul.Mi l-a legat.M-a legat de suflet pe toata viataaaa.M-a legat de suflet…

Apoi iar continua sa urle:

Nu ma lasa!Nu ma lasa!.. Nu ma lasa Creatorul vostru sa-l iau…Nu vreau sa plec!Nu vreau sa pierd sufletul ei…Nu plecam!Nu plecam!..Aoleuuuu!…Vai noua!Vai noua!Un iad nu-i in stare de un suflet!Vai de noi cand pierdem un suflet!Vai de noi,ce jale pe noi!Vai de noi!

La iesirea preotului cu Sfintele Daruri demonul a urlat cu groaza mare:

Nu ne arde!.. Nu ne arde!…Auuuuuuuuu!…Vaaaaaaaai!..Ma arde rau! Ma arde rau!Ma arde! Ma topesc ca ceara!Pier ca focul!Ma sting ca fumul!O pierdem!Auuuuuu!..Auuuuuu!…

Apoi a inceput a boci in tot felul,a mieuna ca pisica , si a se tangui amarnic:

Incotro s-o iau?…Incotro s-o iau?..De la Gheorghita am venit…Spun tot!Spun tot ca sunt blestemat!Spun tot ca sunt blestemat…de Creatorul vostru…Nu e a voastra!Ea lui Hristos!Aoleuuuu!…Cat ai sa mai rabzi sa te luptam?Noi ii acaparam repede pe crestinii de azi..

Ne mai putand sa suporte sfintele rugaciuni,demonii din bolnava strigau catre capetenia lor:

Iesi capetenie,,sa iesim si noi!Nu mai putem sa stam!Ne arde rau!Nu mai putem rabda chinurile… si batjocura…Au!..Au!..Ce sa ma fac?Aoleuuu!Ce raspuns sa dau?Nu stii ce ocara am?Nu stii ce ocara am?

Dupa o pauza,diavolul a inceput din nou sa se vaiete:

N-am stiut unde ma duce!Nu i-am stiut gandul!Nu i-am stiut gandul!Oooooo…ticaloasoooo!Ai lucrat in taina…Ma distruge!…Mi-a aflat toate viclesugurile…Aaaauuuu!…Ne-a mai ingaduit cateva zile,si apoi nu ne mai lasa sa o chinuim..O pierdem!O castiga Hristos!O pierdem!Vai noua!Tot iadul nu-i in stare de un suflet!

Apoi,la auzul cuvintelor “si iarasi va sa vina cu slava,sa judece viii si mortii…” din Crez,demonul striga cu putere:

Nuuuuuu! Nu vreau judecata!Nu vreau judecata,ca ma tem!Ma tem!…Vor sa ne-o ia!Vor sa ne-o ia!

La cantarea”Pe Tine Te Laudam,pe Tine Te Binecuvantam…”cand se sfintesc Sfintele,diavolii strigau:

Voi Il laudati,dar noi Il URAM!Voi Il laudati,dar noi Il uram!,,E vrajmas…E vrajmas pentru noi!

La rostirea rugaciunii Tatal nostru,cand se zicea:’si ne iarta noua gresalile noastre..”diavolii strigau:
Va iarta!..Va iarta!..

Iar la citirea rugaciunii de multumire a preotului,diavolul se vaita cu amar:

                           LA AL CINCILEA SFANT MASLU marti 26 ianuarie

La al cincilea Sfant Maslu,facut imediat dupa Santa Liturghie in ziua de 26 ianuarie,marti,cu participarea a circa 50 de parinti si frati din obstea manastirii si numerosi credinciosi,bolnava Maria a venit la Maslu insotita de mama ei,de rude si de alte femei,cantand cantari bisericesti. Indata ce a intrat in incapere,au inceput sa o chinuiasca demonii,ca sa nu se apropie de preoti.Apoi,au inceput a o salta  in aer si a o arunca la pamant,cu o cumplita manie si o putere suprafireasca si demonii au inceput din nou a vorbi prin gura ei:

Nu vreau!Nu vreau sa plec fara sufletul ei!Voi da raspuns mare,inaintea intunicimii!..Ce sa fac?..Ce sa fac?..Unde sa ma duc?.. 

Noua nu ne trebuie trupul,noua ne trebuie sufletul!…

La cantarea”Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu,miluieste-ne pe noi” diavolul a spus:

Sa va miluiasca pe voi!…Sa va miluiasca pe voi!… ca e vai de capul vostru(crestinilor).

Apoi,la rugaciunea a doua de sfintire a uleiului,cand preotul se ruga pentru indepartarea demonilor
din bolnava,duhul necurat striga dintr-ansa:

Nuuuu!…Nu ma izgoni!Nu ma izgoni!E vai de pielea mea!E vai de pielea mea!Ma bate de ma face cobza!…Nu te mai lupta cu mine!..Ai sa mori,esti proasta,fa-mi voile(pacate),ca sa traiesti…
Aoleuuuu!…Unde sa ma duc?Unde sa ma duc?…Cine are CANON,nu ne putem apropia de ei,cine are CANON nu ne putem apropia de ei…

La citirea Apostolului de la Evanghelia a doua,cand se pomenea de rabdarea lui Iov,diavolii indemnau pe bolnava:

CARTESTE!…CARTESTE!.. Nu vezi ca nu te scapa nimeni?.. 

