Cum se manipulează informaţia în mediile pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste

şi despre diferenţa dintre conservatori, pseudo-conservatori cripto-ecumenişti şi tradiţionalişti

in care se arată poziţia patristică în contextul ereziei publice (‘cu capul descoperit’ – Canon 15 Sinod I-II) a unuia dintre membrii sinodali BOR.

Pe unele saituri din mediile pseudo-conservatoare cripto-ecumeniste BOR mesajul e-mailului a fost denaturat, prin felurite găselniţe, desfiinţându-se poziţia patristică: anume întreruperea comuniunii (‘îngrădire de sine’ – Canon 15 Sinod I-II) cu ierarhii eretici (‘minciuno-ierarhi’ – Canon 15 Sinod I-II), anatemizaţi (a se vedea Antatema ROCOR împotriva ereziei ecumenismului şi a celor ce cu bună ştiinţă stau în comuniune cu ecumeniştii) şi lupta împotriva ereziei (misiunea ortodoxă).

Se vede iată, că un soi de agitaţie şi de panică a cuprins mediile pseudo-conservatoare BOR: spaima de ”stilişti”; dintr-o dată problema lor nu mai este erezia care îi macină, cea a ecumenismului, ci ”stilismul”… Şi fiindcă lumea a început să vadă – iar ei nu mai pot ascunde la nesfârşit actele de apostazie ale pseudo-ierarhilor oficiali, aceşti pseudo-conservatori cripto-ecumenişti BOR recurg mai nou la diverse tertipuri pe saiturile lor.

Dar care este diferenţa dintre conservatorii (”clasici”) şi tradiţionalişti?:

Conservatorii încearcă să conserve ceea ce a suferit deja o alterare (în cazul nostru inovaţia noului calendar, dar şi altele), împăcându-se de fapt în timp cu noile alterări, în vreme ce tradiţionaliştii se străduiesc să păzească întreaga Tradiţie pe cât se poate: urmând poziţiei şi căii patristice ei rup comuniunea cu ierarhii eretici ecumenişti (pseudo-ierarhi) păstrând şi Calendarul Ortodox Patristic (zis ’vechi’). Dar spre deosebire de conservatorii nou-calendarişti ”clasici” din Grecia (despre care Părintele Maxim Maretta a susţinut o conferinţă) ce se manifestă trimiţând scrisori de protest ”antiecumeniste” episcopilor lor, asigurându-i în acelaşi timp de supunere, pseudo-conservatorii BOR sunt şi cripto-ecumeniştipentru că îi atacă până şi pe cei din interiorul BOR care ridică problema ieşirii din organizaţia ecumenismului mondial CMB sau vorbesc despre impunerea samavolnică a noului calendar şi lipsa oricărui temei ortodox pentru adoptarea acestuia (vezi ”cazul” Danion). Nu vom insista asupra cauzelor din care face cineva politică şi propagandă pseudo-conservatoare, ci doar enumerăm câteva, cu menţiunea că ele sunt total neortodoxe: din lipsa conştiinţei dogmatice şi a înţelegerii ortodoxe (patristice, canonice, liturgice); din pricina filetismului sau a naţionalismului prost înţeles (jurisdicţia Patriarhiei BOR este considerată infailibilă şi e supranumită ‘Biserica Neamului’); din naivitate; fiindcă este o victimă involuntară ce s-a supus unui proces de spălare pe creier din partea oficialilor (în facultăţile de teologie sau în predicile din parohiile BOR); din interes (unii speră la avansare în grad ierarhic dacă îşi arată obedienţa linguşitoare înfierând cu mânie proletară “stilismul”); deoarece este omul sistemului şi este plătit pentru asta sau din pricina apartenenţei la structuri de tip securist sau masonic (“sarcină de serviciu”) etc. Însă cel ce iubeşte Sfânta Ortodoxie, îşi doreşte mântuirea lui şi a aproapelui şi a citit scrierile Sfinţilor Părinţi şi istoria Bisericii, a văzut cu ce situaţii s-au confruntat Părinţii, nu odată în istorie, cum au învăţat şi au acţionat ei. Iar dacă unii înţelegând acestea se înverşunează împotriva învăţăturii ortodoxe despre îngrădirea de eretici, prin susţinerea propagandiştilor conservatori sau pseudo-conservatori cripto-ecumenişti sau a politicii acestora, fie din interes, fie doar din propria comoditate, au mare vină înaintea lui Dumnezeu, osândindu-se singuri, fiindcă calcă cu neruşinare în picioare învăţătura Sfinţilor. Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă: „Vrăjmaşi ai lui Dumnezeu nu sunt doar ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei!”; tot astfel, urmând învăţăturii patristice, Soborul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR) a anatemizat în 1983 erezia ecumenismului şi pe cei ce stau cu bună ştiinţă în comuniune cu ereticii ecumenişti.

Iată de ce redacţia noastră publică acum integral conţinutul acestui e-mail.

~ † ~

ERETICUL SERAFIM JOANTĂ SE ROAGĂ ÎMPREUNĂ CU FEMEIA-PASTOR LUTERAN MARGOT KASSMANN ŞI ALŢI RĂTĂCIŢI, PENTRU UNITATEA ÎN NEADEVĂR A TUTUROR ECUMENIŞTILOR LEPĂDAŢI DIN BISERICA ORTODOXĂ

Sursa este chiar site-ul oficial al Consiliului Mondial al “Bisericilor” lui antihrist http://www.oikoumene.org/en/news/news-management/eng/a/browse/2/article/1634/praying-together-calls-us.html

“Bisericile sunt prima mişcare de globalizare din lume” – Studiul Situaţia ecumenică în Europa, Margot Kassmann.

Constatăm că totul este numai şi numai un spectacol macabru, jucat după vicleana partitură “Unitate în diversitate”, pe scena religiei unice mondiale și a guvernului mondial. Doar falsa-dragoste și unitatea ecumenistă, la fel ca următoarea piesă de teatru jucată de alți inconștiențihttp://www.youtube.com/watch?v=rUnPa-3e0i0

Conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Margot_K%C3%A4%C3%9Fmann, aflăm că Margot Kassmann este doctor în teologie evanghelică luterană şi a fost între 1999-2010 “episcop” luteran de Hanovra, iar între octombrie 2009 – 24 februarie 2010 a fost prima femeie preşedintă a sinodului “Bisericii” Evanghelice din Germania. De la aceasta dată, ea a demisionat în urma faptului că a fost depistată conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, vezi http://www.dw-world.de/dw/article/0,,5284246,00.html.

