Rezolutia Bisericii Ortodoxe Bulgare privind Ecumenismul

Dupa un veac întreg de participare a ortodoxiei la Miscarea Ecumenica si o jumatate de secol de participare activa a ei la Consiliul Mondial al Bisericilor nu se observa o dezvoltare pozitiva în dialogul multilateral între crestini. Dimpotriva, distantarea dintre ortodocsi si protestanti apare din ce în ce mai pronuntata, avand în vedere înmultirea cu zecile a sectelor în sanul Bisericilor Protestante, care perturba constiinta ortodoxa a crestinilor nu numai la noi, ci si în toate tarile ortodoxe, aparand si multe devieri fata de conceptiile initiale ale Consiliului Mondial al Bisericilor.

Avand în vedere cele sus-mentionate, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare la sedinta sa plenara din 09.04.1998 a hotarat sa întrerupa participarea sa viitoare la CMB, avand în vedere devierile Consiliului Mondial al Bisericilor ca si faptul ca în ultimii ani Biserica Ortodoxa Bulgara intentionat nu a mai contribuit la cotizatiile CMB si nu a participat la conferintele organizate de CMB si a suspendat participarea sa la acest Consiliu.

Cu aceasta ocazie în perioada 29.04.1998 – 03.05.1998, la Salonic, capitala culturala a anului 1997, a fost organizata o întalnire a reprezentantilor tuturor Bisericilor Ortodoxe la invitatia Sanctitatii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, la cererea Bisericilor Ortodoxe ale Rusiei si Serbiei, si cu ocazia iesirii Bisericii Georgiei din CMB. La aceasta întalnire panortodoxa a fost discutata problema participarii Bisericilor Ortodoxe la Miscarea Ecumenica ca si nemultumirea legata de ignorarea sistematica a tarilor ortodoxe în hotararile luate la adunarile organizate de CMB.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare declara ca va chibzui daca va trimite un reprezentant la Harare, Zimbabwe, unde va avea loc a VIII-a adunare a CMB, în luna decembrie 1998, sau va anunta scris ca va întrerupe în viitor activitatea sa în cadrul CMB.

 

Din partea Cancelariei Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare

 

27 V 1998, Sofia

 

Izgonirea episcopului Artemie: ÎNCEPUTUL OFICIAL AL PRIGOANEI ÎMPOTRIVA ANTI-ECUMENIŞTILOR ?

Pe data de 13 februarie curent, Noul Patriarh Irineu  izgonește un Episcop Ortodox anti-ecumenist, Artemie de Raska și Prizren.

Evenimentele se derulează într-un ritm alert. Erezia ecumenismului se întărâtă şi turbează.Dar Părinţii ne-au pregătit şi ne-au informat suficient: Fiecare erezie este îndrumată de către diavolul. Şi ecumenismul n-ar putea constitui o excepţie. Câte se scriu, câte vedem zilnic, câte se derulează pe ascuns, şi în poporul credincios şi la noi ajung ecourile lor, amintesc de ceea ce este scris:

„S-a coborât diavolul la voi, având mare mânie, ştiind că mai are puţină vreme”(Apocalipsa 12, 12).

Romfea.gr a precizat drept cauză a izgonirii „neregulile economice şi refuzul ascultării”.Noi spunem că pricina izgonirii este poziţia anti-ecumenistă declarată şi „refuzul ascultării” faţă de noul patriarh filocatolic al Serbiei. Este clar că a fost izgonit pentru poziţiile sale anti-ecumeniste şi pentru semnastura lui pe „Marturisirea de credinta”, pe care fraţii lui filocatolici le-au interpretat drept refuz al ascultării. Cât pentru neregulile economice nu comentăm, pentru că doar cu puţin timp în urmă am trimis ajutoare umanitare în Kossovo şi am fost alături (e vorba de reprezentanţii fiecare cum a putut.

Episcopul Artemie de Kosovo era unul dintre cei şase arhierei (acum opt – n.tr.) care au semnat „Marturisirea de credinta impotriva ecumenismului”. Totodată cunoaştem declaraţiile filocatolice ale noului patriarh, care a vorbit de o colaborare cu papa. Deci episcopul anti-ecumenist Artemie era greu de manipulat şi incomod. Se mai ştie şi faptul că părintele protoiereu Gheorghios Tsetsis, mitropolitul Ioannis de Pergam şi însuşi patriarhul ecumenic Bartolomeu au încercat prin scrisori să-i intimideze pe toţi aceia care au semnat „Mărturisirea…” şi să îi împiedice pe alţii care ar fi vrut să o semneze. Desigur, patriarhul Bartolomeu a cerut Ierarhiei Bisericii Eladei să fie pedepsiţi toţi cei care au semnat „Marturisirea…”. Însă nu au reuşit până acum să îngenuncheze împotrivirea Ierarhiei. Să presupunem că au căutat şi au găsit cel mai slab inel?

Suntem solidari cu episcopul şi cu fraţii noştri sârbi nevoitori şi ne rugăm. Însă trebuie ca în acelaşi timp să înţelegem că acum este nevoie de o mai mare priveghere. Postul Mare să ne fie un prilej pentru rugăciune mai multă, ca Dumnezeu să ne lumineze şi să înţelegem dimensiunea exactă a situaţiei şi să ne întărească pentru luptele care vin, căci va fi nevoie de mari jertfe pe toate fronturile.

„Marturisirea de crefinta impotriva ecumenismului” a fost prima treaptă. Să mai urcăm una, înainte de a ne coborî din tren. În perioada Sinodului III Ecumenic, râvnitorul episcop Celestin, deci în perioada unei alte erezii, a nestorianismului, scria:

„Acum este nevoie de o mai mare priveghere şi grijă. Acum, când înăuntrul Bisericii se făptuiesc şi se zic „cele potrivnice Bisericii”. Pentru că cei care au „război civil nu sunt în nelucrare. Totuşi, în acest război intern, în această luptă casnică, să ne fie nouă zid credinţa, iar împotriva acestei necredinţe pe ea să o preferăm în ciuda săgeţilor duhovniceşti… pe aceasta, pentru că păzită fiind, ne va păzi pe noi”.

Considerăm indispensabil că se cuvine ca în acest moment dificil Adunarea anti-ecumenistă a Părinţilor care au redactat„Marturisirea de crefinta”, toate uniunile şi asociaţiile ortodoxe care luptă împotriva ecumenismului să se declare solidare prigonitului ierarh mărturisitor şi anti-ecumenist, să luăm legătura cu el şi să-l rugăm să preia conducerea luptei anti-ecumeniste.

În fotografii sunt clerici şi laici, care în ciuda zăpezii, s-au adunat să protesteze împotriva acţiunii fără precedent a noului patriarh Irineu al Serbiei, de a-l elibera din îndatoririle sale pe Înaltpreasfinţitul Episcop Artemie de Kosovo (sursa foto: http://aktines.blogspot.com/).

 

Despre IUDAIZAREA catolicismului. Cronica lepădării

„Deoarece nu păzeşte cu sfinţenie hotărârile soborniceşti şi apostoleşti, ci s-a abătut spre inovaţii şi cugetări nedrepte, Biserica romană nu mai aparţine de loc Unei Sfinte şi Apostoleşti Biserici.” Cuv. Amvrosie al Optinei

„Prin mulţimea eresurilor lor, ei (catolicii) au batjocorit tot pământul… Nu-i viaţă veşnică în credinţa catolică.”

Cuv. Teodosie de la Lavra Peşterilor din Kiev

Conciliul II Vatican (1962-1965) a fost un punct de cotitură în istoria „bisericii” catolice. Declarând deschiderea ei înfaţa întregii lumi şi întărind direcţia ecumenistă a activităţii sale, el a pus începutul unui „dialog” interconfesional activ, şi totodată schimbărilor radicale a relaţiilor dintre catolicism şi iudaism. Cu toate că primii paşi spre „dialogul” cu iudeii au fost întreprinşi încă înainte de al Doilea Război Mondial, cel mai important moment în relaţiile dintre aceste confesiuni îl constituie recunoaşterea de către „biserica” catolică a holocaustului. Fapt pe care liderii iudaici l-au utilizat drept mijloc de bază pentru presiunea asupra catolicilor, având drept scop revizuirea atitudinii faţă de iudaism. Vaticanul a devenit deosebit de dependent de această influenţă exterioară din cauza poziţiei sale împăciuitoriste în anii regimului nazist, manifestate nu doar prin semnarea concordatului cu guvernul german, ci şi prin colaborarea  activă cu naziştii în timpul războiului şi prin contribuirea la salvarea lor după război. În aceste acţiuni a fost implicat şi cardinalul Montini, viitorul papă Paul al VI-lea, care a participat la crearea aşa-zisului „Coridor de la Vatican” pentru fuga criminalilor de război, a naziştilor şi ustaşilor, în America de Sud, şi este grăitor că odată cu suirea lui pe tron arhivele Vaticanului, ce ţineau de statul Croația Independentă, în care se povestea despre atrocităţile ustaşilor, au fost închise. [1] Însă dacă pentru catolici „dialogul” cu iudeii semnifica începutul împăcării, din partea iudaismului se urmărea o strategie bine pusă la cale, direcţionată spre revizuirea celor mai de bază învăţături creştine. Este vorba de ideea principală, din care a reieşit şi reiese iudaismul în zilele noastre, idee ce spune că creştinismul conţine în sine „învăţătura dispreţuirii” faţă de evrei, care ar constitui principala cauză a antisemitismului laic al perioadei moderne. Această doctrină la rândul ei este legată de poziţia principială creştinească referitor la lipsirea Israelului de făgăduinţă şi har, pe care iudeii o numesc ideea „înlocuirii” Israelului de către Biserică şi o consideră cea mai periculoasă. Această abordare a şi devenit temeiul afirmaţiei că holocaustul trebuie privit ca o „culminaţie a prigoanelor multiseculare anume din parte creştinilor” şi că politica lui Hitler n-ar fi avut succes, dacă la baza ei nu ar fi stat acele învinuiri pe care creştinii le înaintau iudeilor [2]. Sintagma „învăţătura dispreţuirii” („l’enseignement du mépris”) cu toate concluziile ce reies din ea a fost introdusă de Jules Isaac, istoric şi scriitor iudeu francez (1877-1963), care a jucat un rol important în crearea „dialogului” iudeo-catolic. Principalele idei ale acestuia au fost expuse în cărţile „Iisus şi Israel” (1946) şi „Geneza antisemitismului” (1956) unde învăţătura creştină este supusă unei critici dure, ca fiind principalul izvor al antisemitismului. Şi pe evanghelişti, şi pe sfinţii părinţi ai Bisericii îi prezintă ca pe nişte mincinoşi şi prigonitori plini de ură antievrească, care poartă responsabilitatea morală pentru Auschwitz şi holocaust.„curăţirii” corespunzătoare a învăţăturii creştine [3]. Scopul său principal văzându-l în demonstrarea că toate învinuirile aduse iudeilor în uciderea lui Dumnezeu descrise de evanghelişti sunt nefondate şi în dobândirea „Curăţirea” presupunea: modificarea sau scoaterea rugăciunilor în care se vorbeşte despre iudei, mai ales, a celor citite în Vinerea Patimilor; declaraţia că iudeii nu poartă nici o responsabilitate pentru moartea lui Hristos, pentru care trebuie osândită toată omenirea; eliminarea acelor fragmente din scrierile evangheliştilor, unde se povesteşte despre Patimile lui Hristos, referindu-se mai ales la Evanghelia de la Matei, pe care Jules Isaac îl acuză în denaturarea adevărului (anume aici se spune: „Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” Matei 27, 25); declaraţia că Biserica a fost dezabropată pentru faptul că pe parcursul a două mii de ani s-a aflat în stare de război tainic între iudei, creştini şi cealaltă parte a omenirii; promisiunea că Biserica îşi va schimba radical comportamentul, smerindu-se, pocăindu-se şi cerându-şi iertare de la iudei şi va aplica toate măsurile necesare pentru lichidarea răului pricinuit, „corectând” şi „curăţind” învăţătura sa [4]. În 1946 cu sprijinul organizaţiilor americane şi britanice iudaice, la Oxford, a avut loc prima conferinţă ce i-a adunat pe catolici şi protestanţi pentru stabilirea contactelor cu iudeii. Iar în 1947 după realizarea mai multor întâlniri internaţionale cu personalităţi catolice simpatizante lui, Jules Isaac a publicat memorandumul „Corectarea învăţăturilor catolice ce ţin de Israel”, principiile de bază ale cărui au intrat în declaraţia din 10 puncte, adoptată la conferinţa creştinilor şi iudeilor din acelaşi an din Seelisberg (Elveţia) [5]. Ea a fost organizată de asociațiile iudeo-creştine britanice şi americane şi a întrunit 70 de experţi din 17 ţări ale lumii (28 iudei, 23 protestanţi, 9 catolici şi 2 ortodocşi). În anul 1948 Jules Isaac a creat Asociaţia prieteniei iudeo-creştine din Franţa, iar apoi, stabilind contacte cu clerul romano-catolic şi având suportul lor puternic, a obţinut o audienţă scurtă la Pius al XII-lea, transmiţându-i cele „10 puncte de la Seelisberg”. Totuși, întâlnirea a rămas fără rezultate. În iunie 1960, prin mijlocirea consulatului francez la Roma şi personal prin cardinalul Augustin Bea (1881-1968), Isaac s-a întâlnit cu papa Ioan al XXIII-lea [6], pe care încearcă să-l convingă despre necesitatea revizuirii „învăţăturii dispreţuirii”, înmânându-i memorandumul „Despre necesitatea corectării învăţăturilor catolice referitoare la Israel” [7]. Cardinalul Bea era conducătorul Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştine creat recent şi se ocupa cu pregătirile Conciliului II Vatican, fiind unul dintre cei mai apropiaţi consilieri ai papei. Era un teolog de orientare modernistă, influenţat de ideile protestante, membru al ordinului iezuit. La vremea sa el a dirijat Centrul Internaţional de Investigaţii la Roma, iar apoi a condus Universitatea Papală Grigoriană [8]. Anume lui i s-au transmis propunerile lui Isaac, pentru studierea cărora în cadrul Consiliului Pontifical pentru promovarea unităţii creştine a fost creat un grup special care a stabilit contacte cu lumea iudaică şi cu asociaţiile ei principale din Franţa, Israel şi SUA (în particular cu Congresul Evreiesc Mondial). Luând drept bază Declaraţia de la Seelisberg, el a dezvoltat principalele revendicări despre iudaism, pregătind un proiect scurt de Judaeis, care urma să fie prezentat la Conciliu II Vatican. Dar datorită protestelor liderilor arabi [9] în perioada pregătirilor pentru conciliu temporar a fost sistat, iar apoi a fost înaintat spre studiere, dar deja nu în calitate de document independent, ci ca parte integrantă a declaraţiei comune despre confesiunile necreştine [10]. La pregătirea textului a participat activ nu numai Jules Isaac, ci şi cercurile iudaice cu care avea relaţii strânse, ceea ce este descris în articolul lui Joseph Roddy „Cum iudeii au schimbat gândirea catolică”, publicat în revista americană „Look” din 25 ianuarie 1966 [11]. Autorul a descris negocierile tainice purtate de cardinalul Bea la New York şi Roma cu liderii organizaţiilor evreieşti internaţionale – Comitetul Evreiesc American (CEA) şi Liga Anti Defăimare B’nai B’rith [12]. Un rol de frunte l-a avut aici rabinul Abraham – Joshua Heshel, gânditor hasidic, directorul Seminarului Teologic Iudaic din New York, care a asistat la Conciliu în calitate de reprezentant oficial al CEA de pe lângă cardinalul Bea [13]. Liderii iudaici cu insistenţă căutau să obţină eliminarea din învăţătura catolică a afirmaţiei despre iudei ca deicizi (ucigători de Dumnezeu), lipsiţi de întâietate (statut de popor ales), iar din textele liturgice – orice cuvinte dezaprobatoare ce se referă la ei [14]. În acest scop a fost organizată întâlnirea lui Paul al VI-lea cu reprezentantul ONU Arthur Goldberg (judecător al Judecătoriei Supreme), care a primit instrucţiuni de la rabinul Heshel, apoi papa l-a primit pe însuşi Heshel, cu condiţia ca întâlnirea să fie în taină [15]. Prima variantă a textului declaraţiei despre religiile necreştine, în care capitolul despre iudaism era cel de bază, a fost înaintată la vot şi a primit aprobare în septembrie 1964. Însă tezele despre iudaism erau atât de revoluţionare şi periculoase, încât chiar şi pontiful liberal Paul al VI-lea nu a îndrăznit să aprobe această variantă şi a amânat examinarea ei pentru următoarea şedinţă. Textul nega definitiv responsabilitatea liderilor iudaici pentru moartea lui Hristos, respingea expresia „popor ucigaş de Dumnezeu”, acuza Biserica de antisemitism, punea sub semnul întrebării autenticitatea scrierilor evangheliştilor (cu precădere a Sf. Ioan şi Sf. Matei), discredita învăţătura părinţilor Bisericii şi a reputaţilor teologi catolici. În cele din urmă documentul a fost transcris cu expresii mai precaute şi, cu toate că dezbaterile lui nu încetau să stârnească polemici aprinse, pe 15 octombrie 1965 pentru el au votat majoritatea membrilor conciliului, iar pe 28 octombrie a fost aprobat. Aşa a fost adoptată declaraţia „Despre atitudinea Bisericii faţă de religiile non-creştine”, cunoscută ca declaraţia Nostra Aetate. În Nostra Aetate se dădea o nouă apreciere importanţei religiilor lumii (inclusiv celor animiste şi altor culte păgâne), se recunoştea valoarea şi esenţa lor mântuitoare, ceea ce însemna de facto un apel la sincretism religios. Documentul, în special, declara: „Biserica catolică nu neagă în nici un fel ce este adevărat şi sfânt în aceste religii. Ea manifestă respect faţă de aceste forme de activitate, faţă de aceste norme şi doctrine, care deşi sunt foarte diferite de regulamentele şi prescripţiile ei personale, totuşi, poartă în sine razele acelui Adevăr care îi luminează pe toţi oamenii” [16]. Însă cea mai radicală a fost revizuirea atitudinii faţă de iudaism.  Ignorând diferenţele dintre religia Vechiului Israel şi iudaismul talmudic modern, autorii declaraţiei, respingând aşa-zisa idee a „înlocuirii”, au purces la negarea lipsirii iudeilor de Împărăţia Cerurilor şi la recunoaşterea ca Dumnezeu adevărat pe ne-triipostatnicul dumnezeu Iehova, căruia i se închină iudeii moderni, confirmând prin aceasta înrudirea acestora cu creştinii. În document scria: „Cu toate că stăpânirea iudaică şi adepţii ei au insistat asupra morţii lui Hristos, însă ceea ce a fost săvârşit în timpul patimilor Lui, nu poate fi de-a valma incriminat nici tuturor evreilor de pe atunci, nici iudeilor contemporani. Cu toate că Biserica şi este Poporul lui Dumnezeu, însă nu se cuvine să-i vedem pe iudei nici lepădaţi de Dumnezeu, nici blestemaţi, de parcă aceasta ar reieşi din Sfânta Scriptură”. „Iudeii în majoritatea lor nu au primit Evanghelia, iar mulţi chiar s-au opus răspândirii ei (vezi Rom. 11, 28)”. Cu toate acestea, conform Apostolului, din cauza părinţilor lor iudeii sunt iubiţi de Dumnezeu, ale Cărui daruri şi chemări nu se pot lua înapoi (Rom. 11, 28-29) [17]. „Biserica crede că Hristos, pacea noastră, i-a împăcat pe iudei şi păgâni pe cruce şi din ambii Şi-a făcut Sie una” şi că „împreună cu proorocii şi cu acelaşi Apostol Biserica aşteaptă ziua, ştiută numai de Dumnezeu, când toate popoarele îl vor chema pe Dumnezeu într-un glas şi Îi vor sluji Lui în unanimitate” [18].