Iar la Evanghelia Samarineanului milostiv demonii strigau din nou:

Nu ne suferim intre noi!..Noi nu ne suferim intre noi!

Dupa cea de a doua Evanghelie ,cand se citeste rugaciunea de izgonirea a diavolilor,iarasi se auzea strigand:

Aoleuuuu!…Nu ne izgoni!Nu ne izgoni! E vai de pielea noastra!Unde sa ne ducem fara sufletul ei?

La iad! a spus unul din preoti.

Vai de mine! Nu ne primeste fara suflet. Vai ce ne face noua!..Aoleuuu!…Aoleuuuuuuu!Noi dupa cum ducem osteneala primim cate un grad.Primim cate un grad!…Am pierdut tot!Am pierdut tot!Sunt capetenie!Mi-am pierdut gradul!Mi-am pierdut gradul!

La alta rugaciune de izgonire a demonilor,el a raspuns:

Aoleuuuu!..Nu ma indur!Nu ma indur sa plec!..Gheorghita!…M-a legat de suflet,pe toata viata!…Pe toata viata!…Sufletul ei mi l-a daruit mie! M-a legat de suflet pe toata viata, Sufletul mi l-a daruit mie!M-a legat de suflet,pe toaaaaaata viataaaaa…Aoleuuuuuuu!.. Spun tot!Spun tot!Ca sunt blestemat…Unde sa ma duc?Unde sa ma duc?Aoleuuu!Aoleuuuu!..Degeaba ne-am chinuit…Eu am pus-o sa faca pacate…Aoleuuu!unde sa ma duc?E pacat de moarteeee…Crucea ta ma biruie!Spun tot!Spun tot! Am bagat cearta in casa ei!Sa se certe cu mama-sa cu tata-sau!S-o izgoneasca de acasa, din curte!I-am facut-o si pe asta!Degeabaaaaaa….Degeabaaaa!..Degeabaaa!..Aoleuuu!..Unde sa plec?Iadul este asupra ei!Cu ce sa mai incerc?Cu toate am incercat.E in zadar!…E in zadar!..Arhanghelii o izbavesc!Arhanghelii o izbavesc si Botezatorul!Toti Sfintii o izbavesc!Aoleuuu!Aoleuuu! Pe toti(tot cerul) ii aduce asupra noastra .

In momentul cadirii la Apostol,demonii iarasi au strigat:

Aoleuu!Ne izgoneste puterea Duhului Sfant!Ne izgoneste!Ne izgoneste!.. Nu mai avem putere,nu mai avem ce-i face!Nu mai e a noastra!Ce raspuns vom da?Ce raspuns vom da?Incotro sa ne ducem?De zece ani m-am ostenit intr-una!Aoleuu!M-a trimis in casa ei,dar eu n-am avut aminte ca sa ma bag..Cine n-are credinta tare,in ala ma bag!…Il chinui ca sa-mi faca voile(pacate)!… In timpul rugaciuni a doua,diavolul spunea despre bolnava :

In loc sa se razbune,plange,plange si ma ataca rau…Lacrimile ma ataca!…Ma ataca supunerea fara cartire,milostenia..Smerenia ma ataca foarte mult!De postit,postesc si eu,de privegheat ,priveghez si eu,dar smerenia nu o pot face!

Dupa Evanghelia a treia iarasi se tanguia diavolul:

Aoleuuu!..Aoleuuuu!Ce sa ma fac?Ce sa ma fac?Nu-mi mai trebuie in veci!…Nu-mi mai trebuie in veci sa viu in ea!Ma arde ca focul!Ma batjocoreste!Ma batjocoreste!…Ma tine cu un corn!Ma tine cu mere>Sa-mi dea carne si vin ca o las in pace!Gheorghita(vrajitoarea)carne imi dadea,cand ma tinea la ea!Ce sa mananac?Ea ma tine nemancat si doua zile la rand…Nu-mi da sa mananc…Cum o chinuiii…Nu stiu de unde este!E proasta,ca moare…Ea moare,daca mai posteste asa!

In timp ce preotul o insemna cu Sfanta Cruce si o stropea cu aghiasma,diavolul racnea:

Ma arde Cruceaaa!Ma arde Cruceaaa!Ma arde cu puterea ei de nadejde!…Ea ne-a surpat iadul!Ea ne-a surpat iadul!Ce patesc eu printre preoti!..Ce patesc..Vai de mine!Sunt slugile Domnului!Apostolii Domnului ne chinuie,ne chinuiee!..Sunt o capetenie..Nu plec asa usor!Nu plec asa usor1..Nu e boala la ea..e FERMECATORIE!..Aoleuuu!E fermecatorie cu vraja de mort!..