Dar ținuta pe care o poartă în momentul rugăciunii [urâciunii] ecumeniste, cât și mențiunea despre ea din textul de pe oikoumene.org, anumeRev.[reverend] Dr. Margot Kassmann, sunt extrem de clare că această femeie în urma renunțării ei, pretinde ca a redevenit un simplu pastor(sau reverend) în parohia ei. Deci la acea întâlnire, ea nu a fost prezentă în calitate de simplu “teolog”, astfel că nu putem decât constata cum Serafim Joantă, prin “rugăciunea” alături de o femeie-pastor, a mai urcat o treaptă pe calea rătăcirii către “vârful piramidei” luciferice.

*

Sperăm că odată să se trezească din nepăsare şi aceia care acum încă mai îndrăznesc să minimalizeze bătaia de joc la adresa lui Hristos, ce are loc prin  aşa-zisele hirotoniri ale femeilor de către protestanţi şi prin recunoaşterea implicită a acestora de către sinodalii ecumenişti. Reamintim de asemenea, că precedentul “episcopeselor” lesbiene deja a fost creat: http://www.youtube.com/watch?v=9VUtDCzK9uY&feature=youtube_gdata

*

Celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramuri”, deosebite după credinţă şi felul de viaţă; sau că nu este o Biserică în chip văzut, ci se va alcătui în viitor, când toate „ramurile” sau „sectele” sau „denominaţiunile”, şi chiar religiile, se vor uni într’un singur trup; şi care nu deosebesc preoţia şi tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi împărtăşania ereticilor sunt lucrătoare pentru mântuire [n.n. documentele semnate stau marturie]; aşadar, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în părtăşie euharistică cu aceşti eretici înainte-pomeniţi sau celor ce susţin, răspândesc sau ţin erezia ecumenistă sub chipul dragostei frăţeşti sau al bănuitei uniri a creştinilor despărţiţi, anatema!

(Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor – ROCOR, în frunte cu Sfântul Mitropolit Filaret, Vancouver- Canada, august 1983, spre adăugare la sfârșitul anatemelor din Sinodiconul Ortodoxiei, ce se rostește în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

Întărire de la Hristos!

 

Părinţii esfigmeniţi condamnaţi pentru vina de a fi ortodocşi

Calendarul a fost schimbat numai pentru a uşura apropierea de neortodocşi, nicidecum pentru motive astronomice, nici pentru motive de comoditate. Aşa cum Constantinopolul a fost cucerit în secolul XV printr-o poartă mică, lăsată deschisă în zidul cetăţii, putem spune astăzi că tocmai calendarul a fost mica poartă ce a permis forţelor oculte să pună mâna pe patriarhia Constantinopolului. Se ştie astăzi cu certitudine că Meletie Metaxakis care a hotărât schimbarea şi patriarhul Atenagora care a impus-o, aparţineau acestor forţe oculte.

Nu este posibil să relativizăm credinţa. Credinţa noastră nu se discută, ea se mărturiseşte. Ea nu este proprietatea noastră, ea ne-a fost revelată şi este absolută.

† Părintele Patric Ranson

Drapelul monahilor în rezistenţă de la Mănăstirea Esfigmenu şi al părinţilor ziloţi

La 6 aprilie 2011 calendar papist, cei trei membrii ai Curţii de Apel din Salonic i-au condamnat din nou pe cei 14 monahi esfigmeniţi dimpreună cu părintele lor stareţ Methodie; de această dată la şase luni de închisoare pentru … “ocupaţie ilegală a mănăstirii”.

În paralel Curtea a validat şi decizia Chinotitei neo-atonite de a expulza monahii esfigmeniţi din mănăstirea lor şi a subliniat obligaţia statului Grec de a pune imediat în aplicare aceste decizii.

În timpul audierii, monahii au refuzat cu fermitate să se supună acestor decizii abuzive: „Murim mai bine-n Sfânta noastră Mănăstire decât s-o părăsim!” au strigat ei atunci.

Prigoana la care sunt supuşi de atâta vreme părinţii esfigmeniţi, de pe urma căreia au fost muceniciţi deja cinci dintre ei, este răspunsul stăpânirii lumii acesteia şi a legii ei strâmbe la refuzul acestor părinţi de a fi părtaşi ereziei ecumenismului, refuz exprimat canonic [1] prin întreruperea comuniunii liturgice [euharistice] cu patriarhia eretică a Constantinopolului şi cu celelalte jurisdicţii oficiale şi prin intrarea sub omoforul unui Sinod Adevărat-Orthodox (adică tradiţionalist sau ‘vechi-calendarist’); aşadar răspunsul pentru “vina” de a voi şi a fi pur şi simplu ortodocşi.

Legitimitatea patristică şi canonică a atitudinii monahilor esfigmeniţi şi a ziloţilor aghioriţi în general, este argumentată cu precizie şi pe larg în cartea pururea-pomenitului Părinte Patric Ranson ‘Prigonirea Monahilor din Muntele Athos de către Patriarhia de Constantinopol’, carte tradusă şi oferită de redacţia noastră, pe care o recomandăm tuturor celor ce doresc să înţeleagă ce se petrece în vremurile noastre în Muntele Athos. Despre lipsa fricii de Dumnezeu a Chinotitei neo-atonite nu ne mirăm, cu toată afişarea unei ortodoxii de faţadă, căci vădită este! Îndeajuns să ne uităm lainfama condamnare a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor (ROCOR), la expulzarea părinţilor din Schitul Sfântului Ilie şi la prigoana pe care o întreţine împreună cu autorităţile de ani de zile asupra monahilor esfigmeniţi, în urma căreia au murit monahi. Vor aplica acum tiranic autorităţile poliţieneşti din Grecia aceste abuzive decizii, având în vedere uriaşul renume şi autoritatea de care se bucură părinţii de la Mănăstirea Esfigmenu în rândul poporului, dar şi – paradoxal sau nu – în rândul unora dintre conservatorii nou-calendarişti din Grecia?