Denaturând şi falsificând în totalitate esenţa Evangheliei şi Revelaţiei Dumnezeieşti, aceste precepte neagă învăţătura despre Biserica lui Hristos. Creştinismul învaţă că alegerea vechiului popor evreiesc consta în aceea ca, păstrând adevărata credinţă în Dumnezeu, să-l primească pe Mesia, iar apoi să ducă Vestea cea Bună despre venirea lui Mesia tuturor popoarelor pământului, ceea ce au şi înfăptuit apostolii. Dar, respingându-L pe Mesia-Hristos Mântuitorul, despre care a mărturisit Moise şi prorocii, poporul iudaic s-a lipsit de statutul de popor ales, cedându-l apostolilor şi acelor obşti creştine care au devenit temelia noului popor ales de Dumnezeu – Bisericii lui Hristos, unde nu mai este „nici elin, nici iudeu”. Şi dacă, după cuvântul Apostolului, Biserica lui Hristos este „neam ales…, popor sfânt, oameni, luaţi spre moştenire” (1 Pet. 2, 9), orice afirmaţii despre continuitatea, pretinsei, alegeri de Dumnezeu a întregului popor evreiesc sunt teologic neîntemeiate. [19].

Însuşi Hristos, propovăduind în Biserică şi răspunzând „arhiereilor şi bătrânilor poporului” le-a zis: „De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43). Şi a proorocit: „Mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 8, 11-12). Aceste cuvinte au fost ignorate de tezele documentului, precum şi cuvintele iudeilor: „Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27, 25).

Olga Cetverkova

conferenţiar la Universitatea de Relaţii Internaţionale din Moscova, doctorand în istorie

 

---

 

[1] Frattini E. La Sainte Alliance. La véritable histoire des services secrets du Vatican. Flammarion, 2006. P. 340.

[2] După cum scria mai târziu rabinul ortodoxal Solomon Norman, colaborator la Centrul de Studii Evreieşti din Oxford, „în esenţă, atitudinea lui Hitler faţă de evrei nu diferă prin nimic de cea creştină; diferenţa ar fi poate doar în metodele pe care el le folosise”. „Evreii văd în creştini, în mare măsură, prigonitori. Un număr relativ mic ei îl consideră victime şi încă la mai puţini creştini ei văd compătimire faţă de evreii ce au suferit. După Holocaust evreii deja n-au mai putut lua în serios capacităţile morale ale bisericii”. Norman afirma că „din punct de vedere evreiesc creştinul, „în genere”, din moment ce e creştin nu are demnitate morală, nemaivorbind de vreo oarecare superioritate morală”. Reieşind din asta iudeii refuză de facto dreptul catolicilor de a se prezenta drept victime ale nazismului, de aceea ei au reacţionat atât de dur la înfiinţarea unei mănăstiri carmelite la Auschwitz, privind prezenţa lui acolo drept „uzurparea simbolului strict evreiesc, şi, ceea ce încă mai rău, măsurarea de către torţionar a hainei victimei”. Norman S. Themes, „Christian-Jewish Relation”

[3] Vicomte Léon de Poncins. Le judaïsme et le Vatican. Une tentative de subversion spirituelle. ORC. Traduction. 2007. Р. 9-10 // http:www.a-c-r-f.com

[4] Ibid. P.18

[5] Cele 10 teze afirmau următoarele:

       1. atât în Vechiul cât şi în Noul Testament cu noi vorbeşte acelaşi Dumnezeu Viu;

       2. Iisus s-a născut din mamă evreică din dinastia davidiţilor şi poporul lui Israel, şi că dragostea şi iertarea lui eternă se răsfrâng atât asupra neamului Lui cât şi asupra omenirii;

       3. primii ucenici ai lui Hristos, apostolii şi mucenicii au fost evrei;

       4. principala poruncă a creştinismului, dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, conţinută încă în Vechiul Testament şi confirmată de Iisus, obligă creştinii şi iudeii în toate relaţiile omeneşti, fără excepţii;

       5. trebuie evitată minimalizarea iudaismului biblic şi post-biblic în scopul preamăririi creştinismului;

       6. de evitat utilizarea cuvântului „iudeu” strict în sensul de „duşman al lui Hristos” şi expresia „duşmanii lui Hristos” pentru referirea la națiunea evreiască în general;

       7. de evitat prezentarea Patimilor lui Hristos în așa fel încât vina pentru moartea Lui să cadă pe toți iudeii și doar pe iudei. În fapt nu toți iudeii au cerut moartea lui Iisus, deci nu toți iudeii duc răspundere pentru aceasta, deoarece Crucea, care ne mântuește pe toți, dovedește că Hristos a murit pentru păcatele tuturor; de amintit tuturor părinților și educătorilor creștini despre gravitatea răspunderii pe care ei și-o asumă povestind Evanghelia și amume secvența despre Patimi în variantă simplificată;

       8. de evitat expunerea blestemelor biblice și a strigătului gloatei înfierbântate: „sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”, neprecizând în același timp că acest strigăt nu poate covârși rugăciunea infinit mai puternică a lui Iisus: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac”;

       9. de evitat răspândirea poziției blasfemiatoare cum că norodul iudeilor a fost respins, blestemat și condamnat la suferințe;

       10. de evitat ideea cum că iudeii n-ar fi fost primii care au făcut parte din Biserică.

       Les douze points de Berlin // Serviam, №22, 26 novembre 2009 // http://www.nostra-aetate.org/HTML_La-lettre-Serviam/2009/SERVIAM_022.html // Annexe 1 : Les Dix Points de Seelisberg (1947).

[6] Pentru a merge la această întâlnire pe Jules Isaac l-au îndemnat Cletta și Daniel Mayer, persoane aflate în legături strânse cu Liga Anti-Defăimare (Anti-Defamation League – ADL) a B’nai B’rith International.

[7] Întâlnirea între Ioan al XXIII-lea și Jules Isaac a fost un gest important în ce privește atitudinea față de Asociația prieteniei iudeo-creștine. Cu câteva luni mai înainte, papa, a ordonat suprimarea expresiilor „Să ne rugăm și pentru mârșavii iudei” și „Atotoputernicul, veșnicul Dumnezeu, în mila Sa nerespingând nici chiar mârșăvenia iudeilor”, pronunțate la slujba din Vinerea Mare. În una din notițele sale el scria cu acestă ocazie: „De ceva timp Ne derajează întrebarea despre pro perfidies Judaeis din slujba Vinerii Mari. Dintr-o sursă sigură cunoaștem că predecesorul Nostru, venerabilul Pius XII, deja scosese acest atributiv din rugăciunea personală și spunea doar „Să ne rugăm… și pentru evrei”. Având aceleași intenții, Noi am hotărât, ca în sfânta săptămână ce se apropie, aceste două propoziții să fie (scurtate în acest fel)”. Tot atunci la Köln a fost deschisă o nouă sinagogă ceea ce ar simboliza revizuirea atitudinii față de iudei. În octombrie 1960 Ioan XXIII a primit în audiență 130 de reprezentanți ai Chemării Iudaice Unite întâmpinându-i cu cuvintele „Eu sunt Iosif, fratele vostru”.Istoria Conciliului Vatican II. Volumul I. Moscova, Institutul Biblico-Teologic „Sf. Andrei”, 2003, pag. 467-468.

[8] Bea a fost inclus în lista masonilor influenți întocmită de serviciul de contrainformații a Vaticanului, „Sodalitium Pianum” (SD), în timpul unei investigații făcute la ordinul papei Paul IV în 1971.

[9] Secretarul de stat al Vaticanului, Amleto Cicognani, a scos documentul de pe ordinea de zi, din motiv că în situația de atunci a relațiilor tensionate dintre Israel și țările arabe, oricare „concesie” evreilor ar fi fost văzută ca expresie a dușmăniei față de arabi și pas spre recunoașterea de către Vatican al statului Israel. Cicognani nici nu era conștient de rostul acestui text și la ultima adunare a Comisiei Centrale a Secretariatului a spus: „Dacă vorbim de evrei, de ce nu am vorbi atunci și despre musulmani?… Atât evreii, cât și toți ceilalți ce se află în afara Bisericii, trebuie să știe că de vor dori să se convertească la catolicism, Biserica îi va primi cu dragoste”. Scoaterea din programul Conciliului a acestui subiect era cerută și de reprezentanții „bisericilor” catolice din Est, ce se temeau de eventualele consecințe grave pentru minoritatea creștină din țările arabe. Istoria Conciliului Vatican II. Volumul IV, 2007, pag. 165-166, 170.

[10] Influența organizațiilor evreiești a avut un rol important în această situație. În februarie 1962 Congresul Evreiesc Mondial a prezentat cardinalului Bea o delcarație în care se evidenția obiectivul luptei cu antisemitismul. Același mesaj îl avea și memorandumul Bea, adresat papei Ioan XXIII în decembrie 1962, doar că era exprimat altfel. În el se vorbea de responsabilitatea bisericii în răspândirea antisemitismului prin intermediul învățăturii și predicilor, iar astfel și pentru persecuțiile la care au fost supuși evreii, și despre necesitatea de a examina aceast subiect în mod special. Ioan XXIII a răspuns afirmativ și chestiunea a fost din nou inclusă în ordinea de zi.

[11] Vezi Vicomte Léon de Poncins. Op. cit. P. Descrierea detaliată a relațiilor dintre Secretariat și reprezentații Congresului Evreiesc Mondial poate fi găsită și în cartea lui G.V.Riegner, „Ne jamais désespérer: Soixante années au service du peuple juif et des droits de l’homme”, Paris, 1998.

[12] Despre rolul activ al B’nei B’rith scria și ziarul francez „Le Monde” din 19 noiembrie 1963: „Organizația internațională B’nei B’rith și-a exprimat dorința de a stabili relații tot mai apropiate cu biserica Catolică. Ei au transmis conciliului proiectul unei declarații ce afirmă responsabilitatea întregii omeniri pentru moartea lui Hristos. După cum menționa Label Katz, președintele Consiliului internațional B’nei B’rith, „dacă această declarația va fi acceptată de către conciliu, asociațiile evreiești vor purcede la examinarea posibilităților de colaborare cu biserica pentru realizarea scopurilor și proiectelor lor.” Citat din Vicompte. p. 22.

[13] În memorandumul adresat papei Ioan XXIII în decembrie 1962, cardinalul Bea, în particular, a atras atenția asupra necesității recunoașterii păcatului antisemismului creștin și a lichidării acestei prejudecăți.

[14] Laurigan M. Vatican II: du „mythe de la substitution” à la religion noachide // Sel de la Terre, № 46, automne 2003. P. 5.

[15] Vicompte P. Op. cit. P. 119-120.

[16] Documentele Conciliului Vatican II. Declarația privind religiile non-creștine „Nostra Aetate”

[17] Această afirmație a Sf. Ap. Pavel a fost ruptă din contextul epistolei lui, unde se vorbea: „Dar nu aşa că ar fi căzut cuvântul lui Dumnezeu: căci nu toţi cei din Israel sunt şi israeliţi; nici pentru că sunt urmaşii lui Avraam, sunt toţi fii, ci „întru Isaac, a zis, se vor chema ţie urmaşi”, adică: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi.” (Romani 9:6-8) și mai departe, cu referință la proorocul Osea: „Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită; și va fi în locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteţi poporul Meu – acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu” (Romani 9:25-26). Apostolul vorbește nu doar de faptul că păgânii au devenit urmașii lui Avraam prin făgăduință ci și că iudeii ce n-au crezut în Hristos s-au lipsit de Împărăția lui Dumnezeu: „Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii măslinului, nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine. Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te.” (Romani 11:17-20)

[18] În epistola către efeseni (Efeseni 2: 14-15) Sf. Ap. Pavel spune că Hristos a împăcat pe cruce prin Trupul și Sângele Său pe iudeii și păgânii ce au crezut în El, adică pe creștini. Despre împăcarea necredincioșilor nu se spune nimic.

[19] „Papismul și lupta lui contra Ortodoxiei”. Strijev, 1993, pag. 88

 

Pr.Theodor Zissis- Edictul de la Mediolan (313 d.Hr.) și manifestările festive plănuite în Biserica Serbiei

Constanța, 29 mai 2013

 Partea I

 Pr.Theodor Zissis-”Edictul de la Mediolan si Conceptul de Toleranta Religioasa”Partea 1-CTA-2013

În anul 2013 se împlinesc 1700 de ani de la emiterea cunoscutului Edict de la Mediolan(313), pe care l-au semnat împreună cei doi împărați de atunci, Constantin cel Mare și Liciniu. Cu ocazia acestei aniversări sunt organizate manifestări festive de către Biserica Serbiei din cauza faptului că un oraș sârbesc (Niș) e considerat locul de naștere al Sfântului Constantin cel Mare.

1.      Edictul de la Mediolan favoriza creștinismul și deschidea calea pentru primul stat creștin din istorie

Într-adevăr, conform părerii predominante în cercetarea istorică, Constantin cel Mare s-a născut în Naiso din Moesia Superioară, în actualul oraș Niș din Serbia, nu înainte de anul 280, probabil în 288, ca fiu al ofițerului roman Constanțiu Chlor, apoi ajuns cezar și împărat și al grecoaicei Elenei din orașul Drepano din Bitinia, care a fost numit apoi de împăratul Constantin cel Mare, fiul ei, Elenopoli, în cinstea ei. În cadrul întoarcerii progresive a lui Constantin cel Mare către creștinism până când a ajuns apărător și binefăcător al Bisericii și până la declararea creștinismului drept religie oficială a marelui Imperiu roman, adică până la întemeierea primului stat creștin din istorie, un moment important îl constituie așa-numitul Edict de la Mediolan. Ca text imperial, el a fost pus în circulație în Răsărit de Liciniu, co-împărat cu Constantin cel Mare, însă cuprindea hotărârile pe care le-au luat la Mediolan (Milano de azi) cei doi împreună împărați (în februarie 313), exprimând mai mult dorința și hotărârea lui Constantin cel Mare și mai puțin pe ale lui Liciniu de a înceta persecuțiile groaznice și nedrepte ale societății romane împotriva creștinilor și a  li se permite și acestora să își manifeste liber credința și cultul lor, așa cum era valabil acest lucru pentru toți ceilalți locuitori ai Imperiului, chiar și pentru evrei.

Și ca să nu li se pară păgânilor că societatea abandonează religia străbună a majorității locuitorilor și se întoarce evident în favoarea creștinilor (care erau o minoritate) persecutați cu ură până atunci, hotărârile de la Mediolan au apărut ca unele care propun toleranța religioasă față de toți locuitorii Imperiului, astfel încât să se evite părerea că ar fi de fapt un act de bunăvoință față de creștini și astfel să crească ura celorlalți împotriva lor.