La a patra cadire cu tamaie,iarasi striga demonul:

Ma ineaca tamaia!Ma ineaca tamaia!..Nu mai suport!..Nu mai suportttt!…Aoleuuu!Daca as avea putere,acum as trati-o la pamant si as omora-o!..Aoleuu!Nu ne chinui Iisuse,ca tu ne-ai ingaduit s-o chinuim!Trebuie sa se aleaga dreptii de pacatosi!Ca n-ai spus ,ca cel ce va rabda pana la sfarsit,acela se va mantui?N-ai zis sa o chinui sa-i incerc rabdarea?Nu ma pedepsi!Nu ma pedepsi!Nu stiu cate suflete am pierdut pe laga ea!Castigam nu stiu cate suflete,cate am pierdut pe langa ea!Degeaba!..Aoleuuu!..E moarta..E vrajita cu spalaturi din scaldatoare de mort,cu spurcaciuni si bale din iad…E cea mai mare facatura(vraja) de pe fata pamantului din ea si nu ne induram sa plecam..Ma trimitea,vedea ca nu reuseste,incerca cu altceva,mereu,mereu,foarte mult.A avut necaz pe ea(Maria) ca nu l-a luat pe fiu-sau de barbat!Aoleuuu Spun tot!Spun tot,ca sunt blestemat sa spun tot…Aoleuuu!..Spun tot!…Cununiile le are ingropate la cap de mort…A zis(vrajitoarea) cum intepeneste mortul,sa intepeneasca si Maria!A mai spus s-o omor,dar nu mi-a ingaduit Hristosul vostru!E vrajmas noua! E vrajmas noua!..Poate reuseam s-o omor,pe Gheorghita,dar n-a mai suferit-o n-a mai suferit-o Creatorul!A luat-o,a luat-o si a dus-o in iad!

Cand preotul citea Evanghelia a cincea cu fecioarele neintelepte,care strigau:”Doamne ,Doamne , deschide-ne noua”,demonii raspundeau:

Aoleuu!Va deschide!Va deschide!Va deschide!…Aoleuuu!Unde sa ma duc?Daca am putea sa ne smerim si noi,ne-am mantui !Dar nu putem!Nu putem!..Cat ne-am batut joc de ea! Nu i-am dat odihna de zece ani!Am trantit-o la pat de nu stiu cate ori.Am zis, gata,moare!Nu stiu cum a scapat? Nu stiu cum a scapat?Are mintile legate.Asa am facut..I-am legat mintile…

In timp ce se citea rugaciunea a cincea despre nevrednicia preotilor,diavolii au raspuns:

Nu va mai smeriti atat!Nu va mai smeriti atat!..ca ne distrugeti!..Ne distrugeti!…Sa-mi dea si mie pentru plecare niste carne sa mananc…Sa-i mai usurez chinurile!…Sa nu plec flamand!…Spun tot!Eu fac multe in lumea asta…Duminica indemn pe crestini sa nu merga la biserica…Le dau dureri de cap, le dau ameteli,dureri in trup,somn dulce; daca e iarna , le dau caldura in pat,daca e vara le dau somn dulce sa nu plece la biserica,iar cand ies din biserica,ii indemn,sa mearga sa faca treaba, sa se distreze,sa se certe,sa doarma… Dimineata le dau in gand sa nu faca rugaciuni,sa se duca intai la gaini si la porci..Eu fac multe in lumea asta…Multe fac!..Aoleuuu!Aoleuuu!..Ne arde Crucea!..si noi o stim pe a noastra…Dupa cum ducem suflete in iad..Daca nu ducem nimic,ne pedepseste satana!

La a sasea Evanghelie strigau demonii:

Sunt capetenie..Sunt capetenie..Aoleuu!..Aoleuu!…Spun tot!Spun tot!Am fost trimis!Sunt legat pe toata viata..S-o chinui in trup!Am fost trimis in lume..Nu vezi ca mori?Nu vezi ca mori? Du-te la spital ca mori!…Nu tie frica ca mori? Nu mai sta aici,ca mori! Ai sa mori!…

La rugaciunea a sasea demonii strigau din nou:

Eu sunt capetenie.sunt mai cumplit(decat demonul din fiica Cananeenci). Sunt capetenie!Eu nu plec asa usor!Nu plec asa usor…Sunt legat pe toata viata de sufletul ei!E legatura diavoleasca si viata si sufletul ei ni l-a dat noua ,Gheorghita. M-a trimis in apa si in mancare…I-a pus in ciorba,in oala de pe foc…I-a bagat in mancare,In mere,in nuci,in oua..M-a facut de m-am imprumutat la ea ,de nuci…Ne-a trimis in 9 grame de argint…Sunt in ochi,sunt in cap,sunt in dinti,sunt in masele,sunt in urechi,sunt in gat,sunt in maini,sunt in burta,in stomac,in fiere,in ficat,in inima,in toate madularele ei…Peste tot sunt!..Aoleuuuu!…Tare ne mai chinuim aici.Nu mai e la noi!..Nu vrem sa ne ia locul in cer!Nu vrem sa ne ia locul in cer!Venim sa ne luptam multi(diavoli)!…SUNT ANII DIN URMA!..Trebuie sa luptam mult1..Noi vrem sa luam cat mai multe suflete in iad!Sa le chinuim in foc, acolo in iad!De ce sa se duca in cer?Nu vrem!..