Doi dintre părinţii muceniciţi în prigoana asupra Sfintei Mănăstiri Esfigmenu

Lupta părinţilor esfigmeniţi precum şi a celorlalţi părinţi ziloţi aghioriţi este pe viaţă şi pe moarte: fie mântuirea veşnică prin păzirea Orthodoxiei întregi, fie moartea veşnică prin trădarea Orthodoxiei; iar păzirea Orthodoxiei în chip deplin este condiţia pentru dobândirea mântuirii veşnice, indiferent de moartea pământească ce li s-ar pregăti. Uneori, în mediile teologice oficiale de la noi se folosesc expresii mari, care sună mai degrabă metaforic din pricina incapacităţii lor de a fi puse în practică: de pildă „curajul de a fi ortodox”; însă nimic nu ilustrează mai precis „curajul de a fi Orthodox” decât viaţa de zi cu zi a monahilor esfigmeniţi şi a ziloţilor aghioriţi. Unii mai puţin ştiutori se vor întreba poate, de ce nu se întâmplă oare şi în România aşa ceva împotriva celor care se declară “antiecumenişti”[2]? Sunt sinodalii români mai blânzi decât cei de la Constantinopol? De bună seamă că nu, de vreme ce stăpânii din umbră cărora le slujesc i-au ales “la locul potrivit”. Răspunsul este simplu: atâta vreme cât nici o mănăstire (de renume sau nu) din “Patriarhia Română” nu întrerupe comuniunea cu pseudo-ierarhii eretici ai BOR, totul este sub control, iar orice sforţare pseudo-conservatoare este de-a dreptul hilară; în vreme ce înfometaţi şi sub asediu poliţienesc, atitudinea monahilor esfigmeniţi este aceea de a alege moartea pe baricade pentru mărturisirea de credinţă, pseudo-conservatorii filetişti de la noi se agită stângaci în revistele/saiturile lor de manipulare în care promovează „atitudini” de rugăciune pentru lupii în piei de oaie cu şorţ şi epoleţi pe sub sutane.

Striga-va oare pilda tăcută de zi cu zi a părinţilor esfigmeniţi în conştiinţa noastră adormită? Fi-vom oare gata să murim pentru Hristos asemeni părinţilor esfigmeniţi? De voim să ne mântuim în aceste vremuri tulburi, antihristice, în care ne bălăcim astăzi, mărturisirea noastră de credinţă trebuie să fie una cu cea a părinţilor esfigmeniţi şi a ziloţilor aghioriţi: ORTHODOXIE ORI MOARTE!

NOTE:

[1]. Canonul 15, Sinodul Al Doilea Întâi (I-II) din 861 de la Constantinopol:

Cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduieşte, şi cu capul descoperit îl învaţă, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare, ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea bisericii, ci s-au silit [astfel] a izbăvi biserica de schisme şi de împărţiri. [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 10, 31, 34: Sinod 1 şi 2: 12, 13, 15; Gangra: 6; Cartaghen: 10, 11, 62; Antiohia: 5].

[2]. Nu există “ortodocşi antiecumenişti” şi “ortodocşi ecumenişti” pentru simplul fapt că niciodată în istoria Bisericii nu s-a vorbit spre exemplu de “ortodocşi iconoduli” şi “ortodocşi iconoclaşti”, “ortodocşi antiarieni” şi “ortodocşi arieni”, etc.; există numai ortodocşi şi eretici. Potrivit învăţăturii patristice, comuniunea (părtăşia) clerului şi mirenilor cu pseudo-ierarhii eretici îi face părtaşi ereziei, adică eretici.

Amintim aici şi că Biserica Orthodoxă Rusă din Afara Graniţelor (ROCOR) a predat anatemei în 1983 panerezia ecumenismului şi pe toţi cei ce cu bună ştiinţă se află în comuniune cu ereticii ecumenişti.

 

«Sfârşitul este aproape, iar lumea continuă să vândă şi să cumpere…»

O vedenie a creştinei Anna

Se făcea că treceam prin mai multe încăperi, una după alta, fiind însoţită de un înger care îmi arăta calea şi îmi lămurea cele ce vedeam. Prima încăpere era în acelaşi timp şi maternitate şi clinică de avorturi. Am intrat acolo împreună cu prietenele şi rubedeniile mele (care vieţuiesc în lume şi cu care mă însoţeam înainte vreme). Ele au rămas în continuare în această încăpere. Mie îngerul mi-a spus să merg mai departe. Am intrat în cea de-a doua încăpere şi am văzut că acolo târguiala era în toi. Se vindeau şi se cumpărau cele mai felurite mărfuri. Era foarte multă lume şi toţi păreau absorbiţi de târguielile lor, îşi numărau banii, examinau mărfurile – ca la târg. M-am uitat pe unul dintre pereţii acestei încăperi şi am văzut că avea un geam ce dădea spre o pajişte verde cu cer senin şi azuriu, cu soarele strălucind – era o privelişte foarte frumoasă. Priveam desfătându-mă, însă oamenii, într-atât erau de ocupaţi cu vânzarea-cumpărarea lor, încât nu vedeau această frumuseţe dumnezeiască. Mă miram cum de ei nu observă această privelişte! Îngerul însă m-a îndemnat: „Mergi mai departe.” Am intrat în a treia încăpere, pe pereţii căreia erau zugrăvite nişte chipuri de fiare (dragoni) de diferite mărimi. În jos, la temelia zidului, am văzut o broască ţestoasă uriaşă, înspăimântătoare la vedere, din a cărei gură larg căscată ieşeau doi dinţi ca două săbii ascuţite. Jos, pe podea, se zărea capul unui om al cărui trup se afla sub duşumea. Îngerul mi-a zis: „Atinge-te de ei.” (Adică să mă ating de balaurii zugrăviţi pe perete). Mi-am întins mâna, deşi nu vroiam, pentru că îmi era tare frică. Şi iată că dragonul pe care l-am atins, dintr-o dată a început să se mişte. Mişcarea s-a transmis altui dragon, care se afla alături, şi mai departe, de la dragon la dragon, ca-n mecanismul unui ceas. Astfel toate aceste fiare s-au pus în mişcare, ajungând până la broasca ţestoasă care a început şi ea să se mişte ameninţător. Deodată cele două săbii ascuţite s-au înfipt drept în capul omului aceluia, care a murit pe loc. Îngerul mi-a lămurit: „La cea mai mică atingere de acest sistem, omul este pierdut… Mergi mai departe.” Am ieşit din acea clădire cu trei încăperi şi am văzut că mă aflam într-o pădure, printre copaci. În pădure era o căsuţă de bârne, afumată ca după incendiu, dar în care totuşi se putea locui, îngerul mi-a zis: „Iată unde vei putea să te mântuieşti.” Înţelegeam că sfârşitul acestei lumi este aproape (după căsuţa care era ca după incendiu) şi atunci l-am întrebat pe înger: „Înseamnă că sfârşitul este aproape, iar ei continuă să vândă şi să cumpere?” „Da, a răspuns îngerul, e sfârşitul, iar ei continuă să vândă şi să cumpere”.