Este însă clar, conform realității istorice, că sincretismul, adică amestecul diferitelor religii în care se credea liber în Imperiul roman, amestec din care a provenit și mișcarea gnosticismului, constituie elementul distinctiv fundamental al politicii religioase a împăraților romani dinaintea lui Constantin cel Mare. Prin urmare și înainte de Edictul de la Milan a existat toleranță eligioasă, care îi excludea pe nedrept doar pe creștini. Din acest motiv Edictul de la Milan nu trebuie să fie considerat ca cel care introduce principiul general al toleranței religioase, ci mai ales că el schimbă atitudinea nedreaptă avută față de creștini, în comparație cu adepții altor religii. Acest lucru se vede și din textul Edictului, pe care l-a emis Liciniu, în 15 iunie 313, după intrarea lui triumfală în Nicomidia și l-a adresat eparhului Bitiniei. Așadar, e vorba de un edict pe care Liciniu l-a emis în Nicomidia, pe baza acordului lui cu Constantin cel Mare la Mediolan. Cităm în limba română partea principală a Edictului, așa cum îl menționează istoricul Eusebiu de Cezareea, după traducerea lui după originalul latin:

”Când eu, împăratul Constantin și eu, împăratul Liciniu, am avut fericirea să ne întâlnim la Mediolan și să discutăm toate cele legate de interesul și binele public, am decis că printre celelalte lucruri care ar aduce foloase tuturor, primul și cel mai important se impune să se hotărască ceea ce are legătură cu respectul față de Dumnezeire, adică să acordăm creștinilor, precum și tuturor celorlalți, libertatea să urmeze fiecare ce religie dorește, astfel încât oricare ar fi zeitatea și puterea cerească, să aibă intenții bune față de noi și față de toți cei care se află sub stăpânirea noastră. Deci am hotărât atunci că este drept și înțelept să fie adoptată această politică, astfel încât nimeni să nu fie lipsit de șansa de a se pune fie în slujba credinței creștinilor, fie a oricărei alte religii pe care o consideră mai potrivită pentru sine, astfel încât Zeitatea lor Supremă, al cărei cult îl săvârșim cu asemenea libertate, să ne dea, în orice problemă, bunăvoința și bunătatea pe care o dorim de la ea. Prin urmare, trebuie să știe conștiința ta că am decis să fie anulate toate îngrădirile referitoare la creștini pe care le cuprindeau epistolele noastre către tine și de acum înainte oricine dorește să urmeze credința creștinilor este liber să o facă, fără restricții, fără intervenții sau piedici (n.tr. – din partea ta, ca și conducător al Bitiniei). Am considerat că trebuie să îți explicăm aceasta pe deplin, ca să știi că am acordat respectivilor creștini libertatea deplină să își săvârșească cultul lor. Înțelegi, desigur, că devreme ce le-am acordat acest drept, și ceilalți au asemenea, de dragul păcii împărăției noastre, libertatea deplină să aleagă și să cinstească oricare religie doresc. Și acest lucru s-a hotărât ca să nu se pară cuiva că nedreptățim vreo religie sau cult. În cazul creștinilor am hotărât să decretăm următoarele lucruri (prezentate mai jos).”

În continuarea Edictului urmează porunci pentru imediata oferire comunităților creștine de locuri pentru săvârșirea cultului lor, precum și înapoierea averilor celor de la care fuseseră confiscate și care se aflau încă în proprietatea statului (Imperiului) sau fuseseră date unor persoane particulare. Prin urmare, hotărârile de la Mediolan au pus la egalitate în fața legii pe toate religiile, iar creștinismul cel până atunci persecutat l-a cuprins în cadrul unei toleranțe și libertăți religioase legiferate solide și au deschis deja drumul pentru ca în următorii 10 ani să se pună temeliile primului stat creștin, unic ca și rodnicie culturală și durată a existenței lui, de asemenea (au deschis) drumul pentru încreștinarea deplină a Europei, care acum din păcate aproape că s-a descreștinat. Fără îndoială, Edictul de la Mediolan, adică integrarea creștinismului în principiul toleranței religioase, prin ratificarea lui legală oficială de cele două autorități (n.tr. – de cei doi împărați), dar și decretarea libertății conștiinței romanilor de a alege oricare credință religioasă, dar mai ales a celei creștine, favoriza mai ales creștinismul. Pe baza acestei constatări de nezdruncinat, așa cum reiese ea din izvoarele și din cercetarea istorică, că Edictul de la Mediolan favoriza mai ales creștinismul și deschidea drumul pentru mărețul stat creștin al lui Constantin cel Mare, pentru lumea întreagă creștină și pentru Europa creștină, putem să spunem câteva păreri și să facem câteva aprecieri față de manifestările festive programate în Biserica Serbiei, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la emiterea Edictului de la Mediolan.

2.      Papa ca centru al manifestărilor festive. Episcopul Artemie era o piedică pentru acesta, de aceea a fost caterisit

Observăm dintru început că s-a făcut foarte multă publicitate acestui eveniment: întâlniri peste întâlniri, consfătuiri peste consfătuiri și mai ales acordarea unei mari importanțe faptului dacă la aceste manifestări (n.tr. – ortodoxe) va participa și papa Romei. Desigur, se vede că sunt puse niște condiții în întâlnirile dintre Vatican și Biserica Serbiei, de care depinde dacă papa va accepta invitația pe care Sinodul Serbiei este hotărât să i-o trimită. Și, desigur, aceste condiții au legătură cu faptul cum va fi menționat în lume distinsul și întâiul loc al pontifului roman printre ceilalți conducători creștini, adică cum va fi menționat primatul papei, care constituie problema spinoasă și greu de rezolvat de-a lungul secolelor, pentru că torpilează sistemul sinodal al Bisericii Ortodoxe Universale (Catolice); desigur, este în stare să torpileze și așa-zisul dialog dintre ortodocși și catolici, care are loc de 30 de ani (din 1980) și este antipatristic. Biserica Serbiei, cea puternic antipapistașă până în zilele noastre, care a sfințit cu sânge de mucenici atitudinea ei de respingere a ereziei papismului și care a făcut celebre în zilele noastre mari personalități de sfinți și teologi, precum Sfântul Nicolae Velimirovici și Sfântul Iustin Popovici, a făcut o cotitură, și-a plecat genunchiul în fața puternicilor arhitecți ai Noii Epoci ai Antihristului, ai sincretismului interreligios și ai ecumenismului, și-a pierdut bunătatea și frumusețea mărturisirii ortodoxe a Sfinților Părinți și s-a alăturat minciunii și urâciunii, panereziei ecumenismului. Cu toate că până acum câteva decenii, fiind următoare a părerii Sfântului Iustin Popovici legată de împreună-rugăciunea cu ereticii, Biserica Serbiei refuza pe bună dreptate să răspundă invitației romano-papistașilor de la Belgrad de a participa la săptămâna de rugăciune ecumenistă, acum se străduie și face totul ca să se accepte să vină papa la sărbătorile festive legate de Edictul de la Mediolan, să fie protos la aceste manifestări, ca și conducător al tuturor patriarhilor și întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, cum într-adevăr era recunoscut ca având primatul de cinstire, dar nu cel de stăpânire în timpul perioadei dinainte de schisma din 1054, după aceasta însă ca eretic se află în afara Bisericii și este supus anatemelor care sunt valabile pentru eretici.Biserica Serbiei – n.tr. – ca și corabie – și-a schimbat cu totul linia de navigare în abordarea ereziilor papismului și ecumenismului, desigur din momentul alegerii noului patriarh Irineu, care încontinuu provoacă sensibilitatea și conștiința ortodoxă prin ceea ce spune și face, ajutat de cunoscuta triadă de foști buni ierarhi ortodocși și teologi. Episcopul de Rașca și Prizen, Preasfințitul Artemie, prigonit și caterisit anticanonic cu aleșii lui colaboratori și cu mulțimea de monahi din Kosovo, trebuia și pentru acest motiv să fie scos din rândul ierarhiei, încât să nu mai existe în sânul acesteia voci antipapistașe, antiecumeniste, adică ortodoxe. Trebuia să fie curățat terenul de fanatici, de zeloți, ca să poată să vină papa în Serbia. Adevărul are însă propriul lui teren: nu poate nimeni să îl îndepărteze; se îndepărtează pe ei înșiși de Adevăr cei ce nu merg pe calea Acestuia (n.tr. – Adevărul fiind Hristos).

Pr.Theodor Zissis-”Edictul de la Mediolan si Conceptul de Toleranta Religioasa”Partea 2/4-CTA-2013

3.      Ar fi bine ca la aceste manifestări festive să treacă și la potirul comun, ca să fie clară care e situația

A fost dată atâta importanță și atâta mărime acestor manifestări festive încât, prin exagerare, mulți cred că nu este exclus cu ocazia acestei întâlniri a papei cu patriarhii și întâistătătorii ortodocși (n.tr. – întâistătători sunt acei conducători ai Bisericilor naționale care nu au titlu de patriarh, ci de arhiepiscop, cum e de exemplu în Cipru, Grecia etc) să se meargă înainte spre potirul comun, adică să aibă loc împreună-slujirea ortodocșilor cu papa. Acest lucru, desigur, îl doresc de foarte multe secole toți sfinții și îl dorim și noi, cu condiția necesară și obligatorie ca papa să se lepede de toate ereziile și rătăcirile lui și să se întoarcă cu pocăință în Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică Biserică. Altminteri nu vom avea o unire adevărată, ci una falsă, cum s-au făcut și în trecut prin sinoadele mincinoase de la Lyon (1274) și de la Ferrara-Florența (1438-1439).

Și pentru că nu se pune problema (n.tr. – de către ereticul papă) ca papismul cel luciferic să-și accepte vreodată greșelile și să se pocăiască, pentru că ereziile și înșelările lui sunt dictate și șoptite de Satana cel lipsit de pocăință, considerăm că ar fi un lucru de dorit să se facă o unire mincinoasă, adică unirea prin păstrarea ereziilor și a înșelărilor, astfel încât măcar să se clarifice situația și să înțeleagă toți oameni cum se ambalează și cum se produce toată această teologie împăciuitoare și iubitoare (n.tr. – iubăreață) a dialogurilor ecumeniștilor spre înșelarea celor care nu văd (ce se întâmplă) și nu înțeleg. Ecumeniștilor de ambele părți le convine să promoveze unirea în ascuns, în mod subversiv, prin erodarea continuă a modului de gândire autentic ortodox în facultățile de teologie și în rândul clericilor, astfel încât să nu existe reacții de respingere când se va face falsa unire. Acest lucru, desigur, trebuie să îi trezească din somn și pe acei clerici și teologi bine intenționați care nu se neliniștesc de ce se uneltește deja în mod distrugător și antipatristic prin împreună-rugăciunile cu ereticii, prin găzduirile liturgice (n.tr. – când se face slujbă, în cadrul săptămânii de rugăciune ecumenistă în fiecare zi la altă confesiune), prin declarațiile post-patristice, prin eclesiologia baptismală (n.tr. – conform căreia nu numai Botezul ortodox este cel autentic, ci orice botez făcut în numele Treimii), prin anularea granițelor Bisericii, prin darurile de Coranuri și mitre patriarhale, precum și de sfinte potire, prin recunoașterea tainelor ereticilor pe care noi îi considerăm biserici, participând pe picior de egalitate la Consiliul Mondial al Bisericilor și multe altele. Reacția și rezistența mică și slabă la toate acestea care nu sunt permise nici de Sfânta Scriptură, nici de Tradiția patristică, prin motivația firului roșu al potirului comun, funcționează în folosul panereziei ecumenismului, pentru că ele în practică impun unirea chiar înainte de împărtășirea din potirul comun. Când va fi hotărâtă inter-comuniunea din același potir, erodarea interioară, împăciuirea și agapologia teologiei baptismale post-patristice va fi atât de înaintată încât nu vor mai exista persoane care să vadă linii roșii, va fi impusă, așa cum neteologic și în mod denaturat se susține, unitatea în diversitate, pe care cică o învață Sfântul Fotie cel Mare, primul și cel mai mai eficace luptător și distrugător al papismului.

Așadar, pentru că eroziunea și surparea interioară încă nu s-au generalizat, considerăm că nu le convine ecuneniștilor să treacă acum la potirul comun. Noi le dorim să purceadă la acesta, astfel încât și aceia dintre ortodocși care pun drept fir roș potirul comun (inter-comuniunea) să vină să ne susțină, pentru ca cu ajutorul lui Dumnezeu și a Sfinților Mărturisitori să se risipească norul negru al ereziei ecumenismului și să strălucească din nou soarele Ortodoxiei.

Pr Theodoros Zisis – Conferinta din 29 mai 2013 (Man Sf Ioan Casian) – partea 3 din 3:

4.      Duhul manifestărilor festive din Serbia este străin de Edictul de la Mediolan și de lucrarea Sfântului Constantin cel Mare, cel întocmai ca Apostolii

După toate acestea desigur ne putem întreba, pe bună dreptate: ce legătură au toate aceste manifestări ecumeniste și sincretiste cu Edictul de la Mediolan și cu Biserica Serbiei ? Ce legătură are Biserica Serbiei cu Edictul de la Mediolan ? Dacă Biserica Serbiei dorea să îl cinstească pe Sfântul Constantin cel Mare, cel întocmai ca Apostolii, care s-a născut în orașul Niș din Serbia, trebuia să o facă pentru întreaga lui lucrare, fie pe baza anilor lui de naștere (280-288), adică în deceniul 1980-1990, fie să aștepte aniversarea morții lui (337), adică în anul 2037. Edictul de la Mediolan se potrivea să fie sărbătorit fie de către Vatican, în subordinea căruia se află Mediolanul (Milano de azi), fie de Biserica Constantinopolului, de care aparține Nicomidia, unde a fost pus în circulație Edictul. Însă dacă se sărbătorea în aceste locuri, cu caracterul sincretist și ecumenist care este dat acestor manifestări, ecumenismul ar fi avut foarte puțin de câștigat pentru că, așa cum spune poporul grec, am fi avut încă una la fel,aceeași mâncare ecumenistă de la cele două cunoscute restaurante (n.tr. – se referă la papa și patriarhul de Constantinopol, ca cei ce organizează toate aceste întâlniri ecumeniste). Trebuia ca rolul de restaurant să îl joace Biserica Serbiei cea antipapistașă până acum, să se vadă că în totalitatea lor Bisericile Ortodoxe autocefale, chiar și cele foste antipapistașe, se închină fiarei Apocalipsei și se mândresc cu aceasta.

5.      ”Galileea neamurilor” sunt aceste manifestări din Serbia

Considerăm că prin ademenirea intrării Serbiei în Uniunea Europeană, conducătorii bisericești ai țării sunt influențați de criterii politice, caută să facă niște alianțe omenești și pierd împreună-lucrarea și ajutorul lui Dumnezeu. Acest lucru se întâmplă și în Grecia, care de atunci de când a intrat în cadrul Uniunii Europene prin unirea monetară (n.tr. – trecerea la moneda euro) și a acceptat vizita papei în anul 2001, merge din rău în mai rău. Așa cum s-a descreștinat Europa, se descreștinează acum Grecia și se vor descreștina apoi toate țările ortodoxe care au intrat sau doresc să intre în Europa. Prin intermediul papismului și al vlăstarului lui legitim, protestantismul, care falsifică Evanghelia și se supun ispitelor diavolului însuși, pe care l-a respins Hristos, creștinismul se transformă după chipul lumii, se laicizează, devine nedemn de crezare, își pierde puterea lui duhovnicească, se strică, îndobitocește (n.tr. – a se vedea exemplul homosexualilor). Și dacă sarea își va pierde gustul, cu ce se va săra ? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni (Matei 5, 13) Așa este călcat în picioare de secole creștinismul în fosta Europă creștină pe care a întemeiat-o cel care e Mare cu adevărat, Sfântul Constantin, începând cu Edictul de la Mediolan, care nu are nici o legătură cu ceea se uneltește astăzi în cadrul ecumenismului inter-religios și intercreștin, care nu scoate în evidență unicitatea Evangheliei, nu favorizează creștinismul, cum îl favoriza Edictul de la Mediolan și lucrarea după aceea a celui întocmai ca Apostolii, Sfântul Constantin. Dimpotrivă,ecumenismul ne întoarce la întunericul cel dinainte de Hristos, întuneric al egalității și al cinstirii deopotrivă al tuturor religiilor, al toleranței religioase, în Galileea neamurilor, cum este descrisă aceasta în Evanghelia după Matei: Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftalim, spre calea mării, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare, și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit. (Matei 4, 15-16)

6.      False, nu cu adevărat constantiniene sunt festivitățile pentru Edictul de la Mediolan

Prezența papei în cadrul aniversării a 1700 de ani de la emiterea Edictului de la Mediolan constituie o falsificare a duhului celor hotărâte la Mediolan, urmărește evidențierea primatului papei, cât și a panereticului ecumenism, nu sunt festivități constantiniene, ci fals constantiniene, ce reamintesc de marea înșelăciune istorică a Darului pseudo-constantinian și a Ordinelor pseudo-isidoriene. Conform specialiștilor, ”nici un alt fals în istoria universală nu a fost alcătuit cu atâta dibăcie și nu a avut consecințe așa de mari.” (cf. Arhim. Vasilios Stefanidos, Istoria bisericească, Atena, 1959, p. 299-300) Conform acestui dar pseudo-constantinian, Sfântul Constantin cel Mare, plecând din Apus, ca să mute capitala Imperiului în Răsărit, cică i-a cedat papei Romei conducerea, politică și bisericească, a statului roman apusean. Pe baza acestei mari minciuni istorice, vreme de secole Apusul a fost cutremurat de cezaro-papism, adică de luptele continue ale papei de a se impune și asupra puterii politice, în fața conducătorilor apuseni, de multe ori însă și prin amestecuri, politice si bisericești, în Răsărit. Festivitățile aniversare ale Edictului de la Milan ar avea sens dacă în urma lor s-ar impune progresiv încreștinarea Europei care a început de la Constantin cel Mare, însă acum progresiv și deja aproape definitiv se descreștinează, în primul rând din cauza papismului care a falsificat predica evanghelică și s-a amestecat în cele lumești. Biserica Ortodoxă Catolică din păcate începând cu secolul XX a amnistiat prin ecumenism denaturarea eretică făcută de papism, pe care îl recunoaște prin conducătorii ei ecumeniști ca fiind canonic, Biserică soră, dar și iconomahul și dizolvatul protestantism, prin participarea ei (a Sfintei Ortodoxii) la așa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor, care de fapt este Consiliul Mondial al Ereziilor și al Înșelării. Se vor găsi oare puteri ortodoxe în Serbia care să se opună manifestărilor pseudo-constantiniene papocentrice ? Serbia ortodoxă antipapistașă a Sfântului Sava și a Sfinților contemporani Nicolae Velimirovici și Iustin Popovici va accepta să fie călcată în picioare, sărbătorind și dorind venirea papei ? Se va găsi oare vreun patriarh sau arhiepiscop ortodox care să refuze a participa la manifestări având drept conducător pe papa, responsabilul principal al descreștinării Europei, distrugătorul lucrării Sf. Constantin cel Mare ? Ne îndoim, însă încă nădăjduim.