La Evanghelia a saptea.demonii iarasi au zis:

Aoleuuu!..Cununiile (Mariei) sunt ingropate la un pom…Ma-sa le-a dat drumul la vraji.la indemnul Gheorghitei…Noi nu putem sa ne smerim!..Nu putem sa ne smerim!..Ne-am mantui si noi!Ne-am mantui si noi!Dar nu putem face asa ceva!Din mandrie am cazut!Numai am gandit sa ne mutam scaunul mai sus si ne-a aruncat…si ne-a aruncat…

Cand preotul a zis:”Du-te demone,in loc pustiu si fara de apa”,diavolul a zis:

Aoleuuu!..Nu-i lume acolo!N-am pe cine ispiti acolo!..Nu ma izgoni acolo!N-am pe cine sa ispitesc!..Trebuie…Am ingaduiala..SA SE ALEAGA DREPTII DE PACATOSI!…

La cantarea:”Doamne,arma asupra diavolului Crucea ta ai dat noua..”diavolii au raspuns cu jale:

PRIN EA VINE MANTUIREA!..Ne distruge!..Ne distruge!..Aoleuuu!..Ne adunam sa plecam!Ne adunam sa plecam!..Armele crestinilor impotriva noastra sunt CRUCEA,POSTUL si RUGACIUNEA…Ne-a aflat toate viclesugurile,ticaloasa!

Ticaloasa!…Spune mereu rugaciuni…Spune mereu..Fuge de lume,proasta!…M-am ostenit degeaba…Ma topesc ca ceara..Pier ca flacara…Nu ma certa(nu te ruga)!Nu ma certa(nu te ruga)!..Cine nu ma cearta(nu se roaga),inseamna ca imi face voile(pacate)!Cine nu ma cearta(nu se roaga),inseamna ca ma iubeste!…

 La rugaciunea a saptea,cu Sfanta Evanghelie deschisa pe capul bolnavei,diavolul spunea:

Nu ma mai lasa nici sfintii s-o chinui!…Paraschiva,Mina sunt langa ea!Nicolae e langa ea!Ioan Botezatorul,Arhanghelii,toate puterile ceresti sunt langa ea!Filofteia,ea ne topeste!Mucenicul Gheorghe o ocroteste…Aoleuuu!..Botezatorul..toate puterile o ocrotesc..Ma tem!Ma tem!..Ma arde rau!..A voastra este!Nu e a mea!..A voastra e! Nu e a mea!..Aoleuuu!..vin de la vrajitoare.. Vin de la o vrajitoare..de prin poieni..de prin poieni e vrajitoarea…s-a dus cu o gaina neagra si 500 de lei..gaina a fost din curtea ei…Spun tot!..Spun tot ca sunt blestemat!..

Cand preotul citea rugaciuni de izgonirea demonilor,ei strigau inspamimantator:

Nu mai zice,ca ne arde rauuu!..Ne arde rauuu! Aoleu!..Vai de mine!…Vai de mine!..Aoleuu!..Unde sa ne risipim?..Incotro s-o luam?Nu plec fara suflet!Nu intelegeti?Are sufletul legat! Are sufletul legat!…Nu ma lasa Creatorul vostru sa il iau!…Lumea o chinuie!.. Noi nu ne suferim intre noi!Noi nu ne suferim !..

La sfarsitului Sfantului Maslu,dupa ce s-au miruit toti crestinii,s-a apropiat si Maria,s-a inchinat,a sarutat Sfanta Evanghelie si Sfanta Cruce,apoi a fost miruita si stropita cu agheasma,fiind luminata la fata si linistita. Dar deodata si-a schimbat privirea si a exclamat!!!!Diavoliii!…Diavoliii!si indata a fost aruncata in sus si chinuita cumplit.Dupa cateva clipe si-a revenit,s-a inchinat si s-a inseninat la fata.

Preotii au intrebat-o:

Sora Maria ,ce ai vazut? Ca tare ai fost muncita!

N-a facut nimeni ce am facut eu!Iertati-ma, va rog!

Ai vazut diavolii?

Au venit cu furcile la mine. Erau multi?
Vai ce multi erau!Puhoi mare…Nici nu e lume aici cati erau ei!Aici era totul negru de ei.Unii erau cu furci,altii aveau coarne,altii erau broaste,altiii capre… 

 LA AL SASELEA SFANT MASLU din 26-27 ianuarie

In timpul savarsirii acestui Sfant Maslu,diavolii au spus urmatoarele cuvinte prin gura bolnavei:

Aoleuu!Vai de mine ce sa ma fac?Ma tem,ma tem si eu!Maica voastra(Maica Domnului) nu ma mai lasa s-o chinui!Ma zdrobeste!Pe Eva am inselat-o,pe Eva am inselat-o in Rai;dar pe Stapana voastra n-am putut.Ea ma zdrobeste!O chinui,o chinui…Iisuse, nu ma chinui,nu ma pedepsi!Tu mi-ai ingaduit s-o chinui!Vai de mine,ce sa ma fac?Vai de mine!Ce sa ma fac?Crucea ma arde!Cine o face dreapta,ma arde;cine o face stramba(fluturand cu mana),ma bucur de ea!Daca stiam ca imi pierd vremea,n-o mai chinuiam degeaba.Am pierdut toata osteneala.Intorceam multe suflete,intorceam multe suflete cat timp am pierdut pe langa ea(Maria).Vai de mine!Vai de mine,s-a dus toata osteneala mea!In atatia ani acaparam multe suflete pentru iad.Cum sa plec fara suflet?Noua nu ne trebuie trupul,ne trebuie sufletul;dar nu ne da voie.Nu ne da voie..