Aici vedenia a luat sfârşit.

După un timp am ajuns la părintele Ieronim şi i-am povestit despre vedenie. I-am spus cum l-am întrebat pe înger: „Înseamnă că sfârşitul este aproape, iar ei continuă să vândă şi să cumpere?” Atunci, părintele, apucând-o înainte, a răspuns el însuşi cu cuvintele îngerului: „Da, e sfârşitul, iar ei vând şi cumpără. Acesta nu este doar un vis, a adăugat el, ci aşa va fi cu adevărat.” Părintele Ieronim a repetat aceleaşi cuvinte care în visul meu au fost rostite de către înger! Am înţeles că stareţul ştia de vedenia mea, adică i-a fost descoperită şi lui.

+ + +

Tâlcuirea pe scurt a acestei vedenii, potrivit Sfintei Scripturi:

1. Înainte de toate, cele două încăperi prin care a trecut roaba lui Dumnezeu Anna se potrivesc întocmai cu următoarele cuvinte din Evanghelie asupra vremurilor din urmă: „Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pre toţi. Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau, iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a nimicit pre toţi, la fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului” (Luca 17, 26-30). Dealtminteri Anna a trecut prin aceste încăperi după cum scrie în Evanghelie, unde cuvintele „cumpărau şi vindeau” se află după cuvintele „se însurau şi se măritau”.

2. Prin urmare, prima încăpere (maternitatea – clinica de avorturi) arată răspândirea între oamenii din zilele noastre a senzualităţii. Toată lumea aleargă după plăceri senzuale. Păcatul desfrânării este larg răspândit. (în prima încăpere au rămas toate rubedeniile şi prietenele Anei). Unii copii sunt lăsaţi să se nască (maternitatea), iar alţii sunt ucişi în pântecele matern (clinica de avorturi).

3. A doua încăpere, unde „toată lumea cumpără şi vinde”, ne arată că oamenii zilelor noastre sunt robiţi de societatea de consum, când întreaga viaţă este închinată unui singur scop-achiziţionarea bunurilor de larg consum şi dobândirea de bunuri (cultul banilor, al bogăţiilor). Pentru Sfinţii Părinţi târgul (piaţa) a fost întotdeauna simbolul „acestei lumi” depravate. Deci încăperea semnifică adâncirea lumii actuale în hăul deşertăciunilor. Drept urmare, în inimile lor nu mai există loc nici voinţă pentru a duce o viaţă duhovnicească. Ca rezultat al deşertăciunii vieţii înconjurătoare, a întunecării minţilor, ei nu mai sunt în stare să observe minunăţiile lumii duhovniceşti, care sunt vizibile numai pentru cei ce, după cuvântul Sfântului Efrem Sirul, „nu sunt legaţi toată vremea de treburile vieţii”, ci „au lepădat orice grijă lumească” (din Cuvânt la Venirea Domnului, la sfârşitul lumii şi la ieşirea antihristului). Iată de ce toţi cei care târguiau în cea de-a doua încăpere nu observau minunata privelişte care se vedea dincolo de geam.

4. A treia încăpere arată că înainte de sfârşitul lumii se va edifica un sistem al fiarei, îndreptat spre căsăpirea oamenilor. Faptul că pe pereţii acestei încăperi erau reprezentaţi balauri (adică fiare, monştri) se află în corelaţie directă cu „fiarele” din Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul (vezi Apocalipsa 13, 1-11; 17,8 ş.a.m.d.). Toate aceste fiare (reprezentate pe pereţi), mai mici şi mai mari, în esenţă sunt componente ale sistemului unic totalitar al „fiarei”, al acestui angrenaj ucigaş de oameni -„Noua Ordine Mondială”. Atingerea de oricare din părţile componente (de pildă acceptarea din partea acestui sistem, adică de la „fiară”, a numărului de identificare [CNP] – numărul numelui fiarei din Apocalipsa 13,17, sau a noilor documente electronice) înseamnă pentru om participarea la acest sistem, de fapt coparticiparea la moartea fizică şi spirituală a milioane şi miliarde de oameni.

5. Ce simbolizează broasca ţestoasă? Este o imagine ce semnifică instalarea treptată a sistemului care, tot aşa ca o ţestoasă uriaşă, se îndreaptă asupra locuitorilor planetei. Tot astfel în Apocalipsa vedem ieşind din mare „fiara” căreia i se vor închina toţi cei care locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în Cartea vieţii, a Mielului (Apoc. 13,8). Numeroşi tâlcuitori ai Apocalipsei sub chipul „fiarei din mare” subînţeleg tocmai sistemul autorităţilor luptătoare-de-Dumnezeu.

6. Acest sistem îl atacă pe om drept în cap, ceea ce arată că angrenajul distrugător este îndreptat înainte de toate spre anihilarea personalităţii umane, cu alte cuvinte este un sistem de depersonalizare a omului. La om personalitatea (duhul) este esenţială, este chipul lui Dumnezeu în el, în principiu este omul însuşi. Dacă omul încetează de a vieţui ca o personalitate duhovnicească, asemănătoare lui Dumnezeu, atunci din punct de vedere duhovnicesc el se transformă într-un cadavru. Distrugerea a însăşi naturii umane zidite de Dumnezeu, adică a transformării omului într-o bestie, a sălbăticirii lui spirituale – iată scopul mistic primordial al acestui sistem antihristic.

7. Faptul că Anna a ieşit din edificiul cu cele trei încăperi se potriveşte cuvintelor Mântuitorului din Apocalipsa despre cum ar trebui creştinii vremurilor din urmă să se raporteze la ceea ce le propune cultura modernă ultimilor creştini care se află în noul Babilon desfrânat (societatea modernă civilizată) – „curva cea mare”, „şezând pre o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne” (Apoc. 17,3). Domnul le porunceşte: „Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu şi-a adus aminte de nedreptăţile ei” (Apoc. 18,4-5). Şi Sfântul Apostol Pavel spune: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar. Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu a zis că: „Voi locui în ei şi voi umbla cu ei şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi; şi Eu vă voi primi pre voi. Şi voi fi vouă Tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul (II Cor. 6, 14-18).