Epilog

Acest text a fost scris atunci când am fost informați cu bucurie că ierarhia Bisericii Serbiei se opune acțiunilor filopapistașe ale patriarhului Irineu și ale colaboratorilor lui. Speranțele noastre cresc și ne rugăm ca în final să nu fie amnistiat (declarat nevinovat) papismul de către sârbii înșiși, așa cum a fost amnistiat de alte popoare ortodoxe și de noi, grecii. Stați neclintiți și fiți tari, frați sârbi.

Partea a II-a

La întronizarea papei Francisc I nu a fost prezentă Biserica Ortodoxă

Mesaj actual al Sfântului Grigorie Palama

Nemaiauzite și nemaivăzute, ”pline de rușine” din punct de vedere ortodox au fost cele ce s-au făcut cu ocazia întronizării noului papă, Francisc I, avându-l în frunte din păcate pe patriarhul ecumenic, Bartolomeu I, împreună cu delegația de reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe autocefale. Nu, nu a fost prezentă acolo Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică, Biserica marilor mărturisitori ai credinței împotriva ereziei papismului: a Sfântului Fotie cel Mare, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfântului Marcu Eugenicul, a Sfântului Nicodim Aghioritul, a Sfântului Cosma Etolianul, a Sfântului Iustin Popovici, a Sfinților Părinți uciși de către latino-cugetătorul patriarh Ioan Vekkos, a Cuvioșilor Mucenici de la mănăstirea Kantara din Cipru, a contemporanilor cu noi sârbi ortodocși omorâți de către ustașii catolici, incitați de cardinalul, și acum ”sfântul” papistașilor, Stepinatz. Este posibil ca cei omorâți ”ca niște miei”de către papistași să fii trimis reprezentanți, bucurându-se de întronizarea ucigașului lor ? E posibil ca Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a anunțat pe părinții aghioriți de venirea papistașilor și a latino-cugetătorilor conduși de Vekkos, spunând că ”vin dușmanii Fiului Meu”, să fii participat, aprobând întronizarea dușmanilor Fiului ei, fără ca vreme de 1000 de ani încoace, de la schismă, să existe măcar o urmă de pocăință din partea lor ? Nu așteptăm nici un răspuns teologic, nici vreo justificare a celor spuse și făcute de mariiteologi ai apostaziei ecumeniste, dintre care pe unul, mitropolitul Ioannis Zizioulas al Pergamului l-am văzut în imaginile televizate și pe internet mai slugarnic decât toți”ortodocșii”, aproape sărutând cu buzele lui mâna papei. Ne e de ajuns confirmarea adresată papistașilor, făcută de cu adevărat marele teolog al credinței ortodoxe, Sfântul Grigorie Palama, care în primul lui Cuvânt împotriva kakodoxiei (ereziei) papistașe despre purcederea Duhului Sfânt ”și de la Fiul” (Filioque), bazându-se pe învățătura de Dumnezeu înțelepțită a Sfinților Părinți, pe care diferitele parasinagogi (erezii) și fracțiuni ale clericilor și teologilor laici post-patristici îi ignoră sau îi disprețuiesc, spune că niciodată nu îi vom primi pe papistași să se împărtășească cu noi, atâta timp cât ei continuă să păstreze erezia lui Filioque: ”Însă noi, fiind învățați de înțelepciunea de la Dumnezeu primită, a Sfinților Părinți, nu ignorăm uneltirile diavolului, niciodată nu vă vom primi să vă împărtășiți cu noi dacă spuneți că Duhul Sfânt purcede și de la Fiul.” Pe cine să îi credem și să îi urmăm ? Pe cei ce teologhisesc în Duhul Sfânt și care sunt în acord continuu cu totalitatea Sfinților Părinți, devreme ce nu este posibil ca Duhul Sfânt să fie în dezacord cu El Însuși, sau pe cei ce teologhisesc din burtă sau după gânduri omenești, plecând de la premise filosofice ale marii mândrii și îngâmfări papistașe, cum făcea și umanistul adversar al Sf. Grigorie Palama, monahul apusean Varlaam din Calavria? Au citit vreodată arhipăstorii noștri scrierile Sfinților Părinți? Pe cine urmează ei? Pe organele și șoptitorii diavolului, care a dus într-o mulțime de erezii ”biserica” Romei cea plină de boală și trufie ? Nu, Biserica Ortodoxă nu a fost prezentă acolo, la întronizarea papei, care de veacuri e organ”convins” al satanei, conform Sfântului Grigorie Palama. Își fac iluzii toți păstorii și arhipăstorii care cred că ei reprezintă Biserica lui Hristos atunci când nu reprezintă și adevărurile credinței. Biserica există acolo unde există adevăr. Când nu există adevăr, acolo nu e reprezentată Biserica. Așa spune Sfântul Grigorie Palama, contestând părerile filovarlaamiste ale patriarhului Ignatie al Antiohiei și prin acestea și pe cele identice ale patriarhului Ioanis Kalekas al Constantinopolului, care prin autoritatea puterii patriarhale încercau să subestimeze învățătura și părerile unui pe atunci simplu ieromonah, Sfântul Grigorie Palama, prin calomnii și persecuții, care au ajuns și până la închiderea lui vreme de 4 ani (1343-1347) în temnițele palatului imperial din Constantinopol. A venit vremea, în sfârșit, să se trezească cei care, amăgiți de atitudini eclesiologice episcopocentrice și papocentrice ezită să vorbească și să ia la rost pozițiile distructive ale reprezentanților ereziei postpatristice ecumeniste a vremurilor noastre, care mai rău ca orice, preamăresc și laudă pe cei care târăsc Biserica în mod slugarnic și înjositor în curțilearhiereticului papă și ale altor multor eretici, pe care îi cinstesc cu mitre, cârje episcopale și vase de cult, recunoscând astfel de fapt preoția lor și valabilitatea tainelor lor. Împreună cu pe atunci ieromonahul Grigorie Palama, exprimând și noi părerea multor ieromonahi, preoți, diaconi, monahi și laici, repetăm cele spuse de Sf. Grigorie Palama, adresându-se patriarhului Antiohiei și, prin acesta, patriarhului ecumenic, celui de atunci și celui de acum: ”Căci cei care sunt ai Bisericii adevărului, sunt ai lui Hristos; iar cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos; și aceasta este valabil și dacă ei se induc pe sine în eroare și se numesc pe sine și sunt numiți de alții ca păstori și arhipăstori sfinți; căci am fost învățați că creștinismul nu pune importanță pe persoane, ci pe adevăr și pe acrivia (exactitatea) credinței.”

Când, în urmă cu câțiva ani, am pus în circulație, cu o mulțime de semnături ale clericilor și laicilor, cunoscuta Marturisire de credinta impotriva ecumenismului, au fost deranjați foarte mulți arhierei apărători și promovatori ai ecumenismului pentru că, printre altele, scriam că prin cele pe care le scriu și le fac în mod anticanonic și antiortodox, ecumeniștii ”se pun de fapt pe ei înșiși în afara Bisericii”. Ne-au acuzat că noi ”îi scoatem afară din Biserică” și au cerut să fie luate măsuri împotriva noastră. Ei nu au fost însă atenți la formulare: nu îi punem noi în afara Bisericii, ei înșiși se pun pe sine în afara Bisericii. Nu zice aceasta oare și Sfântul Grigorie Palama prin cuvintele de mai sus: ”cei care nu sunt ai adevărului, nu sunt nici ai Bisericii lui Hristos” ? Cu siguranță ar fi cerut și pedepsirea Sfântului Grigorie Palama, dacă trăia astăzi, așa cum de altfel l-au și pedepsit latinocugetătorii epocii lui chiar prin întemnițare, fără să năruiască, însă, conștiința lui martirică și mărturisitoare.

Sărbătorirea recentă a memoriei Sf. Grigorie Palama, în afara mesajelor lui isihaste și duhovnicești, ne trimite și un mesaj foarte actual și deșteptător. Sfântul Grigorie și-a părăsit urcușul său isihast și asceza și vederea neîncetată a lui Dumnezeu și s-a implicat în luptele împotriva ereziilor Apusului și ale lui Varlaam, de dragul mântuirii ortodocșilor. Așa cum zice Sinaxarul celei de-a doua Duminici a Postului Mare, cu toate că după caracter Sfântul Grigorie era liniștit și pașnic, în apărarea credinței s-a dovedit a fi luptător și combativ, până când a reușit să îi alunge pe eretici departe de Biserică: el era ”extraordinar de liniștit și de smerit, nu vorbea decât despre Dumnezeu; cu toate acestea a fost un mare luptător … de la început până la sfârșit a fost un luptător atletic împotriva patimilor și a dracilor, cât și pentru îndepărtarea ereticilor cât mai mult de Biserica lui Hristos și s-a manifestat prin scrierea de cuvinte și lucrări despre credința ortodoxă.”

Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Însă nu ne temem și repetăm cuvintele marelui mărturitor al credinței, Sfântul Grigorie Palama, si căruia ne rugăm, măcar într-o mică măsură, să ne arătăm următori: ”Însă noi, văzând sfârșitul vieții acelor sfinți, îi urmăm în cuvânt, fiind împreună cu Dumnezeu, cu răbdare, bucurându-ne cu nădejde, suferind dureri. Să fiu ispitit, să fiu ucis, să fiu ars, să fiu tăiat de sabie, să mi se smulgă unghiile; orice tortură să mi se dea, o primesc cu bucurie, însă rămân nemișcat, sprijinindu-mă pe acest duh (n.tr. – al mărturisirii adevărului); de toate acestea mai mult mă bucur decât mă întristez. Căci așa eu voi mări darul dumnezeiesc față de mine, înțelepciunea îmi va deveni o soție de nedespărțit și voi fi un vas mai încăpător al duhului și egoul mi-l voi sfâșia prin nădejdile fericite, primind un inel de logodnă nepieritor. Am norul de martiri, cu care eu mă voi număra la întâlnirea cea așteptată (n.tr. – cu Hristos); am mulțimea drepților, cu care voi fi pus moștenitor al învierii; cu mărturisitorii sunt în aceeași Biserică, iar la sărbătorirea celor întâi-născuți voi fi și eu numărat cu ei; voi fi părtaș la puterea și cinstea cea nemuritoare. Și atunci ce pot oare să-mi facă injuriile și calomniile; nimic nu pot să îmi facă care să fie mai copleșitor sau mai puternic (n.tr. – decât bunurile enumerate mai sus).”

  Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

traducere din limba greacă realizată de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei

 

Cuviosul Dionisie de la Colciu risipeste tulburarea cu privire la actele electronice, pecetluire si vinovatie: “TOTUL ESTE VOINTA OMULUI… NUMAI CAND TI SE CERE O LEPADARE DE HRISTOS, ATUNCEA E PRIMEJDIE!“

“(…)  – Vedeti, tehnica avanseaza foarte mult si lucrurile se complica, sa stiti. Si cu buletinul acela nu stiu cum o fi, cum n-o fi, dar faptul ca-ti implanteaza sub piele un dispozitiv si te poate urmari oriunde, ca poate sa-ti induca niste lucruri negative, asta e mai problematic. Ei au ca paravan lupta impotriva terorismului. Spun ca, daca te rapesc niste teroristi, asa pot sa stie de tine, unde esti, sa te localizeze la milimetru. La copii, in America, s-a implantat microcipul, la multe familii bogate, ca sa nu le rapeasca copiii. S-au facut deja probe in sensul asta si acum urmeaza raspandirea in masa, la populatie.

– Si vasazica, ei o fac pentru ca sa se convinga ce fel de persoana esti. Pentru orice greseala ai face, te gasesc.

– Da, te poate gasi oriunde. Nu te mai poti ascunde. Faci nu stiu ce lucru si te ascunzi, dar ei te pot gasi imediat, oriunde. Te pot urmari, te tin sub control in felul asta. Si la sistemele de alarma a masinilor prin satelit, iti gaseste masina oriunde, chiar daca o bagi in buncare, sa zicem, pana la un metru jumatate grosime.

– Acuma, totusi… Oricum ar face ei cu intelepciunea care o au pe fata pamantului, totu-i sa nu fim noi departati de Dumnezeu, cum spune la Apocalipsa. Dar, daca-ti pune pecetea aceea inseamna ca te dai in mainile lui Antihrist. Tu spui ca esti crestin, dar, daca ti-a pus pecetea pe tine, degeaba spui ca esti crestin. Esti departat de Dumnezeu.

– Dar daca ei te marcheaza fara sa stii, daca tu nu esti constient ca ti-au pus pecetea?

– Apoi, parinte, eu socotesc ca inaintea lui Dumnezeu este asa… Dumnezeu zice: „Da-mi, fiule, inima ta”. Daca tu nu esti de acord si ei ti-au pus pecetea fara sa vrei, tu nu ai nici o vinovatie inaintea lui Dumnezeu. Chestiunea asta Dumnezeu o stie.Daca ti-a pus-o fara sa-ti spuna, fara sa declari: „Da, vreau buletinul care are numarul 666, care-i pecetea lui Antihrist, vreau, ca am nevoie“, n-ai vina. Numai atuncea esti vinovat, daca stii. Dar asa, daca tu treci pe langa ei, si ei, cu mestesugurile care le au, iti pun numarul, inaintea lui Dumnezeu nu suntem vinovati. Tot crestini suntem si tot ca pe niste fii ai lui Dumnezeu ne va judeca Dumnezeu.

– Se spune ca microcipurile iti pot afecta mintea, modul de gandire, ca te distrug incet-incet, ca au scopul sa te controleze ca pe un animal. Daca tu stii lucrul asta, e bine sa le primesti?

– Nuuu! Asta-i rau.

– Stiti cum au facut? Au disparut banii si au facut cartele. La inceput, conducatorii spun ca e bine cu cartela, dar apoi zic ca o poti pierde. Si, decat sa mai ai cartela, atunci „mai bine iti implantam microcip”[1]Si atuncea te duci la banca, pui doar degetul si scoti banii. Microcipul e la tine tot timpul, nu poti sa-l pierzi asa cum ai pierde o cartela sau un buletin, si acolo in microcip ai si toate datele despre tine, toti banii.

– Mare lucru, mare lucru. Asta-i! Ei vor sa distruga omenirea, ca daca-ti pune asa ceva ca sa nu fii stapan tu pe gandire… Eh, numa’ mila Domnului sa fie cu noi.

– Ei sunt si vicleni, parinte, asta-i problema…

– Vicleni, da…

– Unii spun asa: „Eu o sa accept orice, dar n-o sa ma las de Hristos”. Altii zic, chiar si Parintele Paisie Aghioritul [2] scria, ca asta-i viclenia lor, ca te ametesc, ca nu au alt cod. Stiti ca toate lucrurile ce se vand acuma au un fel de cod de bare,sunt trei perechi de linii mai mari care la calculator se identifica cu numarul asta, 666. Si ei au zis ca altceva n-au gasit, deci e o smecherie la mijloc, e dubios, stiti? Si chestia asta a facut mare panica intre unii. Unii duhovnici din Romania, pe care i-am intrebat, au spus asa: „Cu buletinul nu va faceti probleme, ca nu-i bai cu buletinul, fiidca lepadarea va fi clara. Ca se va spune: «Ori te lepezi de Hristos, ori nu poti cumpara si vinde nimic.»”. Altii spun ca-i viclenie, ca o sa fie foarte vicleana treaba, ca n-or sa spuna, „uite, te lepezi de Hristos si poti cumpara sau vinde”. Deci, care-i treaba? O sa fie clara lepadarea?O sa spuna: „Mai, ori accepti asta si poti cumpara orice, dar te lepezi de Hristos, ori daca nu te lepezi de Hristos, n-ai sa poti cumpara nimic din magazine”?

– Apoi da! Da! Asa cred ca o sa fie, o sa spuna clar: „Leapada-te de Hristos si uite, ai toate bunatatile!”

– Cum L-au ispitit pe Mantuitorul.

– Pai da… Ei, numai Dumnezeu stie ce o fi, dar sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne lumineze mintea sa nu dam gres. Ca, daca dam gres…Dar nu cred ca treaba asta o slobozeste Dumnezeu asa, fara sa vrem noi sa ne lepadam de Hristos.

(Conv. cu monahi de la M-rea Oasa, 05-11-2002)

*

– Parinte Dionisie, acuma in lume e foarte mare tulburare in legatura cu stampila Antihristului, 666. Ce ne puteti spune, Sfintia voastra, in legatura cu aceasta problema?

– Daca ti-o pune pe mana., daca ti-a dat-o in mana, scrisa, o stampila, tu, vrand-nevrand, te-ai dat cu Antihrist. Tu zici ca esti crestin si ortodox, dar, daca te-ai lepadat, na…Trebuie sa nu ne lepadam de Hristos. Noi suntem crestini si Sfintii Parinti cei vechi ne-au proorocit ca o sa vina timpurile astea. De-acuma trebuie intelepciune, ca vrajmasii Adevarului cu diplo­matie fac in asa fel ca singur tu sa ceri pecetluirea. Daca n-ai stampila lui Antihrist, nu poti sa lucrezi, nu poti sa muncesti, n-ai nimic, nimic, nimic.