Catre femeia bolnava spunea diavolul:E pacat de tine! Ai sa mori,ticaloaso!E pacat de tine ca esti tanara!Esti o proasta!Fa-mi voile(pacate),ca te las in pace!Du-te acasa,ca te striga copiii! 

Apoi zicea diavolul:

Vai de mine,eu nu mai am nimic scris!Nu mai am nimic scris!Cu ce sa ma arat eu la intunecime?Vai de mine!Vai de mine,ce sa ma fac?Vai de mine , ce sa ma fac?Nu stii ce ocara iau!Nu stii ce ocara iau!Vai de mine,vai de mine! 

Rar gasim asa crestini!Rar gasim asa crestini…Noi tabaram repede pe crestini,mai ales pe cei care se duc la hora si la dans.Acolo(hora) este intunericul nostru!Le dam bice peste picioare sa sara mai tare!

Aoleuuu!..Voi nu stiti nimic..voi pierdeti vremea(mantuirea) cu mine..Daca as avea o putere as omora-o!Puterea Domnului vostru a fost cu ea.De la nastere am vrut s-o omoram!Am vrut s-o omor…Spuneti-i si voi(calugarii) sa faca voiile lumii,ca e din lume!Spuneti-i!…Sa nu fuga de lume!E proasta!Fuge de lume!Spune ca-i ispita lumea!Sa faca voile(pacatele)lumii!..Aoleuuu!..Ma distruge!…Ma distruge!Spune ca nu are pe nimeni!Spune ca nu are pe nimeni,decat pe Domnul vostru!Ma ard cuvintele acestea! Ma topeste!Ma topeste!…Cate nu i-am facut!Cate nu i-am facut!Am bagat vrajba intre colegi la serviciu.O urau toti.O batjocoreau toti.Pe la spitale a fost batjocorita…Cate nu i-am facut!Degeaba!..Degeaba!..Ea a plans si a tacut si m-a terminat,m-a terminat.M-a distrus!…Ma distruge1..Nu ma indur sa plec…Gheorghita,mi-a dat sufletul ei,mie…E legatura diavoleasca pe suflet! Stiu ca stau degeaba!Dar vreau s-o chinui!S-o chinui!…Trebuie s-o chinui!

A zis sa vada lumea!…Spun tot,ca sunt blestemat!Sunt blestemat!Eu va fac multe voua crestinilor!Eu multe va fac!…Numai voi ortodocsii va mantuiti!Ceilalti(catolicii,protestantii,ecumenistii,budistii si toate sectele),NU SE MANTUIESC,toti care faceti voile(pacate) noastre! Noi nu avem treaba cu ei si nici cu sectele!Aia-s ai nostri,sectantii.Aoleuuu!Vai de mine!Vai de mine!Ce sa ma fac?N-am mai putut vedea atata rabdare!Vai de mine!Vai de mine!Trebuie s-o chinui!Si mi-e teama de Domnul vostru!E cu voi!Nu ma lasa s-o chinui cum vreau eu!Eu vreau s-o omor de to!Dar nu ma lasa…Numai cand zice El , o chinui!…

Intr-un moment de limpezire,bolnava se ruga incet,zicand: 

Trage satana de sufletul meu.Nu ma lasa sa plec la Domnul!Cum sa plec?Nu ma lasa sa plec…vai de sufletul meu!Nu vrea sa ma lase sa plec!Ma cheama Domnul si nu ma lasa sa plec…Vai de mine!Pe mine ma cheama Domnul!…Ai grija de ele(de fetitele ei).Sa nu le certati!Sa le dati in mana Maicii Domnului! Acolo nu le mai cearta nimeni!..Eu mai am de chinuit!!…

In acest timp ce se citea Sfanta Evanghelie,diavolul se tanguia in tot felul si mieuna ca pisica.Iar la citirea rugaciunii catre sfinti si catre puterile ceresti,a strigat.

Toti sfintii ne topesc!Toate puterile ceresti ma topesc!…Cei care ne fac voile(pacatele) noastre,sunt robii nostri!Sunt robii nostri!..Vai ce arma e Crucea!…Cea mai puternica arma e asupra noastra!…Ma topesc ca ceara!…Pier ca flacara!..Spun tot ca sunt blestemat!…Face parte din Treime!.. Ce sa ma fac?Ce sa ma fac? Vai de noi!Noi nu ne inchinam Lui!Il uram!E vrajmas ! E vrajmas pentru noi,ca ne-a aruncat din cer!.. Noi ne luptam cu crestinii care vor sa se mantuiasca,sa ne ia locul in cer!.. 