+ + +

Vedenia acestei roabe a lui Dumnezeu seamănă cu una din vedeniile proorocului Iezechiel: „Şi mi-a zis Domnul: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici”. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de-ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur” (Iez.8, 9-10). Din specia târâtoarelor (a reptilelor) fac parte şi animalele ca şerpii, şopârlele, varanii, ţestoasele, crocodilii, cât şi animalele antedeluviene [de dinainte de potop] ca dinozaurii, pterodactilii ş.a. Iată cum tâlcuieşte Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul vedenia lui Iezechiel în una din predicile sale: „… pe când şedeam eu în casa mea şi bătrânii lui Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna Domnului Dumnezeu. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă de la brâul lui în jos era foc, iar de la brâul lui în sus era o strălucire, ca de metal în văpaie. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul capului meu şi m-a ridicat Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus, în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la intrarea porţii dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul geloziei care stârneşte gelozia. Şi iată acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia pe care o văzusem eu în câmp. Atunci mi-a zis Domnul: „Fiul omului, ridică-ţi ochii spre miazănoapte!” Şi mi-am ridicat ochii spre miazănoapte şi iată acel idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la intrare. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu ce urâciuni mari face casa lui Israel aici, ca să Mă îndepărtez de locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te şi urâciuni şi mai mari vei vedea!” Apoi m-a dus pe poartă în curte şi privind, am văzut o spărtură în perete. Şi mi-a zis Domnul: „Fiul omului, sapă în perete!” Şi am săpat în perete şi iată am dat de un fel de uşă. Şi mi-a zis Domnul: „Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare pe care le fac aceştia aici”. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli de-ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur împrejur. Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei lui Israel, având în mijloc pe Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de tămâie se ridica în sus” (Iez. 8, 1-11).” Ce înseamnă aceasta? Oare aşa s-a întâmplat în realitate? – întreabă Sfântul Ierarh Teofan şi tot el răspunde: „Nu. Prin acestea toate sunt preînchipuite gândurile fiecăruia pe paturile lor spunându-şi: nu vede Domnului. Prin fiare se preînchipuiau patimile de care erau pline inimile lor, iar prin tămâiere, robia lor faţă de aceste patimi.” (din cartea Viaţa lăuntrică. Cuvintele episcopului Teofan. Ed. Mănăstirii Russikon, Muntele Athos, 1893). Interesant că această vedenie i-a fost arătată proorocului Iezechiel înainte de cucerirea Ierusalimului de către hoardele haldeilor. Atunci au fost ucişi mulţi bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei, dar nu s-au atins de nici un om, care avea pe frunte semnul crucii “X”! (9,6), tot astfel şi, în timpurile noaste dinaintea sfârşitului, „pecetea Dumnezeului Celui viu” va fi pusă pe fruntea acelor creştini care suferă şi se tânguiesc din pricina acestei lumi apostate, se întristează de lepădarea de credinţă din zilele noastre, fără să se atingă de „urâciunile cele dezgustătoare”, şi nici de semnul fiarei cel potrivnic (numărul numelui fiarei). Tocmai pe aceşti creştini, potrivit Apocalipsei (7,2-3; 9,4) Domnul îi va feri de grozavele încercări fizice şi duhovniceşti care se vor abate asupra omenirii. Într-adevăr, ca să înţelegem esenţa acestui fenomen – a atribuirii codurilor numerice personale – trebuie să-1 cercetăm în contextul edificării în prezent a sistemului global – împărăţia „fiarei”. Tocmai în contextul construirii „Noii Ordini Mondiale”, multe dintre evenimentele şi fenomenele vieţii actuale care la prima vedere par haotice şi absurde, dintr-o dată capătă o „logică”. Astfel de fenomene ca propagarea ideologiei societăţii de consum şi a „culturii de masă” primitive, a reclamei, a muzicii rock şi pop, a distrugerii familiei (prin planningul familial), a cultului plăcerilor şi distracţiilor dobitoceşti, a propagandei curviei, avorturilor, contracepţiei, sodomiei şi altor spurcăciuni, propaganda făţişă sau în ascuns a drogurilor şi a satanismului, programele de „educaţie” sexuală în şcoli, vaccinările în masă, medicamentele „miraculoase” cu efectele lor colaterale, alimentele modificate genetic, alimentele conţinând elemente cancerigene, E-urile chimice şi biologice, donarea, terapia fetală (întrebuinţarea organelor fetuşilor în producţia farmaceutică), tehnologia de însămânţare artificială, propagarea realităţii virtuale, a jocurilor pe calculator care distrug psihicul şi sănătatea, dereglarea conştiinţei socio-umane prin intermediul mass-mediei, inclusiv acţiunea psihotronică asupra omului, codificarea depersonalizată şi introducerea celor mai noi biotehnologii în scopul identificării omului (biocipul), înscenarea de conflicte armate, de crize şi războaie, inocularea în conştiinţa maselor a mitului „terorismului internaţional”, armele geofizice (cu plasmă) şi, în sfârşit, concentrarea puterii mondiale în mâinile unei elite paramasonice de aceeaşi etnie (evreiască).

din publicaţia Usman Pravoslavnaya, nr. 4, 2005

 

Despre existenta sufletului

Sufletul este duh imaterial care nu se poate nimici ! El are raţiune, voinţă şi sentiment. Sufletul se foloseşte de trup ca de un instrument, aşa cum se foloseşte artistul de vioară ca să cânte melodiile ce-i plac. După cum păsările călătoare se conduc după instinct şi pleacă spre ţările calde, tot aşa ne spune şi nouă inima că suntem nemuritori şi că trebuie să plecăm de aici într-o altă lume, în altă patrie veşnică. Sufletul se întoarce la Cel Ce ni l-a dat, la Dumnezeu Creatorul, ca un porumbel ars de sete. Dumnezeu este Creatorul nostru Care ne-a zidit după chipul şi asemănarea Lui. A pus în trupul acesta o piatră scumpă din coroana măreţiei Sale, care este sufletul cel nemuritor din noi. Ce comoară mare şi scumpă este înaintea lui Dumnezeu sufletul omului ! Dar noi ce facem cu acest tezaur preţios ? Îl vindem şi-l schimbăm pe nimicurile şi amăgirile acestei lumi, îl vindem pentru o plăcere de o clipă, îl schimbăm pentru strălucirea averii, îl dăm pentru gloria deşartă a unei măriri trecătoare. Religia creştină şi întreaga cultură a omenirii se întemeiază pe două mari adevăruri: nemurirea sufletelor şi învierea trupurilor. Amândouă sunt adevăruri chinuitoare şi întrebări care au muncit mintea şi conştiinţa oamenilor. Există suflet în trup şi viaţă după moarte? Necredincioşii răspund scurt: „Nu!”. Nepăsătorii care nu se cutremură de nimic răspund: „Poate da, poate nu!”. Dar creştinii adevăraţi mărturisesc hotărât: „DA! Sufletul există liber şi nemuritor!”