– Deci va fi o pregatire, pe buletine, pe pasapoarte, pe bani, pe imbracaminte ori stampila se va pune intai, va merge direct pe om?

– Ei, pai dupa cum scriu Sfintii Parinti, la urma urmelor, la urma, o s-o puna pe fruntea omului sau pe mana.

– Deci acuma buletinele si pasapoartele care sunt toate electronice, prin calculator, contin stampila aceasta ori nu?

– Nu stim.Unii spun ca o contin, dar in secret. Insa noi, daca nu vedem numarul 666, noi ramanem in pace si la Dumnezeu nu suntem vinovati. Da’ cand or veni si ti-o vor pune pe mana, pe frunte, atuncea e altceva. Daca ti-o vor pune fara sa vrei tu… na, cum stam noi acuma la discutie, ei vin si de departe iti pun stampila, atuncea nu suntem vinovati. Ca Dumnezeu ce zice? „Da-mi, fiule, inima ta”. Inima noastra este ca sa nu fim cu Antihrist. Dar, daca ei cu viclesug ne-au stampilat, inaintea lui Dumnezeu suntem fara de vina. Dumnezeu inima o cauta. Ca ei o sa intrebuinteze si asta, vrand-nevrand te stampileaza.

– Parinte Dionisie, se spune ca omul, cand va primi stampila asta, benevol se va lepada de Hristos si n-o sa mai poata face fapte bune, adica o sa fie ca un fel de robot. Multi se tem sa primeasca pasapoartele si buletinele electronice, zic ca ele contin stampila aceasta si chiar s-au creat multe neintelegeri. Mai ales in Biserica Ortodoxa Rusa sunt multi preoti care nici nu-i primesc la impartasanie pe cei care au buletine si pasapoarte electronice, nici in manastire nu le permit sa intre, pentru ca spun ca acesti oameni de-acum sunt lepadati de Hristos. Totusi, oamenii acestia, facand lucruri, le fac constient, adica fac fapte cum este pocainta, recunosc ca au pacatuit, cu durere in suflet… Cum va explicati lucrul acesta? Sunt de primit buletinele acestea ori nu, indeobste?

– Parinte, e lucru simplu. Cand ti-or pune pe mana sau ti-or da: „Uite, aici e 666, primeste-l!”, si tu vei primi, atuncea esti vinovat, fiindca stim de mici copii ca acela-i Antihristul. Dar, daca el, fara sa te intrebe, fara nimica, nu-ti spune: „Uite, iti dau pasaportul, da’ inauntru am pus stampila lui Antihrist”, nu-ti spune, nu stii nimic, si ai tu ideea ca nu cumva sa fie scris, atuncea n-avem pacat. Avem pacat cand tu singur o ceri: „Da-mi stampila, 666, ca eu ma dau cu voi”. Atuncea-i pacat! Dar daca el ti-o da fara sa stii tu, fara sa iti ceara ideile tale, atuncea nu e. Ca la Dumnezeu nu este nedreptate. Numai Dumnezeu este adevarul.

– Multi se tem ca datele din pasaport sunt introduse intr-un calculator universal, acela mare despre care se vorbeste, „Fiara”[3], si ca prin acest calculator poate sa fie influentata constiinta si vointa omului, sa-l lipseasca de vointa.

– Apoi parinte, in chestiunile astea numai Dumnezeu sa ne fie intr-ajutor si sa ne lumineze! Ce stim noi ce fac ei? Se poate intampla asa ca, fara sa ne mai intrebe, te stampileaza, te cutare si uite, asta e… Dar la Dumnezeu nu merge viclesug. Nu, la Dumnezeu este ce gandesti tu in sufletul tau. Ca asa zice Mantuitorul: „Da-mi, fiule, inima ta”, adica inima noastra sa fie cu Dumnezeu. Si Dumnezeu stie ca, daca ne-o pune cu sila, fara sa ne intrebe, inima noastra-i cu Dumnezeu, nu-i cu stampila lui Antihrist. Eh!… Sa facem rabdare si Dumnezeu sa ne fie intru ajutor.

(Conv. cu calugari de la M-rea Noul Neamt, Basarabia, 08-07-2002)

*

– O credincioasa din tara spune ca o sa se puna cipuri la animale [4], o sa le marcheze, si va intreaba ce atitudine sa ia?

– De ce o sa puna semne pe animale?

– Pai ca sa stie numarul lor, ca sa aiba control asupra lor. Pentru recensamant.

– Da, asta si inainte era, cand eram eu mic. La noi este o comuna mare, cu doua sate, si apoi vacile care erau, vacile care se mulgeau aveau cireada lor diferita – „cireada din Cotul de sus” si „cireada din Cotul de jos” – adica erau doua cirede, si pe fiecare vaca se punea o pecete, pe corp, ca sa se stie ca-i de la cireada de jos sau de sus.

– Deci ce sa faca femeia, sa primeasca marcarea animalelor?

– Sa primeasca, sigur, ca asta nu-i un lucru care sa te desparta de Dumnezeu.

– Ea mai spune ca e vorba sa se dea buletine cu microcipuri. Adica microcipuri in buletin, separat, nu pe om. Inca nu-i vorba sa fie chiar asa, dar ce sa faca atunci cand vor veni?

– Ei, pai atuncea cand or veni, sa se ajute, sa se sfatuiasca cu duhovnicii din tara. Ca vezi ce lucru „minunat” este? Noi stim din Sfintele Carti ca bu­letinul acela are 666, pecetea lui Antihrist. Dar ei nu-ti spun: „Ai in vedere ca asta e 666, care inseamna ca nu mai esti apropiat de Hristos, esti apropiat de Antihrist, contra lui Hristos“. Atata-i de minunat lucru, ca si parintele Cleopa asa spunea: „Daca nu-ti spune ca-i 666, eu iau bu­letinul acela. Tot cu Hristos sunt“. Ei, lucruri „minunate”, ca ei pot sa-ti puna pecetea pe frunte si pe mana fara sa stii.

Numai cand o sa fie discutia, „uite, de azi ina­inte o sa ai buletinul asta. Buletinul asta este ca sa fii ucenicul lui Antihrist”, atuncea, sigur, e altceva.Eu cred asa, ca trebuie discutate lucrurile astea cu oameni inspirati de Duhul Sfant. Conducatorii lumii o sa spuna asa: „Daca nu iei buletinul, tu esti con­tra noastra. Daca nu iei buletinul, esti contra legilor“. Vezi? Dar cand declari: „Da, iau buletinul si ma inchin lui Antihrist”, cand te inchini lui Antihrist, de-acuma te-ai lepadat de Hristos cu desavarsire.

(21-09-2003)

Dupa cum au conducatorii lumii mestesugurile lor atata de titanice, iti pun stampila pe frunte si pe mana fara sa stii tu. Dar atuncea tu esti vinovat? De la sine se intelege ca nu. Asa si asta. Daca ei nu-ti spun nimic…

Am vorbit acum vreo trei ani cu niste politisti despre buletinele astea. Ziceau: „Ei nu-ti spun ca asta-i buletinul cu 666, asta-i buletinul”. Nu discuta nimic, sa-ti zica: «Uite, ai buletinul asta, dar sa stii ca asta-i buletinul lui Antihrist si te-ai lepadat de Hristos».Atuncea da. Dar asa, noi, ca politai, trebuie sa-l luam si sa-l punem in buzunar si sa ne oranduim dupa acelea fara sa discutam, ca, daca incepem sa discutam, mai cu seama noi, ca politai, daca zicem ca nu-l luam, ca-i asa si asa, tot atuncea ne da afara. Eu asa cred, Dumnezeu stie cum, daradevarul asta este – cand cu gura ta te lepezi, cand cu gura ta spui: „Vreau sa iau 666, sa fiu ucenicul lui Antihrist”,atuncea esti vinovat. Aceea da.Dar ei nu-ti spun nimica de asa ceva. Ei spun ca ,,666 e secretul nostru, prin care putem sa stim ce face toata omenirea, prin care poate sa te controleze pe tine unde esti si ce faci, daca nu esti om rau si daca nu esti om bun, ca sa fii totdeauna sub observatia lor”.

– Bine, asta nu-i ceva fatis impotriva credintei. Buletinul tine mai mult de oranduirea politica a statului, a veacului astuia.

– Sigur, a veacului. Numai cand ti se cere o lepadare de Hristos, atuncea e primejdie. Dar noi, fiindca stim din Sfintele Scripturi ca 666 este pecetea lui Antihrist, sa fim atenti. Insa ei nu-ti spun de asa ceva, ci doar: „Cu numarul asta noi putem controla tot Pamantul, sa stim orice persoana, cine e si ce face si cutare”.

(21-09-2003)

*

– Parinte Dionisie, au aparut acum niste carti, des­pre 666, despre sistemul de marcare cu 666 pe mana sau pe frunte, despre buletine, carduri, cecuri, ca o sa fie cum scrie si in Apocalipsa [5].

– Da. Cu cata subtilitate lucreaza vrajmasul! Si vezi, s-a scris despre asta inca din timpul Sfintilor Apostoli. Sfantul Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, el a vazut chestiunea asta.

– Apocalipsa!

– Apocalipsa, vezi? Adica n-avem nici un cuvant de indreptare, ca n-am stiut, ca n-am priceput toate astea. Dar, cu toate ca stim, trebuie sa ne rugam zi si noapte la bunul Parinte Ceresc sa ne lumineze, sa nu alunecam, ca cei care vin cu chestiunile as­tea sunt oameni subtili, adica oameni experimentati in viclesug, ca sa te convinga ca nu-i nimica. „Asta nu-i nimica, aceea nu-i nimica”, pana cand iti pune pecetea si de-acuma esti al lui Antihrist. Tu spui:„Eu sunt crestin-ortodox”, dar ai pecetea pe tine. Vezi? Vezi, cata „delicatete” sataniceasca?

– Si cum o sa fie asta, parinte?

– Uite ce – sub nici un motiv nu poate sa-ti puna pecetea fortat [6]. Singur-singur tu o sa poti sa o ceri, ca, daca ti-o pune fortat sau tu nici nu stii, inaintea lui Dumnezeu nu este nedreptate. Noi stam acuma si mancam, dar, daca vine altul si ne-o bagat otrava in mancarea noastra, noi am mancat-o fiindca n-am stiut, nu-i asa? Asa si cu pecetea lui Antihrist – daca va fi pusa pe persoanele care nu sunt de acord sa o primesca si stiu ca e vatamatoare, chiar daca se va pune, persoanele acelea inaintea lui Dumnezeu socotesc ca n-o sa fie vinovate.

Totul este vointa omului. Singur o sa te duci si o sa o ceri: „Nu-i nimic, uite, cum a luat celalalt si are dreptul sa se duca incoace si incolo, si are si serviciu, si-i platit bine, de-acuma ma duc si eu”. Atuncea esti departat de Dumnezeu, fiindca cu vointa ta vii.

(Conv. cu trei studenti romani)

*

Bineinteles, acuma pe alimentele care se vand au pus sigiliul acela.[7] Nici nu ne-au intrebat, nici nimica, numai Dumnezeu stie, dar eu socot ca nu suntem vinovati. Nu ne-o intrebat nimenea, au pus sigiliul acolo cu viclesug, ca sa obisnuiasca omenirea cu semnele acelea, ca atunci cand ti le-or pune pe mana sau pe frunte sa zici ca nu-i nimica. Ei, d-apoi cum sa fie nimica? Daca zici asta, tu te-ai lepadat desavarsit de Hristos. Nu-i asa, asta-i o greseala. Poti pune tu o suta de cruci, dar in inima si in mintea ta singur cunosti ca esti vinovat. Asa mergi inaintea lui Dumnezeu…

Vezi, de aceea trebuie luare aminte, ca toate cele ce s-au scris, spre invatatura noastra s-au scris. Noi suntem in timpurile cele mai critice. Cei mai multi dusmani ai Ortodoxiei sunt acuma, cum n-au fost poate niciodata.Si cu mult viclesug se poarta dusmanii. Inainte, imparatii romanilor – ca de acolo a inceput urgia, daca le spuneai ca esti crestin te omorau, te chinuiau, te faceau bucatele – nu mai stateau la discutii. Dar acuma cu mult viclesug dusmanii ortodoxiei cauta sa te convinga ca tu singur sa-i asculti si sa te lepezi de credinta si de Adevar. Dar dupa cum am zis – noi, ca oameni simpli si ca oameni inapoiati, nu ne trebuieste nimic altceva decat sa ne rugam zi si noapte la Dumnezeu sa ne izbaveasca Dumnezeu de intunecime. Nu numai pe noi, dar si pe conducatorii nostri. (2003)

NOTE:

[1] La data aparitiei cartii, 2010, bancile din Romania se afla in plin proces de inlocuire a cardurilor magnetice cu cele care contin cipuri, cel mai important avantaj al acestui instrument de plata fiind considerat gradul superior de securitate. Cardul cu cip are diverse aplicatii, printre care si portofelul electronic. Emiterea noilor carduri se face pe baza normelor Uniunii Europene de implementarea sistemului SEPA, care obliga bancile sa treaca la cip pana la finele lui 2011.

[2] Vezi scrisoarea publica a Cuviosului Paisie Aghioritul (1924-1994), „Semnele Vremurilor – 666″, redactata in Sambata din prima saptamana a Postului Mare, 1987.

[3]In literatura de specialitate referitoare la sistemele de supraveghere electronica se afirma ca „The Beast” (Fiara) – porecla atribuita mca din anii ’70 – ’80 unui gigantic calculator aflat la Bruxelles, intr-unul dintre sediile oficiale ale Pietei Comune – ar avea misiunea de a monitoriza vietile sutelor de milioane de cetateni ai Uniunii Europene.

[4] In Romania, pe baza Legii 25/2003 (inregistrarea bovinelor), Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) a inceput din 2005 implementarea efectiva a sistemului de identificare si inregistrare a bovinelor, ovinelor, caprinelor si suinelor, prin injectarea sub piele a unui microcip. Fiecare animal a fost identificat printr-un numar unic la nivel national. Con­form Legii 25/2003, proprietarii care nu isi inregistreaza animalele cu cipul electronic nu le pot vinde si sunt pasibili de amenzi mari.

[5] Este vorba, in principal, de cartile intitulate „La apusul libertatii”, scrisa de ieromonahul Hristodul, calugar de la Muntele Athos, si „Apocalipsa 13. Sfarsitul libertatii umane”, scris de romanul Mircea Vlad (pseudonim).

[6] De aceeasi parere era si Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-1994). Intrebat fiind daca mai marii lumii vor impune pecetluirea cu sila, el a raspuns: „Politetea lor nu va ajunge pana acolo! Vor fi politicosi pentru ca vor fi… europeni. Vor arata ca sunt la inaltime. Nu vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea trai daca nu are pecetea. Vor spune: «Fara pecete va chinuiti! Daca ati fi primit-o, nu ati fi trait asa de greu.»”, (Cuviosul Paisie Aghioritul, „Trezire duhovniceasca”, p. 202). In acelasi timp, Parintele Paisie era convins ca procesul de inaintare spre pecetluire va fi viclean si ca cei care nu vor fi de acord cu sistemul impus de Antihrist vor sfarsi prin a fi persecutati.

[7] Referire la asa-numitele coduri de bare folosite pentru reprezentarea numerelor de cod ale diferitelor produse, cele mai cunoscute si mai larg intrebuintate sisteme fiind U.P.C (Universal Pro- duct Code – Codul universal al produselor) si E.A.N-13 (European Article Numbering – Numerotarea Europeana a Obiectelor). O serie de specialisti sustin ca barele de siguranta (guard bars) aflate la inceputul, la sfarsitul si la mijlocul codului – trei perechi de linii verticale paralele mai lungi decat celelalte linii paralele – sunt citite de com­puter ca fiind cifra 6. La citirea codului, calculatorul detecteaza mai intai prezenta celor trei bare de siguranta (care, decodificate, alcatuiesc pe toate produsele numarul 666) si apoi, recunoscand aceasta pecete, declanseaza citirea codului si efectuarea operatiilor economice. Potrivit unor teologi si ganditori crestini, sistemul electronic utilizat in cazul codurilor de bare, avand la baza numarul 666, este premisa instaurarii pe Pamant, pe parcursul mai multor etape, a sistemului economic, politic si social mentionat in Cartea Apocalipsei, si care are drept scop identificarea oamenilor dupa numarul fiarei si aservirea lor lui Antihrist. Acceptarea numarului fiarei va atrage dupa sine lepadarea de Hristos si instrainarea automata si vesnica de singurul si adevaratul nostru Domn”.

(din: Staretul Dionisie, Lumea în vremurile de pe urma, Editura Prodromos, 2010)

 

Cuv. Paisie Aghioritul despre semnele timpului, Antihrist si pecetea 666

“Din pacate, unii “cunoscatori” infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca. “Nu vatama asta; nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric“. Sau spun: “nu vorbiti despre subiectul acesta – despre buletine si pecetluire – ca sa nu se mahneasca oamenii”. In timp ce de le-ar spune: “Sa incercam sa traim mai duhovniceste, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic, si de va trebui vom si marturisi” – ii vor pregati oarecum. Daca cineva cunoaste adevarul, isi face probleme si se trezeste. Il doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada in cursa”.

Despre Antihrist

“- Parinte, spuneti-ne ceva despre Antihrist.