Aoleuuu!..Vai de mine!Vai de mine!Da!..Noi suntem rai!Vai ce jale!Vai ce jale pentru noi,pentru un suflet pierdut!…Vai ce jale pentru un suflet!Se mai pierd multe..Vai de noi!Am avut ordin sa o tinem legata,sa nu mai amageasca(sa nu aduca la credinta adevarata) si pe altii!Dar n-am putut , ca ne ia sufletul..A zis ca pleaca la plimbare sa se distreze,sa ne faca voile(pacate),ticaloasa!Dar n-am stiut ca nu ne face voile!Ne amageste..Vai de noi!

Crucea e cea mai tare arma a voastra!Armele voastre sunt;Crucea,rugaciunea si postul..Ne doboara!..Din mandrie am cazut!Doar cat am gandit sa ne mutam scaunul mai sus si ne-a aruncat!Vai de mine!Vai de pielea mea!…Sunt cele mai puternice vraji in ea(Maria).Nu plecam asa usor,nu plecam usor…sunt cele mai puternice vraji…Ce sa ma fac?Ce sa ma fac?E aleasa pentru Ierusalim!Ce sa ma fac?Ce sa ma fac?Aoleu!Ce sa ma fac?Trebuie s-o chinui!Trebuie s-o chinui,ca nu-mi face voile!Face parte din Treime(adica se inchina cu credinta Prea Sfintei Treimi) si trebuie chinuita..si trebuie chinuita…sa-mi faca voile

Ah,avem necaz mare pe ea!Avem necaz mare pe ea!Cum sa ne chinuie ea?Nu trebuie sa ne lasam chinuiti de ea!Dar Dumnezeu ne biruie,ca nu mai avem scris nimic!Nu mai avem scris nimic!Vai de noi!Ce mare necaz!..Tot iadul suntem asupra ei!Cate nu i-am facut!…Degeaba!..Degeaba!..Ea s-a supus si a rabdat!Asta ne-a atacat!…Cum sa nu ne mire ca o pierdem.Ca am indemnat-o la pacate si ea nu ne-a facut voile!Cum sa plecam , ca nu ne-a facut voile?..

Spun tot!Spun tot!..Am inceput s-o chinui de la 14 ani,pentru ca a fost o copila cuminte,aleasa de Domnul si de crestini din sat..Trebuie chinuita,adusa in groapa;adusa in groapa moarta!Atat trebuie s-o chinuim.Cum se poate s-o chinuim mai mult?..Vai de mine!Vai de mine!Unde s-o iau? Unde sa ma duc?Incotro s-o apuc?..

Cand preotul o ungea cu Sfantul Mir,diavolul a inceput s-o chinuie din nou.Iar la porunca de a iesi dintr-ansa,demonul a strigat:

Cand mi-o porunci Domnul vostru, plec!Nu mi-a poruncit!O pierdem!…Ce ma fac?..O pierdem!… O castiga Hristos!O pierdem!..Vai!..Nu te mai lupta cu mine,ca ai sa mori!Nu ti-e frica de moarte?Mori!Mori! E pacat ca esti tanara! Vrei sa te duci in pamant? Distreaza-te,esti tanara,proasto!..Vai de noi!.. Vai de noi!Ne-am ostenit degeaba!Vai de noi!..Scapa de noi!Scapa de noi!..Va deschide Hristos!…Scapa de noi!..Ce patesc eu printre preoti!Aveti putere preotii!Santeti slugile Domnului…Apostolii Domnului..O pierdem!…Aveti dar mai mare decat ingerii din cer!… In loc sa ma cinsteasca,ma osandeste!… Nu pot pierde sufletul ei!In loc sa ma cinsteasca , ma osandeste…Vai de mine! Vai de mine!Incotro s-o apuc?Unde sa ma duc?Ea se mantuieste!O pierd!Ne bate(satana) de ne face cobza!Ne  bate de ne face cobza acum!…Noi avem iad mare,sa chinuim pe cine ne face voile(pacate)!

Am spus la lume sa se fereasca ca e nebuna!Degeaba!Ea s-a rugat pentru ei(oameni) si n-am putut sa scriem pacatul lor,pentru ca sa rugat pentru ei!Cine se roaga pentru altul,noi nu mai putem sa scriem pentru acela nimic!Ea isi vede de mantuirea ei si vrea si pe altii sa mantuiasca(sa deschida ochii).De aceea o chinui eu,sa se sature sa se mai roage pentru altii!…Am pus doctorii s-o chinuie in toate felurile.Am bagat-o la curent electric,am bagat-o in tot felul de chinuri(cand a fost internata la psihiatrie)!..Degeaba!…Degeaba!…

Nu ne mai ingaduie Hristos!Vai!Vai de noi! Nu ne mai ingaduie!…Nu va mai smeriti atat!Nu va mai smeriti atat ca ne distrugeti!Pe noi ne distruge smerenia!Noi nu ne putem smeri!Vai de noi! Vai!Vai!Vai!Aici nu-i nimic,sa va duc in iad sa vedeti!…Ma topesc ca ceara!Pier ca focul!…Sunt in cap,sunt in ochi,sunt in urechi,sunt in inima,sunt in ficat,sunt in stomac,sunt in fiere,sunt in plamani,sunt in burta,sunt in maini,sunt in picioare,in toate  madularele ei sunt!…Sunt capetenie,ne arde ca focul in iad!Sunt capetenie,ne arde ca focul in iad!..Nu va mai smeriti atat,nu va mai smeriti atat!Aoleuu!Ma ataca!Ma ataca!.. O pierdem,o castiga Hristos!