De preţul cel mare al sufletului ne vorbeşte Domnul Hristos, ne vorbeşte mulţimea sfinţilor şi a îngerilor. De preţul cel mare al sufletului ne vorbeşte şi diavolul, căci prin atâtea osteneli şi ispite vrea să-l câştige cu orice preţ, să-l aibă şi să-l ia cu el. Numai noi, purtătorii de suflet, nu vrem să-i recunoaştem acestuia niciun preţ. Preţuim mai mult ca orice ambalajul, trupul acesta trecător care se va spulbera în curând. Sufletul doreşte şi însetează de Dumnezeu. Sufletul îşi are nevoile sale, el nu se satură cu lucruri pământeşti, căci el nu este pământesc. El este VEŞNIC, NEMURITOR, şi dacă nu este ascultat, se mâhneşte, se tulbură şi de aceea omul devine nemulţumit. Fericirea adevărată o poate da numai Domnul Dumnezeu !  Oricâte bucurii ar simţi pe pământ, sufletul nu are niciodată odihnă. El râvneşte după ceva care este mai presus de lumea aceasta iar odihna o va găsi numai în Hristos, căci spune Fericitul Augustin: „Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi neliniştit este sufletul nostru până ce se va odihni în Tine !” Omul însetează mereu după mai bine, tinde mereu spre fericire veşnică fără să poată spune vreodată că şi-a atins scopul. Însă tihna cea adevărată o poate dobândi numai când ajunge la Izvorul său, la Cel Ce l-a creat şi după care a însetat toată viaţa, după cum grăieşte şi psaltistul David: „Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu !” Dacă nu credem în existenţa sufletului, suntem călători fără ţintă – întocmai ca nişte călători străini care nu ştiu nici de unde vin şi nici încotro merg – păcătoşi fără mântuire, muritori fără speranţă; suntem făpturi care nu ştim de ce am venit în lume, ce rost avem în viaţă şi unde mergem după moarte. Sufletul tău, omule, piere însetând după fapte bune şi ţie nu-ţi pasă ! Piere ars de setea sfintelor rugăciuni, de setea sfintelor cântări, din cauza lipsei de sfinţenie, iar tu te îngrijeşti numai de poftele trupului. Pe trup îl plimbi, îl distrezi, ai grijă cu orice preţ să nu sufere cât de puţin, iar sufletul în toată clipa e în primejdie. Sufletul nostru, de care depinde toată fericirea vieţii pământeşti şi a celei viitoare, oare să nu-l băgăm noi în seamă cu nimic?! Să ne fie milă de sufletele noastre acum cât trăim, să ne facem cu mâna noastră tot ce ne trebuie pentru a-l salva. Să începem cu mai multă stăruinţă să-l hrănim, să-l adăpăm, să-l spălăm de răni şi să-l îngrijim ! Cât mai bine să-l îngrijim, că ne va cere Domnul Hristos socoteală de la el !Cât este sufletul în trup, este ziuă pentru el şi se poate face ceva, se poate salva. Când a ieşit sufletul, la moartea omului, a venit noaptea, nu se mai poate face nimic. Nimeni nu poate lucra pământul noaptea. Aşa zice şi Domnul : „Lucraţi cât este ziuă, că vine noaptea şi nu se mai poate face nimic !”

ierod. Visarion Iugulescu

 

In zilele din urma…

 

Iar în zilele din urmă
Spune duhul lămurit
Că mulţi vor fugi de turmă
Şi de păstorul iubit

Atunci vor fi timpuri grele
Oamenii vor trăi rău
Înşelaţi de duhuri rele
Vor uita pe Dumnezeu

Aşa ne vorbeşte Duhul
Dar nimeni nu poate şti
Timpul când astfel de vremuri
Peste oameni va veni

Privind, însă, azi în lume
Vezi că-s atâtea nevoi
Şi mulţi lupi intră în turmă
Îmbrăcaţi în piei de oi

Poftele cele deşarte
Surorile lui satan
Se-nmulţesc văzând cu ochii
Zi de zi şi an de an

Lăcomia de avere
Pe mulţi creştini i-a cuprins
Şi orbiţi de-această mreajă
Se duc în focul nestins

Ce citeşti prin multe locuri
Vai, Doamne, te îngrozeşti
Numai crime, numai certuri
Toate lucruri diavoleşti

Şi aşa creştinii noştri
Merg din rău încă mai rău
Se-nşală unii pe alţii
Şi-au uitat de Dumnezeu

Nu cumva acele vremuri
Despre care ni s-a spus
Sunt tocmai cele de astăzi
Când am uitat pe Iisus

„Privegheaţi” ne spune Domnul
„Ne-ncetat să vă rugaţi
Căci nu ştiţi ziua, nici ceasul
Când la cer veţi fi chemaţi”

 

Spre alte tarmuri

 

De câte ori priveam în zare
Simţeam de mic aşa un dor
Ca să colind pământ şi mare,
Să fiu departe călător

Vedeam în zarea depărtată
Un cer de-a pururea senin,
O lume nouă mai curată,
O viaţă fără de suspin

S-a dus degrab copilăria,
Ca visul cel înşelător
Şi după dânsa, bucuria,
S-a dus ca pasărea în zbor

În lumea asta zbuciumată
Am căutat limanul sfânt,
Pe care l-am visat odată,
Dar nu se află pe pământ

Aceleaşi valuri sunt pe mare,
Aceeaşi viaţă cu dureri,
Aceleaşi băuturi amare
Aflăm şi astăzi, ca şi ieri

Un singur ţărm acum rămâne
Străin de valul cel lumesc:
Ierusalimul cel din ceruri,
În calea lui să mă grăbesc!

La El nu este nici durere,
Nici întristare, nici suspin ,
Acolo nu-i apus de soare
Şi cerul veşnic e senin.

 

Numai preotii ORTODOCSI au puterea sa scoata demonii din oameni !!!