– Sa spunem mai bine despre Hristos… Cat putem, sa fim langa Hristos. Daca suntem cu Hristos, ne vom teme de Antihrist? Oare nu exista duh antihristicacum? Raul face duhul antihristic. Si daca se va naste si un monstru antihrist si va face unele neghiobii, va fi luat in ras la sfarsit. Se vor petrece multe evenimente. Poate veti apuca sa traiti si voi multe din semnele scrise in Apocalipsa. Incet-incet destule incep sa iasa la iveala. Strig si eu netrebnicul de atatia ani! Situatia este infricosatoare, ciudata. Nerozia a intrecut limitele. A venit lepadarea si ramane ca acum sa vina “fiul pierzarii” (2 Tes. 2,3). Totul va deveni un spital de nebuni. In harababura ce va stapani, fiecare stat se va ridica sa faca orice-i spune cugetul. Dumnezeu sa ajute, ca interesele celor mari sa fie astfel incat sa ne ajute. Din ce in ce vom auzi de ceva mai nou. Vom vedea facandu-se lucrurile cele mai neasteptate, mai nerationale. Numai ca evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ecumenism, piata comuna, un stat mare, o religie dupa masurile lor. Acesta este planul diavolilor. Sionistii pregatesc pe cineva de Mesia. Pentru ei Mesia este imparat, adica va stapani aici pe pamant. Martorii lui Iehova si ei viseaza la un imparat pamantesc. Sionistii vor prezenta unul si martorii lui Iehova il vor primi. Vor spune “Acesta este“. Se va face mare zapaceala. In mijlocul acestei zapaceli toti vor cere un Mesia, ca sa-i mantuiasca. Si atunci vor prezenta pe unul care va spune: “Eu sunt Imam, eu sunt al cincilea Buda, eu sunt Hristos pe care-l asteapta crestinii, eu sunt acela pe care-l asteapta Martorii lui Iehova, eu sunt Mesia evreilor”. Va avea cinci “eu“-uri ! … Evanghelistul Ioan atunci cand in prima sa epistola spune: “Copiii mei… ca vine antihristul, iar acum multi antihristi s-au aratat…” (1 In. 2, 18), nu intelege ca asteptatul Antihrist va fi ca prigonitorii Maximian si Diocletian, ci caAntihristul cel asteptat va fi intr-un fel ca un diavol intrupat, care se va prezenta poporului israelian ca Mesia si va insela lumea.

Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana. Si uita-te: oamenii nici nu inteleg ca traim in semnele vremurilor, ca pecetluirea inainteaza. Traiesc ca si cum nu s-ar intampla nimic. De aceea spune Scriptura ca va cauta sa insele, de va fi cu putinta, si pe cei alesi (Mt. 24,24; Mc. 13,22). Cei care nu vor avea intentie buna, care nu vor fi luminati, se vor insela in anii apostaziei. Pentru ca cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are claritate duhovniceasca, asemeni diavolului.

– Parinte, sionistii cred cele despre Antihrist?

– Acestia vor sa stapaneasca toata lumea. Ca sa le reuseasca scopul, folosesc vrajitoria si satanismul. Satanolatria o vad ca pe o putere, care ii va ajuta in planurile lor. Adica vor sa stapaneasca lumea cu putere satanica. Pe Dumnezeu nu-L pun in socoteala lor. Se vor binecuvanta asadar de Dumnezeu? Din asta Dumnezeu va scoate multe lucruri bune. Celelalte teorii satanice au tinut cel putin 70 de ani; ale acestora nici 7 ani nu vor tine.

– Parinte, atunci cand aud despre Antihrist simt o frica inauntrul meu.

– De ce te temi? Va fi mai infricosator decat diavolul? Acesta este om. Sfanta Marina l-a batut pe diavol si Sfanta Iustina a alungat atatia. La urma urmei noi n-am venit sa ne aranjam in aceasta lume.

Imparatul pamantesc al evreilor

Semnul ca se apropie implinirea proorociilor va fi daramarea templului lui Omar din Ierusalim. Il vor darama, ca sa rezideasca Templul lui Solomon, care, precum se spune, a fost zidit in locul acesta. In cele din urma sionistii il vor aseza acolo pe Antihrist ca Mesia. Am auzit ca evreii deja se pregatesc sa rezideasca Templul lui Solomon.

– Parinte, evreii, desi citesc Vechiul Testament, cum de nu cred in Hristos?

– Nu te duci sa le-o spui asta evreilor? Evreii au avut fanatism de la inceput. Ei inteleg, dar egoismul ii orbeste. Daca ar fi luat putin aminte, n-ar fi ramas nici un evreu (necrestinat).

– Cele pe care le-au citit, cum le-au explicat?

– Cum le-au explicat si cum le explica? Noimele duhovnicesti le fac materiale. De pilda, ceea ce spune proorocul Isaia “au inflorit pustiurile Iordanului” (Is. 35,2), sa vezi cum au explicat-o. Ca sa arate ca a inflorit pustiul, au intors inapoi un rau, au facut diguri, gradini, au sadit banani, lamai, portocali, au facut numai livezi, asadar spun ca “a inflorit pustiul”. Pe toate asa le explica. In timp ce cuvintele acestea ale Proorocului se refera larenasterea lumii prin Sfantul Botez, prin baia nasterii din nou.

– Acum asteapta pe imparatul pamantesc?

– Da, pe Antihrist. Rabinii stiu ca a venit Mesia si ca L-au rastignit. Am aflat de la o persoana ca, atunci cand un evreu trage sa moara, merge rabinul si-i spune la ureche: “Mesia a venit“. Vezi, ii mustra constiinta, pentru ca se simt vinovati, dar nu se smeresc.

– Si ce castiga ca o spun in vremea aceea ?

– Nimic. O spun asa, deoarece ii mustra constiinta si cred ca, spunand-o, sunt in regula.

– Ceilalti nu aud?

– Nu, caci i-o spun la ureche. Si unii copii ai evreilor s-au razvratit impotriva rabinilor. “Mesia a venit – spun ei; pe care Mesia il asteptati?”. In America un grup de tineri care se ocupa istoriceste de Sfanta Scriptura scot o revista in care este scris: “Mesia a venit. Celui care nu crede ca a venit Mesia ii vom trimite in dar revista, pana ce va crede. Cel care crede, sa trimita ajutor, ca s-o trimitem si altora ca sa creada“.

– Acestia sunt evrei?

– Da, evrei.

– Au devenit crestini?

– Ei, daca au crezut tot e ceva. [este vorba, probabil de asa-numitii „evrei mesianici„,nota noastra]

– Se poate sa existe rabini crestini in ascuns?

– Rabini sa fie crestini in ascuns? Daca se face crestin, mai ramane rabin? Adica sa invete pe evrei ca n-a venit Mesia si atunci cand trag sa moara sa le spuna ca a venit?

Pecetea – 666

– Parinte, peste cat timp se vor petrece aceste evenimente?

– Intarzie din pricina ta si a mea, ca sa dobandim o stare duhovniceasca buna. Dumnezeu inca mai rabda, pentru ca de se vor intampla acum ne vom pierde amandoi. Nu se spune nicaieri in invatatura lui Hristos despre un anumit timp (Mt. 24,36; Mc. 13,32; F.Ap. 1,7; I Tes. 5,1;) insa Scriptura spune ca semnele vremurilor vor instiinta despre venirea lor (Mt. 24,29 s.u.; Mc.13,24 s.u; Lc.21, 25 s.u;). Sa fim intotdeauna gata si le vom vedea atunci cand se va apropia timpul. Atunci vom fi mai siguri. “Timpul si experienta le vor descoperi celor treji” (Sf. Andrei al Cezareii – “Explicarea Apocalipsei Sf. Ioan Evanghelistul“, Cap. 38, pg 106, 340C) – spune Sfantul Andrei al Cezareii. Mi-a cazut in mana o carte care avea pe coperta un 666 mare. Ei, oameni lipsiti de marime de suflet! O fac ca sa-l prezinte frumos pe 6 si sa obisnuiasca lumea cu el. Astfel, incet-incet va veni si pecetluirea.

– Parinte, si nasturii ce se cos la haine se vand prinsi pe niste hartii care au numarul 666.

– Mai, si diavolul asta! Pe cartelele de credit l-au pus de mult timp. Acum si pe nasturi. Multi pun pe 666 ca firma, ca sa fie preferate produsele lor. Unul il sprijina pe altul. Adica 666 sa ia de la 666. S-a scris ca atunci cand va circula reclama cu sarpele ce isi mananca coada, asta va insemna ca evreii vor stapani toata lumea. Acum si-au pus numarul si pe unele bancnote. 666 a cuprins si China si India.

– Parinte, cum de stiu si totusi pun acest numar?

– Sfantul Evanghelist Ioan stia ce va face diavolul, precum si proorocii au proorocit ca-L vor vinde pe Hristos pentru “treizeci de arginti” (Zaharia 11, 1-13;), ca-L vor adapa cu otet (Ps. 68, 22), ca-I vor imparti hainele (Ps. 21, 19). Cu 2000 de ani in urma s-a scris in Apocalipsa ca oamenii se vor pecetlui cu numarul 666. “Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei; caci este numar de om. si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apoc. 13,18). Pentru evrei numarul 666 este simbolul economiei. Evreii, precum se arata in Vechiul Testament, au pus impozit concret neamurilor pe care le-au supus in diferite razboaie. Impozitul anual era de 666 talanti de aur (3 Regi 10,14 si 2; Par. 9,13). Acum, ca sa supuna toata lumea, pun iarasi acest numar de impozit vechi, care se leaga de trecutul lor slavit. De aceea nu vor sa-l inlocuiasca cu alt numar. Adica 666 este simbolul lui mamona. L-au luat de la greutatea aurului – nu stiau aceasta ce o spune Sfantul Ioan in Apocalipsa – dar nu inceteaza sa fie mamona. Evanghelia insa spune: “sau Hristos sau mamona“. “Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona” (Mt. 6,24).Lucrurile inainteaza in mod programat. In America cainii umbla fiind pecetluiti cu un emitator si, pac!, ii gasesc. Asa stiu unde se afla fiecare caine. Cainii care nu au marcaj si sunt fara stapan, ii omoara cu raze laser. Dupa aceea vor incepe sa-i omoare si pe oameni. Au pecetluit tone de pesti si-i urmaresc din satelit in ce mare sunt. Acum iarasi a aparut o boala, pentru care au aflat un vaccin care va fi obligatoriu si, ca sa-l poata face cineva, il vor pecetlui. Cati oameni nu sunt deja pecetluiti acolo cu raze laser, unii pe frunte si altii pe mana. Mai tarziu, cel care nu va fi pecetluit cu nr. 666 nu va putea nici vinde, nici cumpara, sau sa ia imprumut, sa fie numit intr-un post etc. Imi spune gandul ca Antihrist cu acest sistem vrea sa prinda toata lumea si, daca cineva nu este in sistem, nu va putea lucra etc., fie el rosu, fie negru, fie alb, adica toti. Va supraveghea astfel printr-un sistem economic care va controla economia mondiala si numai aceia care au primit pecetea cu numarul 666 vor putea avea acces la schimburi comerciale. Dar ce vor pati oamenii care se vor pecetlui!… Mi-a spus un specialist ca prin razele laser se pricinuiesc vatamari. Oamenii care se vor pecetlui vor atrage astfel razele soarelui si vor fi atat de vatamati, incat isi vor manca limbile de durere (Apoc. 16,10). Cei care nu se vor pecetlui vor petrece mai bine decat ceilalti, pentru ca Hristos ii va ajuta pe cei ce nu s-au pecetluit. Acesta nu este putin lucru!

– Parinte, cand ii va ajuta? Dupa aceste evenimente?

– Nu, chiar atunci.

 

– Parinte, daca nu vor putea vinde si cumpara, cum vor putea petrece mai bine?

– Sa vezi, Dumnezeu stie un mod, il stiu si eu. Asadar…, m-a preocupat mult subiectul acesta si mi-a trimis dupa aceea… o telegrama. Mai, mai, cum ne iconomiseste Dumnezeu !

– Parinte, de ce pecetluirea se numeste si increstare?

– Pentru ca nu este la suprafata. Ce inseamna “a incresta“? Nu inseamna a trage linii adanci, crestaturi?Pecetluirea va fi increstare, pe care o vor pune mai intai pe toate produsele si dupa aceea vor impune sa se faca si cu raze laser pe mana sau pe fruntea oamenilor. Acum doi ani i-am spus unui medic din Toronto despre pecetluire si acum, mi-a spus acela, a citit intr-un ziar ca in loc de cartela cer amprentele (Staretul se referea la imaginea palmei ce inlocuieste cartela) de la mana. Ei inainteaza, dar nu putem spune ca va fi asta sau aceea. Unele televizoare trimise in ultimul timp in Grecia au si un aparat care urmaresc pe cei ce privesc la televizor. Peste putin toti cei ce vor avea televizor vor privi la televizor, dar vor fi vazuti si ei. Adica vor urmari si vor fi urmariti. Li se va controla astfel prin computer toata viata lor; ce spun, ce fac, totul. Vezi la ce fel de dictatura s-a gandit diavolul! La Bruxelles au o cladire intreaga cu 666, in care-si adapostesc computerul. Acest computer poate controla miliarde de oameni – sunt aproape 6 miliarde toata lumea. Toate le vor fi cunoscute printr-o rasucire de buton. Unii europeni s-au impotrivit, deoarece se tem de dictatura mondiala. Noi, ortodocsii, ne impotrivim, pentru ca nu-l vrem pe Antihrist si, fireste, nici dictatura. Ne asteapta evenimente, dar nu vor dura mult. Pe cat s-a vatamat Ortodoxia prin comunism, pe atat se va vatama si acum.

Noile buletine de identitate

– Parinte, a spus cineva: “Cum de folositi bancnota de 5.000 de drahme care are pe ea nr. 666? Acelasi lucru este si cu buletinul”.

– Hartia de 5.000 este ban – si lira Angliei are pe ea pe regina Elisabeta; asta nu vatama. “Cele ale Cezarului, Cezarului” (Mt. 22,21; Mc. 12,17). Aici insa este vorba de identitatea mea, este ceva personal; nu este ban. Identitatea inseamna ceea ce inseamna si cuvantul; adica cineva se identifica cu cele pe care le declara. Ei pun pe diavolul si sa semnez ca il primesc. Cum sa fac asta?

– Parinte, ce legatura are acest buletin de identitate cu pecetluirea?

– Buletinul de identitate nu este pecetea; este introducerea pecetluirii.

– Parinte, lumea intreaba ce sa faca in legatura cu noile buletine de identitate.

– Atunci cand va intreaba, voi cel mai bine sa le spuneti oamenilor sa intrebe pe duhovnicii lor si sa faca rabdare sa vada cum va actiona Biserica, pentru ca multi pun intrebari, dar putini inteleg raspunsurile. Deoarece eu am scris clar in brosura “Semnele vremurilor“: fiecare sa actioneze potrivit cu constiinta lui. Desigur, unii spun: “Ei, acestea sunt o parere a unui calugar; nu este pozitia Bisericii”. Eu insa nu mi-am spus parerea mea, ci am formulat simplu cuvintele lui Hristos, ale Evangheliei, pentru ca propria noastra parere trebuie s-o supunem voii lui Dumnezeu, ce se exprima in Evanghelie. Altii, spun cele contrare celor ce le-am spus eu, spunand ca le-a zis Parintele Paisie. Unii, care le aud, desi lucrurile sunt asa de serioase, nu intreaba daca sunt asa, daca intr-adevar le-am spus, ci le cred. Eu nu ma tem; le spun cu curaj. Vin si la Coliba si arunca 666 in cutie. In sfarsit, asta nu-i nimic! Intr-o zi mi-au pus o inscriptie pe usa … Am crezut ca a venit cineva, nu m-a gasit si a scris “lipseste”, ca s-o vada si altcineva. Dar ma uit mai bine, si ce sa vad ? Era scrisa o ocara. O astfel de ocara n-am auzit nici cand eram mirean. Toata aceasta situatie va primi o maturatura buna, dar vom trece si noi o furtuna. Lumea s-a ridicat, trebuie sa ne ridicam si noi cu multa rugaciune. Pe unii ii intereseaza subiectul buletinelor de identitate, altii il exploateaza si creeaza probleme. Biserica trebuie sa ia o pozitie corecta. Sa vorbeasca; sa explice credinciosilor ca sa inteleaga ca de vor lua buletinul de identitate, asta va constitui o cadere. In acelasi timp sa ceara de la stat ca noul buletin cel putin sa nu fie obligatoriu. Daca Biserica ia o pozitie serioasa se va respecta libertatea credinciosilor, asa incat cel ce vrea isi va lua noul buletin, iar cel ce nu vrea, sa-l pastreze pe cel vechi; atunci vor plati numai cateva nuci tari, pentru ca ceilalti le vor sta impotriva. Cea mai multa lume isi va face treaba sa. Cei ce vor voi sa se foloseasca (lumeste) vor avea noul buletin, iar ceilaiti, sarmanii, cei credinciosi, vor avea buletinul vechi si-i vor chinui. Acum, fiindca ministrul a fagaduit sa nu puna 666 in buletinele de identitate, nici la vedere, nici nevazut, si asta e ceva. Vom avea rabdare si se va vedea ce va fi si numai faptul ca spun ca nu il pun pe 666 este ceva. Se leapada si ei insisi. Sa vedem in cele din urma ce vor pune. Pana sa circule noile buletine de identitate, poate veni urgia lui Dumnezeu. Dupa aceea, nu inseamna ca in 24 de ore toti vor trebui sa-si scoata buletine noi. Sa iasa primele; se vor examina, sa iasa ministrul mincinos, si atunci lupta va fi dreapta. Daca acum continuam protestele, aceia vor spune: “Iata, acestia pricinuiesc tulburare. Desi nu s-a pus problema, ei striga si protesteaza”. Cainele, daca e pazitor bun, latra atunci cand vine hotul. Cand pleaca, tace. Daca insa continua sa latre, atunci nu e pazitor bun.