Intr-un moment de liniste,bolnava a rostit aceasta rugaciune:

Doamne,iarta-ma ca te-am maniat mereu si pe Tine si pe Maica Domnului!Iarta-i pe toti si pe vii si pe morti,ca eu Te-am rastignit pe Golgota!Ai grija de copilasii mei.Sa nu-i lasi in lume sa-i chinuie si pe ei!Daca o vrea Maica Domnului,sa-i iau cu mine!Nu-i las ca stiu,plang rau fara mine…Si asa n-a fost bine cu ei niciodata.Eu am fost bolnava si n-au stiut mangaierea mea,decat cearta de la toti…Ai mila si ia-ne la tine si ne acopera cu cinstitul Acoperamant… 

La sfarsitul Sfantului Maslu,parintele proiestos (Ioanichie Balan ) a tinut un scurt cuvant in legatura cu cazul bolnavei Maria,pe care il redam in continuare:

Iubiti credinciosi,
Aceasta femeie chinuita de diavoli,a fost trimisa de Dumnezeu pe la manastiri sa capete sanatate si mangaiere.Rabdarea si smerenia ei,formeaza o lectie de invatatura si de intarire in credinta pentru noi toti. Iata un suflet care se chinuie.Sunteti datori sa va rugati pentru Maria,ca Dumnezeu s-o scape de lucrarea diavolului,care a intrat intr-ansa datorita unei vrajitoare. Sa ne rugam pentru Maria!Faceti metanii si rugaciuni pentru sufletul acesta,ca azi , maine sau cand Dumnezeu va binevoi s-o elibereze de duhul cel rau,sa-i dea liniste si sa ne scape pe toti din robia diavolului! Dumnezeu sa binecuvanteze pe roaba Sa, Maria,S-o faca sanatoasa si tuturor sa va daruiasca sanatate,har si izbavire de nevazutii vrajmasi..

Apoi,in timp ce se inchina,preotul a zis:

Duceti-o la odihna ca a fost chinuita si este obosita!Dumnezeu sa te binecuvanteze,sora Marie! Eu nu sunt obosita,a raspuns Maria.Pe cat se lupta cu mine,eu prind puteri mai mari!La inceput se luptau cu mine dar acum nu mai au putere cum au avut…
 

LA SFANTA LITURGHIE din 27 ianuarie 

Imediat ce a intrat in biserica,bolnava a inceput sa fie muncita de diavoli.O aruncau cu mare manie in toate partile,vrand sa o izbeasca de pamant si de pereti,pentru a nu mai intra in biserica.Apoi,cand era tinuta la podea de mai multi crestini,demonii au si inceput sa urle cu manie:

Nu ne trebuie trupul,ne trebuie sufletul ei!Dar nu ma lasa Creatorul vostru sa-l iau…Noi avem mare ura pe ea,ca vrea sa se mantuiasca…Credeam ca nu mai scapi,cate ti-am facut azi-noapte…Vai ticaloasa ce rau imi face!Mai taci din gura!Ma ard lacrimile tale!..Nu te mai lupta cu mine!Eu sunt cumplit!..Noi suntem tot iadul asupra ta.Nu vrem sa te pierdem!Sufletul era dat noua…Legat pe toata viata…Nu ne intoarcem fara suflet…Vai de imparatia noastra!Vai de noi!…Cine ne face poftele,sunt ai nostri…Femeile sulemenite(machiate) si femeile in pantaloni sunt papusile iadului…Noi le punem sa faca asta,dar ele nu ne vad.Noi le spunem cu ce sa se infrumuseteze,sa se faca frumoase…Vai de ele…Nu ne chinui Iisuse!…Tu ne-ai ingaduit s-o chinuim!…Ai vazut ca are rabdare!…Eu am zis ca carteste,dar ma biruie…Tu te lauzi cu dreptii Tai!..Ma chinuie…Tu ai stiut inima ei…Eu n-am stiut-o…Ca aurul in foc te-am incercat..Rabdarea ma biruie…Blesteama-l(pe Hristos)!…

Nu vezi ca nu te ajuta?..Pe Domnul vostru sa-l blestemi!..Nu vezi ca ma chinui?..Nu carteste niciodata si ma topeste!..Ticaloasa!..Ma biruie credinta ei…Cum sa n-o chinui?Are atatia bani si nu cheltuie.Cand are bani,ii da pe icoane si carti sfinte…Spune ca nu-i trebuie bani….E proasta ea..Sa se distreze!E tanara!…Cine iubeste banii si averile,sunt robii nostri.Iar robii nostri se duc la hora si la nunti cu lautari si le dam cu biciul peste picioare ca sa sara si mai mult…Ma ineaca tamaia..Ce sa ma fac?ca Judecata e aproape!