O femeie de religie musulmană din Congo, şi-a dus copiii bolnavi la vraciul satului ca să-i vindece. În urma descântecelor făcute de acesta, copiii nu doar că nu s-au vindecat, dar au ajuns şi demonizaţi. Îndurerată, femeia a plecat apoi la ajutorul hogii (preot la mahomedani). Acela a încercat şi el să alunge demonii cu ritualurile lor specifice, dar n-a reuşit nimic, ba parcă era şi mai rău. Atunci, disperată, mama a alergat labiserica cea mare catolică din centrul oraşului. I-a găsit pe preoţi şi i-a rugat să citească din rugăciunile lor pentru salvarea copiilor ei. Preoţii catolici i-au spus următoarele:

– Noi nu putem să scoatem demonii din oameni. Biserica noastră nu are această putere. Trebuie să mergeţi la ortodocşi. Doar Biserica lor alungă demonii şi vindecă acest fel de boli.

– Şi unde se află Biserica lor ?

– Vei lua trenul şi vei merge în nordul statului Congo, în Kolwezi. Acolo este centrul lor.

Şi într-adevăr, după multe osteneli, această mamă a ajuns acolo. Părinţii misiunii luând binecuvântare de la arhimandritul lor, şi-au început lucrarea duhovnicească. Au citit cu credinţă rugăciunile de exorcizare alcătuite de Sfinţii Părinţi Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, au postit şi au săvârşit şi Sfântul Maslu. După mai multe slujbe, copiii s-au vindecat şi au scăpat de furia şi chinurile demonilor.

Mărturisire din cartea Minunile –

Despre adevărul Ortodoxiei şi rătăcirile papismului. Pr. Damaschin Grigoriatul.

 

Lucrarea celor doi prorocii de dinaintea ridicari din Adanc a fiarei.

Ani de groaza de dinaintea ridicari din Adanc a fiarei.

 Apocalipsa 11.1-13.

“1.Scoala-te si masoara Templul  Lui Dumnezeu,altarul si pe cei ce se inchina in el…2.Dar curtea de afara a Templului  lasa-o la o parte nemasurata”…

De ce sa masoare Templul, altarul si pe cei ce se inchina in el?

Aici este analiza finala , aici sunt acei care sunt inlauntru Templului , aici sunt cei care sunt adevarati inchinatori , aici este Biserica.

Astia cu alte cuvinte sunt ai nostri , sunt inlauntru sunt intr-un loc sigur . Dar curtea de afara ?

Pe cei care sunt afara  Doamne nu ii masori?.-  Sunt in curte Doamne.!-Sunt in curtea  Templului!. Aici este diferenta intre cei dinlauntru si cei din afara.

Cei dinlauntru de acum incolo au parte  doar de bucuri…Mat.25.34.

Cei de afara in schimb nu se vor bucura , ci vor avea parte de mari necazuri , foamete si urgi.

Tot ce este afara va fi calcat in picioare de catre neamuri timp de 42 de luni sau trei ani si jumatate. Trei ani si jumatate este hotarat ca va fi calcata in picioare curtea de afara a Templului. Cine o va calca?-Neamurile !.  Iar aceste neamuri vor fi conduse de Anticrist….vezi Daniel 8.si Apoc 12.17. Dar inainte ca acest antichrist sa apara, inainte ca aceasta fiara sa se ridice din Adanc, apar pe scena mondiala acesti doi Prorocii.

Lucrarea prorocilor: -vor prorocii..v.3: -au o marturisire de facut.v.7.-vor chinui pe locuitori pamantului.v.10..Puterea si Semnele lor:-au putere  sa inchida cerul ca sa nu cada ploaie ...v.6..si acest lucru s-a mai intamplat in lumea noastra pe vremea lui Ilie:vezi 1 Imp 17.1.

-au puterea sa prefaca  apele in sange...v.6.…si acest lucru s a intamplat in lumea noastra  pe vremea lui Moise:vezi Exod 7.17-21.

-au putere  sa loveasca pamantul cu orice fel de urgie ...v.6….si acest lucru s a intamplat tot pe vremea lui Moise.vezi Exod 8.1-Exod 12.

Apararea lor:-le iese din gura un foc care mistuie pe vrasmasi lor.v.5.

Si acum priviti urmatorul adevar:- Atunci cind vor inchide cerul ca sa nu ploaie , oare nu va fi foamete?.  Nu va mai fi grau, nu vor mai fi roade pe camp!.

Atunci cind vor preface apele in sange, oare ce vor putea sa bea oameni?. Multi vor cauta sa gaseasca ghetari care astazi se topesc in Antartica.

Nu este destul foametea ca urmare a lipsei de ploaie , sunt loviti si cu setea dupa apa ca urmare a prefacerii apei in sange.

Apoi daca asta ar fi totul!. Orice fel de urgie si de oricite ori vor voi ei, iti spune tie  ceva?.

Priviti doar urgiile din Egipt care au lovit pe egipteni pe vremea lui Moise si veti avea o imagine la o scara mica .

Odata cu sfarsirea marturisiri  lor , se termina si timpul  lor pe pamant, apoi “Fiara care se ridica din adinc va face razboi cu ei”….si -i va omori..v.7. Daniel vede si el aceasta scena si o spune in Daniel 7.21. Si Apoc 13.7

Retineti fiara  nu era in vremea marturisiri  lor. Fiara  se ridica la sfarsitul marturisiri  lor .v.7.

Concluzie:– Inainte de aparitia fiarei care isi va face lucrarea ei , vezi Apoc 13.16-18., apar din partea Lui Dumnezeu acesti doi prorocii   cu o misiune clara de indeplinit, carora nimeni nu le va putea face nimic in timpul lucrari lor. Si dupa cum si Isus timp de trei ani jumate  Si-a facut lucrarea , si la sfarsitul marturisiri Lui , a fost omorat, tot asa si cei doi prorocii  vor fi omorati abia dupa sfarsitul marturisiri lor.

La moartea celor doi proroci  nu s-a aflat nimeni care sa i planga.!. Dar unde este Biserica?