– Parinte, au mai spus ca, deoarece avem toleranta religioasa, sa nu se mai treaca apartenenta religioasa in noile buletine de identitate.

– Da, pe ei nu-i intereseaza, pe mine insa ma intereseaza, pentru ca este identitatea mea. Scrie de unde sunt si ce sunt. Daca nu va aparea apartenenta religioasa pe buletin, se vor ivi probleme. De pilda, va merge cineva la biroul de casatorii. Daca buletinul spune “ortodox” – indiferent de cate carate este – e in regula. Daca insa nu scrie apartenenta religioasa cum sa i se dea certificat de casatorie? Pentru Biserica lucrul acesta va produce incurcatura (Nota: In Grecia certificatul de casatorie il da numai Biserica Ortodoxa, care nu admite casatoria religioasa cu neortodocsi). Iar daca se pune religia de buna voie, asta va fi si ca o marturisire. Europa este Europa. Aici este altceva.

Mod viclean de introducere a pecetluirii

Incet-incet, dupa cartela si buletin de identitate, adica dupa “indosariere”, vor inainta in mod viclean la pecetluire. Vor sili prin diferite mijloace viclene, pentru ca oamenii sa primeasca pecetea pe frunte sau pe mana. Vor forta astfel lucrurile si vor spune: “Va veti misca numai cu cartele; banii se vor desfiinta“. Va da cineva cartela la magazin si va cumpara si vanzatorul va lua banii din banca. Cel ce nu va avea cartela, nu va putea nici vinde, nici cumpara. Pe de alta parte vor incepe sa faca reclama “sistemului perfect”, pecetluirii cu raze laser cu 666 pe mana sau pe frunte, care nu se va vedea la exterior. In acelasi timp la televizor vor arata ca cutare a luat cartela cutaruia si i-a luat banii din banca si vor spune mereu: “Mai sigura este pecetluirea cu raze laser pe mana sau pe frunte, pentru ca numai detinatorul isi stie numarul lui. Pecetluirea este sistemul perfect. Celalalt nu-ti va putea lua nici capul, nici mana si nici nu-ti va vedea pecetea“. De aceea lasa acum pe hoti, pe facatorii de rele sa are. Au jefuit 15 chilii din jurul Careii. Pe unul l-au omorat ca sa-l prade. Astfel fiecare va afla prilejul sa prade si sa ia orice vrea. Sa spunem ca vrea sa rapeasca un ogor; va spune ca era chipurile al bunicului sau, sau ca l-a inchiriat candva pentru pasunat, asa ca, hai, vezi daca poti sa-i dai de capat. Vor spune dupa aceea cei competenti: “Din pacate nu-i putem controla; controlul se poate face numai la computer“, si vor inainta spre pecetluire. Vor cauta apoi la computer sa vada daca esti pecetluit, ca sa te serveasca sau nu. Cei trei ani si jumatate( Vezi Dan. 9, 27; Apoc. 12, 6 si 15, 5. Vezi de asemenea St. Irineu de Lugdun, “Mustrarea si rasturnarea cunostintei false in cinci carti”, Cartea 5, Sources Chretiennes 155, Paris 1969, pp. 323 si 387. ) vor fi grei si o vor plati unii care nu vor fi de acord cu acest sistem. Pentru unii ca acestia vor gasi vreo pricina si-i vor baga in inchisoare. Dupa un an ii vor duce in alt oras pentru cercetari, ca sa treaca pe la alt tribunal; dintr-un oras in altul. Dupa aceea vor spune: “Sa ne ierti, esti nevinovat. Daca ai fi fost pecetluit, am fi cercetat despre tine intr-un minut. Acum insa nu-ti putem face control“.

– Parinte, vor putea impune pecetluirea cu sila?

– “Politetea” lor nu va ajunge pana acolo! Vor fi politicosi pentru ca vor fi … europeni. Vor arata ca sunt la inaltime. Nu vor chinui pe oameni, dar omul nu va putea trai, daca nu are pecetea. Vor spune: “Fara pecete va chinuiti! Daca ati fi primit-o, nu ati fi trait asa de greu”. Nu vor putea folosi nici monezi de aur, nici dolari daca vor avea. De aceea, daca fiecare se va ingriji sa traiasca de pe acum simplu, in cumpatare, va putea trai in acei ani. Sa aiba un ogoras, sa cultive grau, cartofi. Sa puna putini maslini si atunci, cu vreun animal, cu vreo capra, cu putine gaini va putea infrunta nevoile familiei sale. Pentru ca si provizii de ar face, nu-i vor folosi mult, deoarece alimentele nu tin mult, ci se strica repede. Fireste, greul va dura putin, trei-trei ani si jumatate. Pentru cei alesi se vor scurta zilele (Vezi Mt. 24,22; Mc. 13,20). Nu-si vor da seama cand au trecut. Dumnezeu nu va lasa pe om neajutorat.

– Parinte, in acesti ani grei va interveni Hristos?

– Da. Vezi, daca aici unui nedreptatit, care are dispozitie buna, fiindca este indreptatit sa primeasca ajutorul dumnezeiesc, i se arata de multe ori sfintii, Maica Domnului, Hristos, ca sa-l mantuiasca, cu cat mai mult atunci cand sarmana lume se va afla intr-o situatie atat de grea. Va fi o vijelie, o mica ocupatie a lui Satana – Antihrist. (…) Hristos isi va lasa faptura Sa? Se va arata la punctul culminant, cand oamenii nu ar mai putea iesi, singuri, ca sa-i mantuiasca din mainile lui Antihrist.(…)

Pecetluirea este una cu lepadarea

Desi Sfantul Ioan Evanghelistul spune clar in Apocalipsa despre pecetluire (Apoc. 13, 16 s.u.; 14, 9 s.u.; 16, 2 si 20, 4.), unii nu inteleg. Ce sa le spui? Din pacate, auzi o gramada de neghiobii ale mintii de la unii “cunoscatori” contemporani. Unul spune: “Eu voi primi buletinul cu 666 si voi pune si o cruce”. Altul: “Eu voi primi pecetea pe frunte si-mi voi face si o cruce pe ea…” si o gramada de asemenea prostii. Ei cred ca se vor sfinti in felul acesta, cata vreme acestea sunt inselari. Un episcop mi-a spus: “Eu, langa semnatura voi face si o cruce. Nu ma lepad de Hristos, ci, simplu, ma slujesc (folosesc)”. “In regula – ii spun – tu esti episcop si pui o cruce langa numele tau in virtutea calitatii ce o ai; altul este arhimandrit si pune si el, datorita rangului ce-l are, o cruce. Lumea ce va face?” Lucrul murdar nu se sfinteste. Apa curata primeste harul si se face aghiazma. Urina nu se face aghiazma. Piatra se face paine prin minune. necuratia nu primeste sfintenie. Prin urmare, diavolul, Antihristul, atunci cand este in buletinul nostru de identitate, pe mana sau pe fruntea noastra cu simbolul lui, nu se sfinteste desi am pune si o cruce. Avem puterea Sfintei Cruci, a Lemnului Sfant, a harului dumnezeiesc al lui Hristos, numai atunci cand pastram harul Sfantului Botez, prin care ne lepadam de satana, ne unim cu Hristos si primim Pecetea Sfanta: “Pecetea darului Sfantului Duh“. Vezi, unii ca acestia merg inainte cu o logica… Vor pune alaturi o cruce si totul e in regula. Si desi vedem ca Sfantul Apostol Petru s-a lepadat numai la exterior de Hristos, dar si asta a fost tot lepadare (Mt. 26, 69-75; Mc. 14, 66-72; Lc. 22, 54-62; In. 18, 16-18 si 25-27) acestia se leapada de pecetea cea sfanta a lui Hristos ce li s-a dat la Sfantul Botez, ca sa primeasca pecetea lui Antihrist, si spun ca au inlauntrul lor pe Hristos!

– Parinte, dar daca cineva primeste pecetea din nestiinta?

– Aceasta se va putea intampla numai din nepasare. Ce nestiinta sa fie, atunci cand lucrurile sunt atat de clare? Chiar daca nu ar sti cineva, trebuie sa se intereseze si sa afle. Daca spunem ca n-am stiut si pentru asta am primit pecetea, Hristos ne va spune: “Fatarnicule, fata cerului stiti s-o judecati, iar semnele vremilor nu puteti!” (Mt. 16,3). Chiar de s-ar pecetlui cineva din nestiinta, pierde harul dumnezeiesc si primeste lucrarea diavoleasca. Vezi, copilasul, la Sfantul Botez, atunci cand preotul il afunda in apa primeste pe Sfantul Duh, fara ca acela sa-si dea seama de asta si dupa aceea salasluieste in el harul dumnezeiesc.

Explicarile proorociilor

– Parinte, unii spun: “Ceea ce este scris de la Dumnezeu, aceea se va face. Ce ne mai intereseaza altceva?”

– Da, o spun, dar nu este asa, bre copile! si eu aud pe unii spunand: “Evreii nu sunt asa de prosti sa se tradeze cu 666, cand Sfantul Ioan Evanghelistul o spune clar in Apocalipsa. Daca ar fi tost asa, ar fi facut-o intr-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Ei bine, carturarii si fariseii nu stiau Vechiul Testament? Anna si Caiafa nu stiau mai bine ca toti ca era scris ca Hristos va fi tradat pentru “treizeci de arginti”? De ce n-au dat 31 sau 29 de arginti si au dat “treizeci”? Deci erau orbiti. Stia Dumnezeu ca asa se vor petrece lucrurile. Dumnezeu toate le cunoaste de mai inainte, dar nu hotaraste de mai inainte – numai turcii cred in ceea ce este scris, in Kismet (in soarta, destin). Dumnezeu stie ca un anumit lucru se va face asa, insa omul il face din lipsa lui de minte. Nu Dumnezeu a dat porunca, ci vede pana unde va ajunge rautatea oamenilor si ca parerea lor nu se va schimba. Nicidecum ca asa a randuit Dumnezeu. Altii se ocupa cu proorociile si fac propriile lor talcuiri. Cel putin nu spun: “asa imi spune gandul“, ci spun: “asa este“, si apoi isi expun o serie de teorii proprii. Unii, iarasi, le explica dupa cum vor ei, ca sa-si indreptateasca patimile lor. Rastalmacind ceea ce a spus Sfantul Chiril: “mai bine sa nu se petreaca semnele lui Antihrist in zilele noastre” (Sfantul Chiril al lerusalimului “Cateheze”, Cateheza a XV-a catre cei ce vor sa se lumineze, cap. 18., Ed. Inst Biblic, 1945, p. 415.) , unul care vrea sa se indreptateasca pe sine si frica sa, spune: “A, vezi Sfantul Chiril s-a temut ca nu cumva sa se lepede; sunt eu mai presus de Sfantul Chiril? Prin urmare, chiar de m-as lepada de Hristos, nu e nimic…” Dar Sfantul a spus sa nu se petreaca, nu pentru ca se temea, ci pentru ca sa nu-l vada pe Antihrist cu ochii sai. Vezi ce face diavolul? Din pacate, unii “cunoscatori” infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca. “Nu vatama asta; nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric”. Sau spun: “nu vorbiti despre subiectul acesta – despre buletine si pecetluire – ca sa nu se mahneasca oamenii”. In timp ce de le-ar spune: “Sa incercam sa traim mai duhovniceste, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic, si de va trebui vom si marturisi” – ii vor pregati oarecum. Daca cineva cunoaste adevarul, isi face probleme si se trezeste. Il doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada in cursa. Acum insa ce se intampla? In afara de faptul ca unii isi dau propriile lor talcuiri, se tem si ei ca oamenii lumesti, in timp ce ar fi trebuit sa se nelinisteasca duhovniceste si sa-i ajute pe crestini, aducandu-i la nelinistea cea buna si intarindu-i in credinta ca sa simta mangaierea dumnezeiasca. Ma mir cum de nu-si fac probleme dupa toate aceste evenimente ce se intampla? De ce nu pun cel putin un semn de intrebare la talcuirile mintii lor? Si daca il ajuta pe Antihrist in pecetluire, cum nu se gandesc ca atrag si alte suflete la pierzanie? Atunci cand Sfanta Scriptura spune: “… sa insele, daca e cu putinta si pe cei alesi” (Mc. 15,22), se refera la faptul ca se vor insela aceia care le explica pe toate numai cu mintea lor. Asadar, in spatele “sistemului perfect”, al “cartelei de ajutorare”, al computerului de asigurare, se ascunde dictatura mondiala, sclavia lui Antihrist. “… ca sa-si puna semn pe mana lor cea dreapta sau pe frunte, incat nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, decat numai cel ce are semnul, adica numele fiarei, sau numarul numelui fiarei. Aici este intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, caci este numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase” (Apoc. 15, 16-18)”.

(Din: Cuviosul Paisie Aghioritul, “Trezire duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2002

 

Poate cel rău să ne stăpânească sufletele prin codurile de bare?

“Există, cu siguranţă, forţe antihristice ce ar dori desacralizarea Bisericii şi transformarea acesteia într-un fel de partid politic care să-şi consume energiile în lupte sterile cu un fals antihrist, la ale cărui iluzii ar trebui să se raporteze. Întotdeauna şi la orice oră s-ar primi comandă. Pentru ele ar fi mult mai uşor aşa. Lupta pe orizontală este foarte simplu de câştigat de către acestea, când se face din Antihrist centrul vieţii noastre şi nu există o raportare la Hristos, cu care ar trebui să avem o relaţie vie. Mulţi creştini ortodocşi de astăzi nu-şi fac timp nici măcar pentru rugăciunile de dimineaţă ori de seară, însă discută asiduu teme de provenienţă neoprotestantă referitoare la codurile de bare, noile buletine electronice (un fel de noi carnete P.C.R., spun ei, aducătoare de avantaje materiale şi “pecetluire” în acelaşi timp), sfârşitul lumii (regia, scenariul) şi alte bazaconii, mai ceva ca în teoria drobului de sare. “Ce or să ne facă, ce vom păţi?”. Nu ştiţi cine? „Ei”(?) „masonii, oculta” etc. Îşi lucrează oare liniştit mântuirea creştinul care se teme mai mult de Antihrist decât de Hristos? Evident, nu. Un astfel de război este pierdut chiar din start dacă se luptă după strategia vrăjmaşului şi cu armele sale orizontale, iar nu cu cele duhovniceşti. De fapt, creştinul nu luptă împotriva cuiva, ci pentru a dobândi mântuirea. De ce nu lăsăm oare regia şi scenariul exterior pe seama lui Dumnezeu şi nu ne preocupăm de cele duhovniceşti? Nimeni dintre noi nu este izbit de faptul că parohia a devenit o iluzie. După liturghie nu alergăm nici la spitale către cei bolnavi, nici în temniţă, şi nu ne preocupă prea mult vreo poruncă a iubirii lui Hristos. Scrâşnim însă, temători de moartea trupească, împotriva unor antihrişti iluzori. Nu are nici o importanţă că un produs frumos împachetat a fost oferit celui rău, de la producător până la vânzător, de zeci de ori, sau că este contaminat şi nenatural, ci doar faptul că este marcat cu sistemul de bare „ce are inclus semnul Antihristului”. Că statul este înşelat mai puţin în acest mod în sistemul său de impozitare, ori că vânzarea produselor şi contabilizarea datelor devin mai uşoare, nici nu mai contează. Cât despre buletine, lamentările de genul: „Vor şti totul despre noi, nu ne vor mai angaja, vor şti că suntem ortodocşi” etc., aceasta sună mai degrabă a deznădejde necreştină. Primirea buletinelor după unii ar însemna automat lepădarea de Hristos. Nu ne mai lepădăm de Hristos prin multele noastre păcate developate astăzi cu o gravitate enormă în societatea creştină românească, şi pentru care nu ne simţim deloc responsabili, ori prin faptul că tot mai mulţi ortodocşi botezaţi sunt indiferenţi la Sfintele Taine ori părăsesc Ortodoxia din vina noastră, a creştinilor simpli, ci am ajuns să credem, aşa cum spunea un părinte din Basarabia, că “dacă vom trimite portocale cu semnul Crucii în Turcia, îi transformăm pe toţi musulmanii de acolo în creştini. Am rezolvat problema.” Teoria că “suntem pecetluiţi prin codurile de bare” etc. s-a produs mai întâi în lumea protestantă.Sfinţii Părinţi au pus accentul pe viaţa duhovnicească trăită în Biserică. Pocăinţa trebuie să fie plină de bucurie şi de nădejde “că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor”. Evenimentele exterioare, oricât ar fi de înspăimântătoare, dacă suntem pregătiţi duhovniceşte (pentru dragostea lui Hristos, nu pentru ele), sunt totuşi trecătoare. Dacă nu vom trăi după duh, fie că ne va afla moartea, fie că va veni peste noi ziua certării, vom fi pecetluiţi în viaţa noastră netrăită după Hristos. Iar pentru că tot se alcătuiesc astăzi anumite broşuri, în care politicul şi-a ales ca şi câmp de bătălie Biserica, de ce nu ar fi dezbătută în paginile lor întreaga problematică a buletinelor electronice, 666, coduri de bare etc., din Bisericile respective (greacă şi rusă), de unde provin textele, ci doar părtinitor? Cei doi mari părinţi ai Greciei contemporane, părintele Porfirie şi părintele Paisie, de pildă, nu s-au pus de acord în această privinţă. Părintele Cleopa şi părintele Sofian s-au referit la trăirea duhovnicească autentică a creştinului ortodox, indiferent de vremurile apocaliptice, care vor urma negreşit, sub o formă sau alta, şi cărora nu le vor face faţă nicidecum dacă nu trăim creştineşte, ci devenim doar „savanţi în codurile de bare”. Iată, în încheiere, atitudinea părintelui Porfirie în această chestiune (scrierile sale au o mare influenţă în Grecia astăzi, fiind traduse şi în româneşte): „Unde e Hristos este totul, asta să le spui oamenilor. Să nu se teamă. Şi încă ceva: Dacă ar veni acum Antihristul în persoană cu un aparat cu raze laser şi mi-ar spune că vrea să mă însemneze cu 666, eu aş sta. O să-mi răspunzi: „Bine, părinte, dar nu este acesta semnul lui?” Ba da, şi să mă însemneze şi cu încă 666 de raze laser, şi aş accepta. De exemplu, când ţi se însemnează paşaportul sau mâna în timpul unei călătorii cu simbolul acelei ţări, oricare ar fi ele, nu le accepţi ca şi credinţă, nu mărturiseşti nimic. Când eşti sigur că nu mărturiseşti nimic contrar iubirii lui Hristos şi că pe El îl iubeşti profund şi puternic, nu ai nici o teamă că te lepezi de El prin acţiunile altora asupra ta… Hristos nu este aşa îngust la minte cum suntem noi, oamenii, care vrem să ne apărăm „drepturile”. Asta să-i spui părintelui: Să nu se teamă nici de Antihrist, nici de 666”. Dacă „oculta” ar dori să transforme întreaga lume în „altceva”, prin implantarea de cipuri „pe mână sau pe frunte”, prin care să fie controlate senzaţiile, sentimentele şi gândurile omului, atunci aceasta ar deveni un imens spital psihiatric, în care omul nu ar mai răspunde pentru faptele sale, iar acest lucru nu se poate întâmpla. Satana doreşte, în primul rând, o lepădare de Hristos şi o tăgăduire a Lui de bunăvoie. Şi chiar dacă nu ne vom lepăda la început de bunăvoie, vom răspunde de lepădarea fratelui nostru, căci nu ne putem mântui decât împreună. La vremea prorocită însă, el va folosi toate mijloacele de constrângere (poate şi aceste cărţi de identitate, scanarea irisului ori alte mijloace tehnice la îndemână – asemenea cuţitului trecut din mâna bucătarului în mâna călăului) pentru a ne lepăda de Hristos şi Biserica Sa. Acestea, deşi nu existau, să zicem, pe vremea lui Stalin ori a lui Nero, nu i-au împiedicat deloc pe aceia să-i persecute pe creştini în modul cel mai barbar cu putinţă, pentru a se lepăda de Hristos. Să ne cercetăm fiecare dintre noi dacă nu cumva suntem deja lepădaţi prin erezii ori panerezii, prin păcatele noastre ori nelucrarea poruncilor lui Hristos, de Biserica Ortodoxă şi Mântuitorul nostru, şi să nu confundăm iluziile Antihristului cu lepădarea, ca nu cumva lepădarea noastră permanentă şi netrăirea întru Hristos să ne facă neputincioşi în a mărturisi, mai ales dacă ni se va cere aceasta vreodată.”