Dupa ce sa citit Apostolul si preotul a spus:” Sa ascultam Sfanta Evanghelie..” imediat demonul a strigat din bolnava:

Nu vreau sa asculte!Ca nu-mi place mie!Ma arde pe mine Evanghelia!Nu vreau sa ascult!Eu vreau s-o fac ca sa n-asculte nimic!Scoateti-o afara ca nu vreau sa asculte nimic!Scoateti-o afaraaaa!Nu stiu gandul eu!Nu stiu gandul eu!…

Iar la cuvintele”Pastorul cel bun,sufletul sau isi pune pentru oi..”diavolul a zis din nou:

Al vostru e Pastorul,nu al meu!Pentru mine e vrajmas!..M-a aruncat din cer.. Da , ma tem si eu de El! Ma tem!…Spune-i sa-mi dea carne!Spune-i sa manance carne,nu vede ca moare!Ce mananca numa mere?Nu vezi ca moare?Dati-i carne,sa se intareasca!..Gheorghita imi dadea carne mie!..Mie imi dadea primul!…N-am stiut ca asta nu-mi face voile!..Ca nu veneam in veci in ea!In veci nu-mi trebuia sa intru in ea!Nu te mai lupta cu mine!O sa te chinui pana o sa cada carnea de pe tine! Eu sunt intarit!Am vraji multe in tine!Nu pot sa plec repede!Nu te mai lupta cu mine!Noi suntem multi!Tot iadul suntem asupra ta!Cand vrea un suflet sa se mantuie,tot iadul suntem asupra lui! Noi n-avem treaba cu sectantii! Avem treaba cu ortodocsi crestini!Astia se pot mantui.Ceilalti sunt deja ai nostri!

La cantarea “Doamne miluieste!” de asemenea,demonii strigau:

Miluiasca-va pe voi,nu pe noi! Miluiasca-va pe voi,nu pe noi! Dute acasa ca moare taica-tu!Dute acasa!Cand o auzi ce e,face infarct si moare!…El nu se duce la Domnul,ca-mi face mie voile(pacate)..N-ai vazut!Il las sa mearga la biserica!Dar dupa aceea ii dau sa bea..Imi face voia mea!…Bautura e duhul iadului!..Cu asta acaparam pe multi crestini la noi!..Ii punem sa omoare la betie…Cate nu-i punem sa faca dupa aceea!..Aoleuuu!..Carteste! Nu mai zi asa(nu te mai ruga)..Carteste! Nu mai zi asa!Daca as avea putere,acum as zdrobi-o!…Dar nu mai am putere!Mi-a aflat toate viclesugurile!..Nu vezi ca nu ies afara?.. Te omor! Te omor!…N-am mai vazut asa(crestina)!Rar intalnim asa crestini!Rar!..Aoleuuu!…Aaaauuu!

Cand a inceput cantarea Heruvivului,cu glas tare si infricosator,diavolii strigau:

Aaaoleuuuu!…Scoateti-o afara ca ma arde rau!..

Apoi la iesirea preotului cu Sfintele Daruri,imediat diavolii au tipat groaznic:

Ma arde rauuuu!…Nu pot sa Te suport!..Iisuse ma arzi ca focul!..Tu ai biruit iadul!…Nu Te apropia de mine!…Iisuse nu Te apropia de mine!..Al vostru e!..Al meu e vrajmas!..Ne-a aruncat din cer!..Pe mine ma ineaca tamaia…Eu nu pot sa suport tamaia!…Eu suport fumul de tigara!..Aceea e tamaia iadului! Mie aceea imi place!Aceea e tamaia noastra!..

La rostirea Crezului diavolul a zis:

Credeti voi!Vai de noi!..Vai de noi!..N-am stiut ca Domnul vostru lucreaza in taina..N-am stiut!..N-am stiut!..Aoleu ce sa ma fac?..Eu nu mai am nimica scris!… Ce sa ma fac?

In momentul rostirii cuvintelor”sus sa avem inimile”,diavolul iarasi raspunde:

Nu toti le aveti!..Nu toti le aveti!…

La incheierea Sfintei Liturghii,diavolul iarasi a continuat sa vorbeasca:

Aproape toata lumea am acaparat-o noi!..Am intrat si-n manastiri noi!Nu haina de monah va mantuie!

Ci inima!..Aoleuuu!..Trebuie sa alerg acum!E sfarsitul aproape!…Nu vrem sa pierdem suflete!…Vrem sa le luam cu noi,sa le chinuim in iad!..Intram in biserici,nu-i lasam pe crestini sa asculte atent slujba,ii punem sa vorbeasca.Ca sa avem ce scrie,sa fie ai nostri..Ce raspuns dam noi acum la “intunecime”?…Ne-am ostenit in zadar atatia ani!..De zece ani m-a trimis Gheorghita. Degeaba m-am ostenit!Degeaba!…