Pe Isus l-au plans, pe Stefan l-au jalit pentru ca era Biserica aici pe pamant, au fost ucenici  aici pe pamant inca. Pe acesti doi nimeni nu ii va  plange , nimeni nu i jaleste,dincontra : “toti locuitori de pe pamant se vor bucura si se vor veseli”…v.10. Incat oameni din acest Univers se vor bucura de cei doi proroci ca sunt morti si se vor veseli in fata la doua cadavre, asta inseamna  ca in timpul vieti celor doi nu mai fusese bucurie  si veselie pe pamant. Nu ii asa ca oameni rid cind pot, nu in necazuri  , nimeni nu rade cind ii este foame, pescarul nu rade cind pesti mor din cauza sangelui, nimeni nu ride cind nu are un pahar de apa sa bea, sau paine de mancat. Nimeni nu rade si este vesel cind este lovit de urgi. O intreaga omenire “Isi vor trimite daruri uni altora”.v.10. Cita bucurie, cita siguranta, nimeni nu se opreste din alergatul lui si sa se teama de Dumnezeu. Au avut in mijlocul lor doi oameni ai Lui Dumnezeu, dar au preferat sa fie chinuiti in loc sa se pocaiasca de faptele lor. Trei zile si jumatate de bucurie , dupa care din nou groaza. Din nou frica . Au fost martori toate natiunile la o inviere in direct. Au fost martore toate natiunile la o rapire in direct. Toate natiunile au auzit acel glas tare  care i au strigat celor doi prorocii. E trist pentru locuitori pamantului  , pentru ca chemarea de a se sui in sus nu le a fost facuta lor, ci numai celor doi oameni ai Lui Dumnezeu. Parca nu au fost destule cutremure pana atunci, versetul 13 ne arata ca va mai fi inca un cutremur exact in momentul urcari celor doi la cer, pagubele nu foarte mari ci doar a zecea parte din cetate, iar numarul  celor morti la acest cutremur va fi de 7000 de oameni. Cel mai mare cutremur si ultimul va distruge toate cetatile neamurilor , adica nimic si nici o cladire nu va mai ramane in picioare , vezi Apoc.16.18-20.

9. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.

10. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.

11. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa,.2 Petru 3.9-11.

Asadar,cu trei ani si jumatate inainte de a se ridica imparatia fiarei, Dumnezeu Isi va trimite in lumea noastra pe acesti doi prorocii, despre care vorbeste si Zaharia in capitolul 4 cu versetul 14, ,,Acestia sunt cei doi unsi, care stau inaintea Domnului intregului pamant.”. La ora actuala ei inca stau inaintea Domnului Dumnezeu, si asteapta doar porunca de a veni si de a isi face lucrarea lor aici pe pamant. Si din acesti doi unsi care in versetul 3 din Zaharia 4, sunt numiti si maslini, si sunt aratati in exactitate unde stau ei inaintea Domnului in cer, ei stau linga sfetnicul de aur cu sapte candele, care deasupra lui are un vas cu untdelemn, iar ei maslinii sunt acolo la dreapta si la stanga vasului cu untdelemn. Iar coborarea lor in lumea noastra este hotarata de Dumnezeu, fiindca ei isi vor face lucrarea lor, vor suferi, si apoi vor fi chiar si ei inviati si vor fi ridicati la cer. Zilele in care ei vor fi pe pamant, vor fi fara precedent, pentru pamanteni, fiindca ei spre deosebire de Biserica lui Hristos, vor avea si ei o marturisire de facut, dar pe deasupra vor putea sa se apere si sa si pedepseasca pe aceia care le vor raul lor, pe cand Biserica nu a putut sa faca acest lucru, Biserica a rabdat prigonirile, ocarile si raautatile oamenilor, si niciodata nu s-a impotrivit, si pe deasupra Biserica niciodata nu a pedepsit pe aceia care le facea rau, fiindca Biserica a fost si inca mai este ,, ca niste oi in mijlocul lupilor”, iar Pavel scrie Corintenilor despre cum reactioneaza si cum se raporteaza Biserica in fata la toate provocarile in fata careia ajunge,:-7. Comoara aceasta o purtam in niste vase de lut, pentru ca aceasta putere nemaipomenita sa fie de la Dumnezeu, si nu de la noi.

8. Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtorare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti;

9. prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati.

10. Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru.

11. Caci noi, cei vii, totdeauna suntem dati la moarte din pricina lui Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru muritor.-2 Cor.4″. Biserica a rabdat, dar acesti doi proroci insa vor lucra cu totul si cu totul deosebit.

Pe vremea acestor doi prorocii se pare ca Biserica nu va mai fi aici pe pamant, fiindca nu se mai aminteste nimic de ea, apoi daca Biserica ar fi fost aici, ar fi avut de suferit de foame si de sete in zilele cand prorocii vor fi inchide cerul. Si nu are cum stapanirile din locuriile ceresti care astazi se uita si vad in Biserica intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu de a lucra, ca sa viziteze pamantul si sa nu aibe nici o legatura cu Biserica, asadar, Biserica nu mai este aici, este plecata. Eu tind sa cred ca glasul acestor doi  prorocii s-a auzit in pilda celor zece fecioare zicand:-Iata Mirele, iesiti-ii in intampinare, fiindca nu exista aici pe pamant nimeni inafara de fecioare care sa aibe Duhul Sfant, fecioarele reprezinta Biserica, apoi glasul acela in miez de noapte a fost de undeva din afara Biserici ( vezi Matei 25:6), si glasul striga atunci lucruri pe care le vedea, si le vedea bine, in timp ce Biserica era atipita si adormita de-a binelea.Eu asa cred ca acolo acel strigat a fost al acestor prorocii, apoi Biserica este rapita in ceasul in care nimeni nu se asteapta, iar dupa rapire Biserica este vazuta ca fiind Templul lui Dumnezeu, aici in Apocalipsa 11, si denumirea de Templu a lui Dumnezeu este data Biserici inca de pe vremea apostolilor, Pavel zicea Biserici:.,,Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? (1Cor.3:16), asadar in vremea prorocilor Templul lui Dumnezeu, altarul si pe cei ce se inchina in el, vor fi la adapost, adapost pe care Dumnezeu L-a promis Biserici zicand.:.,,Fiindca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care are sa vina peste lumea intreaga ca sa incerce pe locuitorii pamantului. (Apoc.3:10), iar acuma implinind ceea ce a zis.

Nu vor fi zile usoare pe acest pamant dupa rapirea Biserici, deaceea astazi, va rugam fierbinte, in Numele lui Hristos: impacati-va cu Dumnezeu! (2Cor.5:20).

Inainte ca fiara sa se ridice din adanc, vor fi trei ani si jumatate de groaza a lui Dumnezeu pe acest Pamant.

Amin