Gheorghiţă CIOCIOI

 

Cuvântul Părintelui Justin Pârvu pentru MITINGUL din 14 martie: „Să ne unim în dragoste şi armonie, ca să putem ieşi de sub jugul erei electronice”

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam,

Ortodoxia noastră românească, alături de celelalte popoare ortodoxe, mai apropiate sau mai îndepărtate, este în același cuget ortodox de a apăra fiinţa şi libertatea umană în faţa celui mai aprig atac îndreptat asupra vieţii noastre creştine, prin implementarea forțată a cipurilor electronice în actele noastre de identitate. Este un atentat asupra libertăţii umane, dăruită de Dumnezeu în actul creației. Nicio o forță din lume nu are dreptul sa atenteze sau să anihileze această libertate a omului, care este de origine divină. Vrem să fim tratați ca fii ai lui Dumnezeu, liberi, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar nu ca infractori sau ca niște mașini, după chipul şi asemănarea omului modern, a omului satanizat.

Biserica Ortodoxă este mamă a neamului românesc. Acest popor s-a format şi menţinut la sânul Bisericii creştine. De-a lungul veacurilor Biserica Ortodoxă a fost sprijinul cel mai de seamă şi farul călăuzitor în toate nevoile şi suferințele acestui popor. Cât timp acest popor a fost însufleţit de oamenii Bisericii, Dumnezeu a revărsat binecuvântarea Sa asupra noastră şi ne-a ajutat să ieşim din toate strâmtorările.Iată însă că acum se abate asupra noastră poate cel mai mare atac la fiinţa spirituală a neamului nostru. Avem datoria să conștientizăm pericolul de instaurare a unei dictaturi mondiale, prin urmărirea cetățenilor şi implantarea microcipurilor, începând de la actele de identitate până la corpul uman. Acesta este şi scopul: obişnuirea cu cipul şi implementarea în corpul uman, în cele din urmă, ceea ce va duce la transformarea noastră în nişte roboţi şi sclavi care nu vor mai putea fi stăpâni pe gândurile şi voinţa lor.Acum este momentul să acţionăm, în frunte cu preoţii şi monahii, şi să susţinem drepturile acestui popor obidit. Noi, ca monahi, nu putem sta nepăsători în faţa suferinţei poporului nostru, în faţa suferinţei fraților noştri. Preoţii şi monahii sunt primii care trebuie să dea dovadă de jertfă şi poporul trebuie să simtă grija şi dragostea noastră, să simtă că suntem alături şi îl susţinem cu preţul vieţii noastre, după cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi”(Ioan 15:12,13). Nu avem dreptul să cedăm. Dacă dăm un singur pas înapoi, înseamnă că am predat armele în faţa vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, care vor ieşi victorioși. În faţa vrăjmaşilor nevăzuți mai faci o cruce şi pier, pentru că se tem de Dumnezeu, dar aceştia văzuţi sunt mai aprigi şi nu au respect pentru niciun lucru sfânt. Aceasta este o misiune importantă şi o chemare mai înaltă a poporului român de a protesta faţă de aceste măsuri dictatoriale şi de a dezrobi neamul românesc din această gheară care vrea să ne manipuleze şi să ne conducă precum pe vite. Am ajuns la cuvintele Psalmistului David, din Vechiul Testament: „Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici”(Ps. 17:28,29). Faţă de aceste măsuri îndărătnice nu putem fi altfel decât aşa cum spune Psalmistul. Anii trecuţi, odată cu apariţia paşaportului biometric, s-au strâns un milion de semnături care s-au înmânat autorităților Statului, dar ei s-au îndărătnicit şi nu au luat aminte la glasul celor 1 milion de oameni. Niciodată până acum în istoria României nu s-au mai strâns 1.000.000 de semnături pentru ceva. Am cerut referendum împotriva oricărui act electronic, dar nu am fost ascultați. Cine vrea să îşi pună cip nu are decât; noi vrem doar să ni se ofere alternativa de a putea păstra actele simple pe care le-am folosit şi până acum şi de a nu fi obligaţi să folosim carduri electronice de sănătate pentru a merge la o farmacie sau la un doctor. De aceea se cere tuturor fiilor acestui neam, indiferent ca este ţărănist, democrat sau socialist – să răspundă împotriva acestor măsuri de control total al populaţiei, de instaurare a unui stat poliţienesc. Să ne unim în dragoste şi armonie, ca să putem ieşi de sub jugul erei electronice. Din raţiuni politice, eu şi atâţi alţi fii ai acestui neam, am făcut ani şi zeci de ani de puşcărie, datorită unui sistem dictatorial comunist. Am purtat numere în loc de nume, ca acum să ajung să trăiesc în libertate şi să fiu identificat tot cu un număr? Noi avem nume prin Botez, un nume dat de părinţii noștri. Dacă îmi anulezi numele, înseamnă că mi-ai anulat şi părinţii şi toată legătura mea cu Dumnezeu şi cu strămoşii acestui neam. Dar poate că aceasta se şi doreşte: să fim fii ai unei Europe unite, sau ai unui stat mondialist, care nu are nici Dumnezeu şi nici milă, care mai mult ne fură decât ne ajută. Noi putem să trăim în linişte şi pace cu toți vecinii noştri fără să ne anulăm identitatea, şi fără să ne vindem toate bunurile şi valorile acestui neam. Pentru cei care consideră că nu este duhovnicească atitudinea noastră de a ieşi în faţa oamenilor să protestăm, ţin să le amintesc faptul că poporul grec a ieșit cu sutele de mii cu preoţi şi monahi în fruntea poporului, apărându-şi dreptul creştin de a renunţa la aceste acte electronice. De asemenea Biserica rusă a hotărât că aceste măsuri electronice şi biometrice sunt abuzive şi nu sunt agreate de către concepția Bisericii. Noi de partea cui ne situăm? Sau suntem mai catolici decât papa, cum se spune? Avem de învățat din eroismul grecesc. Ei au acest spirit de a reacționa, pentru că păstorii lor nu se tem ca ai noştri; preoții şi ierarhii îşi susțin credincioșii în pofida conducerii care încearcă să le calce în picioare drepturile creștinești. Noi trebuie să reacţionăm faţă de orice abuz asupra cetățenilor noştri ortodocși.Ortodoxia nu înseamnă numai: Doamne, slavă şi iar slavă… Dar fapta unde e? Cum poți tu să spui că îți iubești aproapele ca pe tine însuţi, când nu îl sprijini atunci când este asuprit şi prigonit? Noi nu ieşim ca să cucerim ceva, precum au făcut cruciadele, noi ieșim să susţinem drepturile acestui popor creştin. Să ni se respecte dreptul la libertate şi la numele creştin. Menirea preotului este să își pună cuvântul, sufletul şi viaţa lui pentru aproapele, pentru ucenicii săi. Preoţii cu crucea, în frunte, aceasta este caracteristica poporului nostru, după cum o spune însuși imnul naţional. Dacă preoţii vor învinge frica, vor învinge şi iadul. Dar dacă nu vor învinge frica, vor pierde raiul, încă de aici de pe pământ. Acesta este doar începutul vremurilor de prigoană. Ce vom face mai încolo, dacă noi nu avem curajul să ne susținem credincioşii acum, când încă mai avem – chipurile – o libertate şi un drept de exprimare?Suntem aici ca o datorie a conştiinţei noastre faţă de copiii noştri, faţă de generaţia de mâine, faţă de strămoşii noştri, care ne-au predat o Românie liberă şi aceasta este România în care vrem să trăiască şi fiii noştri. Iată, ne-am adunat cu toţii la acest miting, cu mici, cu mari, şi aşteptăm un răspuns din partea onoratului Parlament, ales şi aşezat conducător al unui popor majoritar ortodox, întemeiat pe jertfele marilor voievozi creştini – Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu – şi pe milioane de jertfe ale înaintașilor noştri care au luptat pentru o Românie liberă şi creștină. Aşteptăm un răspuns la cele 1 milion de semnături adunate împotriva actelor electronice. Domnul nostru Iisus Hristos să vă binecuvinteze pe toţi care v-ați adunat să luptaţi împotriva acestor măsuri abuzive şi anticreştine, iar guvernanților noștri să le dea înțelepciune şi putere de înţelegere, spre a sluji cu credință intereselor neamului nostru creştin românesc, iar nu altor interese străine.”uitati-va la inregistrarea video de mai jos ca sa vedeti cum au manifestat grecii in 2011 impotriva cipurilor din acte,buletine,pasapoarte…-au strigat 100000 de greci care au fost pe strazi:”MASONII AFARA DIN PARLAMENTUL GREC. GRECIA ESTE TARA ORTODOXA !”

 

PROTOCOALELE INTELEPTILOR SIONULUI – Actiunea diabolica a masoneriei: AL DOILEA PROTOCOL SECRET FRANCMASONIC

„Toate războaiele economice sunt de fapt temelia supremaţiei francmasonice. Administraţia vizibilă şi “Consilierii francmasonici secreţi care acţionează din umbră“. Succesul foarte mare al tuturor doctrinelor distrugătoare. Asimilarea anumitor principii francmasonice în politică. Rolul de manipulator eficient al maselor care revine presei. Preţul socotit al aurului şi valoarea victimelor omeneşti.  Este în interesul nostru ca războaiele să nu urmărească, dacă se poate, câştiguri teritoriale. Războiul fiind astfel mutat pe terenul economic, naţiunile vor simţi puterea stăpânirii noastre şi situaţia va pune pe cei doi vrăjmaşi la dispoziţia agenţilor noştri internaţionali, care au mii de ochi pe care nici o graniţă nu-i poate opri. Atunci drepturile noastre internaţionale vor covârşi drepturile naţionale, în adevăratul înţeles al cuvântului, şi ele vor guverna popoarele la fel cum reglementează dreptul civil al Statelor legăturile dintre supuşii lor. Administratorii, aleşi cu grijă din popor de către noi dintre creştinii inconştienţi cei mai slugarnici, nu vor fi niciodată oameni competenţi pentru administraţia ţării. În acest chip ei vor deveni nişte păpuşi trase de aţă de către inteligenţii şi genialii noştri sfetnici, de către specialiştii noştri, crescuţi şi pregătiţi încă din copilărie în vederea administrării afacerilor lumii întregi. Voi ştiţi că specialiştii noştri şi-au câştigat cunoştinţele necesare administrării şi punerii în practică a planurilor noastre politice, din experienţa istoriei, din studiul tuturor evenimentelor importante. Creştinii nu se orientează după practica observaţiilor imparţiale culese din istorie, ci după o rutină teoretică, incapabilă de a ajunge la vreun rezultat real. De aceea niciodată noi nu ne vom orienta după ei; să-i lăsăm să-şi mai petreacă încă ceva timp ca să se mai hrănească cu noi nădejdi şi noi petreceri, sau cu amintirea plăcerilor trecute. Să-i lăsăm să creadă în însemnătatea pe care le-am inspirat-o, relativ la legile ştiinţei, la teorii. Tocmai de aceea propagăm în continuu, prin presa noastră, încrederea lor oarbă în aceste legi. Clasa inteligentă a creştinilor va fi mândră de cunoştinţele sale şi, fără a le examina în mod logic, ea va pune în aplicare toate învăţăturile ştinţei născocite de către agenţii noştri pentru a le călăuzi minţile în direcţia care ne este trebuincioasă nouă. Să nu credeţi nici o clipă că aceste afirmaţii sunt fără o bază serioasă: gândiţi-vă la succesul pe care l-am ştiut făuri cu Darwinismul, Marxismul, Nietzscheismul. Însă numai nouă influenţa cu adevărat rea a acestor tendinţe trebuie să ne fie cunoscută. !!! Trebuie permanent să ţinem cont de ideile, caracterele, tendinţele moderne ale popoarelor, pentru a nu face greşeli în politică şi în administrarea afacerilor. Sistemul nostru, ale cărui părţi pot fi alcătuite în mod deosebit după popoarele pe care le întâlnim în drumul nostru, nu poate reuşi dacă realizarea sa practică nu este bazată pe confruntarea rezultatelor trecutului cu prezentul. Statele de astăzi au o mare putere ce poate fi influenţată foarte mult: PRESA. Rolul presei este de a arăta nemulţumirile aşa-zise intolerabile, de a aduce la cunoştinţă plângerile poporului, de a crea nemulţumiţi şi de a le pune la dispoziţie un glas.

   Presa întruchipează în aparenţă libertatea cuvântului. Dar Statele nu au ştiut să folosească această putere şi acum ea a căzut aproape în întregime în mâinile noastre. Prin ea noi am obţinut o mare trecere, cu toate că am stat în umbră, mulţumită ei am strâns în mâinile noastre AURUL, în ciuda valurilor de sânge şi de lacrimi în mijlocul cărora am fost siliţi să ni-l agonisim. Dar toate acestea le-am răscumpărat, până la urmă, jertfind pe mulţi dintre ai noştri. Fiecare victimă din rândurile noastre[A FRACMASONILOR SATANISTI], valorează cât mii de creştini înaintea lui Dumnezeu. „ !!!

Afurisania impotriva francmasoneriei dată de către Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului 1815)

„Prin urmare, spunem că, oricine fiind imbrăcat in sfintele vesminte cu epitrahil si omofor, si un astfel de om vă va bine vesti vouă o altă Evanghelie afară de ceea ce am bine vestit vouă, măcar de ar fi si Inger din cer, anatema să fie. (Galateni, I, 8-9)Deci, oricâti se alătură cu grăbire acestei slujbe drăcesti si nelegiuite a francmasoneriei, si toti cei ce ii urmează in mândria si rătăcirea lor, să fie afurisiti si dati anatemei de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh. După moarte, ei nu vor avea parte de iertare si dezlegare. Suspinând si tremurând, precum Cain, vor fi ei asupra pământului. (Facere IV, 14). Pământul se va deschide si ii va inghiti ca pe Dathan si Aviron (Numeri XVI, 31-32). Urgia lui Dumnezeu va fi asupra capetelor lor, si partea lor cu Iuda vânzătorul. Ingerul Domnului ii va izgoni cu sabia de foc, si, până la sfârsitul vietii lor, nimic nu vor dobândi.Fie ca lucrările si mestesugurile lor să fie blestemate si să se inece intr-un nor de praf, ca o arie de treierat in miezul verii. Si toti cei ce vor stărui in răutatea lor vor avea parte de o atare răsplată. Dar toti cei ce vor iesi din mijlocul lor si se vor deosebi, si vor scuipa urâcioasa lor erezie, si se vor lepăda de blestemata lor mândrie, unii ca acestia vor primi plata zelotului Fineas; adică vor fi binecuvântati si iertati de către Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, Treimea cea singură neamestecată si nedespărtită, Unul Dumnezeu in fiintă, si de către noi, smeritii Săi slujitori.” 

(Declaratia lui Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului. Cipru, 2 februarie, 1815)